Tudorel Toader, ministrul de justiţie, după multe luni de
chibzuinţă şi discuţii cu înalţi reprezentanţi ai lumii juridice europene, a
venit cu un proiect de lege care va aduce unele modificări legii de funcţionare
a magistraţilor. Nici nu se terminase conferinţa de presă, în care domnul
ministru explica intenţia de a veni cu proiectul de lege, când sensibilii
ambasadori ai unor state “prietene” au sărit de fund în sus. Las de o parte ce
a spus ambasadorul Germaniei şi mă voi referi la Hans Klemm, ambasadorul SUA la
Bucureşti sau mai exact guvernatorul României. Spunea domnul ambasador că: “a
luat cu îngrijorare” la cunoştinţă de propunerile ministrului de justiţie, pentru că, aceste
propuneri ar aduce atingere independenţei sistemului judiciar. Mai spunea domnul ambasador că : “parteneriatul
strategic dintre România şi SUA se bazează pe angajamentul faţă de valorile democratice, buna guvernare
şi consolidarea statului de drept, întrucât
acestea sunt fundamentul pentru creşterea securităţii şi propsperităţii
noastre comune”.
Valorile democratice într-un stat
de drept înseamnă că : un guvern iniţiază proiecte de legi, le pune la
dispoziţia societăţii civile pentru a fi dezbătute, eventual să vină cu propuneri
de îmbunătăţire a proiectelor de legi, apoi îşi vor urma cursul procedurilor
parlamentare unde vor fi dezbătute, amendate, apoi votate, după care vor ajunge
pe masa Preşedintelui ţării pentru promulgare. Odată legea votată şi promulgată
de preşedinte, apoi publicată în Monitorul Oficial, trebuie respectată ca lege
votată în limitele democraţiei. Că va place sau nu, ambasadorilor acreditaţi la
Bucureşti, este o chestiune care vă priveşte personal. Faptul că un ambasador străin se pronunţă
asupra unei legi votată în Parlament, forul garant al democraţiei româneşti,dovedeşte
o lipsă de respect pentru statul unde este acreditat, adică ambasadorul
respectiv, în cazul nostru Klemm, este lipsit de: bun simţ politic, de respect
faţă de suveranitatea României şi de respect faţă de cetăţenii care, prin votul
lor au legitimat acţiunile parlamentarilor, al Parlamentului în întregul său,
prin aceasta se pune în afara legilor care îl protejează ca diplomat, încalcă principiul neamestecului în treburile
interne ale altui stat şi,dacă am trăi într-un stat cu adevărat suveran domnul
ambasador ar fi expulzat din România. Cer alături de Liviu Pleşoianu şi alţii ca el expulzarea ambasadorului american, motivul? Îngerinţa în treburile interne ale altui stat. Nu ar trebui făcut acest lucru doar în cazul în care, Donald Trump nu ia nici o hotărâre în guvernul SUA fără consultarea lui George Maior, ambasadorul României la Washington.
Buna guvernare, domnule Klemm,
înseamnă acţiunile guvernului girate de Parlamentul României.
Consider că un ins, răuvoitor cu
România, nu are atâta putere de înţelegere a acţiunilor unui guvern, cât poate
avea un Parlament.
Hans Klemm şi ceilalţi s-au
burzuluit împotriva lui T. Toader şi proiectului său de lege dintr-un singur motiv
: scoaterea preşedintelui României din jocul numirilor şefilor parchetelor şi a
judecătorilor. Din această cauză străinătatea nu va mai putea face jocurile
politice din România cu ajutorul Parchetelor şi a instanţelor de judecată.
Jocul era întotdeauna făcut prin intermediul Păpuşii-Preşedinte. Acum se va
spune: stop joc!
În ce priveşte înfiinţarea unui
departament specializat,sau special, pentru cercetarea abuzurilor săvârşite de
magistraţi este o chestiune foarte bună. Nu este bine să rămână în cadrul DNA,
acesta având alte atribuţii clar stabilite. Un exemplu simplu: un procuror DNA săvârşeşte
un act de corupţie, colegul lui de birou de până în acel moment trebuie să-l
ancheteze, e greu, au mai băut un şpriţ împreună, au vorbit de femei, discuţii
ca la serviciu, îşi cunosc familiile, e greu să-l anchetezi, să-l arestezi, etc.
Să mă ierte Dumnezeu că spun asta, dar actele de corupţie s-au înmulţit în
departamentul anticorupţie, prin urmare, acest departament este de absolută
necesitate. Ştiu că lui Kovesi şi Lazăr
le tremură chiloţeii, dar ar face bine să şi-i spele.
Spusele ambasadorului american au
fost tot timpul semnalul ieşirii în stradă a unor oameni, foarte bine, strada
poate fi tribuna democraţiei,dar nu Parlamentul României. 10, 20, 50, 100 de
mii de oameni în stradă nu echivalează cu votul a câtorva milioane de oameni.
Deasemeni ca trompete ale ambasadorului sunt şi liderii liberalilor după ce
Tăcutul de la Cotroceni a mormăit împotriva proiectului de lege pe justiţie.
Plânge săracul K.W.I, are şi de ce,fără jucăria prin care numea şefii
parchetelor şi a judecătorilor, se poate trezi cu un dosar pe numele soţiei
pentru fals şi uz de fals.
Mă întorc la ambasadorul Klemm, acesta spunea
că : “…pentru creşterea prosperităţii noastre comune”. Corect domnule
ambasador, voi ne vindeţi tehnică de luptă şi noi vă dăm bani. Nu vi se pare că
este o creştere evidentă a prosperităţii? Eu am văzut români care nu aveau ce
să mănânce, însă râdea sufletul în ei de bucurie că am cumpărat rachete Patriot
de miliarde de euro, unul mai mucalit chiar a comentat: “da sunt bucuros, nu
avem ce face cu 5 rachete, dar americanilor le-a prins bine miliardele noastre,
am făcut un gest de adevărat creştini, pentru că în mod sigur noi nu vom folosi
aceste rachete, pentru că: fie nu vor funcţiona, fie nu vom avea timp, că ne
ocupă adversarii, dar americanii se vor putea folosi liniştiţi de bănuţii
noştri. Dumnezeu să apere America, că pe noi nu ne apără nimeni.”
O fătucă liberală spunea că : “CSM-ul
poate greşi când numeşte un şef de parchet, mai ales că este vot secret”. De
acord, dar dacă pot greşi ei că sunt mulţi şi sunt magistraţi, dar Preşedintele
că este unul singur şi prof. de fizică , nu poate greşi?” Să ne gândim…!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu