Încă un sejur petrecut în secția
de geriatrie-gerontologie a spitalului județean din Târgoviște.
Condițiile generale de spitalizare nu sunt rele, nu sunt bune, ele există și
trebuie să le luăm ca atare. A cere ca WC-urile să aibă capac, ar însemna că
s-a produs o adevărată revoluție a conștiinței ori în România încă nu a avut
loc și nici nu se vede a se produce în viitor. Suntem în ce privește sănătatea,
ca instituție, la nivel declarativ și declamativ, vorbele sforăitoare și
pompoase țin loc de medicamente și aparatură. Interesant este faptul că, bugetul
ministerului sănătății a crescut foarte mult, dar tarele continuă să existe.
S-a înrădăcinat expresia : ”nu avem bani”, iar în spatele acestei sintagme se
fac fel de fel de matrapazlâcuri cu banul public în defavoarea pacienților și
al bunului mers al instituției.
Casa de Asigurări de Sănătate prin personalul supranumeric dimensionat pe
care îl are la nivel central și județean consumă cea mai mare parte din
fondurile strânse de la membrii cotizanți. Deși sistemul de sănătate este
complet informatizat și asta ar presupune ca numărul conțopiștilor să scadă,
birocrația morbidă care persistă, face ca banul public să meargă în niște
salarii uriașe care nu au nimic în comun cu actul medical, ci doar cu
cheltuirea nejustificată a banilor proveniți din cotizații și de la bugetul de
stat. Pe de altă parte în spitale lipsa unor manageri profesioniști, a unor
oameni dedicației muncii lor, duce la jefuirea banului necesar actului de
sănătate.
Pentru că tot suntem trăitori în țara condusă de un individ al cărui slogan
este:”pas cu pas”, trebuie să recunosc că s-au făcut câțiva pași spre mai bine.
Mâncarea a început să aibă gust, deși nu întotdeauna meniul afișat corespunde
cu mâncarea din farfurie, mă opresc aici nu vreau să fiu cârcotaș.
Odată internat într-o secție a spitalului, ar trebui ca pacientul să fie
trimis pentru consult în toate cabinetele de specialitate unde ar fi necesar,
pentru a se stabili un diagnostic precis și un tratament adecvat și eficient.
O pacientă este trimisă din secția de geriatrie la cabinetul de ORL pentru
consult de specialitate. Doctorița orelistă se uită la pacientă, la foia de
observație, apoi conchide:
-”Femeie mergi acasă după externare, îți iei un bilet de trimitere de la
medicul de familie, apoi cu trimiterea vi la mine pentru consult, sau te învoiești
două ore de la geriatrie și după amiază mă găsești la cabinetul particular din
strada...
-Doamna doctor nu am bani să plătesc un consult în cabinet particular, de
unde păcatele mele să iau 100 de lei, sunt femeie bătrână și bolnavă...
-Nu mă interesează toate argumentele tale, ce dracu, voi nu știți decât să
vă plângeți? Vrei să te vindeci?Mai vii odată cu trimiterea special la mine.
-Stau departe doamna doctor, am 50 de km până acasă decând mă tot sfătuiți
ce să fac, mă consultați. Ajutați-mă! Ce Dumnezeu! Suntem și noi oameni!
-Gata, am terminat discuția!” Doctorița a închis ușa, bolnava a rămas cu
capul în jos, umilită și disprețuită de sistemul care trebuia să-i acorde
ajutorul. Lacrimile nu au mai putut fi oprite, muncise din greu toată viața,
acum s-a văzut dintr-o dată aruncată la lada de gunoi.
Păcat că mai avem asemenea specimene de medici, probabil vor mai fi și
asistente sau infirmiere. ”Omul sfințește locul”, așa se spune! Dacă doctorul
este ingrat și disprețuitor cu pacienții, pe cale de consecință și personalul
din subordine va fi la fel.
În urmă cu câțiva ani secția de geriatrie era dotată cu aparatură de
fizioterapie, perfect se îmbina tratamentul medicamentos cu procedurile
fizioterapeutice. Totul a mers bine până în ziua în care un politruc ajuns
manager a spus :STOP! De atunci aparatura fizioterapeutică a fost luată și
mutată în secția de reumatologie. Ca de fiecare dată lucrurile care merg bine
trebuie distruse. Un bătrân se internează odată la geriatrie, apoi se
programează și peste alte multe luni va fi internat în secția de recuperări.
Cer conducerii spitalului să reorganizeze sectorul fizioterapeutic în secția
de geriatrie, așa cum este în celelalte secții de geriatrie din țară, în acest
fel s-ar putea arăta dragostea pentru pacient, interesul față de omul bolnav.
Ce ziceți domnule manager? Am dreptate? Dovediți că aveți suflet și dragoste de
oameni. Fiți floarea care înflorește în hățișul junglei sălbatice a
capitalizării banului public în propriile buzunare. FIȚI OM!
Aici în secția de geriatrie lucrurile sunt neschimbate. DOCTORIȚA POPESCU
IOANA, împreună cu personalul din subordine, reușește să lucreze cu sufletul
pacientului, să insufle încredere și speranță bolnavului. Terapie prin cuvânt,
aici un lucru adevărat. Personalul se comportă cu pacienții, așa cum acasă mama
se poartă cu copilul ei, cu grijă și dragoste. Mult înseamnă să fii OM și aici
toți membrii personalului medical care deservesc secția asta sunt : OAMENI.
Felicitări!
Cred ca ai vazut prea multe filme. Acele filme unde pacientul are tot ce ii este necesar pentru a se vindeca si pentru a nu simti ca este departe de casa. Este vorba de acele spitale din alte tari, care stiu sa isi gestioneze bugetul, in asa fel incat salariatii sa fie platiti foarte bine incat sa nu mai fie necesara acea "atentie". Sa stie sa gestioneze bugetul incat pacientul sa se insanatoseasca doar din simplu motiv ca i s-a alocat medicatie buna si atentie sporita! Pentru ca, nu-i asa......taxele le platim cu totii dar ingrijirea este uneori preferentiala, din pacate! Bine ai revenit, sper ....cu forte proaspete.
RăspundețiȘtergere