Totalul afișărilor de pagină

vineri, 30 septembrie 2016

Iohannis un președinte jucător șchiop. Cui e frică de pușcărie?

     Se bate apa în piuă pe la toate televiziunile, toți moderatorii, moderatoarele, molfăie cu ipocrită îngrijorare cuvinte despre noul guvern de după alegeri. Se fac discuții interminabile, sunt invitați analiști politici de renume care, privesc sfidător în cameră și siguri pe ei dau verdicte. Totul se învârte în jurul numelui care va fi rostit de Iohannis pentru a fi prim ministru desemnat. După ce aluat țeapă cu ”guverul meu”, Iohannis a declarat, că va desemna pentru formarea guvernului, un om politic. Pentru realizarea dorinței sale, face apel la Cioloș, actualul Prim Ministru tehnocrat, să intre în partid, sau măcar să spună, că simpatizează cu unul dintre partide, a se citi PNL, pentru a putea fi desemnat.
Lucrurile sunt mult mai simple, după alegeri vor fi făcute alianțe care vor hotărî majoritățile. Cei care vor fi majoritari, vor propune numele primului ministru, ce va urma a fi desemnat de Președinte. Simplu, orice alt nume înseamnă încălcarea prerogativelor constituționale de către Președinte. În situația în care Președintele nu va ține cont de majoritate și va desemna prin voință proprie un candidat, există posibilitatea ca această propunere să nu fie votată în Parlament și atunci vor fi reluate consultăril dintre Președinte și Parlament. Mai există și a doua posibilitate, aceea de a suspenda președintele, pentru încălcarea Constituției.
Întrebat ieri de Dana Grecu, care voia o știre în exclusivitate, nici nu poate fi condamnată pentru asta, este ziaristă, asta este misiunea ei, Liviu Dragnea a lăsat să se înțeleagă că există posibilități de contraatac dacă Iohannis va fi un Președinte jucător. Totodată referitor la dosarele sale, Dragnea a spus, că nu-i este frică de pușcărie. Cu desemnare candidatului pentru funcția de prim ministru cred că am spus tot, să lăsăm cetățenii, să decidă. Îmi place lupta ipocrită dintre liberali și pesediști, sunt adevărate crestomații, prin valoarea pe care încearcă fiecare să dea argumenelor sale, în fond niște ipocriți. Pedeliștii și liberalii care s-au unit în frația liberală, sunt precum lotrii din două bande aliate, care se suspectează reciproc, că pot fi loviți pe la spate de tovarășii lor, pentru a își însuși și prada celuilalt.
   Toți liberalii, ca un ecou perfect al mutului de la Cotroceni, susțin ideea ca Cioloș să vină în PNL, astfel liberalii putând câștiga câteva procente în plus și posibilitatea de a desemna candidatul pentru prim ministru în persoana lui Dacian Cioloș, recunoscând prin aceasta, că niciunul dintre actualii membrii nu întrunesc calități pentru înalta funcție. Dealtfel, acest lucru s-a văzut și în vară, când a trebuit să desemneze un candidat pentru funcția de primar al Bucureștiului. Au bâjbâit și căutat soluții, până când au pierdut alegerile în București în mod umilitor. Demisia lui Blaga din cauza de DNA, lasă partidul în ofsaid. Alinuța și așa era debusolată, dar acum este bulversată, nu va știi, ce să facă. Buldogul era echilibrul, acum e haos, asta e treaba lor, nu le sunt consilier.
    Mă întorc la declarația lui Liviu Dragnea, conform căreia lui nu îi este frică de pușcărie. La nici unul din cei care au devalizat România nu le este frică de pușcărie, teama lor este, să nu le ia judecătorii banii prin hotărârile instanțelor. Și până acum nu prea s-a întâmplat, în două trei cazuri au fost asemenea confiscări, în rest un fel de zeciuială pe care au dat-o statului pentru legalizarea furturilor. Bandiții români au găsit mare înțelegere în judecători. După un sejur la Rahova, Poarta Albă, Jilava etc. au plecat direct pe Coasta de Azur, să se refacă după odihna din pușcărie, banii fiindu-le lăsați.
De ce ar trebui să le fie teamă hoților de lux de pușcărie? Majoritatea și-au descoperit talentul de scriitor, reușind adevărate performanțe. Cărți scrise în timp record. Cărți cu tematică diversă, analizate și admise de marii specialiști ai țării. Acești oamenii dacă ar fi rămas în libertate, nu ar fi scris niciodată. Mare ajutor pentru ei că și-au descoperit  asemenea talente, mare bucurie pentru noi că ne putem bucura de prea plinul lor creativ. Aveți dreptate domnule Dragnea, nu trebuie, să vă temeți de pușcărie, în curând se va înființa Uniunea Scriitorilor  din pușcărie. Și ce e rău?

Iohannis un Președinte jucător șchiop. Cui e frică de pușcărie?

Se bate apa în piuă pe la toate televiziunile, toți moderatorii, moderatoarele, molfăie cu ipocrită îngrijorare cuvinte despre noul guvern de după alegeri. Se fac discuții interminabile, sunt invitați analiști politici de renume care, privesc sfidător în cameră și siguri pe ei dau verdicte. Totul se învârte în jurul numelui care va fi rostit de Iohannis pentru a fi prim ministru desemnat. După ce aluat țeapă cu ”guverul meu”, Iohannis a declarat, că va desemna pentru formarea guvernului, un om politic. Pentru realizarea dorinței sale, face apel la Cioloș, actualul Prim Ministru tehnocrat, să intre în partid, sau măcar să spună, că simpatizează cu unul dintre partide, a se citi PNL, pentru a putea fi desemnat.
Lucrurile sunt mult mai simple, după alegeri vor fi făcute alianțe care vor hotărî majoritățile. Cei care vor fi majoritari, vor propune numele primului ministru, ce va urma a fi desemnat de Președinte. Simplu, orice alt nume înseamnă încălcarea prerogativelor constituționale de către Președinte. În situația în care Președintele nu va ține cont de majoritate și va desemna prin voință proprie un candidat, există posibilitatea ca această propunere să nu fie votată în Parlament și atunci vor fi reluate consultăril dintre Președinte și Parlament. Mai există și a doua posibilitate, aceea de a suspenda președintele, pentru încălcarea Constituției.
Întrebat ieri de Dana Grecu, care voia o știre în exclusivitate, nici nu poate fi condamnată pentru asta, este ziaristă, asta este misiunea ei, Liviu Dragnea a lăsat să se înțeleagă că există posibilități de contraatac dacă Iohannis va fi un Președinte jucător. Totodată referitor la dosarele sale, Dragnea a spus, că nu-i este frică de pușcărie. Cu desemnare candidatului pentru funcția de prim ministru cred că am spus tot, să lăsăm cetățenii, să decidă. Îmi place lupta ipocrită dintre liberali și pesediști, sunt adevărate crestomații, prin valoarea pe care încearcă fiecare să dea argumenelor sale, în fond niște ipocriți. Pedeliștii și liberalii care s-au unit în frația liberală, sunt precum lotrii din două bande aliate, care se suspectează reciproc, că pot fi loviți pe la spate de tovarășii lor, pentru a își însuși și prada celuilalt.
Toți liberalii, ca un ecou perfect al mutului de la Cotroceni, susțin ideea ca Cioloș să vină în PNL, astfel liberalii putând câștiga câteva procente în plus și posibilitatea de a desemna candidatul pentru prim ministru în persoana lui Dacian Cioloș, recunoscând prin aceasta, că niciunul dintre actualii membrii nu întrunesc calități pentru înalta funcție. Dealtfel, acest lucru s-a văzut și în vară, când a trebuit să desemneze un candidat pentru funcția de primar al Bucureștiului. Au bâjbâit și căutat soluții, până când au pierdut alegerile în București în mod umilitor. Demisia lui Blaga din cauza de DNA, lasă partidul în ofsaid. Alinuța și așa era debusolată, dar acum este bulversată, nu va știi, ce să facă. Buldogul era echilibrul, acum e haos, asta e treaba lor, nu le sunt consilier.
Mă întorc la declarația lui Liviu Dragnea, conform căreia lui nu îi este frică de pușcărie. La nici unul din cei care au devalizat România nu le este frică de pușcărie, teama lor este, să nu le ia judecătorii banii prin hotărârile instanțelor. Și până acum nu prea s-a întâmplat, în două trei cazuri au fost asemenea confiscări, în rest un fel de zeciuială pe care au dat-o statului pentru legalizarea furturilor. Bandiții români au găsit mare înțelegere în judecători. După un sejur la Rahova, Poarta Albă, Jilava etc. au plecat direct pe Coasta de Azur, să se refacă după odihna din pușcărie, banii fiindu-le lăsați.
De ce ar trebui să le fie teamă hoților de lux de pușcărie? Majoritatea și-au descoperit talentul de scriitor, reușind adevărate performanțe. Cărți scrise în timp record. Cărți cu tematică diversă, analizate și admise de marii specialiști ai țării. Acești oamenii dacă ar fi rămas în libertate, nu ar fi scris niciodată. Mare ajutor pentru ei că și-au descoperit  asemenea talente, mare bucurie pentru noi că ne putem bucura de prea plinul lor creativ. Aveți dreptate domnule Dragnea, nu trebuie, să vă temeți de pușcărie, în curând se va înființa Uniunea Scriitorilor  din pușcărie. Și ce e rău?

joi, 29 septembrie 2016

Dracu* nu este așa de negru VII



Patru zile mai târziu cei cinci subalterni, cu hârtiile în față în care se găseau situațiile la zi a lucrărilor, erau în biroul Olgăi. Toți aveau întipărită pe față îngrijorarea, nici unul nu se aștepta să primească laude din partea șefei. Singurul dezinvolt era Eugen, în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie.
Olga, îmbrăcată  într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii neutrii foiala colegilor săi. Simțea tensiunea și teama lor, o bucura puterea, de mult voia răzbunarea, Sorina va fi o victimă colaterală, când, nu o va putea salva, dar era decisă, să o ajute, era o frondă împotriva masculilor, gata oricând să-și bată joc de femei.
-Cine începe? Glasul șefei era grav, hotărât și tiranic
-Eu, că nu am ce prezenta, fiind șef, am coordonat lucrările celorlalți.
-Imediat văd, ce ai coordonat. George, spune-mi doar, dacă ai avut un termen de predare a lucrări și dacă ești în grafic, acest lucru e valabil pentru toți.
-Da, am avut, termenul e depășit cu 6 luni de zile.
-Lucrarea mai este de actualitate?
-Da, beneficiarul ne presează zilnic.
-Spuneți-mi, dacă vreunul dintre voi  este cu lucrarea în grafic. Liniște totală. Olga a privit amenițător asupra tuturor. De azi aveți la dispoziție treizeci de zile să terminați.Cine nu este gata, în a treizeci și una zi își depune demisia, sau va fi demis. Mâine veți primi câte o circulară internă cu o primă sancțiune, în care vi se reamintește aceste condiții. Prin această circulară patronul se pune la adăpost de eventualele contestații. Sper să nu ajungem aici, dar e bine să știți. Propuneri, cine poate face anumite sugestii? Eugen, te vei ocupa de trei oameni, eu mă voi ocupa de Sorina și de Petruș, în plus vă voi sta la toți la dispoziție pentru eventuale discuții pe teme. Eugen a înlemnit când Olga, a anunțat, că va lucra cu ing. Petre Petruș. Acesta era un tânăr de treizeci de ani, șaten,  păr castaniu,pieptănat cu cărare într-o parte, ochii căprui, sprâncene îngrijite, pensate discret și frumos arcuite, nas drept, buze senzuale, bărbie semi rotundă, cu trup frumos lucrat în cele patru ore pe care le petrece săptămânal la sală. Acum plecați, vă rog, să vă dați tot interesul, patronul nu câștigă nimic, din demiterea voastră, preferă să rămâneți, să dea prime, iar voi să vă faceți treaba. Sorina, te rog, să rămâi. Restul discutăm oricând aveți nevoie, nu contează ziua , sau ora. Pe rând cu capul în pământ au părăsit încăperea, doar Eugen plin de el, sfida pe toată lumea. De fiecare dată când îl vedea plecând, Olga avea impresia că Eugen, ia o bucățică din inima ei.
-Sorina, crezi, că e grea tema, pe care o ai? Fata cu ochii umezii ca unui miel când simte cuțitul măcelarului, a privit-o -n ochi pe Olga:
-Nu știu, îmi este teamă, nu am lucrat nimic până acum, de fapt nici unul nu a progresat. Ce mă fac doamnă? Sunt gravidă, nu vreau, să rămân fără serviciu, cel care m-a lăsat gravidă, nu vrea, să mai știe de mine. Va trebui să mă judec pentru pensie alimentară, paternitate, umilință. Dacă am serviciu, îl las în plata Domnului. Fața fetei s-a luminat, sunt sigur că pot, oare mă puteți, ajuta? Nici Eugen, obrajii fetei s-au înroșit când a pronunțat numele lui, Olga nu a scăpat amănuntul, în multele ore petrecute după program, nu a găsit vreo idee, deși eu am avut câteva, chiar mi se păreau geniale, dar el le-a respins pe  toate.
.-Te rog, să mergi la birou, să faci o schiță, în care să-mi prezinți ideile tale. Vreau să facem lucrarea în două săptămâni. Spune-mi te rog, Petruș ce fel de om este?

-Un băiat liniștit, poate prea liniștit și prea inteligent. De câteva ori a prezentat ideile șefului, cel care a fost, obrajii Sorinei s-au îmbujorat din nou , Olga s-a făcut că nu observă, acesta nu le-a luat în seamă. Cred că este ceva în neregulă cu comportamentul lui Eugen. Vreau să-ți mai spun ceva, gașca lui Eugen din călugăriță nu te scoate.
-De ce? Olga era curioasă să afle părerea celorlalți despre ea.
-Spun că mergi cu bluzele încheiate până la gât, iar fustele depășesc lungimea cu mult peste genunchi, te suspectează că ai avea picioare urâte.
-Când îi mai auzi vorbind așa, să le spui că pe mine mă interesează serviciul și nu fac paradă. Deasemenea transmite-le, să nu uite că peste 14 zile lucrătoare avem prima evaluare, aceasta va conta în eventualitatea nerezolvării sarcinilor trasate la rezilierea contractului de muncă. Deasemeni spune-le că astăzi merg la facultate pentru a discuta cu viitorii absolvenți despre oportunitățile de aici. În concluzie pe toți trebuie să-i frigă scaunul.
-Doamnă, patronul vă roagă să mergeți în biroul domniei sale.
-Mulțumesc Maria, de acum, vă rog pe amândouă, să-mi spuneți Olga.
-Am înțeles doamnă!
Olga și-a luat de pe birou mapa cu situația pentru patron, aici avea un dosar, pe care îl completa zilnic, pentru ca la orice oră să poată ști ,situația în care se găsea. Imediat ce a intrat în biroul asistentelor una dintre ele, erau trei, s-a ridicat și a anunțat șeful de venirea Olgăi.
-Te rog, de acum să nu mă mai anunți, Olga poate intra în biroul meu, oricând și indiferent cu cine sunt.
-Ai aici situația la zi, cu sarcinile trasate precis pentru fiecare inginer în parte. Vreau ca peste 20 de zile să avem tehnologia elaborată pentru caroseria noii mașini, tabla va fi subțire, în schimb va fi foarte rezistentă la lovituri și se va ambutisa foarte bine. Sunt hotărâtă să dau afară toate jigodiile, au mâncat luni de zile pâinea degeaba.
-Olga, te susțin, în tot ce faci, ai grijă doar la Eugen, e susținut asiduu de Sonia. Trebuie, să avem probe bune, solide, în mână, când îl vom da afară. Codruț Pupezescu privea cu nesaț la Olga, mirosul de iasomie, pe care îl răspândea femeia, îl incita. Simțea că venirea Olgăi în societate lui, va aduce un nou suflu, îi plăcea implicarea și determinarea ei. Totodată îi plăcea felul ei de a fi direct, hotărât și stăpână întodeauna pe situație.
Mai erau cinci zile până când trebuiau terminate lucrările. Olga a apăsat pe buton, imediat Maria cu agenda în mână a băgat capul pe ușă:
-Te rog să-l chemi pe Eugen Zambilă, să aducă situația lucrărilor, să vină imediat, iar tu să-mi faci legătura cu beneficiarul.Hai repejor Maria. Cinci minute mai târziu, Eugen, mândru și plin de el, ca unul care deținea un mare secret despre șefa lui, a intrat în birou.S-a trântit în fotoliul din fața biroului iar picioarele le-a întins pe birou, unul peste altul. După o lungă tăcere Eugen, plictisit, a interpelat pe Olga:
-Am treabă de ce m-ai chemat,îți era dor de mine? Sunt aici pentru tine-n orice moment. Olga a ridicat ochii, din hârtiile pe care le adusese Eugen, apoi s-a uitat la el plictisită. S-a ridicat de pe scaun a ocolit biroul și s-a oprit în dreptul lui:
-Te rog să-ți iei picioarele de pe biroul meu, iar în fața unei doamne să ai o poziție cuviincioasă.
-Dacă am limbariță, e posibil, ca o anumită doamnă să sufere.
-Mă ameninți, atât de josnic poți fi? Ești un gunoi! Nu ați lucrat nimic, mai sunt cinci zile, ce se întâmplă?
-Nu sunt buni de nimic, eu am vrut, să-i dau de mult afară,mi-a fost milă de ei.
-De ce nu mi-ai spus până acum, că nu ați avansat cu lucrarea?
-Știi ceva, le-am spus băieților, că te am la degetul mic și nu vei sufla un cuvânt despre noi, vei munci singură și vei rezolva. Tu vei duce lucrarea la capăt, eu și băieții mei, pe care i-am pus în tema cu mica noastră aventură, vom privi. Ne vom uita, cum vă veți chinui, să terminați tot.
-La un moment dat mi-ai spus că vrei să vorbim, că ți-aș fi dragă, acum ce s-a întâmplat?
-Ai dat buzna peste mine, m-ai umilit în fața colegilor, eu eram Dumnezeul lor, tu m-ai coborât de pe soclul meu, m-ai distrus, stai liniștită, ți-a venit rândul.
-Bine, ești liber, Olga a deschis ușa biroului și l-a poftit afară. Eugen a părăsit încăperea plin de el și cu dorință de răzbunare.
-Maria, mergi și cheamă inginerii din grupa lui Zambilă, să vină imediat aici, ai înțeles? Imediat!
Puțin mai tîrziu inginerii Zurlea și Cioflină au intrat în biroul șefei. I-a privit cu un ochi aspru, apoi i-a poftit, să ia loc:
-Domnilor peste cinci zile este sorocul lucrării, voi nu ați lucrat nimic, de ce?
-Am avut câteva idei, chiar bune zic eu, dar Eugen nu le-a luat în seamă, a zis că, să nu ne batem capul : ”Olga îmi va mânca din palmă, știu multe despre ea”.
-Voi v-ați culcat pe urechea aia. Măi băieți v-am spus din prima zi lucrăm într-o societate privată, patronul ne plătește, să-i aducem profit, altfel nu are de unde plăti, toate cheltuielile pe care le are. Văd că nu am fost înțeleasă, peste cinci zile cine nu a lucrat zboară, e clar?
-Da, dar atunci Eugen va vorbi.
-Ce să spună? Ce secrete mari deține, tu le știi?
-Da, ne-a povestit, cum ai picat, ca o găină care-și dorea cocoș.
-Nu întodeauna-n viață drumurile sunt netede, mai sunt și denivelări, e posibil să te împiedici de o asemenea denivelare. Nu îmi este teamă de el. Până plecați, îmi aduceți ideile voastre așternute pe hârtie, bibliografie, tot ce găsiți, ne întâlnim aici la ora trei. Sunteți liberi, faceți cum vă spun și veți avea serviciu,luați-vă după Eugen și veți pierde. Apropo, cum m-ați botezat? Călugărița?
-Da, a fost o glumă, pentru că umbli, cu bluzele  încheiate sub gât și fustele tăiate mai jos de genunchi, inginerul Marian Cioflină s-a înroșit tot și a pus capul jos.
-Bine băieți, ne întâlnim la ora trei, așa vă veți salva, dacă vreți. Cei doi ingineri au părăsit încăperea contrariați, Marian i-a zis lui George:
-Mă ar fi bine, să facem cum zice Olga, altfel rămânem fără serviciu, unde mama naibii ne mai angajăm  pe un salariu atât de bun?
-Ai dreptate Mariane, dă-l naibii pe Eugen, Olga e stăpână pe ea. Hai să tragem tare și la trei să mergem cu o situație frumoasă, susțin ideile tale, să facem o simulare, apoi mergem la ea.
Timpul a trecut, iar termenul de predare a lucrărilor se împlinise, Olga venise de dimineață la serviciu, birourile erau goale, s-a așezat în fotoliul din fața biroului picior peste picior, de așa natură ca atunci când cineva intra în încăpere, primul lucru care îi sărea în ochi, era frumoasa pulpă dezgolită a piciorului , bluza avea un decolteu adânc, generos, o parte a sânilor rotunzi și tari erau la vedere, cealaltă parte se putea ghici ușor prin bluza transparentă. Nu era macheată, doar buzele roșii de la mama natură aveau puțin ruj de calitate. Când a plecat de acasă mama ei a întrebat-o:
-Olga de ce te-ai îmbrăcat așa? Nu este, prea provocator?
-Ba da mamă, oamenii de la birou m-au poreclit Călugărița, am să le demonstrez, că nu sunt o călugăriță, că o femeie deșteaptă se poate îmbrăca cum vrea, deșteptăciunea stă în cap și nu în lungimea rochii sau adâncimea decolteului. O bătaie discretă în ușă și un glas plăcut :
-Vă fac o cafea?
-Da Mariana, una mare și amară. Urmărește când vin băieții în birou să vină urgent la mine. Maria să meargă la Patron să-l întrebe dacă vrea să participe, acceași întrebare să o pună și Soniei.
Pupezescu cum a intrat în birou, a rămas înlemnit de frumusețea expusă în fața lui. Olga era adâncită în citirea unor hârtii, nu l-a auzit, când a intrat, Codruț a luat loc în capul mesei de ședință și a început să răsfoiască niște hârtii dintr-o mapă. Apoi rând pe rând cei care trebuiau examinați ,au intrat în birou, bărbații rămâneau blocați la vederea Olgăi, a tresărit până și inimile Sorinei și Soniei. În tot acest timp Olga nu și-a schimbat poziția picioarelor, lăsându-le expuse în toată splendoarea lor și nu a ridicat capul dintre hârtii. Adevărul era, că nu citea nimic, a vrut doar, să le arate ceea ce își doreau de mult, să vadă, apoi să le demonstreze, că nu are nimic  în comun, hainele cu sarcinile de serviciu și relațiile  de subordonare.
-Gata, suntem toți? Bine. Domnule Pupezescu așa cum  am promis în momentul angajării, azi e termenul de predare a lucrării. Putem preda beneficiarului, cea mai mare parte din lucrare, poate începe construcția și testele la caroseria mașinii cu capotă cu tot, urmând ca în termen de zece zile, să predăm și calculele pentru noile jante. Trebuie să evidențiez în mod deosebit pe Sorina și Petruș, care au făcut eforturi uriașe, dar și pe George și Marian care în ultimele cinci zile au lucrat cât în douăzeci de zile, au promis că în cel mult zece zile de aici înainte sunt gata. Un caz special este inginerul Zambilă Eugen, nu cunosc motivele, pentru care nu a vrut, să lucreze.
-Eugen ce s-a întâmplat, de ce nu ai lucrat? Pe ce naiba să te plătesc acum?
-Lasă șefu că mă plătește Olga din salariul ei, doar nu mă lasă tocmai pe mine, să mor de foame. Privirea lui Eugen trufașă și disprețuitoare a căzut ca un bolovan asupra femeii.
Cu un zâmbet enigmatic în colțul buzelor Olga a primit cuvintele și privirea bărbatului. S-a aplecat spre masă, adunând privirile tuturor bărbaților în decolteul ei. Poftele carnale au făcut mințile bărbaților să fiarbă, în încăpere mirosea puternic a testoteron, toți o doreau, fiecare o voia pentru el. Sonia privea scena cu dispreț, iar Sorina cu admirație. Fără să schimbe poziția corpului Olga a început să vorbească:
-Într-o dimineață am plecat la piață, seara fusesem bătută crunt de un soț violent și bețiv, eram vulnerabilă, îmi doream un umăr de bărbat pe care să plâng, un braț care să mă cuprindă, să mă mângâie, să simt că încă sunt femeie și nu un sac de box pentru un nemernic ce se numea tatăl copiilor mei, voiam să pot plânge , să plâng mult, să-mi plâng tot amarul aniilor petrecuți lângă o brută, am întâlnit atunci un bărbat, am fost cu el, mi-am descătușat sufletul și trupul prea încorsetate până atunci, a fost o lecție, am învățat-o. Din păcate timpul a dovedit că și acest bărbat este la fel de josnic ca acela pe care l-am avut de soț. Olga s-a îndreptat, s-a rezemat de scaun, apoi a continuat. Marian și George în zece zile vreau lucrarea, puteți lucra și cu Sorina și Petruș, pentru orice nelămurire veniți la mine oricând. Eugen Zambilă de acum ești la dispoziția patronului, în locul tău am testat un absolvent din acest an, e o capacitate. Pentru întârzierea lucrărilor Marian și George vor fi sancționați cu avertisment.
După cum vedeți nu sunt o călugăriță, dar nu stau să-mi etalez picioarele și sânii la serviciu, de mâine voi veni cu vechile haine.
-Pe Eugen îl iau în departamentul meu, Sonia o privea pe Olga cu superioritate, aștepta ca aceasta să-i reproșeze ceva. Olga cu zâmbetul ei fermecător a spus doar atât:
-Mulțumesc Sonia, m-ai scăpat de o povară.







Dracu* nu este așa de negru VI



     Rămasă singură, după plecarea Soniei, Olga se gândea la noua oportunitate. Mama-sa îngrijorată a intrat, ușor, în sufragerie, să nu-i tulbure gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea.
-Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față.
-Mamă, doamna care abia a ieșit  din casă, este nebuna de Sonia, a venit, să-mi facă propunerea, să lucrez alături de ea la firmă. Voi accepta în condițiile mele. Până la urmă chiar dacă sunt femeie de serviciu, câștig o grămadă de bani. Am un venit stabil, dacă au nevoie de mine, va  trebui să mă plătească. Mamă, nu voi accepta, să am un salariu mai mic decât al Soniei și nici să-i fiu subalternă. Trebuie să joc tare, e cartea vieții mele, voi negocia la sânge. Dacă nu aveam serviciu, era altceva, eu deja sunt obișnuită aici unde lucrez, de bani nu mă pot plânge. Sonia își va primi lecția, pentru toate umilințele la care m-a supus de-a lungul acestui an. Ai încredere-n mine,nimeni nu va mai profita de Olga ta. Marina a pupat-o pe frunte, apoi a plecat în camera ei. Olga a răsfoit până spre miezul nopții, niște reviste de specialitate, despre rezistența materialelor.
A mers ca în oricare dimineață la serviciu, Maria a plecat să măture scara vecină, urmând apoi să vină să o ajute cu apartamentele. Olga a început curățenia cu apartamentul Soniei. A scos cheia a intrat în apartament și a început ca de fiecare dată să șteargă praful din hol și baie. I s-apărut, că aude voci în sufragerie, a deschis ușa, pe canapea se afla un bărbat, iar cu spatele spre ușă era Sonia, care căuta ceva în bibliotecă.
-Intră Olga, glasul Soniei era blând, afectuos, îți prezint pe domnul Pupezescu Codruț patronul firmei unde lucrez. Domnul Pupezescu, după ce i-am explicat cum ai rezolvat tu problema, care ne chinuise pe noi două luni, a devenit brusc, interesat de tine.
-Doamnă, i-ați explicat domnului toată scena, sau doar faptul că ați găsit  rezolvarea la o problemă spinoasă.
-Nu, nu i-am explicat, pentru restul mă simt vinovată și îți cer scuze. M-am purtat ca și cum aș fi fost alfa și omega, iar între cele două litere nu mai era nimic, încă odată, iartă-mă!
-Fetelor, glasul patronului era blând, dar hotărât, vă rog, să mă ascultați. Am adus adus aici câteva probleme luate de la Facultate mi le-a dat un profesor universitar, ele sunt greșit rezolvate, ți le las trei zile, dacă după trei zile nu am rezultatul, discuțiile dintre noi nu vor mai fi reluate, dar dacă, le voi primi mai înainte de soroc. începem negocierile.
-Olga, te rog, să iei loc în fotoliu. Codruț dă-mi hârtiile, să le înmânez candidatei noastre. Odată cu testele Sonia a pus și o mică măsuță în fața Olgăi. Fata a luat primul test s-a uitat pe el, a intuit unde este greșeala, apoi l-a pus de o parte și a început să-l verifice pe cel de-al doilea, testele nu erau chiar cele mai grele, rezolvase multe în facultate în timpul seminariilor. Pupezescu privea cu neîncredere spre Olga, modul cum le punea deoparte după o scurtă evaluare, îl făcea, să creadă, că nu va ști, să descopere greșelile.
-Domnule Pupezescu, sper că domnul profesor va dat și rezolvarea testelor.
-Este adevărat, dar nu ți le pot arăta, până nu rezolvi tu.
-Bineînțeles, pentru dumneavoastră e important, să mă puteți, verifica. Testele acestea vi le rezolv în două ore plus, minus, câteva minute.
-Aici voi sta liniștit două ore. Aștept, cu nerăbdare să văd minunea. Profesorul m-a asigurat, că un inginer mediu ca pregătire nu le poate rezolva în mai puțin de trei zile, mi-a mai spus ceva, dar despre asta vorbim mai târziu.
-Olga, te rog, să mergi cu mine în birou, aici vei avea liniște, îți aduc o cafea și te las, să lucrezi.  După plecarea Soniei, Olga a început, să lucreze. A urmărit șirul de calcule, apoi a luat hârtia a scris problema neglijând celelalte calcule. Cu foaia de hărtie în față și subiectul scris pe ea , s-a revăzut în aula facultății ca studentă. După două ore și 17 minute, Olga a intrat în sufragerie cu rezolvarea corectă a problemelor.
-Poftiți sunt gata, am întârziat puțin, au fost mai grele, decât mă așteptam. Verificați-le!
-Nu le verific, domnul profesor și-a amintit de tine, mi-a spus că ai fost  cea mai bună studentă  pe care a avut-o. Tot domnia sa mi-a spus, că vei rezolva problemele în două ore. Postul este al tău, spune-mi care îți sunt pretențiile.
-Domnule Pupezescu...
-Codruț, te rog să-mi spui Codruț.
-Domnule Pupeze..., scuze, Codruț, vreau să am un salariu mai mare ca al Soniei cu un leu, doi, nu contează, dar să fie mai mare, a doua condiție să nu fie șefa mea. Sonia a rămas cu gura căscată, privind la Olga, cu câtă seninătate impunea condițiile angajării sale.
-Sunt de acord cu toate condițiile puse, de mâine vei avea mașină de serviciu, tu o conduci. Pupezescu s-a ridicat de pe scaun, a mers lângă Olga, i-a strîns mâna, a îmbrățișat-o, apoi către Sonia:
-Te rog, să ne faci o poză, să imortalizăm momentul. Sper, să avem o lungă colaborare. Vei lucra într-un departament separat de al Soniei, va fi unul de cercetare, tu vei fi șefa departamentului, vei avea  două asistente și cinci tineri ingineri în subordine, patru sunt bărbați și o femeie. De mâine să începi formele pentru angajare. Astea sunt hârtiile, te angajam și fără test, recomandările domnului profesor și patronul flutură o hârtie cu semnătura universitarului, erau suficiente, am vrut doar să mă conving de justețea laudelor, de aceea am insistat, să-mi dea aceste probleme pentru tine. Este posibil ,să se creeze o anumită animozitate între colegi, cel care a condus departamentul până astăzi, nu știe, că va fi înlocuit, îi voi comunica astăzi, când ajung la birou, îi voi lăsa salariul așa ca acum, doar mașina va trebui, să nu o mai folosească.
-Credeți că e bine cum procedați? Nu aș vrea ca din cauza mea, să sufere cineva.
-Nu fac acte de caritate, nu au fost în stare, să rezolve aceste probleme împreună cu Sonia, admit că ea este inginer IT, dar ceilalți sunt ingineri constructori. Cel mai bun, trebuie, să conducă, pentru a putea, verifica și îndruma pe ceilalți. În firma asta sunt banii mei, nu ai statului, sau ai voștri. Prin urmare eu decid ce este bine și ce nu este bine pentru buzunarul meu. O greșeală mă costă.
-Domnule, iartă-mă , Codruț, voi începe peste trei zile, de fapt azi e miercuri, luni mă prezint la serviciu, vreau să las lucrurile în ordine aici.
-Azi nu vreau să mai faci curățenie în apartament, până luni când va veni altă fată rămâne așa, tu îți vei primi bani inclusiv pentru ziua de vineri. Sonia încerca să fie mărinimoasă, dar, fără să-și dea seama, îi vorbea cu un ușor dispreț.
-Sonia, era prima dată când îi spunea pe nume, Sonia a tresărit, auzindu-se, strigată astfel, din acest moment contractul nostru a încetat, de astăzi începând, o vei plăti pe Maria. Ea se va ocupa de curățenia apartamentelor și a scărilor. Dacă nu mai aveți treabă cu mine, mă retrag .
-Olga, nu mă întrebi, ce salariu vei primi, Codruț credea, că emoționată pentru primirea postului, Olga uitase să întrebe esențialul, cât va câștiga.
Fata se întoarse din drumul spre ușă și privind în ochii Soniei spuse:
-Dacă e mai mare ca al ei, este bun. Nu-mi pasă cât e. Apoi făcu stânga împrejur și părăsi cu capul sus apartamentul.
Olga a căutat-o pe Maria, a găsit-o în apartamentul lui Augustin, i-a povestit tot, apoi a rugat-o să apeleze la Florica să o ajute la curățenie. Iar de mâine să lucreze tot cu ea, sau dacă are pe altcineva, e treaba ei cum se organizează.
-Voi fi eu angajată? Maria încă nu realiza, că va avea asigurare și toate celelalte drepturi.
-Da Maria, merg să o anunț pe Elena Truică de plecarea mea.
Lucrurile au mers așa cum credea Olga, deși la un moment dat i s-a părut că Elena, ar fi vrut, să aducă un om de-al ei, până la urmă a rămas hotărât, ca Maria să fie noua angajată și să-și ia ca ajutor pe cine crede că o poate ajuta. Seara a mers să-și plătească întreținerea pentru apartament și să mulțumească Emiliei Oprescu pentru ajutorul dat.
-Cine intră la mine-n birou! Ce faci iubire? Nu te-am văzut de un an de zile. Emilia era plăcut surprinsă de prezența femeii.
-Am fost prinsă cu munca. Acum am venit, să-ți mulțumesc, pentru ajutorul dat într-un moment de răscruce. Olga s-a apropiat de Emilia și a sărutat-o pe obraji. S-a lăsat strânsă la piept de madam Oprescu, apoi delicat s-a eliberat din strânsoare și fără grabă a plecat spre ușă.
-Nu mai stai? Fac două cafele și mai povestim.
-Nu Emilia, am treabă, de luni am un nou loc de muncă conform cu pregătirea mea și am multe lucruri de rezolvat.
A intrat în casă cu fața radioasă, în drum oprise și cumpărase pentru copii, dar și pentru mamă fructe și o tabletă de ciocolată fină.
Cum a văzut-o, Marina a început să-i pună întrebări.
-Te-au căutat ăia, ai vorbit cu ei, sau scorpia ți-a pus bețe-n roate?
-Nu mamă, nimic din toate astea, sunt angajată, de luni încep serviciul. Am să merg cu taxiul la muncă.
-De ce? Nu mergi cu mașina ta?
-Nu mamă, îmi dau ei mașină.
-Ce salariu îți dau, sper că nu ai acceptat minimul pe economie?
-Nu știu cât voi câștiga.-
-Cum, nu ai întrebat, cât vei câștiga?
-Mi-a fost suficient, să știu, că va fi mai mare decât al scorpiei.
-Așa de mult?
-De unde știi că e mult? Olga era uimită de cunoștințele mamei sale.
-E simplu, 1000 de lei îți dădea ție lunar, plus chiria, întreținerea, utilității, etc. La cum huzurea sigur îi mai rămânea mulți bani.
-Lasă, vom vedea noi.
Luni dimineață cu toate hîrtiile necesare angajării în mână s-a prezentat la biroul patronului Pupezescu Codruț. După ce și-a declinat numele, secretara imediat a anunțat patronul de sosirea sa.
-Să intre. Codruț Pupezescu era un bărbat bine la cei 45 de ani ai lui. Înalt, cu umeri largi, privirea mândră, ochii negrii inteligenți și neastîmpărați, cu un nas coroiat și buze subțiri care acopereau o dantură albă și sănătoasă, un început de burtă îi dădea un aer aristrocratic. Intră Olga, apoi către asistentă, cheamă te rog pe Eugen. Ia loc . După câteva minute în încăpere și-a făcut apariția cel chemat. La vederea lui Olga a părut că-și pierde echilibrul, a fost o amețeală de o fracțiune de secundă, apoi mândră cu o privire împietrită îl privea pe Eugen în ochi de parcă nu-l văzuse niciodată. Îl domina cu privirea, Eugen, după prima emoție, era gata, să spună, că se cunosc, dar când a văzut fața femeii nu a scos niciun sunet.
-Eugen ea este Olga noua noastră colegă, de acum așa cum deja te-am anunțat, ea va conduce departamentul de cercetare, te rog să-i acorzi tot sprijinul. De altfel va trebui, să colaborați și să vă supuneți ei, așa cum până acum ți s-au supus ție. Departamentul trebuie să vină cu idei, altfel nu-l voi mai putea finanța. Olga, să știi că Eugen, a fost un zbir, așa să fii și tu. Acum vă rog, să mergeți amândoi la locul vostru de muncă și să o prezinți oamenilor. Olga aici ai tematica, materialul bibliografic îl aveți în birou, ce vă mai trebuie găsiți la biblioteca Politehnicii. Spor la treabă!
Cei doi au ieșit din birou, Olga s-a lăsat condusă de Eugen la departamentul de cercetare, ajunși la ușă, Olga la tras de mână pe Eugen și i-a șuierat la ureche:
-Nu ne cunoaștem, dacă spui cuiva despre noi, te distrug, apoi cu zâmbet superior și amenințător a continuat, ai înțeles? Eugen a dat din cap afirmativ. Amândoi au intrat în birou zâmbitori. Eugen a trecut cu Olga prin dreptul fiecărui birou
-Ing. Zurlea George, ing. Cioflincă Marian, ing. Petre Petruș, ăsta e biroul meu Eugen Zambilă și frumoasa noastră Sorina Pletea. Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a îmbrățișat-o și i-a șoptit la ureche:
-Sunt niște misogini, ai grijă cu ei.
-Iar aici, și Eugen deschise ușa unui birou din sticlă cu draperi de jur împrejur, este biroul tău, aceste două fete din anticameră Maria și Mariana sunt asistentele tale și gata să-ți îndeplinească orice ordin, Maria e absolventă de filologie, iar Mariana este inginer constructor. Dincoace este biroul tău.
-Maria adună-i pe toți în biroul meu. Olga a deschis ușa a intrat în birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și nu am emoții. Corpul s-a destins, privirea i s-a limpezit, gândurile s-au adunat. Luați loc, nu am să vă țin un discurs pentru dădăceală, vă spun doar atât : veți avea sarcini precise pentru fiecare, cine nu își îndeplinește sarcinile, va avea salariul diminuat. Chestiunea e simplă, suntem plătiți dintr-un buzunar în care banii sunt fixi, dacă noi nu aducem prin munca noastră bani care să se întoarcă sub forma unui profit în acel buzunar, banii se vor termina, iar stăpânul buzunarului va da faliment, dar eu sunt aici să nu permit așa ceva. Vă gândiți, dacă vreunul dintre voi crede că nu va face față, să-mi spună acum, mergem la patron și discutăm. Aveți termen de gândire trei zile, din cea de a patra stăm altfel de vorbă și acum la treabă, până mâine la 12,00 vreau situația cu toate lucrările pe care le aveți, voi discuta cu fiecare în parte stadiul lucrărilor și care sunt carențele. Spor la treabă!