Totalul afișărilor de pagină

joi, 29 decembrie 2016

O nouă umilință făcută de Iohannis poporului român

    Iohannis continuă, să-și bată joc de popor cu indolență și o insolență, ce rar mi-a fost dat, să văd. Sfidarea domnului Iohannis nu poate veni decât dintr-o ură diabolică față de poporul român. Îmi amintesc că în noiembrie 2015 după demisia lui Ponta în 6 zile am avut guvern, deși nu fuseseră alegeri parlamentare. Dar pentru că atunci își numea ”guvernul meu” lucrurile au mers unse. Acum, după ce PSD a câștigat alegerile din 11 decembrie și împreună cu ALDE au constituit o alianță, domnul Iohannis nu vrea să desemneze un candidat pentru funcția de prim ministru.
Judecata domnului Iohannis este următoarea : vrea suspendarea în speranța că ”tinerii frumoși și liberi ” vor ieși în stradă și-l vor susține în masă, ceva apropiat de manifestația în urma catastrofei de la Colectiv. Apoi pe un val de simpatie va reveni cu forțe noi la Cotroceni și va putea genera mișcări de stradă care ar putea duce la căderea guvernului PSD-ALDE, apoi la alegeri anticipate cu posibilitatea ca cei de dreapta să câștige alegerile, sau să forțeze formarea unei  majorități în jurul liberalilor și a lui Cioloș.
    Pentru W.K.Iohannis nu contează că nu există buget, nu contează că unele legi trebuiau implementate de la 1 ianuarie 2017, printre măsuri se numără mărirea salariului minim cu vreo 200 de lei și eliminarea impozitului și impozitului CASS pentru pensiile sub 2000 de lei. Nu contează, că este pe cale, să declanșeze o uriașă criză politică, contează ce vrea el, sau cei care l-au trimis în fotoliul de la Cotroceni. Domnul Iohannis împreună cu uriașa lui excortă și zâmbetul disprețuitor din dotare a plecat la Sibiu pentru a petrece revelionul, în timp ce prostimea  se uită cu gura căscată și sarmaua rămasă-n gât la TV tot sperând că excelența sa va deschide prețioasa-i gură să ne spună ce a hotărât.
     Domnul Iohannis și-a molfăit șoriciul la Crăciun și nu a catadicsit să ne spună ce hotărâre a luat vis a vis de de propunerea PSD-ALDE.
A doua propunere în persoana lui Grindean este amânată până după anul nou, de ce? Pentru că Iohannis are mușchi și ni-i arată nouă.
Ne umilește pentru că poate, ne sfidează, pentru că este sas și prin naștere se consideră superior românilor. Ne ignoră, pentru că așa i se cere de către forțele oculte. Ne disprețuiește, pentru că e rupt de realitatea economică  sau pentru că nu-l interesează, ce se întâmplă cu românii și România.
      Președintele Iohannis își dă o importanță mai mare decât are. Să analizăm responsabilitatea președintelui față de activitatea primului ministru, are vreuna? Niciuna.
Președintele Iliescu îl desemnează candidat de prim ministru pe Petre Roman în mai 1990, în septembrie 1991 Petre Roman demisionează, Iliescu rămâne la Cotroceni. În 1996 Constantinescu îl desemnează candidat pe V. Ciorbea, guvernul Ciorbea nu performează, demisionează din funcție, Constantinescu desemnează candidat pe Radu Vasile, nici guvernul Vasile nu are performanță și demisionează din funcție. Toate desemnările atât președintele Iliescu cât și Constantinescu le-au făcut în urma nominalizărilor făcute de partidele, sau alianțele majoritare. Constantinescu nu a răspuns pentru faptul că primii miniștrii desemnați de el nu au performat, au plătit partidele aflate în coaliție.
Băsescu nominalizează pe Boc, guvernul pică în urma unei moțiuni de cenzură, Boc pleacă de la guvern, Băsescu nu plătește.
     Mergând pe această logică, care este rostul amânărilor făcute de Iohannis? Nu există logică. Există o mare bătaie de joc .
Cu rânjetul din dotare domnul Iohannis își savurează cârnații de revelion gândidu-se cât este el de puternic și cum plâng proștii pe la ușile lui.

miercuri, 28 decembrie 2016

Iohannis discipolul lui T. Băsescu. Examenul lui Dragnea

    Din ping-pongul politic dintre Iohannis și Dragnea câștigă Traian Băsescu. Invitat telefonic la România TV este lăsat să vorbească 30 de minute în timp ce invitații din studiou ascultă plictisiți, nervoși că timpul trece și nu vor mai apuca să-și spună părerea, sau sunt nevoiți să înghită jignirile fostului Președinte. Același lucru se întâmplă și la B1 TV. Aceste două posturi , la care se mai adaugă și Digi 24, au reușit să-l readucă pe Băsescu pe linie de plutire.
    În cele cinci zile cât Iohannis a stat călare pe porc și a molfăit șoriciul cu gândul la nominalizarea drept candidat de premier a doamnei Sevil Shhaideh, domnul Băsescu i-a trasat ce trebuia să facă- respingerea propunerii. Zis și făcut. A venit domnul Iohannis mai fălos decât găina care găsise o mărgică și, fără nici o explicație, a mormăit respingerea propunerii.
    Păi bine stimabile de ce nu ne spuseși cu 5 zile-n urmă, mâncam liniștiți porcul, nu mai stăteam cu sufletul la gură. Ai așteptat să vezi ce zice Învățătorul Băsescu? După ce ai luat lumină, ne-ai luminat și pe noi.
Acum Băsescu, după ce s-a liniștit în privința lui Iohannis, dă lecții lui Dragnea  și Tăriceanu explicându-le cum să procedeze în continuare. Spune fostul președinte liderilor PSD și ALDE (acum după ce refuzul lui Iohannis a inflamat spiritele) :să fie calmi, așezați și să facă o altă propunere de prim ministru, așa ar fi bine pentru țară. Sigur dom Băsescu toată perioada mandatelor lui s-a gândit doar la țară, la modul în care poate fi jupuită țara, în sprijinul spuselor mele depun mărturie Udrea, Cocoș, Sandu, Pinalti, etc. Dacă Dragnea și ai lui fac un pas înapoi, așa cum sugerează Băsescu, Iohannis se va reinventa și va deveni un jucător și mai puternic, putând pune piedici și mai mari coaliției de guvernare. Prin urmare Dragnea poate face doar două lucruri :
1) Să o repropună pe d-na Sevil Shhaideh candidat de premier
2) Să îl suspende pe președinte , apoi să facă nominalizarea pe care o doresc, iar președintele interimar să o aprobe,nu trebuie să se ajungă la popor, îl pot repune în fotoliul de la Cotroceni ca pe o simplă păpușă, așa cum și este de fapt în acest moment. Comportamentul lui arată că este un om care transmite ideile altora, el nefiind decât un purtător de vorbe, de aceea nici nu dă explicații, nu cunoaște motivul respingerii. Sau și mai grav, respinge în mod intenționat propunerea PSD pentru a crea o nouă majoritate în jurul lui Dacian Cioloș și liberalilor.
A merge la Iohannis cu o a doua propunere, alta decât Shhaideh, înseamnă să facă, cum Băsescu le dictează. Asta ar însemna, că Băsescu încă este la butoane, iar Dragnea, Tăriceanu și Iohannis sunt păpușile fostului președinte T. Băsescu.
Dragnea poate da examenul maturității sale politice sau din contră, va rămâne la nivelul politicianului mediocru.
Sunt intrigat de cei, care au binevoit să stea acasă în 11 decembrie, până la urmă este alegerea lor, dar să vi să spui, că Dragnea și PSD-ul nu este reprezentativ, nu este o soluție. Puteau ieși la vot și vota Uniunea Salvați România (USR), puteau să-și anuleze votul, 60 % voturi anulate ar fi fost o grea palmă pe obrazul politicienilor, dar să arăți cu degetul spre cei, care au votat, este nerozie curată.
    Sunt imun la înjurăturile nerozilor, asta este opinia mea și cer respect. Nu mă voi coborî, să polemizez cu aceea, care vor coborî stacheta sub limita bunului simț.

marți, 27 decembrie 2016

Iohannis a mai scuipat odată pe popor

Iohannis a vorbit, de fapt a venit, a scuipat pe popor, apoi a plecat. A făcut un lucru, pe care îl putea face din 22 dec. , adică să respingă propunerea făcută de PSD.
Fără nici o explicație, Iohannis a respins propunerea, știind, că este posibilă suspendarea lui din funcție. De ce a făcut acest lucru Iohannis, de ce a decis, să înfrunte o posibilă suspendare? Din mai multe motive:
1) Iohannis și-a arătat mușchii, demonstrând țării că nu dă nici un ban pe votul popular.
2) Are date foarte concrete despre activitatea de spionaj, sau de simpatizant al terorismului, a soțului lui Sevil Shhaideh.
3) Plictisit, obosit de munca de Președinte, vrea să fie demis.
4) Guvernul de mercenari al lui Cioloș mai are încă treabă, mai precis companii de stat care trebuie vândute unora cu dedicație.
Un președinte responsabil ar fi refuzat încă din 22 decembrie  propunerea făcută de PSD-ALDE, lăsând posibilitatea alianței majoritare, să vină cu o nouă propunere.
Ori domnul președinte a mers liniștit la Sibiu, a tăiat porcul, apoi astăzi, a treia zi de Crăciun, a venit la pupitrul prezidențial și cu indolența  caracteristică a respins propunerea PSD. Dacă făcea această declarație în urmă cu 5 zile , astăzi probabil aveam guvern. Iar primele măsuri pentru punerea în aplicare a programului de guvernare, deja ar fi fost demarate.
Încă odată Iohannis ne-a demonstrat, că este rupt de realitatea românească și este conectat la ordinele celor din exterior împreună cu guvernul de mercenari condus de Cioloș.
Singura soluție este suspendarea președintelui, așa s-ar debloca criza politică, în care se află România, iar la palatul Victoria se va instala un guvern legitim.
Iohannis nu are puterea, puterea o are POPORUL care a votat în 11 decembrie și el a decis, ca PSD-ul să conducă țara în următorii 4 ani. Prin urmare, Iohannis OUT!!
Dumnezeu să ne apere țara de președintele ei!

Motivul că doamna Shhaideh este turco-tătară și de religie islamică nu poate fi un motiv. Să ne gândim puțin, președintele României se numește Werner Klaus Iohannis, directorul SIE se numește Eduard Hellvig, procurorul șef DNA se numește Kovesi, ministrul sănătății s-a numit Czeke Atila, un secretar de stat se numește Raed Arafat, ce mai contează că primul ministru se numește Sevil Shhaideh. Deci nu ăsta e motivul.
Președintele ”este iresponsabil” spune Ion Cristoiu.

Călătorie neterminată VI



     De dimineață când s-a trezit, primul gând s-a îndreptat spre Violeta, era bucuros, că reușise, să o smulgă din mâinile hrăpărețe ale cumnatei sale. A intrat în baie, a făcut un duș călduț cu presiunea mare de apă, apoi s-a bărbierit cu atenție, nelăsând de data asta nici un loc pe față sau sub barbă, fără să fie bine ras.
S-a îmbrăcat cu o cămașă având mâneca scurtă de culoare bleu-deschis, pantaloni gri-cenușiu, pantofi negri , pe cap nelipsita pălărie cu borurile potrivite; după ce a pulverizat puțină apă de colonie pe corp, a ieșit pe ușă, hotărât să meargă pe jos până în stația de taxi. În fața ușii de la intrare cu portiera deschisă la mașină, îl aștepta Victor:
-Vă așteptam, bună dimineața!
-Bună dimineața! Eram hotărât să merg pe jos, însă faptul că m-ai așteptat, contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație precisă.
Odată urcat în mașină, s-a instalat cât mai confortabil, simțea o anumită stinghereală în comportamentul lui Victor.
-Îmi cer scuze pentru aseară, spuse Victor în timp ce orienta oglinda de interior spre Andrei. M-am enervat, când am văzut-o pe Violeta schimbată, am înțeles atunci, că Măriuca va afla adevărul în privința banilor, noroc că sora nu a spus prea multe. Îmi voi cere scuze față de ea și nu o voi mai supăra niciodată, indiferent cât de mult, m-ar ațâța soția. Am înțeles ce greșeală mare, eram, pe punctul să fac din cauza banilor, Violeta va fi pe primul plan, mai sus decât nevasta, am fost, pe cale să o distrug. Trebuie să vă  mulțumesc, mi-ați dat o lecție!
-Nu am făcut decât ,să apăr o femeie singură și nevinovată, care era pe cale, să fie linșată de doi nebuni. Apropo, Măriuca  simțea o plăcere diabolică, când vedea, cum o bați pe Violeta. Ce se întâmplă, de ce este așa?
-Din gelozie, e foarte geloasă pe Violeta, o urăște, până aseară nu am știut, cât de mare este ura ei pentru cumnată-sa.
Telefonul lui Andrei a tulburat liniștea, care se așternuse. Camelia i-a comunicat, hotelul unde o găsește.
-E departe hotelul Plaza?
-Nu, nu este, vă duc până acolo. Victor îl privea pe Andrei prin oglindă, un zâmbet complice apăruse pe fața lui. Am ajuns!
Victor a coborât din mașină, apoi cu un gest elegant de respect a deschis portiera din spate. Andrei a coborât, având întipărită pe față semeția unui om important.
A intrat în hotel, urmărit de privirea prietenoasă a patronului. A urcat scările, care duceau la etaj, apoi discret a bătut în ușa cu numărul 69. Cum din interior s-a auzit un da, spus cu hotărâre, a intrat în cameră. Camelia era în picioare, sprijinită de un fotoliu, la vederea lui Andrei a făcut doi pași spre el, apoi l-a luat în brațe.
-Credeam că nu mai vii, sunt aici de trei ore. Femeia și-a lăsat capul pe pieptul lui, apoi l-a sărutat scurt pe buze.
-Abia e zece, ai venit de la șapte? Nu mă așteptam, să fii așa de matinală. Am pierdut timpul, puteam să fiu aici mult mai devreme. Să depășim momentul.
Andrei a mers la micul bar din perete, a examinat etichetele sticlelor de băutură, apoi a întrebat-o pe Camelia, ce preferă:
-Brandy, sau lichior de nuci verzi, ce preferi?
-Brandy, vreau o băutură tare, încă nu înțeleg,  ce este cu mine aici.
-Dacă regreți, bem un păhărel și te poți retrage.
-Așa de simplu este? Ție chiar nu-ți pasă? ”Te poți retrage”. Ce convenabil! Află domnule, că nu am venit, să plec!  Dacă nu mă vrei, pleacă tu, ieși, dispari!
Camelia se enervase, buza de jos îi trebura, fața i se îmbujorase, pupilele se dilataseră. A aruncat o privire de animal învins, dar gata să-și apere teritoriul.
-Stai puțin, Andrei a prins-o în brațe și cu mâna stângă a început, să o mângâie pe păr, stai puțin, nu asta am vrut, să spun. Am vrut, să te ajut, în caz că erai nehotărâtă. Ești foarte importantă pentru mine, rămâi aici și vom petrece clipe minunate. Hai vino, așează-te aici lângă mine pe canapea.
-Nu, stau aici în fotoliu, ia loc și tu în celălalt, vreau să-ți țin mâinile și să te privesc în ochi.
Andrei a luat sticla cu băutură, cele două pahare și le-a așezat pe măsuță. Cu ochii la femeia din fața lui, s-a așezat în fotoliul.
-Aseară am plâns foarte mult. Soțul m-a așteptat cu o cină romantică, gătise fripturi, cumpărase aperitive fine, iar în mijlocul mesei tronau două sticle, una cu brandy la fel ca asta și una cu șampanie roze, amândouă de calitate. Când m-a văzut, mi-a sărutat mâna cu multă curtenie, așa cum o făcea în  tinerețe noastră, apoi cu gest larg , un fel de reverență, m-a invitat, să-mi schimb rochia cu una de gală, nu mică mi-a fost surpriza, să constat, că pe pat se găsea o splendidă rochie de seară. M-a rugat, să o îmbrac, apoi să vin în sufragerie. Recunosc, că am îmbrăcat rochia, având un sentiment de vinovăție. Când am intrat, a venit în întâmpinarea mea, mi-a luat  mâna, apoi m-a condus la locul meu de la masă.
”-Vreau să-mi cer iertare, mi-a zis soțul , pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit în aceste nopți. Te asigur că nu am fost la nicio femeie, noapte de noapte am dormit la fiul nostru în apartament; te rog, să nu te superi pe el, eu l-am rugat, să nu-ți spună, dacă vrei, să-l întrebi, acum are dezlegare din partea mea să-ți spună adevărul”.
-”De ce ai făcut asta? Nu te-ai gândit cât voi suferii? Nu ți-a păsat?”
”-Ba da, dar așa am considerat, că îți dau o lecție. Lecția a fost mai mult pentru mine, am înțeles, că nu este suficient să-ți dau bani, că mă iubești mult și că îți dorești, să fiu mai mult lângă tine. De acum în colo trei seri pe săptămână inclusiv  sâmbăta și duminica le vom petrece împreună”. Seara a continuat cu jurăminți de dragoste de o parte și de alta. Iar acum iată-mă aici! Ce fel de om sunt?
-Ce mi-ai povestit acum, explică ieșirea ta de adineauri. Camelia, Andrei a prins mâinile femeii și se uita în apele adânci din  ochii ei albaștri, Camelia m-ai tulburat, mă simt vinovat. Am venit cu sufletul, cu inima încărcată de iubire și de dorință, ce mi-ai povestit, m-a prins în ofsaid, în afara jocului. Tentația mea este, să plusez, pentru a te avea, dar un minim de rațiune apărută în ultim moment, îmi spune, să mă opresc. Lupta este puternică, pe de o parte te vreau cu toată ființa mea, pe de altă parte îmi dau seama, că a continua, înseamnă, să te distrug. Mâine după ce eu voi pleca, nu îți vei ierta acest moment de rătăcire. Spune-mi că greșesc.
-Nu, nu îți spun, ai dreptate, așa va fi cum spui, dar sunt gata, să suport consecințele.
-O faci dintr-o obligație, pentru că nu poate fi altceva decât o dorință, nu cred, că este vorba de iubire. Cred că mai mult vrei, să-mi mulțumești, pentru că ți-ai regăsit iubirea pierdută de acasă. Ai vrea, să fiu premiul tău.
-Te doresc, te vreau, îmi ești drag, ce nu înțelegi?
-Înțeleg totul, doar locul unde ne aflăm, nu-l înțeleg. Spune-mi, de ce mi-ai povestit, ce ai făcut tu cu Șerban aseară acum și nu după ce se consuma dragostea dintre noi?
-Așa am simțit.
-Da, așa ai simțit, pentru că ești fericită de modul în care s-au terminat divergențele cu soțul tău. Ești fericită, pentru că bărbatul te iubește, ești bucuroasă, că ai aflat acest lucru; te măcina de fapt  așa zisa lui trădare și ai căutat o răzbunare în brațele mele. Acum, după ce mi-ai spus totul, vraja a dispărut. Pot bea un păhărel cu tine, atât.
-Vreau să îți mulțumesc pentru tot, a continuat Andrei ,ai fost o gazdă agreabilă, amabilă și foarte bine pregătită profesional. Mă bucur, că te-ai împăcat cu bărbatul tău, ăsta este cel mai important lucru.  Îți doresc, să ai o viață frumoasă, plină de iubire și înțelegere. Am fost pe cale, să comitem o greșeală, mă bucur, că nu am dus la capăt, ce ne pornisem, să facem. Dacă era posibil, să existe o aventură, aș fi continuat să rămân aici, așa îmi întrerup călătoria și plec acasă.
Andrei s-a ridicat în picioare cu paharul în mână, la fel a procedat și Camelia, au ciocnit paharele, femeia se uita cu drag  și respect la bărbatul din fața sa.
-Ești un om minunat, venisem pregătită, să mă dăruiesc ție.  Nu m-ai respins, m-ai făcut, să înțeleg, că eram pe cale, să comit o greșeală. Sinceră să fiu, dacă nu te-aș vedea în fața mea cu paharul în mână, cât se poate de real, aș crede, că ai fost un înger, care mi-a adus liniștea în casă. Vino să te sărut! 
Camelia și-a încolăcit mâinile pe după gâtul lui Andrei, s-a ridicat pe vârfuri și i-a prins buzele într-un sărut pasional. Bărbatul i-a răspuns la sărut, apoi a ținut-o aproape de inima lui. Într-un târziu femeia s-a desprins din brațele bărbatului, s-a uitat cu drag la el și i-a  spus:
-Mulțumesc înger drag, toată viața mă voi gândi la tine, ca la omul care a oprit furtuna și a înseninat cerul vieții mele. Nu-mi rămâne, decât să-mi iau la revedere și să îți doresc o viață frumoasă! Mergi sănătos om bun și minunat! Sper să îți amintești cu drag de mine.
-Vei rămâne pentru totdeauna prietena mea. Cu un ultim sărut cei doi s-au despărțit, bărbatul a plecat primul, urmat la puțin timp de Camelia.
Ajuns la pensiune a chemat patronul să facă plata.
-Gata Victore, spune ce mă costă cazarea, masa și taxiul. Vreau,  să-ți spun, că m-am simțit  minunat, aici, la tine, dacă voi mai reveni vreodată, fii sigur că la tine, voi trage în gazdă. Andrei aștepta fără emoții nota de plată, faptul că se simțise bine cât locuise în pensiune, îl făcea, să accepte cu înțelegere orice preț.
-Domnu* Andrei, mi-a plăcut mult faptul, că v-am avut în pensiunea mea, datorită dumneavoastră am restabilit relațiile cu sora mea, Violeta mi-a povestit, cum ați încurajat-o, să-și caute dreptatea. Banul mă orbise, mi-am revenit, am făcut contract de muncă pentru soră, i-am stabilit un salariu bun, iar Măriucăi i-am interzis, ca pe viitor să se mai ia de sora mea. Ăsta e prețul, Victor i-a întins nota de plată.
-Nu se poate, nu este nici jumătate, din cât ar trebui, să plătesc. Mi se pare prea puțin. Andrei era sincer emoționat, de cadoul făcut de Victor.
-Este plăcerea mea! Eu plec să pregătesc mașina, iau și geamantanul cu mine. Va veni sora, să ridice banii. Într-adevăr după două minute Violeta intra în cameră.
S-a aruncat în brațele lui Andrei, așa cum o fată se aruncă în brațele tatălui său, când urmează, să se despartă pentru un timp îndelungat.
-Vă mulțumesc pentru tot, chiar dacă am încasat câțiva ghionți, nu m-a durut, au fost de la fratele meu, m-a durut mai mult rânjetul cumnată-mi; a trecut, important este, că acum am intrat în posesia banilor, am un contract de muncă pe durată nedeterminată și un salariu oficial foarte bun. Am reușit, să închei și cu Măriuca un acord de înțelegere, este unul strict, care merge până la aplicarea de amenzi, dacă vreuna dintre noi aduce vreo jignire celeilalte , în plus am și o clauză de reziliere a contractului de muncă, dacă va fi  din inițiativa lor, va trebui să-mi plătească 10 salarii, iar dacă eu plec fără consimțământul lor, trebuie, să plătesc o amendă, constând în cuantumul a trei salarii.
Sunteți un om minunat, vă doresc tot binele din lume, dați-mi voie să vă sărut. Violeta l-a cuprins în brațe și l-a sărut pe amândoi obrajii în timp ce Andrei a sărutat-o părintește pe frunte.
-Fata mea uite banii datorați, vă las cu bine, îi mai strânse odată mâna fetei, apoi și-a luat geanta de mână și cu pași șovăielnici a plecat spre ușă. Cu coada ochilor s-a uitat pe holuri după  Măriuca, cum nu se vedea, nici nu a cerut, să o vadă.
Andrei a plecat bucuros ,că în urma lui au rămas oameni fericiți. Simțea că plutește, mulțumirea lui sufletească era mare, gândul i-a zburat, la cei care rămâneau în urmă, un zâmbet i-a apărut în colțul buzelor. Taxiul, cu Victor la volan, a pornit spre gară, Andrei cu capul întors îi trimitea un ultim salut femeii, care rămasă în curtea pensiunii, flutura o batistă; în colțul ochilor Violetei apăruse o lacrimă, era de bucurie pentru noua ei viață și de tristețe pentru cel ce se depărta, în goana mașinii conduse de Victor.




Călătorie neterminată V



    După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,
 acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii,  fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora opt fix se așeza în acest loc, se rezema de zid și privea într-un loc doar de el știut. Vorbea în cazuri excepționale  scurt fără multe comentarii, avea un discurs concis, elegant și ferm. Nu vorbea despre el, se simțea de departe omul rasat, nimeni nu știa cum îl cheamă, el însuși își spunea simplu : Gim. Atât. Seara cu o precizie matematică, întotdeauna la ora 5 pm, pleca. Nimeni nu știa unde locuiește.
-Băi, tu cerșești? Ce faci aici?
Gim, s-a uitat atent la masa de   carne și oase care se proțăpise în fața lui, era îmbrăcată într- un tricou ce tindea să plesnească pe pectorali lucrați și injectați cu steroizi, la gât avea un lanț gros din aur, pe care se găsea agățată o cruce uriașă din platină.
-Privesc trecătorii și meditez la nimicnicia vieții.
-Lasă bă prostiile, ia colea 100 de euroi și spune tuturor, că te-ai întâlnit cu Sabie Târâș și te-a miluit cu bani.
Cerșetorul a primit banii, a strâns mâna puternică a măsliniului său binefăcător, în timp ce din ochii negri se rostogoleau broboane de lacrimi.
Andrei era mișcat, de ceea ce văzuse, valorile erau inverse. Fără grabă a parcurs distanța până în stația de taxi, iar 15 minute mai târziu ajunsese în fața pensiunii.
Cum a deschis ușa, a auzit strigăte , mai multe persoane se certau. A rămas un moment, să asculte, i se păruse, că auzise vocea Violetei. Indiferent din ce cauză se certau, erau între rude, el nu avea nici un motiv, să intervină. Atent la discuție a urcat scările, apoi, a intrat în camera lui.
Andrei s-a întins în pat. Deodată țipătul Violetei s-a auzit clar,s-a ridicat în cot, atent să înțeleagă, ce se petrecea în bucătărie. Țipetele continuau, glasul răstit al lui Victor și plânsul femeii l-au făcut să înțeleagă că acolo se discutau probleme grave, iar Violeta avea de suferit. Nu i-a fost greu să bănuiască  motivul. O clipă a stat în cumpănă, dacă să intervină sau nu. Era o problemă de familie și de bani. Totuși, o femeie era chinuită, nu putea sta cu mâinile în sân. Nu putea fi un simplu spectator, trebuia să se implice, să pună capăt bătăii, bănuia că Victor o lovea pe Violeta.
Când a intrat în bucătărie, a rămas înlemnit, tabloul era sinistru, Măriuca cu ochii injectați, așezată comod într-un scaun, privea scena la fel ca spectatorii romani luptele de gladiatori. Victor, cu mâinile în părul Violetei, o lovea cu piciorul peste coapse. Femeia urla, ca din gură de șarpe din cauza loviturilor primite. Pe măsură ce țipetele se intensificau, bărbatul o lovea mai tare, iar Măriuca era extaziată. Fără să analizeze prea mult situația, Andrei s-a repezit la Victor, l-a prins de umăr  și i-a răsucit mâna, prinsă ca într-un clește, mâna lui Victor a eliberat părul Violetei, aceasta s-a ridicat, apoi s-a refugiat într-un colț al bucătăriei.
-Sunteți nebuni? Vreți să o omorâți? Fața lui Andrei era congestionată de furie.
-Domnule, te rog, să nu te bagi, sunt probleme de familie. Măriuca era supărată, făcuse botic ca un copil ,căruia i s-a luat jucăria.
-Sunt de acord cu dumneavoastră, nici nu mă băgam, dacă era o simplă ceartă. Ori ce am văzut aici, este groaznic, un frate care își schingiuie sora și o cumnată în delir care se bucura, de spectacolul oferit de soț. Nu am putut răbda, să nu intervin. Nu fac nici un fel de reclamație, este treaba Violetei. Dacă îmi promiteți, că nu o mai loviți, mă retrag.
-Domnule ia puțin loc, să judeci, dacă am ori nu dreptate.
-Indiferent despre ce e vorba, nu se justifică bătaia.
-Bine, poate am sărit calul, dar când am privit-o, cum a venit din oraș, am văzut negru în fața ochilor.
Victor încerca, să se calmeze.
Andrei și-a amintit că, Violeta urma, să meargă la coafor și să-și schimbe garderoba. Un zâmbet ascuns i-a apărut în colțul buzelor, acum înțelesese furia celor doi soți.
-Când a intrat pe ușă, nu am recunoscut-o și eram gata, să-i ofer o cameră. ”Îți place?” mi-a zis și a făcut o piruetă. Violeta se schimbase, era rujată, rimelată, pensată, machiată, coafată și elegant îmbrăcată. ”Ce-i cu tine i-am zis, ce te-ai boit așa? Nu îți este rușine? ești femeie bătrână și singură!” a răspuns că nu îi este și de acum încolo să mă obișnuiesc, căci ea așa se va îmbrăca și are de gând să se mărite. În acel moment a intrat soția pe ușă și a întrebat-o direct : ”de unde ai avut fă bani, să te boiești și să-ți cumperi țoale?”
-Atunci Violeta a spus, că are banii de la mine, că eu i-am dat și că mai am să-i dau. Nevastă-mea a înțeles că eu o plătesc pe sub mână, de aici s-a aprins focul.
-Cu ce te deranjează pe tine că sora ta are grijă de ea, de felul cum arată și că urmărește, să se mărite?
-Nu se poate, trebuie să rămână aici, încă mai are o mare datorie de dat. Apoi este bătrână și devine ridicolă cu acest comportament extravagant. Măriuca care tăcuse până atunci și-și mușcase de furie buza până la sânge, a continuat : femeia asta este slugă, trebuie să muncească pentru aș plăti mâncarea, îmbrăcămintea pe care i-o ofer eu și ratele la banii împrumutați.
-Nu vă datorez nimic, Violeta a prins curaj, știindu-l pe Andrei de partea ei, mi-am plătit toate datoriile cu vârf și îndesat. Am să mă aranjez, de câte ori vreau, nu uita cumnată, căci sunt mult mai tânără decât tine; dacă vreți, să mai rămân în pensiunea voastră, chiar astăzi să-mi faceți o propunere de contract de muncă, altfel plec.
-Cum să pleci?
 Măriuca a sărit de pe scaun și cu toate cele 80 de kg ale ei s-a năpustit spre Violeta, Victor a prins-o de mână și a așezat-o la loc.
-Cum să pleci? Cine mă despăgubește pentru banii pe care mi-i datorezi?
Măriuca era roșie de furie, abia se ținea pe scaun, să nu sară la cumnata ei.
-Nu îți datorez nimic, v-am plătit tot, voi îmi sunteți datori, nu este așa fratele meu?
-Tu cu mine vorbești, nu cu tăntălăul de frati-tu, îmi datorezi 5000 de euro.
 Fața Măriucăi era hidoasă, ochii scânteiau, răutatea ieșea prin toți porii pielii ei grase.
-De unde ai furat banii, pentru ați cumpăra hainele de pe tine? Văd că sunt noi nouțe din magazin, nu de la second –hand. Ai profitat de faptul că, mototolul ăsta nu te verifică și ai tras bani din gestiunea pensiunii?
-Nu, m-am socotit cu mototolul de frate și a reieșit, căci mai aveți să-mi dați 7 000 de euro, 5000 de la casă și 2000 de când vă slugăresc pe gratis
-De ce i-ai spus mă, cât ai luat pe casă? Ce am vorbit noi? Nu ești bun de nimic.
Măriuca s-a rotit pe călcâie ,cu gândul să părăsească bucătăria, atunci a dat cu ochii de Andrei:
-Dumneavoastră tot aici sunteți? V-aș ruga, să părăsiți bucătăria, aici discutăm lucruri de familie.
Tonul femeii încerca să fie calm, iar zâmbetul afișat era mai mult un rânjet.
Andrei a salutat, a recunoscut că sunt rufele lor, chiar murdare cum sunt, ei trebuie să le spele, apoi a părăsit încăperea. Ajuns în camera sa a meditat la cele văzute. Victor  o bătea pe sora lui, pentru că o scăpase din mână, pentru că femeia evadase din rolul dat de el acela de slugă. Măriuca știa că Violeta era păcălită cu banii din vânzarea casei, nu știa în schimb, de banii pe care îi pitea Victor.
Două ore mai târziu când liniștea coborâse peste pensiune, a sunat, pentru a i se aduce cina. Un ciocănit ușor și Violeta a intrat pe ușă. Andrei a privit-o atent, se observau ușoare tumefieri în zona ochilor, urmele loviturilor primite; în schimb era elegant îmbrăcată, machiată discret, își rearanjase părul blond strâns în coamă, era altă femeie, mult mai tânără și mult mai frumoasă.
-Bună seara! Vă mulțumesc! Dacă nu interveneați, mă omorau nebunii.
-Nu puteam sta cu mâinile în sân, când auzeam țipetele tale. Știam că ești nevinovată,  căci te încurajasem să faci pasul, mă simțeam cumva vinovat. Cum s-a întâmplat?
-Așa cum vă promisesem, am plecat în oraș , am mers direct la coafor, stilist cum i se spune acum, apoi, am cutreierat magazinele până am găsit îmbrăcămintea să-mi placă. Am lăsat toate hainele mele într-o ladă specială a magazinului, ei le strâng, apoi le donează căminelor și orfelinatelor, m-am îmbrăcat cu hainele cele noi și cu geanta pe umăr, pe care o cumpărasem tot azi, am intrat pe poarta pensiunii. Când m-au văzut fratele și cumnata le-a picat fața, fratele meu surprins de cum arăt coafată, machiată, pensată și rujată, iar cumnată-mea când a văzut hainele. Vă redau convorbirea cuvânt cu cuvânt.
-Nu, întâi vreau să mâncăm. Plătesc eu, vezi ce găsești, mi-ar plăcea un pahar de vin roze. Cât mâncăm îmi povestești tot. Da?
-Da, merg să pregătesc!
Andrei era bucuros de cum mergeau lucrurile cu Violeta, o privea cu drag, o considera ca pe fiica lui, era hotărât să o aducă pe linia de plutire, nu suporta, să vadă oameni suferind, mai ales când acei oameni se zbăteau, să realizeze ceva.
S-a ridicat să tragă draperiile, luna îl privea prin geam provocator, insinuant și incitant, pentru o clipă a luat înfățișarea Cameliei, era doar ceva mai veselă, chiar râdea, în timp ce două stele clopoțeau.
-Gata, am sosit.
Violeta adusese o tavă încărcată cu gustări și două cotlete uriașe. În mâna stângă avea o sticlă cu vin roze, după ce a așezat totul pe masă, s-a uitat bucuroasă în ochii lui Andrei:
-În acest moment nu mai lucrez, condiția mea am pus-o cu toată seriozitatea. Rămân aici, dacă îmi fac un program clar, salariu bun, angajată cu cotizațiile de sănătate și pensie plătite, altfel nu. Sigur sunt gata să plătesc chiria pentru cameră și masa. Aștept, să văd, ce spun.
Acum să vă spun cum a început cearta. Când am venit din oraș, am intrat veselă pe ușă, nu bănuiam  furtuna. Amândoi au sărit în sus când au văzut schimbările petrecute cu mine, ea a izbucnit:
-De unde ai avut fă atâția bani, să-ți cumperi haine? Mai furat?
-Nu, mi-a plătit bărbatul tău o parte din datoria voastră. S-au luat la ceartă între ei, iar Victor de frica nevestei și pentru ai da satisfacție, m-a luat pe mine la bătaie. Apoi ați intervenit dumneavoastră. După ce ați plecat , s-au luat la ceartă; Măriuca nu înțelegea, de unde a avut el bani să-mi dea. A păcălit-o, că a scos 1000 de lei de pe card și că restul s-a înțeles cu mine, să-i primesc în trei - patru rate. Nu am zis nici da, nici nu. De acum mă va plăti doar ea. Eu voi opri ce mai au datorie la mine, iar restul, fără știrea ei, îi voi returna lui Victor.
-Corect, atât cât poate fi corectă o hoție dată în vileag.
Discuția a continuat până târziu în noapte, chiar dacă suferise, fata reușise, să-și rezolve problemele, era decisă să-și ia viața în propriile mâini. Andrei nu putea să fie decât mulțumit de cele întâmplate. Obosiți spre miezul nopții și-au spus :”noapte bună!”, Violeta l-a sărutat pe frunte cu dragostea unei fiice și, cu pași ușori, dar siguri a plecat spre camera ei.





Călătorie neterminată IV



     Cinci zile mai târziu Andrei era în camera din pensiune împreună cu Violeta. Discuția a devenit aprinsă în momentul în care, bărbatul i-a spus că:
-Pentru a duce o viață normală, va fi necesar, să te rupi de fratele tău, să faceți o socoteală corectă a datoriei, a dobânzii și a ce a mai rămas de plată. Câți bani a luat pe casă?
-În acte sunt trecuți 15.000 de euro, dar sunt convinsă, că a primit mult mai mult. Însă nu pot dovedi.
-L-ai întrebat vreodată, în mod serios, câți bani a încasat de fapt?
-Nu!
-De ce?
-Din teamă. Mi-a fost frică, să nu mă alunge de aici și să ajung pe drumuri.
-E capabil de asemenea mârșăvie?
-Acum da. Până să se însoare cu Măriuca, era un om deosebit. Acum este în lesă, face, doar ce îi spune ea.
-Au copii împreună, tot îi este teamă?
-Da, pentru că ea îl amenință, că se debarasează de el și-l va arunca  în stradă, acolo unde l-a găsit. Lui Victor îi este frică de sărăcie, mai bine  renunță la mine, decât să părăsească cuibul lui cald.
-Ce ai de gând să faci? Ești o femeie tânără, frumoasă; de ce te îmbraci ca o babă?
-Victor mi-a sugerat, să mă îmbrac așa, pentru că sunt o femeie bătrână săracă și nu trebuie, să mai am relație cu cineva.
-Ești mai tânără și mai frumoasă decât Măriuca, tu ai observat?
-Sunteți dumneavoastră gentil! Eu arăt ca o babă.
-Vei fi o bătrînă, cât timp te vei comporta ca atare. Îmbracă-te, ca o femeie de vârsta ta și vei vedea, că nu ești o babă! Mergi la un coafor, aranjează-te și ai să vezi schimbarea...!
-Nuuuu, nu voi face asta, ce vor zice patronii?
Violeta era speriată la gândul că Victor și Mărioara, ar fi putut, să interpreteze gestul ei îndrăzneț ca o revoltă.
-Îl știi pe cel care a cumpărat casa?
-Sigur că da. Locuiește în ea.
-Mergi și întreabă cu frumosul, explică-i despre ce e vorba, roagă-l să-ți spună, câți bani a dat în mod real pe casă.
-Am fost, s-a lăsat greu, până la urmă mi-a spus, douăzecișicincidemii de euro. Dar a ținut să precizeze, că nu va recunoaște niciodată în fața cuiva acest lucru, poate intra la închisoare pentru fals în declarații și evaziune fiscală.
-Nu i-ai  reproșat lui Victor acest lucru?
-Nu, ieri am fost la cumpărător, voiam, să mă sfătuiesc cu dumneavoastră, să-mi spuneți, ce să fac!
-Când vei avea discuția cu el, trebuie, să fii pregătită, să-ți iei zborul de aici. Ar fi bine, să-l atenționezi, că îi spui nevestei. Sunt convins, că ea nu știe. Am observat că în mașină, are un buzunar secret sub scaunul din dreapta. E prevăzător fratele tău, își pune deoparte bani albi pentru zile negre. Avertizează-l, cu tot ce ți-am spus, evident nu ști de la mine.
-Chiar acum merg, să-i zic, am auzit mașina, a intrat în curte, trebuie, să-mi ceară de mâncare. Plec! Vin mai târziu!
-Să vii cu o cafea decofeinizată!
După plecarea Violetei, a rămas pe gânduri. Fata se găsea într-o situație dificilă , asta pentru că nu a avut încredere în propriile forțe și la mandatat pe fratele ei, să o reprezinte.
Fără să vrea a făcut comparație cu situația Cameliei . Avea o viață îndestulată, tot confortul, inclusiv bani destui pentru satisfacerea tuturor capriciilor. Simțea, că nu este fericită, căci spunea ea, soțul nu o mai iubea ca în prima zi. Astăzi, la muzeu, se plângea, că din seara în care se certase cu el, întârzia mult; dacă în prima și a doua seară găsise niște scuze, acum nici pe acelea nu le mai spunea. La întrebarea ei: ”unde întârzie”? el a răspuns promt că :” nu are ce comenta și ar face bine, să se obișnuiască cu acest mod de viață”. Nu l- a m-ai întrebat, a încercat, să nu-i mai  vorbească , el abia a așteptat , îi convenea noua situație. Camelia era și mai disperată. Aseară la restaurant au mâncat amândoi după terminarea programului la muzeu, discuția a fost axată pe ceea ce se  întâmplă în familia ei.
-Cred că mă pedepsește, pentru că m-am revoltat, dar nu-mi pasă! Nu știu, de ce am avut încredere în dumneavoastră și v-am pus viața mea pe tavă!
-Pentru că sunt un străin și chiar dacă aș bârfi, sunt departe, de cei care vă cunosc.
-Îmi dați voie să vă spun pe nume?
-Te rog!
-Andrei, suna frumos numele spus de ea, Camelia i-a prins mâna și se uita în ochii lui, Andrei, ce părere ți-ai format despre mine?
-Bună!
-Doar atât?
-E suficient, dar dacă vrei, pot continua, ești o femeie cu o vastă cultură, inteligentă, frumoasă și cred eu, ai fost foarte mult alintată.
-Așa este! De unde ști?
-Și acum cauți același lucru, alintul. Ești un copil mare. Acum plângi, că nu mai ai jucăria ta. Trebuie, să recunoști, că Șerban a fost pentru tine un fel de pușculiță- jucărie, acum a plecat jucăria și a rămas pușculița. Te-ai întrebat, ce vei face, dacă jucăria își va lua și pușculița?
-Nu, nu m-am întrebat!
-Ești un om bun! Așa mi-aș dori să fie soțul meu. Mă uit în ochii tăi, văd atâta dorință, căldură și iubire neostoită. Dă-mi mie prinosul tău de iubire, mângâierile tale, dragostea ta.
-E prea târziu pentru mine.
-Intră!
Bătaia în ușă l-a smuls din gânduri.
Violeta cu o tavă în mână pe care se găsea: ceașca cu cafea, pachețele cu zahăr și o lingurință a intrat pe ușă. A pus totul pe măsuță, apoi s-a adresat lui Andrei:
-Vă rog, să-mi puneți o gură de țuică și să-mi dați voie, să iau loc!
Bărbatul a încuviințat, apoi i-a întins un păhărel pe jumătate plin cu licoarea galbenă.
-Vă mulțumesc!
-Ai vorbit?
-Da...
-Cum a fost? Andrei era curios, voia, să afle totul odată.
-Greu! Când a văzut, că știu atât de multe lucruri, pe care el le considera secretele lui și sunt hotărâtă, să le spun nevestei și tuturor celor care vor, să mă asculte, a înțeles, că este prins la înghesuială și trebuie să cedeze; de nervi mi-a tras două perechi de palme. M-a durut, odată pentru că au fost chiar grele loviturile și al doilea, am înțeles că legăturile noastre frățești, s-au rupt. Am făcut socoteala cu el la sânge, inclusiv pentru perioada cât am lucrat și nu m-a plătit. Are să-mi dea șapte mii de euro, cinci mii de la casă pentru că eu îi plătisem în termen, iar dobânda trebuia calulată, doar dacă nu mă încadram în perioada de grație, iar două mii pentru cât timp muncisem, fără să fiu plătită.
-Ești mulțumită?
-Nu, am câștigat niște bani, dar am pierdut un frate.
-Ai fi fost fericită, dacă nu știai nimic și rămâneai sluga lui pentru totdeauna?
-Nu, dar este fratele meu. Nu a fost așa, m-a ajutat mult, cât am fost în școală, puteam pune bază pe cuvântul lui; banul și nesiguranța din casa asta l-au făcut, să fie egoist.
-Vei pleca de aici? Nu mai poți sta!
-M-a rugat, să nu plec! Pentru a nu fi nevoit, să-i explice Măriucăi. Voi lucra în continuare, iar el mă va plăti cum va putea, în plus îmi va face carte de muncă. Îi va spune nevestei, că nu mă plătește, dar că este necesară angajarea, pentru ca eu să beneficiez de asigurare medicală și vechime în muncă.
-Cum te simți acum? Fii sinceră!
-Trebuie să recunosc, că sunt alt om, am dat o bătălie, din păcate inamicul a fost fratele meu, am câștigat greu! Am fost tentată de câteva ori, să abandonez, de fiecare dată v-am simțit în spatele meu, încurajându-mă! Așa am putut, duce lupta până la capăt. Vă mulțumesc, fără dumneavoastră și sfaturile pe care mi le-ați dat, nu aș fi reușit; dar mai ales faptul că, vă știam de partea mea, m-a determinat, să lupt până la capăt.
Violeta s-a ridicat de pe scaun, a ocolit măsuța și cum Andrei se ridicase și el, l-a sărutat pe obraz.
-Vă mulțumesc mult! Sunt fericită, de acum sunt alt om. De mâine mă voi îmbrăca altfel. Din cei o mie de euro pe care deja mi i-a dat voi merge la cumpărături, toată garderoba va fi nouă.
-Așa să faci! Abia aștept, să te văd.
-Acum plec, dacă aveți nevoie de ceva, sunați! Poate îmi fac timp, să trec mai târziu, să vă văd și să vă povestesc, ce s-a mai întâmplat.
-Bine! Ai grijă de tine!
Mașina se strecura cu abilitate prin furnicarul de autovehicule care circulau la acea oră, Victor era atent la drum, din când în când se uita la Andrei prin oglinda din interior. Se vedea, că îl preocupa ceva. Bărbatul aflat pe bancheta din spate simțea privirea șoferului, pentru o clipă a crezut, că bănuiește ceva din conspirația lui cu Violeta. S-a făcut, că nu vede preocuparea lui Victor și a continuat, să privească pe geam, uitându-se absent, la blocurile și magazinele care rămâneau în urmă.
-Știți că Violeta este sora mea?
-Nu, nu m-a interesat. Nu știa încotro bate Victor, s-a așezat în gardă.
-Ieri am avut o discuție puternică cu ea, chiar i-am tras două palme.
-Probabil a spart ceva de valoare.
-Nu, cu ceva vreme în urmă i-am dat niște bani cu împrumut, soțul ei cum a văzut banii, i-a luat și dus a fost. Violeta a venit la mine și mi-a spus ce nenorocire, s-a întâmplat. Banii nu erau numai ai mei, ci și ai nevestei, nu puteam, să o iert de datorie, sărea Mărioara în sus. Am convenit, să vândă casa. Eu m-am ocupat de toate. I-am spus, că am luat mai puțin pe casă, prin urmare, nu a scăpat de datorie, plus că vor mai fi niște dobânzi. Așa că pentru ea cel mai bine ar fi, să se mute la mine și să muncească pe mâncare și un acoperiș deasupra capului. A acceptat, lucrurile au mers bine până când, a început, să se intereseze, cu cât am vândut casa. Cumpărătorul a spus adevărul, de altfel eu nici nu-i interzisesem în mod formal, ea a venit la mine și a început, să țipe, că am excrocat-o și că am vrut, să o fur. Am încercat, să-i explic, că nu făceam altceva decât, să-i strâng banii și să-i dau atunci când, va avea nevoie de ei. Ea nu și nu, că am furat-o, atunci am lovit-o și i-am dat toți banii, iar de acum o plătesc ca pe orice angajat.
-De ce îmi spuneți mie? Sunt un străin.
-Stați de 7 zile în pensiunea noastră, am reușit, să vă cunosc, în plus, simțeam nevoia, să vorbesc cu cineva, cu nevasta nu puteam, iar alții m-ar fi înțeles, greșit.
-Sincer să fiu, nici eu nu cred chiar sută la sută, ce mi-ați spus, dar este treaba conștiinței dumneavoastră. Pe de altă parte, personal sunt mulțumit, de modul în care am fost tratat de către personalul pensiunii. Voi revenii cu drag oricând. Restul sunt probleme de familie, pe care singuri le veți rezolva. Văd că ați ocolit.
-Da, să am timp, să vă povestesc, nu vă va afecta la preț.
În muzeu îl aștepta Camelia, avea ochii roșii, se vedea că plânsese. Pe masă două cești aburinde cu cafea, aroma cafelei proaspăt râșnită se simțea de la ușă.
-Sărut mâinile, Camelia! Gata, ai făcut cafeaua? Vreau să termin astăzi, mâine am să mă plimb fără nicio grijă prin oraș, apoi voi pleca.
-Andrei, stai jos! Bem o cafea, apoi te apuci de lucru! Vreau să vorbesc cu tine!
-Spune, dacă te pot ajuta cu ceva, o fac cu plăcere. A privit-o în ochi, încercând, să pătrundă dincolo aparențe, chipul frumos al femeii era brăzdat de îngrijorare, fruntea curată dintr-o dată era plină de cute, teama, grijile și noaptea nedormită își pusese amprenta.
-Șerban nu a fost acasă în această noapte.
-Ți-a dat telefon, a lăsat un bilet?
-Nu!
-Acum unde este, a venit?
-Tocmai când  ieșeam pe ușă, el intra. M-a salutat cu zâmbetul lui dulce, a trecut pe lângă mine, fără să spună nici un cuvânt. M-am întors din ușă, să-l întreb, de unde vine, dacă a pățit ceva. Nu am putut, a intrat în baie, a încuiat ușa și a dat tare drumul la apă. Am plecat, nu aveam ce face, era clar, că nu voia ,să vorbim. L-am sunat acum un sfert de oră, mi-a respins apelul. Ce fac?
-Nimic, comportă-te normal, nu-l mai suna, dacă te sună, primul apel refuză-l. Te va suna în mod sigur din nou, este bărbat și nu acceptă, să fie ignorat. Atunci să-i răspunzi, iar vorbele tale să fie: calme, calculate, reci. Nu-l întreba nimic în legătură cu absența de acasă. Dacă încearcă, să-ți explice cauza pentru care nu a venit acasă să-i replici sec: ”tu nu ai fost acasă? scuze, nu am observat!” Să limitezi discuția  pe motiv că, un bărbat  dorește să viziteze muzeul și ești singură în acest moment.
-Crezi că se destramă căsătoria mea?
-Nu asta îți dorești?
-Nu știu, în acest moment chiar nu știu. Camelia se uita țintă în ochii căprui cu ape verzi ai lui Andrei, ar fi vrut, să se cuibărească la pieptul lui, să-i simtă inima cum bate. A închis ochii pentru o clipă, simțea mâna bărbatului, cum o mângâie pe față, pe gât, cum îi sărută ochii plânși și fruntea înnourată. A deschis ochii, simțea că nu mai are putere, ar fi vrut ca în acea clipă să fie sărutată, se simțea vulnerabilă.
Camelia continua, să-l privească în ochii lui căprui cu nuanțe verzi  și să-i mângâie mâna, simțea nevoia să fie adorată, să audă vorbe frumoase. Îl plăcea pe Andrei, era atrasă de prestanța lui, de vorba hotărâtă, de zâmbetul abia schițat, deși trecuse câteva zile de când lucrau împreună, nu-l văzuse râzând, cel mult surâsese în anumite momente.


-Andrei, te rog, să vii cu mine, vreau, să îți arăt ceva. Intră aici! Cu mâna a deschis o ușă, care dădea într-o cameră aflată în semi obscuritate. Cât timp bărbatul s-a uitat în jur să se familiarizeze cu lucrurile, care erau puse într-o anumită ordine, Camelia a încuiat ușa de la intrare. A revenit repede în cămăruța depozit, l-a prins pe Andrei de mână,apoi i-a spus simplu :
-Iubește-mă!
Puțin descumpănit, i-a prins fața în mâini, a pupat-o pe frunte, apoi a strâns-o în brațe, așa cum un părinte își îmbrățișează copilul care, îi împărtășise necazul lui . Femeia s-a cuibărit la pieptul lui, capul îl lăsase pe spate, buzele fremătânde cereau să fie sărutate. Andrei a sărutat-o ușor pe buze, a strâns-o mai tare la pieptul , voia, să o determine, să treacă peste acest impuls. Camelia era mult prea înfierbântată, nu gândea, voia doar, să fie iubită, avea nevoie de mângâierea lui. Îl plăcea mult, ar fi vrut, să fie a lui acolo, peste documentele care spuneau cum înaintașii, iubiseră tainic alte femei. Cu mâna tremurândă de emoție și nerăbdare a început, să-i descheie nasturii de la cămașă. Andrei a încercat timid, să se opună:
-Camelia, nu-i bine ce facem!
-Ba da, te doresc, vreau să fii al meu acum,aici!
-Și eu te vreau și încă mult, nu vreau, să profit de tine , când ești vulnerabilă. Vreau să ne întâlnim mâine și să ne bucurăm de o zi de dragoste. Te rog, nu te resping, vreau doar, să nu regreți gestul de acum. În timp ce îi vorbea, bărbatul o ținea strâns îmbrățișată.
-Cum vrei! Femeia era iritată de refuzul bărbatului. A ieșit din cameră, apoi a descuiat ușa de la intrare.
-Pe birou sunt ultimele documente, pe care le-ai cerut.
Ziua s-a scurs greu. Seara și-au luat la revedere.
-Uite numărul meu de telefon, dacă vrei să ne întâlnim mâine, sună-mă!
Femeia la privit absentă, a luat hârtiuța cu numărul notat pe ea, s-a uitat la el, apoi i-a spus:
-Te sun mâine, Camelia vorbea și privea pe lângă Andrei, vom avea, o ultimă discuție înainte ca tu să părăsești orașul. Nu închiria nici o cameră, mă ocup eu, cunosc mai bine locul. Pe mâine, apoi s-a ridicat pe vârfuri și l-a sărutat în fugă pe obraz.