Sincer să fiu, am
plecat la drum spre spitalul din Covasna cu inima îndoită, mergeam în fieful
secuilor, nu cunoşteam personal prea multe despre această etnie, ce ştiam era doar
din anecdotica, care, nu întotdeauna reflectă realitatea.
O dată ajuns la spital am fost primit cu căldură, funcţionara de la biroul de internări mi-a explicat clar şi fără echivoc tot ce
trebuia să ştiu, a răspuns profesionist la toate întrebările mele legate de
program, cazare şi masă. Am fost repartizat într-o cameră conform dorinţei
mele, infirmiera împreună cu asistenta de serviciu m-au îndrumat spre locul
unde aveam să-mi petrec următoarele 15
nopţi şi 16 zile. Fiind duminică, mi s-a făcut doar un EKG urmând ca a doua zi,
luni, să fiu consultat de un medic cardiolog, lucru care s-a şi întâmplat, apoi
mi s-a făcut un program de tratament balnear.
Nu voi descrie procedurile balneo fizioterapeutice, voi menţiona doar
profesionalismul lucrătorilor, fie că erau profesori de gimnastică medicală,
asistente sau infirmiere, toţi ştiau ce au de făcut, iar serviciul şi-l
desfăşurau cu zâmbetul pe buze la fel ca al stewardeselor care
deservesc clasa business a avioanelor.
Nu contează dacă asistenta, medicul sau infirmiera sunt de origine română, maghiară sau de altă
naţionalitate, sunt salariaţi ai spitalului şi pe cale de consecinţă în slujba
pacienţilor. Am avut încă odată ocazia să fiu mândru că sunt român şi am apucat
să văd că şi în spitalele de stat româneşti pacienţii pot fi trataţi cu respect
şi condescendenţă, cu înţelegere faţă de suferinţa lor. Până acum doar secţiile
de geriatrie-gerontologie şi cardiologie ale Spitalului de Urgenţă Târgovişte, iar de la
Spitalul Orăşenesc Pucioasa doar Secţia de Recuperare se ridicaseră la asemenea
standarde (din cele văzute de mine).
Ar fi câteva lucruri mai puţin plăcute care ar putea fi aduse în discuţie,
dar ele nu ţin de actul medical şi nici nu-l influenţează, ţine de
administraţia spitalului şi, poate, de o proastă alocare de fonduri.
Nu-mi rămâne decât să felicit întregul colectiv medical şi să reiterez că
animozităţile interetnice sunt doar în capul înfierbântat al unor politicieni (există uscături şi între maghiari, secui şi români, dar oamenii cei mai mulţi vor linişte şi un trai mai bun).
Mi-aş dori ca în toate spitalele de pe întreg cuprinsul ţării regula de aur să
fie grija faţă de pacient, înţelegerea faţă de suferinţa lui, chiar dacă nu
întotdeauna au la dispoziţie aparatura tehnică de cea mai înaltă performanţă.
Cuvântul cald izvorât din sufletul lui de medic de multe ori poate înlocui
tehnica, medicamentul face 50% posibilă vindecarea, restul de 50% vine din
încurajarea medicului care lucrează direct cu subconştientul pacientului. Sigur
că aceşti oameni ştiu acest lucru.
Am avut ocazia să-l cunosc pe doctorul Suceveanu, un Doctor de suflete,
jovial, stăpân pe meserie, un om care, deşi „tobă” de carte, vorbeşte pe
înţelesul pacientului, îi transmite din bunătatea sa. După ce doctorul m-a consultat
,deja simţeam că mă simt mai bine, iar procedurile medicale în mod sigur vor fi
eficiente. Nu e greu să fii Om, un medic adevărat asta trebuie să fie înainte
de a fi un om de ştiinţa, Om, pentru că doar aşa poate avea compasiune pentru bolnavul din faţa lui.
Domnul Doctor Suceveanu Paul medic primar cardiologie, medic primar interne,
doctor în medicină, asta este : un OM. Cu un asemenea medic personalul din
subordine nu putea fi altfel decât de nota 10. Nu voi nominaliza nici o
asistentă, toate sunt profesioniste. La fel infirmierele, îşi fac serviciul
fără să facă zgomot, fără să deranjeze. Fac o completare, am înţeles că toţi
medicii şi asistentele din întreg spitalul, capacitatea lui este de aproximativ
1000 de paturi, sunt la fel de profesionişti.
Spitalul de Cardiologie Covasna se află în localitatea Voineşti, este
situat la o altidutine de cca. 600 de metri faţă de nivelul mării într-un fel
de depresiune înconjurat în imediata apropiere de munţi îmbrăcaţi în păduri de
conifere (slavă Domnului că nu au ajuns cu defrişările şi aici), verdele
brazilor cu depunerile de zăpadă de pe crengile lor ne lasă impresia unei sărbători continuie de Crăciun.
Aerul curat, face ca tratamentul să fie şi mai eficace. Drumeţiile pe potecile
de munte, acolo unde ursul e stăpân (nu am văzut nici unul) este o adevărată
cură de sănătate. Deasemeni parcul din curtea spitalului întregeşte tabloul de
poveste cu leagănele şi băncile sale însă şi cu
frumoasele aleii ce şerpuiesc printre pini, brazi şi molizi.
Voi reveni cu drag şi speranţă în
vindecarea arteriopatiei obliderante a membrelor inferioare. Vara, acest loc
mirific, se tranformă într-unul de basm. Abia aştept să-l revăd!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu