Totalul afișărilor de pagină

luni, 30 mai 2016

Istoria așa cum a fost. Sfârșitul lui Ceaușescu III

 
  Mult timp au rămas, tăcuți, privind în gol, își fereau privirile. Crima din ziua
de Crăciun fusese comisă și în numele lor. Se simțeau vinovați, puteau să-i execute oricând, de
 ce astăzi, de ce atâta grabă? Ce se întâmplă, care a fost raționamentul omorârii lui Ceaușescu în
ziua unei din cele mai mari sărbători creștine? Încetarea luptelor, cine cu cine se luptă, de câteva zile Țara
este în război. Străzile sunt pline de tancuri, tab-uri și alte mașini de luptă. Cine este inamicul, cine sunt inamicii? Nimeni nu spune nimic. Este o confuzie totală.
 Ministerul apărării nu este condus, nu are comandă unică? De ce ordinele sunt prost înțelese, sunt confuze,
militarii se omoară între ei. Parcă am fi într-un joc nebunesc de-a hoții și vardiștii. De trei zile se trage,
mor oameni, totuși, nu avem nici un dușman capturat viu, sau mort. Este un război cu un inamic invizibil,
este un război în care se moare, fără să știm cine a omorât. Din când, în când, ne este prezentat, cu mare
tam-tam, câte un individ numit pompos terorist. O fi, nu o fi, doar cerescul Dumnezeu poate știi.
-Crezi că este bine Tavi că l-au împușcat astăzi? Sofia era lividă, pentru început vestea o bucurase,
mai târziu a realizat grozăvia execuției petrecută în sfânta zi a nașterii Domnului.
-Nu poate fi bine, cum să fie bine, când execuți doi  oameni în ziua de Crăciun. Ne va ajunge blestemul, sângele vărsat  se va răzbuna, vom plăti până la al nouălea neam, păcatul săvârșit astăzi. Stana își frământa mâinile, era o Casandră, cu privirea pierdută căutând într-un loc fix. O marcase moartea ceaușeștilor.
-Crima s-a comis în numele poporului, dar cine este poporul în această speță? Zoie vorbea ca un orator grec, era pătrunsă de evenimente, dar, lucidă căuta scuze. Cine ne-a întrebat pe noi, dacă vrem acest tribunal? Cine ne-a întrebat pe noi, dacă vrem să-l omorâm pe Ceaușescu. Dar mai ales, cine le-a dat dreptul, să mă facă părtașă la crima lor?
-Ai dreptate Zoie! În cuvintele tale bine sintetizate, am descoperit nebunia constituirii unui tribunal al poporului. Unde este poporul? Rotaru nu ar fi vrut moartea lui Ceaușescu, ci îndepărtarea lui de la putere. Nu se gândise, cum s-ar fi putut produce acest lucru. Realiza că era tardiv, vedea că omul pe care mult timp îl divinizase, era un dictator, un terorist, un asasin, unul care distrusese economia națională. Nu credea, tot ce se spunea, dar televizorul reușise să-l înmoaie, comunicatele și știrile de presă nu mai conteneau, în a arăta răul pe care Ceaușescu și camarila sa, îl făcuseră țării. Poate au făcut bine, că i-au împușcat. Îndoiala se cuibărise în sufletul lui.
-Nu Petrică, nu au făcut bine, Ceaușescu nu trebuia omorât, Ceaușescu trebuia ținut în pușcărie să sufere, cum am suferit și noi de foame și frig.
-Atunci ar trăi ca în sânul lui Avram. Uiți, că am aprovizionat cămara ta, la fel de bine cum o aveam și eu? Nu ți-a lipsit nimic, ai avut de toate, iar gazele duduiau toată noaptea, doar ești alimentat din conducta de gaze a fabricii. Faptul e consumat, ne lamentăm degeaba. Odată cu moartea lui Ceaușescu, ar trebui să înceteze focul. Aici e problema, va înceta focul? Dacă da, poate fi un motiv plauzibil omorârea lui, fie și în ziua de Crăciun. Omorârea lui Ceaușescu trebuie privită prin prisma istoriei. Evenimentele mari, nu se împiedică de nimic, sunt, precum tăvălugul care trece peste orice obstacol, care antrenează cu el tot ce găsește în cale. Însă nu tot ce este adus de tăvălug e bun, de aceea se va face selecția. Cum o vom face, vom vedea. Deja am văzut că se discută despre reînființarea partidelor politice. Personal nu agreez ideea, cum nimeni nu mă va întreba, vor putea, să le înființeze.
-Nu vreau partide politice, vreau un singur partid de masă, un partid cu ideologie de stânga, așa cum este PCR. Cred că nu și-a spus ultimul cuvânt. Comunismul poate fi o formă de organizare statală superioară tuturor formelor de organizare cunoscute până acum. Este nevoie de o conducere aleasă prin vot direct care, să nu depășească mai mult de două mandate a patru ani. În acest fel nu s-ar mai putea ajunge la dictatură, decât prin lovitură de stat.
-De acord cu tine Tavi. Ion privea la convivi, ochii s-au oprit asupra Stanei, un val de căldură interioară s-a revărsat asupra lui, pentru o clipă a văzut-o tânără și frumoasă. O lacrimă a strivit-o în colțul ochiului, îmbătrâneau amândoi. A ridicat ochii de la Stana, apoi privind în față pe cei doi bărbați din fața sa, a continuat profetic: indiferent ce va fi, să fie pace și liniște, de oase rupte nu s-a văitat românul.
-Problema este mult mai complexă, este foarte probabil să fie îndepărtat acest sistem social, politic și economic.
-Și ce să pună în  loc?
-Poate să vină iar capitaliștii cu boierii, cine știe, ce au în cap.
-Nu cred așa ceva. Tavi, cât timp Iliescu este acolo în vârf, nu va trăda idealul comunist. Este fiu de ceferist, tac-su a fost ilegalist, el are studiile în URSS, se spune că a fost coleg cu Gorbaciov, nu va da voie nimănui să întineze nobilele idealuri comuniste. Rotaru era agitat, pe măsură ce vorbea, ridica tonul vocii, îi privea pe ceilalți cu ochii tulburi.
-Liniștește-te Petrică, Zoie a pus mâna pe fruntea lui, gestul era unul de ocrotire, aproape matern. A continuat să-l mângâie pe tâmple. Bărbatul simțea un fluid energetic, liniștitor, căldura palmei femeii iubite îi făcea bine. Calm și stăpân pe situație a continuat:
-Cred că încă e devreme să știm în ce parte o va lua politica României.
-Măi, dar steagul României de ce a fost găurit, de au scos stema? Ion pusese întrebarea și privea cu un fel de superioritate la toți cei prezenți, convins fiind, că nimeni nu va știi răspunsul.
-O întrebare la care probabil vom găsi răspunsul peste ani. Ioane pune o țuică, politica o face Cătălin cu Iliescu și tinerii lor, noi să ne vedem de-ale noastre.


Lia Olguța Vasilescu viitorul primar ales al Craiovei

  Campania electorală a intrat în linie dreaptă. Peste 6 zile ne vom prezenta la urne, pentru a vota  
candidatul preferat. În Craiova, de departe, cel mai bine cotat candidat la primăria municipiului
 este actualul primar PSD Lia Olguța Vasilescu. În urmă cu mai bine de 30 de zile DNA a descoperit
 că în urmă cu 4 ani, primarul Craiovei a făcut, nu știu ce fapte penale. Nu știu dacă sunt reale, sau
 nu, dacă este înscenare, sau nu. Tot ce știu, este faptul că timp de 4 ani primărița Vasilescu, a fost
 liberă, să-și exercite mandatul de primar. Deodată în preajma campaniei din acest an a apărut un
dosar penal. Trec cu vederea reținerea primăriței pentru 24 ore, apoi lăsarea în libertate fără a
fi supusă niciunui control judiciar. Am luat mesajul ca pe un semnal de omnipotență al DNA, care,
 este posibil, să fi lucrat la comandă politică. Lucrurile intraseră pe făgaș normal, campania electorală
 arăta clar posibilitatea ca Lia Olguța Vasilescu să câștige alegerile detașat. În aceste condiții DNA-ul,
se pare că, este singurul contracandidat al Olguței, a văzut că va pierde lamentabil în fața actualului
 primar. Ce și-a zis: ”nu putem lăsa PSD-ul, cu atât mai mult pe frumoasa Vasilescu, să câștige
 din nou primăria Craiovei”, o vom chema la audieri, cu surle, trâmbițe, televiziuni, să vadă o țară
 întreagă cât de penală este primărița. Astăzi Lia Olguța Vasilescu a fost chemată la audieri, doar pentru
ca jandarmul de la poarta DNA să poată, admira o frumusețe autentică de sorginte oltenească. Altfel,
conform declarației de presă  a L.O. Vasilescu, procurorii nu au prezentat noi dovezi și nici nu a fost
supusă unui control judiciar.
       În aceste condiții mă întreb și întreb poporul ăsta obidit, traumatizat, surghiunit, blestemat, jefuit
despuiat, umilit, înrobit, colonizat : pe noi, românii, Țara noastră, cine o conduce? Nu-mi spuneți că
avem Președinte, că avem Premier, că avem Parlament, le avem în plată, atât. De condus se pare că
 suntem conduși din afară, prin niște structuri de tip mafiot. În realitate la noi e tot mai simțită puterea
serviciilor, a organelor de anchetă penală, în special a DNA.
Așa cum dosarul lui Vasilescu se afla de 4 ani în sertarul  unui procuror, mai putea sta, o lună până se
 termina campania electorală, tocmai pentru a nu fi asimilat DNA-ul jocurilor politice. Pentru a nu fi
perceput ca actor politic. Dosarul putea să apară cu 6 luni înainte și soluționat până la alegeri, într-un
fel, sau altul. Dar pentru că DNA-ul este deasupra legii, de acolo poate face tot ce vrea fără să poată
 deconta vreodată unele presiuni, sau dosare penale întocmite la ordin politic. Toate aceste învinuiri
 aduse DNA puteau fi evitate dacă erau puțin mai atenți în activitatea lor.
Audierea de astăzi a Liei Olguța Vasilescu putea fi una normală, dacă se întâmpla cu 3 luni în urmă,
sau trei luni mai târziu, astăzi ea apare ca o intruziune în actul politico-electoral.
Asemenea abuzuri nu fac bine societății și sănătăți ei morale. Electoratul poate fi bulversat, opoziția a
 primit muniție, Olguța Vasilescu este încriminată penal. Dintr-o dată s-a făcut jocul celorlalți oponenți
ai primăriței.
      Craioveni votați Olguța Vasilescu, nu veți greși, nu este condamnată, este nevinovată până ce o instanță
din această Țară, va pronunța o sentință definitivă și executorie.
Vă chem la vot, iar prin votul vostru să alegeți pe cel mai bun. Nu DNA-ul știe cine este cel mai bun, voi,
 locuitorii Craiovei știți dacă Olguța Vasilescu merită votul vostru.
Mulțumesc pentru poză : jurnaldedambovita.ro


 

joi, 26 mai 2016

Istoria așa cum a fost. Sfârșitul lui Ceaușescu II

    -Tavi, cine este Iliescu? Tot auzim de el, se pare că este în fruntea revoluției.
-A fost ministrul tineretului, iar prin anii *70 a intrat în conflict cu Ceaușescu, de atunci a fost marginalizat
și numit în funcția de prim secretar de județ, iar acum  Directorul Editurii Tehnice. Este, din câte am aflat,
un om destul de inteligent. Țara trebuie să se organizeze, a căzut Ceaușescu, bun, România trebuie să meargă mai departe.
Deocamdată nimeni nu știe care va fi noul drum, ce politică vom face. Fiecare lansează idei. Am înțeles că astăzi se
va judeca procesul Ceaușeștilor, mă tem de ce este mai rău.
-Dintr-o dată Ceaușescu a devenit un vampir, un dictator, cel mai mare dușman al Țării. Voi chiar
credeți că este adevărat ? Nu cred că a fost un criminal, că a sabotat economia României. Este adevărat
că a fost o perioadă mai grea, chiar foarte grea, dar de aici și până la sabotarea economiei naționale, este drum lung.
Cum s-a ajuns aici ? Ion privea rugător la toți cei prezenți la masă, aștepta un răspuns lămuritor. Toți aveau o bucurie,
doar Stana privea cu ochii în lacrimi spre bărbatul ei, nici ea nu înțelegea ce se întâmplă. Se vedea cu aproape 30 de ani în urmă
în satul uitat de vreme, plină de balegă de la animale și de pământ din munca câmpului. Acum este o doamnă, locuiește la oraș, are pensie, nu depinde
de copii, cum se întâmpla cu alți bătrâni rămași în sat.
-Tată, vremea lui Ceaușescu a apus, acum noi tinerii conducem, noi știm ce trebuie Țării noastre. Domnul Iliescu ne-a transmis,
să ne organizăm pe verticală începând de la bază. Asta facem, trebuie să se termine cu Ceaușescu și camarila lui criminală,
au murit peste 60.000 de oameni, pentru ce au murit acești copii? Au murit pentru ca noi, ceilalți, să avem dreptul la autodeterminare,
să ne hotărâm singuri soarta. S-au făcut greșeli, au murit oameni înghețați în casă de frig, mâncarea știi bine că nu se găsește, televiziunea
funcționează 2 ore pe zi și atunci pentru a ni se comnica cuvântările Odiosului.
-Cătăline, vezi că te înfierbânți prea rău, nu cred tot ce îmi spui, spui adevărurile doar pe jumătate, tu nu zici nimic Petrică?
-Ba da Ioane, Rotaru era încurcat, ar fi vrut să fie alături de Cătălin, îi înțelegea elanul și el credea că sistemul comunist era perimat
în  modul în care fusese aplicat, dar, în esența lui  îl considera viabil pentru viitor. Cred că sistemul comunist nu trebuie înlăturat,
 cei care vor veni la putere vor trebui să conserve tot ce s-a dovedit a fi bun în societate și politică și să extirpe putregaiul.
Sunt pentru alegeri libere, sunt pentru autodeterminare, da, vreau să se termine cu mimarea alegerilor, nu sunt deacord cu
pluripartitismul. Nu vreau mai multe partide. Vreau un singur partid de masă, care să lanseze în alegeri cinci , șase candidați
pentru un singur mandat, pentru ca alegătorii să decidă cine să fie beneficiarul mandatului.
Dacă privim adânc în istorie, nu găsim prea multe lucruri bune, făcute de partidele politice. Tavi se uită cu reproș la mine,
aș vrea doar să-i amintesc că, atunci când comuniștii au venit la putere, satul românesc era în feudalism. Acum satul se poate
 bate pe burtă cu orașul. Este un salt în timp extraordinar.
-Nu vreau să te contrazic, sunt deacord cu tine, România s-a transformat profund, totuși, au fost făcute și greșeli. Unele sunt
iremediabile.
-Nu există societate perfectă, da s-a greșit cu decretul pentru interzicerea avorturilor, dar, dacă nu era acest decret, populația
nu ar fi crescut de la 16 milioane de locuitori, câți aveam prin *58, la aproape 22 de milioane de locuitori. Dacă scoatem decretul,
natalitatea va scădea foarte mult, chiar vom risca, să se producă dezechilibre etnice. Dacă nu se vor găsi soluții suple de conservare
și continuare a lucrurilor bine făcute până acum și vom încerca să aruncăm la coș toate realizările noastre, pe motiv că au fost făcute
 de Ceaușescu, vom avea de pierdut. În primul rând, nu el a muncit, nu el a suferit, pentru ca România să arate, așa cum este astăzi, ci
noi, oamenii,
 am suferit, noi am răbdat de foame și frig, noi am mâncat pe întuneric și am dormit îmbrăcați din cauza frigului.
Tavi, Ioane, România acum nu are datorii, suntem singura țară din lume, care, ne-am plătit datoriile până la ultimul leu. Ăsta este
un punct de pornire formidabil.
-Nu cred că ne trebuie nouă o construcție megalomanică precum ”Casa Poporului”, părerea mea este că, ar trebui să o demolăm.
Nimic nu trebuie, să ne mai amintească de Ceaușescu și regimul lui dictatorial. Trebuie să ștergem urmele dictaturii, să scoatem
răul din rădăcină, așa cum am scos stema Țării de pe drapelul României. Să terminăm cu prostiile gen ”Bulevardul Victoria Socialismului”
 și alte prostii de acest gen. Cătălin, fără să-și dea seama, vorbea ca un agitator comunist din anii *50, doar datele problemei erau altele.
-Nu  Cătăline, Rotaru îl privi cu drag pe tânărul lui prieten, simbolurile nu trebuie dărâmate, ele trebuie conservate, fiecare
în parte este o fărâmă din istoria noastră zbuciumată. Nu aruncând, nu dărâmând, nu distrugând, putem uita, ci, ținându-le, păstrându-le,
conservându-le, să ne amintim de momentele când de-a lungul istoriei, s-au făcut greșeli. Nu există societate perfectă, nu există lider
 perfect, trebuie să învățăm să luăm de la toți și din toate ce este bun, iar  ce este rău să ne fie învățătură de minte pentru a nu mai repeta greșeala.
Dacă dărâmăm un monument, o statuie, nu distrugem memoria, celor care au fost reprezentați . Doar istoria poate să discearnă și să catalogheze
 lucrurile, dar și aici, trebuie să privim cu reținere părerile istoricilor.
-La televizor se anunță că au fost otrăvite rezervoarele cu apă din orașe, rezervele de apă îmbuteliată din magazine sunt epuizate.
-Nu cred așa ceva, cred că sunt multe neînțelegeri. Să ne amintim ce grozăvie s-a petrecut acum 2 zile, în dimineața de 23 decembrie la ora 6
când 40 de militari și 8 civili au fost ciuruiți de trupele de apărare ale Aeroportului Otopeni. Militarii veneau de la o unitate din Câmpina
să întărească apărarea Aeroportului, din cauza mesajelor controversate anunțate pe televizor, dar și a neînțelegeri și nesincronizării ordinelor
militare au ajuns să se omoare între ei. Cei 40 de militari au fost luați drept teroriști și împușcați, iar civilii făceau parte din personalul
Aeroportului, ei veneau cu autobuzul la serviciu. Nu cred în chestiunea cu apa otrăvită. Uitați-vă la mine, peste puțin timp, altfel vom citi
toate aceste ”apeluri și comunicate” prezentate de Teodor Brateș la televiziune. Să umblăm cât mai puțin noaptea pe străzi, vremurile
sunt foarte tulburi. Tu, băiete, ai grijă ce faci! Politica e lucru dracu, văd că îți place, nu te arunca orbește, fii foarte atent în ce intri și cu
cine te întovărășești. Am auzit că toți pușcăriașii sunt pe baricade.
-Lasă nașule, nu mă mai dădăci atâta, știu eu ce fac, voi, ăștia bătrânii, ar trebui, să vă dați la o parte, a venit vremea tinerilor, e vremea noastră
 noi vom conduce, noi știm ce ne trebuie. Iar ăia de la televiziune, nu te mai lua de ei, fac treabă bună. Dacă nu era Brateș, nu am fi știut nimic
din ce se întâmplă. Dintr-o dată Cătălin devenise arogant, plin de el și cu aere de revoluționar. Toți au rămas uimiți când l-au văzut pe
tânărul Cătălin transformat.
-Mă, tu ai băut o țuică-n plus? Cum porți să vorbești așa cu nașul tău? Ion era tare supărat, ar fi continuat să-l mustre pe soțul ficei sale
dacă Tavi nu iar fi cerut să facă liniște.
-Tocmai a fost anunțat la televizor că a avut loc procesul Ceaușeștilor, au fost condamnați la moarte. Sentința a fost executată. Ceaușești sunt
morți. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost omorâți prin împușcare. Tavi și-a pus capul în piept pentru câteva clipe, apoi a continuat : asta este
cea mai mare grozăvie, pe care am putut-o auzi până la vârsta de 72 de ani.
-În sfârșit s-a făcut dreptate, extaziat Cătălin s-a ridicat în picioare , apoi a început să-i sărute pe toți mesenii.
-Băiete, nu este un motiv de bucurie, astăzi în ziua Sfântă a Nașterii Mântuitorului nu trebuia împroșcată cu sânge omenesc. Vom fi pedepsiți
de Dumnezeu pentru crima comisă în ziua de Crăciun.
-Nu este crimă mamă soacră, a fost condamnat de un tribunal militar, a existat o sentință.
-Poate  ai dreptate, dar puteau să-l execute și peste 5 zile. Mare păcat, Dumnezeu să-i ierte și să-i Odihnească-n pace! Stana își făcu cruce, 
apoi, rămase mult timp cu mîinile-n poală, privind fix un punct din peretele aflat în spatele televizorului. Bărbați și femei priveau unii la
alții fără să se vadă. Toți se gândeau la o posibilă pedeapsă divină pentru crimele comise în ziua Domnului. Doar Cătălin era în vervă,
omorârea Ceaușeștilor în ziua de Crăciun nu-l afecta, pe el îl mulțumea faptul că, Nicolae Ceaușescu fusese eliminat.
-Nu mai putem face nimic, să sperăm că luptele vor înceta, că se va așterne liniștea în Țară. Finule, aveți viitorul în față, în acest moment
Țara are nevoie de o fundație, de cum veți ști să consolidați temelia unei societăți noi, așa va fi construcția ei în viitor. Numai elanul
revoluționar nu este suficient, trebuie multă inteligență. Încă ceva, consolidați ce există acum în Țară, nu distrugeți, cum am auzit un nebun
 la televizor că vrea să arunce în aer Casa Poporului. Tot ce este construit, este făurit prin munca noastră, a tuturor. Țârăitul telefonului
la oprit pe Tavi din discursul lui. Sanda s-a ridicat de la masă și a răspuns la telefon, după o discuție scurtă, a revenit cu fața radiind de bucurie.
-Cătăline, trebuie să plecăm, ești chemat de urgență la Primărie, se pare, că vei fi noul Primar al orașului. Fără o vorbă s-a ridicat de la masă,
 pentru o fracțiune de secundă a privit cu un soi de reproș spre nașul său, parcă i-ar fi zis ”vezi, cine sunt?”.  Tavi a sesizat privirea finului său,
dar a pus-o pe seama tinereții, nu era supărat pe el, era doar îngrijorat. Se gândea la armele care fuseseră împărțite civililor fără nici o selecție.
Fără să dea mâna cu cineva, Cătălin a ieșit pe ușă, aruncând din prag un ”la revedere”. Stana a rămas privind lung în urma lor.
 După câteva minute de pauză discuția a fost reluată. Buna dispoziție dispăruse de pe chipurile tuturor. Moartea Ceaușeștilor,
nu-i îndurera pe nici unul dintre ei, doar momentul, ziua execuției era aceea care îi făcea să se înfricoșeze.
Mulțumesc pentru poză: scinteia.wordpress.com




                                                                                                                                                                                                                        

marți, 24 mai 2016

Istoria așa cum a fost. Sfârșitul lui Ceaușescu. I


    Aflase cu tristețe despre prindere lui Ceaușescu, această revoluție rupsese ceva în interiorul lui, iar
fuga lui Ceaușescu îi lăsase un gust amar. Nu reușea să înțeleagă ce se întâmplă. Dintr-o dată lumea se
schimbase, oamenii se bucurau, pe străzi se striga: ”armata e cu noi”, Ceaușescu devenise ”Odiosul Dictator”
securiștii erau numiți teroriști. La televiziune câțiva crainici își făcuseră ”mea culpa”, iar acum citeau comunicatele
venite din Țară. Ion asculta cu atenție aceste comunicate care, nu erau deloc încurajatoare. Îi simțea lipsa lui Tavi,
ar fi vrut să vină să-i explice ce se întâmplă. Doar pe el îl putea crede, îi trimisese vorbă, îl aștepta să sosească.
Cătălin, de când începuse revoluția, aproape că nu mai trecuse pe acasă. Sanda venise după amiază pe la ei, atunci
povestise despre băiat, că au primit vești, este de santinelă la Televiziune. Vorbea cu ochii plini de lacrimi,
îi era teamă pentru el. Auzise că a fost atacat sediul televiziunii, că teroriștii trăseseră asupra militarilor.
-Cine sunt mă teroriștii ăștia? Ion era speriat, surprins de evenimente, nepregătit să facă față unor schimbări majore.
-Cătălin ce spune?
-Nu știu  tată, mi-a dat telefon aseară, mi-a spus să stau liniștită, că el are treabă cu organizarea noilor structuri
de conducere ale orașului. Așa am aflat, că Florin este cu el. Tată, îmi este teamă pentru ei, știrile sunt contradictorii,
se trage, nimeni nu știe  cine trage,  sunt zvonuri, unii spun că ar fi securiștii, că nu s-ar fi retras toți
în căzărmi, alții spun că sunt milițienii care luptă împotriva armatei.
-Sanda, nu-i mai băga prostii în cap, lasă-l în pace.
-Lasă mamă că nu este un copil, tata este un om puternic, nu se pierde ușor. Mâine va veni și  nașul Tavi, am trecut
pe la ei când am venit încoace. Nașa era speriată, dar sănătoasă. Vor veni la masă, îl vor aștepta pe
Petrică Rotaru și pe Zoie, chiar mi-a zis, în glumă, să pui ”aghiasma” la rece.
-Bine fată, chiar vreau să vină.
-Acum vă las, merg , să văd, dacă a venit Cătălin. Mă îngrijorează, stă prea mult pe la primărie, pe la comitetul
orășenesc de partid. I-am  zis să fie atent la ce face, să nu se întoarcă iar Ceaușescu, am auzit că este într-o unitate
militară la Târgoviște, îl țin ăia arestat. Îl scoate naibii armata, s-au securitatea, așa cum se aude, și, îi împușcă pe toți
care au luat parte la lovitura dată împotriva lui.
-Mâine să veniți toți la mine, să-ți anunți frații, vreau să facem Crăciunul împreună.
-Bine tată, îi anunț, știu eu dacă vor vrea farfazoanele lor?
-Cum ai zis, Stana din ușa bucătăriei cu mâinile în șold, o apostrofa pe fiică-sa. Nu îți este rușine să vorbești așa de
cumnatele tale?
-Nu este vorba de rușine mamă, dar de câte ori le inviți la tine, de atâtea ori ele găsesc o scuză. Așa vor face și mâine,
precis se vor duce la părinții lor și-i vor târî pe proștii de bărbați după ele. Sanda aproape că s-a oțărât la mamă-sa.
-Tu cum faci, nu vii mai mult la noi? De cât timp nu ai mai fost la soacră-ta. Bărbatul tău e prost?
Fata a pus capul în pământ, nu se aștepta ca mama ei să ia apărarea nurorilor.
-Acum plec, sunt îngrijorată pentru copii și pentru Cătălin, sper să primesc vești bune.
-Bine fată, dacă este ceva deosebit, să ne suni. Rămas singur, Ion se gândea la nimicnicia vieții. Până în urmă cu o săptămână de zile, Ceaușescu era cel
mai puternic om din Țară, la un semn al lui tot aparatul de partid și de stat se mișca în direcția arătată de el. Acum era hăituit și în 
cele din urmă arestat și ținut sub pază într-o unitate militară. Acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla dacă, oamenii din jurul lui nu l-ar fi trădat.
Nu există loialitate, există interes. Nu există fidelitate, există dorința de parvenire. Toți au fost niște lătrăi, acum, când corabia se scufundă,
fug precum șobolani, nici unul nu-l mai vrea în preajma lui pe Ceaușescu. Ion nu era, neapărat, un om devotat lui Ceaușescu, el era devotat sistemului,
considera comunismul ca fiind sistemul social, politic și economic cel mai bun pentru popor. Ion îl compara pe Ceaușescu cu părintele
care se îngrijește de creșterea  propriului copil, apoi când ajunge mare, conform proverbului : ”eu te-am făcut, eu te omor”, nu-l omoară, dar îl chinuie.
Ca țăran obișnuit să nu aibă datorii, Ion a înțeles necesitatea plătirii datoriei externe, ce nu a înțeles el, de ce a fost nevoie ca populația
să plătească un preț așa de mare
De ce populația a trebuit să fie chinuită, umilită, înfometată, înfrigurată, ținută în întuneric. Își amintea vorbele lui Tavi când îl critica pe Ceaușescu,
nu fusese deacord cu el, dar acum privind retrospectiv îi dădea dreptate bunului său prieten. Faptul că armata îl arestase pe Ceaușescu îl speria, nu
atât pentru soarta ”dictatorului”, așa cum i se spunea acum, ci mai ales era teama că, este posibil să se sfârșească cu comunismul.
Nimeni nu-i putea, scoate din cap faptul că, el a ajuns șef la oraș datorită comuniștilor, dacă nu veneau ăștia, el și acum ar fi trudit din greu
pe bucățica lui de pământ. Apoi gândul i-a fugit spre nepotul său, un copil de 18 ani prins într-un război cu un inamic invizibil. Era de pază la televiziune,
aici a fost nucleul acestei revoluții, tocmai din acest motiv s-a tras asupra obiectivului. Mâine va veni Tavi și vom discuta toate aceste probleme.
Somnul l-a cuprins pe neașteptate.
A doua zi s-a trezit odihnit, Stana deja robotea prin bucătărie, voia să fie totul gata la ora 12 când vor veni copiii și ceilalți musafiri.
Cu toate analizele făcute, Ion, tot nu reușea să înțeleagă ce se întâmplă, era prins într-un fel de coșmar, care, se petrecea aievea.
-Ioane, vezi dacă avem tot ce ne trebuie pentru masă. Adu sticlele din beci, ștergele de praf și punele în bucătărie.
-Bine, așa fac.
Pe la ora 12 au început, să sosească musafirii, mai întâi Sanda cu Cătălin, apoi Tavi Popescu și Petrică Rotaru împreună cu soțiile.
Ceilalți băieți ai lui Ion au mers la socrii, nu i-a picat bine, dar când l-a văzut pe ginerele său, pe Cătălin, a înțeles că așa trebuie.
Bărbații au luat loc la masă, Ion a turnat în păhărele țuica, în care se vedeau mărgelele jucându-se, semn că avea tărie.
Discuția a început-o Ion, mai întâi i-a privit pe toți, de parcă îi vedea pentru întâia oară, păreau schimbați, erau mai luminoși la față
mai încrezători, mai siguri pe ei, gazda puse pe seama praznicului religios, schimbarea lor. Îi vedea pătrunși de importanța zilei de Crăciun,
de Nașterea Copilului Iisus, de ziua sfântă de 25 decembrie 1989.
- Ce se aude la televizor? Întrebarea nu a  surprins pe nimeni, toți știau, că asta vor discuta. Era vorba de soarta lor, de viața lor viitoare.
-Am început să ne organizăm, facem pe lângă primării organizații ale FSN, ele vor fi noile structuri de conducere. Deja am început să înlocuim
 primarii acolo unde este cazul. Cătălin era entuziasmat, vorbea ca un adevărat activist. Nașule de ce nu vrei să  te alături noilor
structuri de putere?
-Băiete, sunt prea calde evenimentele, acum când vorbim, afară se scrie istorie. Încă nu știu cum vor fi scrise aceste pagini pline de sânge nevinovat
Au murit mulți oameni și vor mai muri. Nu știm cine a tras în ei, unii spun că sunt securiștii, alții aruncă anatema asupra miliției.
Cineva face acest lucru la dracu și o face bine. Tavi începuse să se enerveze. Îl deranjase opacitatea lui Ceaușescu, nu se aștepta să mai
candideze la Congresul al XIV-lea al PCR, cu atât mai mult să mai fie reales. Și totuși nu văzuse nimic din ce se întâmpla în jurul Țării noastre.
Nu văzuse Zidul Berlinului prăbușindu-se, nu-l văzuse pe Honeker dânduși demisia, pe Jivkov înlocuit în Bulgaria. Se închisese în el,
 lingăii din jurul lui îl orbiseră cu laudele lor, nimeni nu avea curajul să-i spună în față adevărul, se temea pentru scaunul de sub fundul lor.
Nu aveau puterea să înțeleagă că se vor prăbuși odată cu el. Gestionarea evenimentelor, începute la Timișoara, a fost dezastruoasă, Tavi vorbea
 având un nod în gât, apoi prostia a culminat cu manifestația organizată pe 21 decembrie. De aici încolo punțile de legătură între structuri s-au rupt
 , haosul a fost la el acasă. Armata, securitatea, miliția l-au părăsit pe Ceaușescu, au înțeles că, a rămâne lângă el era primejdios pentru ei. Atunci
au făcut singurul lucru bun pentru pieile lor, au trădat.
Va urma
Mulțumesc pentru poză : pressalert.ro







            
             

luni, 23 mai 2016

Concluzii despre internare.


     Cu bagajul în mână am intrat în clădirea unde urma să fiu internat. La parterul clădirii este secția de psihiatrie pediatrică
am lăsat în stânga secția, iar eu am urcat, pe treptele ce duc  la etajul doi al clădirii, acolo unde se află secția de psihiatrie adulți. Cu privirea pierdută
,tineri, bătrâni, femei și bărbați, oameni care trăiesc în lumea lor, gânditori sau expansivi, treceau pe lângă mine fără să mă
vadă. O tânără frumoasă cu privirea rătăcită, deși  se uita fix în ochi, părea să vadă dincolo de mine, pentru o clipă s-a oprit în
dreptul meu, un zâmbet candid  a apărut  pe fața ei. A fost ca o părere, zâmbetul a dispărut, cu ochii speriați a privit în gol,
era un alt om, părea sălbatică și rece, transpusă în lumea viselor  în care, era singura stăpână, fără să mă privească, mi-a zis rugător :”dați-mi un leu”.
Am fost surprins de multitudinea de transformări prin care a trecut acest chip, când angelic, când hâd, glasul blând cu inflexiuni metalice
m-a derutat, am răspuns mecanic: ”am o hârtie  de 5 lei, o vrei”? Ciudată întrebare, fata m-a privit cu un fel de milă și îngăduință: ”vă mulțumesc, 
o vreau”. Acești oameni erau pacienții secției de psihiatrie de la etajul doi al clădirii. Ajuns la etajul unu,  am deschis ușa din dreapta pe care scria ”Geriatrie și Gerontologie,secție a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște.
Am pătruns în interiorul secției, o infirmieră a apărut din vestiarul care, se găsea în imediata apropiere a ușii. După salutul respectuos, s-a oferit să mă ajute
să duc bagajul în salon. M-a bucurat gestul femeii, este decanul de vârstă al infirmierelor. Ioana, căci acesta îi este numele, are  în jur de cinzeci de ani
,  păstrează multe din frumusețea tinereții, deși încă frumoasă, pe fața ei se observă o tristețe, o suferință pornită din interiorul său.
Nu vorbește despre ea, de fapt nu vorbește decât strictul necesar, fără a plictisi, fără a se insinua unde nu are acces. Trecerea ei pe hol și prin saloane
este meteorică, parcă cerându-și scuze că sarcinile de serviciu o obligă să pătrundă în intimitatea salonului.
În timp ce Ioana îmi ducea micul bagaj în salon, am rămas în cabinetul asistenților pentru a se verifica programarea și actele necesare internării,  asistent de serviciu era cel mai în vârstă dintre asistenți și de altfel singurul bărbat din secție. Asistentul Stănescu, un om care se apropie de șaizeci de ani,
sobru și exact în mișcări, concis în întrebări a rezolvat repede problemele. Salonul proaspăt văruit, mirosind a curat, nu semăna cu saloane tipice de spital,
în care miasmele specifice face aerul aproape irespirabil. Holul, toaletele, camerele pentru duș, toate erau curate. Tot ce ține de administrarea secției
și îngrijirea bolnavilor lucrurile sunt pe o treaptă superioară. Acest fapt este posibil, datorită unui om devotat acestei ramuri a medicinii, geriatria și gerontologia
, Doctor primar Popescu Ioana. Cu vocea blândă , în relația cu pacientul, le  insuflă putere și încredere bolnavilor cuprinși de panică și resemnare. Îi determină
să lupte cu propria boală. Cu pricepere și devotament face ca relația rece și formală dintre pacient și medic, să se transforme într-una caldă, de încredere,
în care medicul este prietenul fidel de la căpătâiul bolnavului. Pentru a fi realizată această stare plăcută de interacțiuni umane, a fost nevoie să-și formeze
un colectiv medical care să-și înțeleagă rolul și rostul. Voi începe cu vulcanica asistentă șefă Ionică Loreta-Elisabeta, o femeie caldă, care își ține personalul din subordine
în priză, gata oricând să rezolve problemele apărute. Din cauza lipsei de personal, sunt cinci asistenți cu șefă cu tot, toti lucrează la tură, iar atunci când secția este prea aglomerată
una dintre asistente vine de acasă și dă o mână de ajutor voluntar.
Mihaela, asistenta cu mâna fină, exactă ca un metronom. Are un fel aparte de a se comporta, blând și profesionist.
Cristina, asistenta cu gura de aur, doctorul sufletelor, omul care  știe să lase la ușa de la intrarea în secție toate problemele de acasă
Roxana, asistenta cu gluma la ea, binedispusă și gata să binedispună pacienții. Despre toți ca o concluzie: sunt profesioniști de înaltă clasă.
Infirmierele nu mai au nimic în comun cu infirmierele anilor trecuți, atunci când erau stăpânele de necontestat ale holurilor spitalelor. Aici avem fete care
își cunosc sarcinile până la detaliu. Este suficient să spui un nume de infirmieră la întâmplare, toate sunt la fel de receptive, de atente și de devotate secției.
Nu de puține ori am observat că din puțini lor bani primiți ca salariu cumpăra diferiți detergenți, sau ce mai este nevoie în secție.
Ani, infirmiera cu privirea de nevinovată, spontană și distrată, își execută bine sarcinile de serviciu, dar și dacă se întâmplă să facă o trăsnaie, nu te poți supăra pe
ea, privirea, după boacăna săvârșită, este atât de nevinovată, de caldă și plină de pocăință că este de prisos să mai fie certată.
Tatiana, șefa celorlalte infirmiere, este născută pentru muncă, sufletul întregii activității ce revine infirmierelor, o fată cu zâmbetul pe buze,
cu obrazul frumos și rumen, sănătos, de țărancuță care își petrece timpul în mijlocul naturii. Anca poate câștiga  premiile la toate concursurile de bun simț și ”7 ani de acasă”.
Un exemplu de om, un exemplu, de cum ar trebui să se comporte un om, pe stradă, în societate și la locul de muncă.
Dorina, este infirmiera cu vocea de catifea, o voce care te-nvăluie, care îți încălzește sufletul.
Luăm câte puțin din calitățile celorlalte infirmiere și avem  portretul lui Nuți. Nu iese cu nimic în relief față de celelalte colege, dar nu este nici mai prejos

Toți acești oameni reușesc să facă dintr-un spital cu multe probleme, un loc în care sejurul să pară plăcut și deconectant. Sunt și cearceafuri care au găuri
din cauza uzurii, dar și acul și ața infirmierei care repară pe loc defecțiunea.
Sistemul sanitar este în moarte clinică, este în curs de resuscitare, dar unde lucrează asemenea oameni, se pot face minuni.
Felicitări colectivului de cadre medicale și infirmiere din secția de Geriatrie și Gerontologie! Felicitări doamna doctor Popescu Ioana!














sâmbătă, 21 mai 2016

De ce trebuie să votez pe 5 iunie?


      În curând vor fi alegerile locale, politicienii, ne îmbie cu ofertele lor ambalate mai frumos decât produsele chinezești de proastă calitate.” Dacă mă votați pe mine, voi face să curgă lapte pe străzile comunei” își declamă oferta un candidat  liberal . ”Dacă mă votați pe mine, voi face să curgă miere pe străzile comunei”, strigă un candidat PSD. Bravo băieți! Îmi vine să strig : ”modificați parlamentarilor legea, să punem câte doi primari în fiecare sat”. Așa vom avea lapte și miere în comună, câinii vor umbla cu covrigi în coadă, lumea va fi fericită.
Posibil ca vreun cârcotaș să mârâie, până la urmă de asta sunt cârcotași, să cârcotească. Unii din această specie, oameni cu sufletul negru, nesimțitor la promisiunile domnilor candidați, vor zice : ”băi da, canalizare nu faceți, gropile din drum nu le asfaltați? Microbuz pentru transportul elevilor nu aduceți?”. Ce oameni? Păi dacă aveți lapte și miere, ce dracu vă mai trebuie canalizare și asfalt? Domnilor politicieni, nu vă uitați în gura ăstora, care nu vor progresul satului, vedeți-vă de treaba dvs. Adică cum devine chestia, de 26 de ani se face campanie electorală, de 26 de ani se minte, se promite, se dau acadele la copii și zăhărel la adulți. Nimeni nu s-a revoltat după patru ani de mandat, când, același primar a venit cu aceeași ofertă prăfuită, a momit electoratul cu același zăhărel, iar pe copii cu acadele. Și tot ca de fiecare dată electoratul s-a ales cu zăhărel virtual, iar copiilor li s-au luat acadelele din gură pe jumătate mâncate. Anul acesta promisiunile sunt serioase, candidații sunt țepeni de parcă morcovul nu ar mai fi fost pus în ciorbă, ci înfipt în partea lor dorsală. Plini de importanța momentului, dar mai ales cu inima cât un purice și gata să reteze morcovul, din cauza emoțiilor cauzate de rezultatul de la vot; dacă iese câștigător, prin urmare este uns primar, își va putea plăti obligațiile, față de patronii care l-au sponsorizat la negru. Dacă va pierde alegerile, va avea o problemă, banii sunt mulți, iar posibilitățile de rambursare aproape nule.
”Investitorii”, dornici de chilipiluri și bani negri, vor face presiune pe candidatul perdant pentru aș recupera banii.
Prin urmare, de ce trebuie să merg la vot? Să votez veșnicile minciuni, pe care domnii candidați au bunăvoința să ni le bage în urechi din patru în patru ani? Ce se poate observa după 26 de ani de democrație, după 26 de ani de vot liber, după 26 de de pluripartitism, după 26 de ani de ascultat sloganuri și promisiuni electorale deșănțate? Nimic bun, țara a fost distrusă, economia este la pământ, datoriile la băncile străine au crescut, fără ca România să facă mari investiții. Datorită primarilor, președinților de consilii județene și diferiților miniștri, avem zeci de regi ai asfalturilor milionari în euro, iar drumurile  degradate fără a fi asfaltate. Autostrăzile sunt niște crâmpeie de drum care nu duc nicăieri, poate mai puțin A2 care a dat Dumnezeu, să ajungă la destinație.Pe cale de consecință mă întreb: ”ăștia de unde dracu au luat atâția bani, de au ajuns milionari în euro”. Dacă nu avem autostrăzi, dacă nu avem drumuri asfaltate, de ce avem regi ai asfalturilor multimilionari în euro?” Simplu, pentru că au furat împreună cu primarii, președinții de consilii județene și miniștrii. În România nu trebuie să construiești cu adevărat, trebuie să furi temeinic. Asta au înțeles foarte bine aleșii noștri, aproape sunt mândru, eu ca cetățean plătitor de impozite și taxe, de modul deschis și ingenios prin care reușesc să jefuiască banul public. Spitalele care țin de Consiliile județene, funcționează în sistem de avarie, nepăsarea managerilor pentru viața pacienților este vecină cu crima. Cum altfel se poate cataloga cumpărarea substanțelor dezinfectate fără a le fi verificate concentrația și eficiența?  Nu a fost nici greșeală, nici neglijență, a fost intenția clară de fraudă în scopul însușirii unor mari sume de bani.Aceste substanțe au fost achiziționate cu bani mulți, apoi s-au dovedit a fi diluate de câteva zeci de ori.Nu a păsat niciunui manager că poate pune în joc viața bolnavilor, nu contează pacientul, contează buzunarul aleșilor și al managerilor. Pacienții mor cu zile din cauza unor microbi intra spitalicești, sau nu pot fi descoperite cauzele morții, vezi cazul bebelușilor din Pitești. Încă se bâjbâie pe diagnostic, mai precis pe cauzele care au dus la decesul copiilor. Nu pot să mai votez primarii și președinții consiliilor județene care au avut mai multe mandate, motivul? Încerc să le protejez sănătatea, crapă de grăsime, fălcile le atârnă ca la buldogi. Pentru buna funcționare a inimii lor și pentru traiul liniștit în  palatul construit cu mare trudă în timpul mandatelor de primar, sau președinte al consiliului județean, nu voi mai vota cu ei. Țin foarte mult la familiile lor, pentru a nu le rămâne tinerele amante văduve. Ne votându-i le dau posibilitatea să-și cheltuiască liniștiți uriașele sume de bani strânse, plus că îi scot și din ochii DNA.
     Voi vota tinerii membrii de partid care vor fi puși pe liste, băieți supli, cu ochii avizi de a face avere cât mai repede. Doar ăștia pot duce mai departe, politica instaurată în Țară de înaintașii lor și duce mai departe cu ”cinste”, misiunea de jefuire a țării. Poate că se vor îngrășa, poate vor cheli și le vor crește burțile, dar ce contează când acțiunea de jaf și furt, de corupție și traficare a funcțiilor publice, este dusă cu abnegație mai departe.
În 26 de ani de democrație am fost cumpărați, vânduți, traficați, înrobiți, jefuiți, tâlhăriți și jupuiți de vii. Nimănui nu-i pasă, nici un ales, fie el local, sau parlamentar, nu își amintește de noi decât timp de o lună de zile din 4 în 4 ani, în timpul campaniei electorale.
Vin și plâng pe umerii noștri, de dorul nostru, de dragul nostru, de grija noastră, blestemând cu lacrimi de crocodil pe cei care au fost la putere și au contribuit la degradarea vieții noastre sociale. Ne promit că ne vor bandaja rănile, că ne vor face sănătoși, că se vor îngriji de sănătatea și prosperitatea noastră. Că va curge lapte și miere. Îi mai pot crede? Nu pot fi atât de naiv, atât de credul, să cred perpetuum în niște minciuni fără acoperire.
      Primarii, președinții de consilii județene, vin și spun:”alegeți-ne pe noi, dar votați-ne și consiliul, pentru a putea duce la îndeplinire toate propunerile. Nici pe ăștia nu-i pot crede, este tot o veche minciună, un slogan perimat.
Aș putea să-i votez uitându-mă la partidul din care provin. Aici am o problemă, majoritatea aleșilor locali, au fost navetiști între stânga și dreapta. Majoritatea au fost liberali, țărăniști, social-democrați, nici ideologia nu poate fi un criteriu pentru traseiști. Ideologia de partid este crezul lăuntric al individului. Aceasta se poate perfecționa, dar niciodată schimba.
      În concluzie, voi merge la vot, pentru a vota un candidat credibil, un candidat care are o anumită ”garanție morală”; dacă nu-l voi găsi, voi anula votul, nu voi putea vota, un primar, președinte de consiliu județean care, până acum a adunat averi și risipit banul public. Va trebui să fiu foarte atent, bandiții știu să fie perfizi.
    

vineri, 20 mai 2016

Istoria așa cum a fost. Începutul sfârșitului II

                                            
     De când ieșise la pensie, Ion colinda magazinele alimentare, întreba responsabilii de unități dacă știu când mai ”bagă marfă”. Unii îl informau corect, alții îi spuneau că nu știu, sau pur și simplu îl ignorau. Specula, marfa vândută peste mână erau în floare.Dintr-o dată vânzătorii și responsabilii de unități ”Alimentara”, sau de ”Carne”, au crescu ca importanță în ochii oamenilor. Comportamentul lor a devenit agresiv, plin de aroganță, erau ”cineva”, puteau fi ”cunoștința” care făcea diferența dintre foame și sătul. Te apropiai greu de un asemenea ”șef”, trebuia să știi, tu, ca potențial cumpărător, să-i gâdili orgoliul, să faci sluj în fața potentului din spatele tejghelei. Ion nu era obișnuit să se plece în fața nimănui, învățase de toate în viață, numai să se umilească, nu știa.
Seara se întâlnea cu Tavi și  împreună, făceau planul de atac pentru a doua zi.
-Ioane, pe unde ai umblat ai găsit ceva, măcar promisiuni?
-Nu, un singur vânzător mi-a făcut cu ochiul și a lăsat să se înțeleagă că mâine, ar putea, să aibă ceva carne de porc. În timp ce îmi vorbea își mângâia, ca din greșeală, barba. Nu mi-a plăcut de el, așa că nu am acceptat târgul lui.
-Trebuia să accepți, crezi că ai să îndrepți tu lumea? Trezește-te Ioane, ești de cinci ani la pensie, cutreieri magazinele sperând să găsești carne, ulei, mezeluri, mălai, ori făină. Te întorci de fiecare dată cu mâinile goale, acceptă situația așa cum este.
-Tavi, știi bine că nu voi accepta, am muncit cinstit, mi-am câștigat pâinea cu sudoarea frunții, acum să fac sluj în fața unor vânzători speculanți. Ce este cu tine, cum mă poți povățui, să mă plec, în fața unor oameni care încalcă legea? Nu voi face așa ceva, unde este partidul acum, când am nevoie de el?
-Liniștește-te, partidul a scăpat situația de sub control, îl interesează doar să plătească datoriile. Suntem pe cont propriu, trebuie să ne descurcăm cum putem, vom face și noi ce face lumea cealaltă.
-Nu vezi, cât s-au pricopsit, ce mașini au, cum ne sfidează cu aroganța lor? Nimic nu-i mai sperie. Echipele de control muncitoresc intră în magazinele alimentare, porniți să facă ordine. Din magazine ies pe ușa din spate cu sacoșele pline, ”caietul de sugestii și reclamații”, a fost completat de un membru al echipei, în el a scris mulțumirea lui pentru grija partidului față de popor, asta însemna că în magazin se găsea de toate. Aceleași lucruri bune erau scrise și în procesul verbal de control al ”echipei muncitorești”, laudele erau direct proporționale cu greutatea sacoșelor cu alimente. Tu mă trimiți, să fac frumos în fața acestor îmbuibați? Tavi, Ion s-a apropiat mai mult de prietenul său, apoi a continuat în șoaptă : să știi că am început să-mi pierd încrederea în partid. Cum să-ți spun, nu în el ca ideologie, ci în cei care ne conduc în numele lui. Cred, continuă Ion tot în șoaptă, că ” ăl” mare nu știe, cât de rău o ducem noi. Încă nu pot înțelege ce se întâmplă, sunt aproape 8 ani de când au dispărut alimentele de pe piață, chiar să  nu fi ajuns până la el strigătul oamenilor, sau s-a oprit la ”cabinetul” 2? Tavi, vin nepoții, aș vrea, să le dau o ciocolată. Nu am de unde o cumpăra. Am pensie mare, dar ce folos că nu găsesc ce vreau să cumpăr.
-Nu te mai văita ca o babă, fii atent ce am făcut. A venit unul din Irak, a fost plecat la muncă, a cumpărat pe valuta din Irak, de la shop țigări Kent și cafea. M-am rugat de el și, cum mă cunoștea, mi-a dat 3 pachete de țigări și două pachete cu cafea. Cu marfa achiziționată în buzunar, am mers la măcelar, i-am dat un Kent, acesta mi-a promis că îmi aduce acasă 10 kg de pulpă de porc, dacă îi dau și un pachet de cafea. Am făcut târgul. De la măcelar am mers la ”alimentara”, am vorbit cu șeful de unitate pentru ouă, ulei și mezeluri. S-a scărpinat în cap, s-a codit, dar până la urmă mi-a zis :” știți tovarășul inginer, mă cunoaște, a lucrat pe șantier în tinerețea lui, apoi a simțit de unde vine banul și a intrat în comerț, aș putea să vă ajut, dacă mi-ați putea face rost  de două pachete de țigări Kent. Trebuie să angajez băiatul, după terminarea facultăți a fost repartizat la Sighetul Marmației,ăia nu vor să-i dea negație, pentru al angaja aici în oraș. Am două pachete de cafea, o sticlă de coniac franțuzesc, îmi mai trebuie două pachete de Kent, apoi băiatul meu primește negația. Ăla de la Sighet mi-a zis direct, are nevoie de toate aceste produse, pentru a le da  unuia din minister care, i-a promis că-l bagă pe fiul lui ”asistent” la facultate. Ce ziceți mă puteți ajuta.” ? I-am spus că da, apoi i-am dat cele două pachete de țigări. Acum aștept, să îmi aducă acasă produsele și ăla de la ”carne” și celălalt de la ”Alimentara”.
-De ce ai făcut asta? se încruntă Ion la Tavi.
-Bună ziua! Cei doi tresar, apoi se liniștesc, când îl văd lângă ei pe Rotaru. Ce s-a întâmplat? Cu ce te-a supărat Ioane? Rotaru, părea serios, doar ochii îl trădau.
-Judecă și tu Petrică, Tavi al nostru încurajează specula. A  dat ciubuc, unui  măcelar și la un gestionar de la ”Alimentara”,  cafea naturală și țigări kent, iar ăștia vor aduce carne și mezeluri. Uite cum încurajează specula. Halal membru de partid, nu ai învățat nimic din teoriile partidului.
-I-a mai lasă-mă cu teoriile tale, trebuie să mâncăm, partidul dacă vrea, să stopeze specula, să dea mâncare la oameni. Am înțeles că s-a terminat cu plata datoriei externe, acum ce mama dracului mai e? Popescu se enervase, se ridicase de pe scaun și se plimba agitat prin fața lor.
M-am săturat de atâta austeritate, speram să se îndrepte lucrurile, dar văd că sunt la fel de proaste. Cât trebuie să mai suporte poporul? Bine, sunt de acord, că m-am lăsat jefuit de nenorociții ăștia din comerț, dar nu avem altă soluție. Ioane, ai bătut la ușa tuturor alimentărilor din oraș, nu ai găsit nimic, vin copiii diseară, ce le spui când te vor întreba dacă ai găsit alimente? Că ești cinstit, că nu te compromiți, că preferi să mori de foame, de cât să mituiești pe cineva? Nu mituești tu, mituește altul, asta e societatea în care trebuie să trăim, societate rezultată în urma înfometării poporului. Vrei să-ți mai spun ceva Incoruptibilule, poliția, procuratura și organele de partid, la fel fac rost de mâncare, pe sub mână. Nimeni nu va mișca un deget împotriva celor din comerț. Toți vor face front comun împotriva ta, te vor distruge, pentru că te așezi în fața tăvălugului.
-Nu este adevărat, lucrurile se vor îndrepta, partidul va avea grijă de popor, de cei care trudesc pentru Țară.
-Tinere astea sunt lozinci, realitatea e sumbră. Nu îți convine, să nu mănânci, le voi da finilor mei. Tavi se calmase, până la urmă Ion era produsul lui.
-Ioane, nu ai dreptate, mă uit pe șantier, oamenii mănâncă gem de prune cu pâine, câte unul are tocană de legume. Cu mâncarea asta nu se poate da randament. Oamenii au nevoie de mâncare bogată în proteine  de origine animală, pentru că efortul fizic este mare prin urmare și consumul de calorii. Nu știu unde ajungem, când am o lucrare mai importantă, oprește curentul electric. Am ajuns la fundul sacului și în ce privește economiile. Să economisim, de unde, am tot redus din toate părțile. Lucrurile, dacă nu se înscriu pe altă linie, vor fi grave.
-Petrică, peste câteva luni va fi Congresul PCR, al XIV-lea, se vor lua măsuri de îmbunătățire a situației dezastruoase în care se află societatea. Ion încă mai credea că partidul lui, a luptat pentru ca RSRomânia să devină o țară liberă, fără bancherii străini și pretențiile lor. Cred că mai sunt ceva probleme, pe care noi nu le știm, continuă vorba
-Nu Ioane, ești naiv, nu se va face nimic, am auzit, că acum partidul a trasat ca sarcină să se acumuleze bani în vistieria țării, intenționează să facă împreună cu China și alte state, o bancă tip FMI care să crediteze doar Țările în curs de dezvoltare. Asta înseamnă că austeritatea, nu se va ridica prea curând. Până și URSS care a fost leagănul socialismului, a mai slăbit chingile, prin perestroika și glaznostâi, nu mai vorbesc de celelalte state(....). Nu se mai poate continua așa. Ceaușescu va trebui să iasă și să spună poporului, ce vrea să facă, încotro vrea să ducă Țara. Mă condamni pe mine, că am dat ciubuc să fac rost de mâncare. Fii atent, ăla de la ”Alimentara”, a luat ciubucul de la mine, iar el la rândul lui îl dă tipului din Sighet, care îl va ajuta pe fiul gestionarului; cel de la Sighet va da, ciubucul primit, unuia din minister care îi va ajuta fiul să ajungă asistent la catedra de filozofie; am înțeles că și directorul din ministerul învățământului are o problemă pe la ministerul sănătății, așa că va duce cadoul primit ministrului, pentru ca acesta la rândul lui să-i aprobe cumpărarea unor medicamente din Germania Federală. Este un fel de lanț al slăbiciunilor. România nu mai poate continua așa. Stau mult prin piețe, oamenii vorbesc, securitatea se face că nu vede în multe cazuri, doar acolo unde există ”turnări exprese” iau măsuri. Nemulțumirea se vede din ce în ce mai mult, oamenii aproape că nu se mai feresc, îl ponegresc pe Ceaușescu și pe nevastă-sa. Nimeni nu vorbește împotriva partidului, toți vorbesc împotriva celor din conducere. Partidul este confundat cu Nicolae Ceaușescu și ciracii lui. Viața s-a degradat. Ce părere ai Petrică?
-Proastă, oamenii cârtesc. E greu să-i ți în frâu, sunt nemâncați, nu au timp, să stea la cozi interminabile. Uitați-vă la voi, sunteți pensionari amândoi și abia vă descurcați, e drept că mă aprovizionați și pe mine și copiii lui Ion. Mi-a spus un muncitor, acum două zile, că sunt pensionari care ”țin rând” la ”Alimentara” contra cost. Plătește un moș, ăsta se scoală la trei noaptea, își ia scăunelul și se așează în fața magazinului,dimineața când vine laptele, îi cumpără 2 sticle și două borcane cu iaurt. Problema este, că prețul laptelui aproape se dublează. Ziarele sunt pline numai cu discursurile lui Ceaușescu, cu fotografii din multele lui vizite externe și interne. Dar cel mai rău mă supără seara, când mă așez lângă radio, să ascult ”șopârlița” de peste gârlă, parcă știu ai dracu, că imediat se oprește curentul. Noroc cu radioul portabil pe baterii, ascult la el. Lingușitorii de lângă el se întrec în sloganuri pupincuriste. Ai văzut PCR, nu mai înseamnă Partidul Comunist Român, ci Partidul Ceaușescu România. Iar cabinetul lui de lucru este Țara. Măi oameni buni nu știu ce ne așteaptă, dar nu va fi bine.



-

duminică, 8 mai 2016

Istoria așa cum a fost. Începutul sfârșitului.


    Trecuse 7 ani de la pensionarea lui Tavi Popescu, Ion era agitat, cu mâinile adânc înfipte în buzunarele halatului, se plimba prin șantier. Era atent la fiecare mișcare a oamenilor.
-Meștere, s-a auzit un strigăt din spate, era Cătălin, ginerele lui care între timp ajunsese maistru, stai puțin să-ți spun ceva.
-Mă, ți-am zis, să nu mă mai strigi așa?
-Nu pot, aici suntem la serviciu. Trebuie să mă adresez ”oficial”.
-I-a zi Cătăline, ce s-a întâmplat?
-Nimic deosebit, Sanda și copiii au zis să treceți pe la noi, împreună cu mama.
-Azi e sâmbătă, știi că vine Tavi la noi, apoi tu uiți măi băiete, că astăzi e ultima mea zi de serviciu. De mâine sunt pensionar. Cât e ceasul?
-11 și 10 minute, da ce te grăbești?
-Nu mă, a trimis directorul Pacoste vorbă, ca la ora 12 să fim toți în biroul șefului, vine să îmi spună în mod oficial, că am terminat cu serviciul.
La ora 12 erau, toți maiștri și inginerii strânși în biroul inginerului Rotaru, șeful șantierului. Ion se uita la  cei prezenți, în afara lui Petre Rotaru care venise din minister, toți ceilalți crescuseră pe șantier. Cei doi ingineri, veniseră în urmă cu zece ani ca stagiari și nu mai plecaseră, acum erau adjuncții șefului de șantier. Maiștrii lucraseră ca ucenicii, apoi lucrători calificați iar erau oamenii cu multe responsabilități pe șantier. Odată cu plecarea lui, urma ca funcția de maistru principal, să fie desființată. Nu se mai justifica, acum erau destui ingineri care puteau prelua sarcinile maistrului principal. Ion, până să vină inginerii, fusese un timp adjunct al șefului de șantier. Așa erau timpurile, acum sunt cadre pregătite, școlite în universități serioase.
În sală pătrund și cei care erau afară la ”o țigară”, unul dintre ei zice:
-Gata, vine.
Ușa s-a deschis larg, pe ea a intrat inginerul Pacoste, mai gras, mai alb, mai bătrân. Urmat de secretarul de partid și de șeful de  personal, directorul s-a apropiat de birou, a moțăit din cap un fel de salut, apoi plictisit a luat cuvântul:
-Tovarășe Irimia a venit timpul, să-ți mulțumim pentru întreaga activitate în cadrul șantierului nostru. Nu a fost ușor, dar ați știut, cum să vă faceți treaba de așa natură, încât sarcinile pe care le-ați avut de îndeplinit, au fost duse la bun sfârșit conform cerințelor partidului, personal ale tovarășului Nicolae Ceaușescu. Vă felicit cu ocazia trecerii dumneavoastră în pensie și vă doresc mulți ani fericiți. Cei prezenți aplaudără. Ion era un om iubit de toți.
Întreprinderea îți face cadou un baston, să-l ai sprijin la bătrânețe. La lichidare este posibil să primești o primă, noi am făcut toate demersurile în acest sens, așteptăm ”telexul”, să vedem, dacă s-a aprobat. Pacoste s-a întors cu tot corpul spre stânga, acolo unde era Ion, a dat mâna cu el, apoi a ieșit pe ușă fără alte cuvinte. Secretarul de partid și șeful de la personal i-au strigat în fugă lui Ion, să aibă viață lungă și să se bucure de pensie, apoi au fugit după director. Rămași singuri, cei prezenți s-au uitat nedumeriți unul la altul. Rotaru, care păstrase legătura cu ministerul, i-a scos din nedumerire.
-Se pregătește mazilirea lui, i se impută, că nu a știut să facă economie la materiale. Căci și-a luat niște angajamente, iar acum nu le poate onora.
-Cum așa tovarășe inginer? Cătălin nu înțelegea, cum se putea face economie, dacă respectau indicațiile din proiect.
-Cătăline, primele rețetare care au fost făcute pentru beton, au fost cu risipă de ciment. La începutul anilor *70 aveam mult ciment, iar construcțiile nu erau așa de multe. În plus nu exportam. La indicațiile partidului, au fost refăcute rețetarele  la începutul lui 1980, astfel că nu mai este lăsat nici un gram de ciment nefolosit. Tot ce rămâne este exportat. Chiar și așa, la Conferința Județeană de partid, apoi la Plenara Comitetului Județean al PCR, s-a cerut să se facă mari economii la ciment și oțel beton. Cerința era legată de necesitatea de a exporta cât mai mult, pentru a face rost de valută, pentru ca Țara să își poată plăti datoria externă. Ceilalți directori participanți la cele două ședințe cu activul de partid, nu s-au angajat direct, și-au luat angajamentul să analizeze și în cel mai scurt timp să raporteze partidului prin organizațiile de bază. Pacoste al nostru, care nu știa nimic despre rețetarele modificate, s-a angajat pe loc, că va face reduceri de material. A fost dat exemplu de cum trebuie să fie un director și un adevărat comunist, iar ceilalți trei directori care au spus că vor analiza, au fost aspru criticați și declarați ”șovăielnici” în îndeplinirea sarcinilor trasate de partid. Acum trei zile a venit scadența, cum nu a putut, să facă nici un fel de economie, nici de ciment, nici de fier beton, luni trebuie să se prezinte la” Județeana de Partid”. El știe că acolo, va fi mazilit, ceilalți directori au fost sancționați administrativ pentru lipsa de fermitate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Despre asta e vorba. Cătăline, ești cel mai tânăr, mergi și dă drumul la oameni, apoi vino, să bem o țuică cu toți. După plecarea lui Cătălin, inginerul Rotaru a rămas o clipă gânditor. Se vedea, în ziua când a venit șef de șantier, nu credea atunci, că va sta așa de mult. Sperase că va fi rechemat, nu s-a întâmplat asta. Odată fostul lui șef din minister, venise într-o vizită la întreprinderea lor și ținuse o ședință cu tot personalul tehnic. Ștabul din minister, deși dădu-se mâna cu el, se făcuse, că nu îl cunoaște.Pentru el a fost semnul că dizgrația în care a căzut, este definitivă, din acel moment s-a dedicat cu totul muncii pe șantier. Se căsătorise cu Zoie, aveau o familie frumoasă, pe lângă băiatul ei, care avea 26 de ani, aveau împreună o fată de 5 ani. Își amintea de Ion, nu îl suportase, de când auzise, că fusese mâna dreaptă a fostului șef de șantier, mai ales că vreo câțiva muncitori și un maistru care tindea să-i ia funcția lui Ion, venise cu tot felul de minciuni. Mai târziu a înțeles că Irimia era un om și jumătate și se putea baza pe el, de atunci  în toate momentele grele  se sfătuise cu Ion, înainte de a lua hotărâri. Deveniseră prieteni, de multe ori ședințele de producție le-au ținut sub dudul din curtea casei lui Ion. Tavi Popescu era invitat de onoare. Acum se despărțea de prietenul, sfătuitorul și sprijinitorul său.
-Tovarășe Irimia se cuvine, să spun câteva cuvinte acum la despărțire, nu le găsesc, pot să spun doar atât : noroc , sănătate și să mănânci pensie cât ai muncit în viață. Băieți să urăm noroc celui care ne-a fost ca un tată, ne-a certat când a fost cazul, iar de lăudat, a cam uitat s-o facă. Au ciocnit cu toții paharele de rachiu, era o țuică veche, galbenă și uleioasă. Ion a strâns mâna fiecăruia, după ce a mulțumit inginerului pentru tratație.
Cu inima grea s-a îndreptat spre ușa,  pe care știa, că nu o va mai deschide niciodată, cel puțin ca salariat. Altfel, era posibil, să mai viziteze șantierul.
Ajuns acasă, a mers sub dudul din curte, s-a așezat la masă,voia să mai bea o țuică. Nu avea cu cine, iar singur nu putea. Trecuse 20 de ani de când se așezase prima dată sub acest dud. Ce vremuri bune, aici își crescuse copiii, apoi le făcuse nuntă și prin grija partidului aveau toți apartamente la bloc. Ușor le făcuse și nunțile și botezul nepoților. Mai greu a fost cu botezul ultimului nepot, Marian, copilul lui Gicu, cât a alergat până au găsit măsline, salam, carne pentru friptură. Brînza i-a adus-o un muncitor de la el din brigadă, avea tatăl lui oi, cam scumpă, dar bună, o telemea veche care mergea bine cu ceapă și țuică.
De mai bine de 2 ani alimentele au dispărut, greu se găsește o bucată de carne, când se aduce la ”Alimentara”, sau la ”Carne” este omor. Noroc cu relațiile lui Tavi, el ne aprovizionează pe toți.
-Tu ce faci acolo? Stana ieșise din casă, când la văzut pe Ion, întins pe banca de sub dud. Scoală te rog de acolo, acum vin Tavi și Petre Rotaru, s-au anunțat și copiii. Nu cred că ne ajunge carnea, am fost prin toate magazinele, galantarele goale. În rafturile autoservirii am văzut numai borcane cu ghiveci, tocană de legume și compot de prune. Mai erau câteva conserve de pește. Să știi că am luat niște sardine în ulei, le pun la mezel, nu am găsit salam, mai am ceva brânză în borcan, niște roșii, încropim noi, suntem între prieteni. Carnea este din pulpă de porc, am să o pregătesc la tavă. Ce părere ai?
-Te rog să aduci două cești și sticla cu țuică.
Mirată, Stana a luat ceștile și sticla și le-a pus pe masa în fața lui Ion, apoi a dat să plece. Ion a prins-o de mână și cu bândețe a așezat-o lângă el.
-Așează-te lângă mine, de mult nu am mai stat amândoi de vorbă. Au fost copiii, apoi nepoții , serviciul. Stai aici Stană, să bem o țuică amândoi. Stana s-a așezat lângă el, a pus mâna pe ceașca plină cu țuică, apoi s-a apropiat de fața lui Ion și cu ochii în lacrimi l-a sărutat pe frunte.
-Te iubesc om minunat, m-ai luat, când eram un boboc de fată, am înflorit lângă tine, acum mă vestejesc , simt că îmbătrânesc, Florin are ghiocei la tâmple.
-Stai liniștită, tu ești cea mai frumoasă femeie din lume, de mult nu ți-am mai spus asta, deși simțeam nevoia să o fac! Vino să te sărut draga mea!
-Porumbeilor, ce faceți voi acolo? Stana s-a ridicat repede de lângă Ion, avea fața îmbujorată, era fâstâcită, cu mâinile încerca să-și așeze părul și hainele, se comporta ca o fată mare, găsită de mamă, când o săruta iubitul în poartă.
-Ce faci bătrâne? Tavi îl persifla pe Ion. Am venit cu toți să te sărbătorim, vine și Rotaru cu Zoie, au mers la un restaurant, unde bucătar este fratele Zoiei, sperau să găsească ceva carne.
-Tavi, am intrat în rândul celor bătrâni, acum ziarul, plimbarea cu nepoții prin parc. Gata agitația serviciului. Da, stați la masă, Cătăline, tu ce faci pe acolo? Sanda, Florin nu vine? Costel, Gicu, ce știți de ei?
-Stai liniștit tată vor venii toți. Trebuie să mai punem o masă, s-a mărit familia.
-Mai punem, aveți grijă la bucătărie.
- Suntem destule femei, nu-ți mai bate capul. Să vă aduc cești mai multe să ajungă pentru toți.
-Uite Ioane că a intrat și Rotaru pe poartă, văd că au o plasă în mână, probabil s-or fi descurcat pe la restaurant de ceva carne. Ion s-a ridicat de la masă și a ieșit înaintea inginerului.
-Noroc Ioane! Uite ăsta e cadoul nostru și cu mâna ridică plasa, să vadă, ce îi adusese. Nu este meritul meu, ci al Zoiei, noroc cu fratele ei altfel mâncam cartofi prăjiți.
-Noroc Tavi! Ce faci bătrâne, cum e la pensie? Rotaru îl tachina pe Popescu, de multe ori îl chemase pe șantier atunci când se încurca în anumite operații. Deveniseră buni prieteni.
-Noroc puștiule! Te-ai mai domesticit și tu de când te-ai însurat cu Zoie, ei, dar ea unde este?
-A mers la bucătărie la femei.
-Ce se mai spune la radioul de peste gârlă? Ion a întrebat privind din obișnuință în toate părțile.
-Îl critică pe Ceaușescu că lasă populația să trăiască în frig iarna temperatura din camere nu trece de 16-18 grade, că oprește gazele, curentul, că nu se găsesc alimente pe piață, că a înflorit specula. Apropo, ați pregătit niște lumânări, că mai târziu se ia lumina.
-Și Ceaușescu parcă a înnebunit, să plătească el datoriile externe. Dacă voia așa, nu trebuia să măi continuie să construiască și să fii lăsat mâncarea la popor.
-Cum dracu, începu vorba și Rotaru, când avem atâtea complexe agro-industriale, atâtea crescătorii de animale și ferme pentru păsării, noi să nu avem o bucată de carne pe masă? În agricultură se raportează niște cantități de cereale obținute la hectar, de zici că trag activiștii de partid plantele de vârf să se facă mari și pline de boabe. Vacile fată numai câte doi viței, oile la fel, caprele câte trei și patru iezi.
-Tocmai asta e Petrică, se raportează cantități fictive, ăia de sus și dacă știu că  județele  mint în raportări, lasă lucrurile așa , cu cifrele raportate merg la Ceaușescu și-i explică :”tovarășe secretar general astea sunt recoltele, astea sunt animalele, ăsta laptele, asta brânza, asta lâna, etc..Atât ne trebuie pentru populație, asta putem exporta.” ”Foarte bine, zice Ceaușescu, așa să faceți”. Doar că toată cantitatea este cea exportată, pentru popor nu mai rămâne nimic. Acum și ce se mai găsește pe piață, depozitele pitesc marfa o dau la suprapreț și pe sub mână. A înflorit contrabanda.
-De ce dracu a vrut el să plătească datoriile externe, suntem singura țară din lume care ne plătim datoriile. I-a spune Tavi, tu ești cel mai bătrân și cel mai informat, tu trebuie să ne lămurești. După ce a pus întrebarea, Petre Rotaru a dat de dușcă o ceașcă de țuică.
-Se pare că FMI-ul ar fi pus niște condiții grele lui Ceaușescu, iar acesta după ce s-a sfătuit cu economiștii lui, a luat această hotărâre. O vom duce rău câțiva ani, până se plătesc datoriile, apoi sper să revină la viața de până în *80.
-Nici la televizor nu lasă mai mult de 2 ore, asta e bătaie de joc. Eu mi-am făcut antenă de bulgari, mai văd filme, meciuri de fotbal. E prost că nu înțeleg ce spun. Cătălin, se vedea din cuvintele lui, era foarte pornit împotriva regimului.
-Gata mă, ce vă plângeți ca niște babe, se vede, că nu ați trăit cu mine la țară. Am dus-o greu, este adevărat că nu mai stau rafturile și galantarele pline cu bunătăți, dar tot omul se descurcă. Toți au un pachet de țigări Kent, un pachet, două de cafea bună, sticle de ulei, puse toate la păstrare. Ai văzut emisiunea ”reflector”, îl arăta pe un pensionar, care strânsese vreo 16 sticle de 500 ml cu ulei . Un fel de Hagi Tudose. Ce dracu făcea cu atâta ulei, 4,5 sticle ajungea. Specula este în floare, iar noi o întreținem, că nu putem altfel, să ne descurcăm. Vom trece și peste asta, v-am spus, am trăit vremuri mai grele decât astea.
-Ce vrei tată, îl luă la rost Cătălin pe socru său, să ne întoarcem de unde am plecat, tindem spre o viață mai bună, păi așa?
-Ești tânăr și înflăcărat, ai grijă cum vorbești, îl certă părintește Ion
-Nu îmi este frică, îi dau dracu cu securitatea lor cu tot.
-Cătăline, vorbește țuică, te rog să te potolești.
-Gata Săndico, ziceam și eu așa, nu te supăra. După plecarea nevestei, roșu la față Cătălin a explicat, adevărul este, că nu mă tem de securitate, dar de Săndica da. Păi asta e mai tare-n gură decât 5 securiști la un loc. Ați auzit de ăla de la dulgheri, cum îl cheamă..., a da, Sofronie, e omul securității. Toarnă, toarnă tot la băieții cu ochi albaștri.
-Taie unul un vițel, mi-a spus, că îmi dă o pulpă de spate, ar avea la 30 de kg. Când vin cu ea, o împărțim.
-Să ai grijă Ioane, că nu e de joacă cu ăștia, știi că nu este voie să se taie viței.
-Voi avea, stai liniștit Tavi, știi, că nu mă arunc cu capul înainte. Am găsit și un porc la vreo 150 de kg, hai să-l luăm toți și-l împărțim frățește.
- De acord.
-Hai să vă spun un banc. Coana Leana a auzit că poporul vrea să fie un program mai lung la TV, atunci s-a dus la Ceaușescu și l-a întrebat : ”ce zici Nicule, mai poți vorbi vreo două ore în plus, să le dăm la amărâți ăștia 4 ore de vizionat program la TV.
-Adevărul e, că de când a intrat asta în politica mare, lucrurile au luat-o razna.
-Nu putem face nimic, securitatea e pe urmele noastre, toți suntem supravegheați. Mai închid și ăștia ochii, altfel aresta dracu un sfert de țară până acum. Să vorbim de altele, vin femeile cu copiii și nu trebuie, să știe, ce vorbim noi, conchise Tavi.
-Veniți fetelor, să-l sărbătorim pe Ion al nostru, pe dragul nostru Ion.
Mulțumesc pentru poză: adevărul .ro
-

vineri, 6 mai 2016

Partidele politice, mita electorală și banii de la buget.


         Aud în fiecare campanie electorală, că nu știu care partid politic,  împarte pachete cu mâncare alegătorilor. Lumea se oripilează, aoleu, se cumpără voturi cu punga de mălai, sau în cazuri mai fericite cu o sticlă de ulei și un pui , sau 1 kg de macrou congelat ajuns la vârsta lui Matusalem. Oamenii iau mălaiul, iau puiul, uleiul și macroul, iau o găleată, orice l-i se dă. Așa ați adus populația Țării, voi politicienii care ați guvernat România din *90 până astăzi. Mai nou statul suportă campaniile electorale, sperând astfel să fie scoși banii negri din campanie. Greu de rezolvat asemenea lucru, pentru că partidele, mai ales cele care nu sunt favoritele electoratului, vor căuta să mituiască alegătorii. Trebuiau controlați altfel, nu trebuiau luați bani din buget, pentru alegerea unor potențiali hoți. Nu are Țara bani să plătească alocațiile mărite la copii, dar are mai mult de 80 de milioane de euro să plătească partidele politice pentru aș face campanie electorală. Partidele trebuiau să suporte din bugetul propriu finanțarea campaniilor, iar dacă se dovedea că au folosit bani negri, răspundeau pentru faptele lor. Acum pe lângă finanțarea de la bugetul de stat, partidele vor folosi și bani negri, asta o spun în mod categoric. Vor dori să mituiască și o vor face. Banii dați de la buget, sunt  bani prăpădiți fără rost. Țara noastră nu este în situația de a suporta cheltueli suplimentare cu campanii electorale. Poporul o duce greu, guvernul trebuia să fie mai chibzuit cu banii. Românii până în*90 erau mândri de ei, chiar dacă a fost o perioadă în care nu se găseau alimente la discreție, aveau bani și se descurcau. Chinul lor a avut niște rezultate, țara scăpase de datoriile externe, era stăpână pe destinele ei, nimeni din afară nu sufla în ciorba noastră. Chiar dacă odată nu avea sare suficientă, ori nu era potrivită din grăsime, era ciorba noastră.
       Acum, aproape jumătate din populația Țării este sub limita sărăciei, Țara este supra îndatorată la băncile străine, jaful nu mai contenește. Se fură ziua în amiaza mare și pe față. Mergi la un ghișeu să rezolvi o problemă administrativă. Funcționarul de dincolo de geam este pus acolo și plătit, pentru a rezolva problemele cetățenilor. Acel funcționar când te vede, nici nu așteaptă să-i explici bine problema, că spune cu ton de superioritate: ”nu am timp azi, vino mâine”, atunci tu, care te-ai învățat să fii umilit și jupuit, bagi mâna-n buzunar și scoți ultimi bani, pe care îi țineai pentru pâine. La vederea banilor, se schimbă atitudinea funcționarului, imediat îți rezolvă problema. Așa se întâmplă lucrurile până la cel mai înalt nivel.
       Marius Albin Marinescu, care mă onorerează cu prietenia, se întreba în revista ”Justițiarul de Sibiu”, dacă România mai este un stat suveran. Am să încerc să-i răspund.
România, mai are granițele, totuși, peste puțin va fi ocupată militar, sub pretextul protejării, împotriva unor atacuri din partea altor puteri.
Bogățiile subsolului nu ne mai aparțin, iar cele pe care încă le mai avem, nu avem voie să le exploatăm, cărbunele românesc poluează, trebuie să cumpărăm cărbune din afară.
Banca Națională a României, mai mult lucrează pentru bancherii străini, decât pentru români. Chiar a pus umărul la distrugerea băncilor românești, vezi Bancorex, etc.
Industria în cea mai mare parte este capital străin, agricultura este a arendașilor străini, pământul îl cumpără străinii, pădurile le-au tăiat străinii.
       Domnule Marinescu, avem ceva, nu este autohton, este adus cu mare tam-tam de bandiții români din occident. Avem sărăcia, este a noastră, a românilor, Doamne și eu care credeam că nu mai avem nimic. Ne-am pricopsit cu un președinte al României, care lucrează pentru străini și un guvern impus de străini, să distrugă, ce bruma începuse, să se repare după o altă guvernare catastrofală 2008-2012.
Rupsesem înțelegerea cu FMI. Doar că străinii nu ne vor liberi, nu ne vor independenți, ne vor slugi, ne vor robi în marile lor corporații, nu ne vor producători, ne vor consumatorii și cobaii alimentelor lor pline de hormoni și modificate genetic. Ne vor consumatorii puilor lor umpluți cu apă sărată, al celorlalte produse considerate toxice în UE. Toate aceste lucruri au fost posibile, datorită colaborării celor din afara Țării cu conducătorii noștri nevrednici, hoți și corupți. Împreună au furat, jefuit, despuiat Țara de toate bogățiile ei. Au trimis oamenii în șomaj, au vândut uzinele, combinatele, fabricile, combinatele agro-industriale, totul a fost dus la fier vechi. Muncitorii, mituiți cu niște salarii compensatorii, au fost trimiși acasă în șomaj, cu  imposibilitatea de a mai găsi alte locuri de muncă.
Acum sunt condamnați,  se vând pe un kg de mălai, sărăcia și foamea sunt puternice. Prostituția se instalează, acolo unde este sărăcie.
      Da, domnule Marinescu, sărăcia este a noastră, nu ne-o va lua nimeni. Avem ce nu mai avusesem de peste 60 de ani, sărăcie lucie. Avem oameni care dorm în canale, în locuințe din cartoane, prin parcuri.
Unde este România de altă dată? Pe vremuri eram monitorizați de securitate, acum suntem monitorizați de zeci de servicii. Ceaușescu era considerat un dictator, acum ce avem? Găști, denumite pompos partide, instituții pline cu funcționari corupți. Incompetență și delăsare, sfidare și prostire a maselor, hoție și corupție.   Conducerea de acum este mână-n mână cu justiția, în aceste condiții cum se poate numi acest mod de a conduce? Îi putem spune liniștiți , este o Dictatură Mascată.
Dumnezeu să  apere pe români de cei pe care noi îi vom alege!
Mulțumesc pentru poză: vox.publika.md

Iohannis moralistul


      Cu câteva ore înaintea începerii campaniei electorale, domnul Președinte, ca un adevărat părinte al Țării, a ținut  să ne îndrume cum să votăm. În alocuțiunea domniei sale, șeful de la Cotroceni, ne explica foarte doct, cu să evaluăm candidații pentru primării și consilii (locale și județene), în funcție de anumite criterii. Care ar fi partidul, ai cărui candidați ar trebui votați.
Ne spunea domnul Iohannis, să fim atenți la conduita morală,la eventualele probleme juridice pe care unii candidați ar putea, să le aibă.
      Aproape că era să bat din palme, când l-am auzit pe Cârmaciul de la Cotroceni, ce frumos vorbește, ce bine își îndrumă cetățenii. Nu am făcut-o, pentru că mi-am amintit câteva lucruri nu tocmai cinstite, făcute de moralistul de la Cotroceni. În primul rând, domnul Iohannis vorbea, având steagul României în spate, în favoarea unui partid și în detrimentul celorlalte. Cu alte cuvinte, Președintele României deja începuse campania electorală în favoarea PNL, ceea ce face ca, ocupantul vremelnic al fotoliului de la Cotroceni să se transforme în agent electoral pentru liberali, ceea ce nu este tocmai ortodox. Excelența Sa trebuie să știe ce înseamnă ortodox, că l-am văzut cu toți când a luat lumină în noaptea de Înviere de la Prea Fericitul Daniel. Nu cred că era tot în campanie electorală. Să fi trecut Iohannis de la luterani la ortodocși?
     Domnul Președinte nu este cel mai în măsură să discute despre dosare penale, moralitate, etc., atâta timp cât o Instanță de recurs din Brașov a constatat printr-o hotărâre rămasă definitivă, că împreună cu soția au fost  cumpărători de rea -credință al unui imobil din Sibiu, drept pentru care a fost anulat actul de vânzare-cumpărare, soții pierzând imobilul dobândit fraudulos.
Conform DEX: de rea -credință = perfid,rău,incorect,necinstit, viclean.
Și sper ca această hotărâre să rămână definitivă, ea, hotărârea, să nu devină obiectul vreunui troc, în sensul că îi va fi promovată contestația în anulare în schimbul numirii ca judecător la Curtea Constituțională a vreunui mahăr din justiție, așa cum s-a mai întâmplat cu un alt Președinte de tristă amintire. Există deja asemenea discuții pe facebook, acolo unde domnul Președinte își face veacul. Cred că domnul Iohannis, așa ”mare” cum îl văd eu, nu va accepta lucruri, ce iar putea știrbi și bruma de încredere pe care o mai inspiră.
Sigur că nu există vreun dosar penal pe numele Iohannis, nu încă, dar dacă în România ar fi lege pentru toți, altfel am sta de vorbă.
      Nici eu nu sunt de acord, ca oameni care au suferit condamnări penale, prin hotărâri rămase definitive, să mai candideze. Dar pentru dosare apărute pe nepusă masă, cu fapte petrecute în urmă cu 4, 5 ani de zile și scoase acum la lumină în campania electorală, sau în preajma ei, nu le cred a fi serioase, ci mai degrabă intimidatoare atât pentru electorat, cât și pentru candidat. Alegerile merg înainte, dacă instanța stabilește o vinovăție, poate fi arestat și din scaunul cotrocenist. Dacă se vrea.
     Al doilea punct, revin asupra lui, a fost de parti-pris pentru PNL, lucru interzis de lege și de bun simț. Nu se poate ca de la tribuna prezidențială, cu steagul României în spate, Președintele României să facă campanie electorală pentru un partid, putea foarte bine să vorbească la general, fără o trimitere mai mult decât fățișă la partidul care l-a propulsat în fruntea statului. Pentru că CCR a lăsat alegerile într-un singur tur de scrutin, domnul Iohannis a simțit primejdia câștigării de către PSD a actualelor alegeri, de aceea a luat hotărârea să pună umărul în susținerea electorală a PNL.
    

Nu ne este dat, să avem în fruntea Țării, Bărbați de Stat, ci numai oameni mici, incapabili de lucruri mari demne de cartea de istorie. Am avut și avem în fruntea Țării, oamenii de care istoria se va înfiora, se va îngrozi la gândul, că va trebui să-i cuprindă între coperțile ei.
Mulțumesc pentru poză : ush.ro

miercuri, 4 mai 2016

Lia Olguța Vasilescu primar al Craiovei II


    Craiova, una dintre cele mai vechi așezări de pe teritoriul României. Numele de Craiova, conform unor surse istorice, ar veni de la craiul Ioniță Caloianul, mezinul fraților Petru și Asan, care înființează imperiul vlaho-bulgar la nord de Dunăre.
Oraș cu puternice rădăcini în istorie, scenă a multor lupte dintre români și năvălitori, mai ales turci, a fost un puternic centru încă din vechime. Familiile boierilor craiovești, puternice și bogate , vor scrie de multe ori pagini ilustre în anale. Filele sângerânde ale istoriei vor cuprinde faptele de vitejie ale lui Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Frații Buzești. etc.
Mulți domnitori din familiile Craioveștilor se vor așeza pe tronul Țării Românești, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Radu Șerban, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanul, etc. Craiova, prin Banul său, devine centrul de putere în Țară, iar Banul a doua persoană ca putere și funcție după domn.
De-a lungul timpului, Oltenia și capitala sa Craiova au participat efectiv la dezvoltarea întregii Țării Românești.
    Nici acum, în perioada modernă, Craiova nu este mai puțin importantă. Orașul este un puternic centru industrial și cultural.
Primăria acestui oraș, de 4 ani de zile, este  condusă de Lia Olguța Vasilescu, un om destoinic, cu mintea limpede, pusă de Dumnezeu într-un frumos ambalaj fizic.
O știu, de pe vremea când era membră a PRM, o femeie hotărâtă, bătăioasă, tot timpul cu verbul la ea și fraza articulată. Când s-a convins că Vadim Tudor, pe lângă vasta cultură pe care o avea, spăla și multă varză, a plecat la PSD.
Noroiul aruncat asupra ei de Liderul PRM, nu a murdărit-o, din contră, a purificat-o.
Craioveancă prin naștere, primarul Olguța Vasilescu, a reușit, să pună orașul pe picioare, să-i schimbe fața întunecată, prin milioanele de flori plantate, fântâni arteziene, lumini. Grădina Botanică refăcută, a devenit perla orașului.
    Cum în România orice lucru bine făcut, atrage după sine o pedeapsă, nici primarul Craiovei nu a făcut excepție. Opoziția și detractorii ei, îngroziți de poziția pe care o ocupă d-na Vasilescu în sondaje, au pornit o campanie de denigrare a sa în fața procurorilor DNA.
Mândrii de puterea lor, procurorii, au purtat triumfal pe Olguța Vasilescu în cătușe, lipsea carul de luptă, prin fața mulțimii și a camerelor de filmat ale televiziunilor. Încătușarea unui om liber, un adevărat act de abuz, s-a vrut a fi un mesaj pentru craioveni, pentru votanții Olguței Vasilescu. Efectul a fost invers, decât cel dorit de opoziție și procuratură, în urma hotărârii instanței de recurs ca asupra primarului Craiovei să nu se instituie nicio măsură juridică restrictivă, electoratul craiovean a strâns rândurile pentru susținerea actualului primar.     Sunt multe realizările primăriei din ultimii patru ani, toate acestea s-au datorat determinării, hotărârii și capacității de administrare a primăriței Lia Olguța Vasilescu.
Spun doar câteva dintre realizările primarului în mandatul ce urmează a se încheia, nu reamintesc tot, pentru că nu vreau să plictisesc cititorul oltean, cu lucrurile pe care deja le știe. Astfel:
-S-a executat : reabilitarea grădinii botanice, a grădinii zoologice.
-S-a construit parcarea subterană. Sunt nenumărate aceste realizări.
Pentru viitor primărița Vasilescu are în proiect următoarele (spicuiri):
-Construcția unui spital județean
-Construirea pentru tineri a unor blocuri sub prețul pieții în colaborare cu chinezii
-Construirea unor locuințe de lux
-Un masterplan împreună cu alte trei județe pentru aducerea în oraș a conductei de apă plată. etc.
Sunt sigur că, simpla prezență a Primarului actual în fața alegătorilor le dă acestora, încrederea de care au nevoie.
     Să votăm un Om, care vrea, să facă ceva pentru urbea sa. Să votăm un edil adevărat, un primar determinat și hotărât să schimbe și mai mult fața orașului. Și nu numai fața, dar chiar și modul în care se poate trăi într-un oraș din estul Europei, la fel ca în marile orașe din occident.
În iunie, voi cetățenii Craiovei aveți ocazia, de a vă hotărî singuri soarta. Mergeți mai departe cu un Om care vă luminează calea, sau alegeți, întoarcerea în întuneric.
     Denigratorii Olguței Vasilescu vă vor spune, să nu votați cu ea, că are dosare penale, că este o hoață și o coruptă. Nu-i ascultați, doar ultima instanță de judecată, aceea care va da o hotărâre definitivă și executorie, poate da un calificativ : vinovat, sau nevinovat.  Doamna Vasilescu nu se substrage anchetei și instanței, va merge ori de câte ori va fi chemată, pentru a limpezi toate acuzele, dânsa știindu-se o femeie nevinovată.
    Gândiți și alegeți. Dumneavoastră votanții nu aveți nevoie, să vă dea cineva un pește gratis, aveți nevoie de o undiță, să vă puteți, prinde singuri peștii, atunci când aveți nevoie. Construcțiile ce urmează a se face în Craiova, înseamnă locuri de muncă, adică undițe prin care vă puteți asigura traiul zilnic.
     Gândiți și votați Lia Olguța Vasilescu Primar al Craiovei.
Mulțumesc pentru poză: dolj.radicalonline.info.

marți, 3 mai 2016

Vrem pace! E doar un slogan perimat


      În 1968 R S România făcea parte din blocul militar comunist ”Tratatul de la Varșovia”. În august 1968, când la inițiativa sovieticilor, toate țările membre ale Tratatului, trebuiau să intervină în Cehoslovacia, România a refuzat, poziționându-se alături de Cehoslovacia, împotriva celorlalte state invadatoare.
Anii au trecut, regimul s-a schimbat, nu mai suntem o țară cu economie planificată de tip comunist, condusă de un dictator, suntem o țară fără economie, condusă de infractori, mare parte dintre ei. Am devenit țară membră a blocului militar, singurul de altfel care mai exista, NATO. Și de atunci soldații noștri mor, în niște războaie care nu sunt ale noastre. Ne-au venit între patru scânduri militari de pe frontul din Irak, dar cei mai mulți de pe frontul din Afganistan. Cu cine luptă ostașii noștri în Afganistan? Cu trupe de gherilă talibane instruite militar în SUA. Pentru ce luptăm, ce căutăm noi, într-un război care nu este al nostru?. Acolo mor tineri militari români, sunt ei eroi ai României? Apără acolo pământul românesc? Sau prin prezența noastră în acest război, scormonim în viesparul teroriștilor? De ce scormonim? Îi vrem prin preajma noastră?
E păcat de tinerețea acestor militari să moară într-un război pe care nu-l înțeleg.
De-a lungul existenței sale, Patria noastră, a avut de dus, diferite războaie pentru a putea, să-și mențină independența, s-au mai târziu  în 1877 pentru cucerirea independenței. Niciodată nu am dus războaie de cucerire a altor popoare, ne-am luptat pentru păstrarea vetrei străbune.
Cei câțiva soldați, pe care România îi mai are, îi târăște  NATO pe diferite fronturi.
S-a spus, până să intrăm în alianța nord atlantică, că trebuie să ne restructurăm armata, astfel de la un efectiv de 300.000 de militari activi în 1990, s-a ajuns în 2001 la un efectiv mai mic de 100.000. Dacă până în 2001 tinerii erau obligați să efectueze un stagiu militar, acum acestă obligativitate a fost desființată. Trupe instruite în rezervă la această oră nu avem.
În schimb, în fiecare zi, vin noi trupe americane în România. Pentru ce vin aceste trupe, de cine vor să ne apere? Cine ne atacă și mai ales de ce, ne atacă?
Nimic din toate astea. Am fost obligați să ne distrugem toate uzinele care produceau armament și tehnică de luptă, să ne distrugem capacitatea de a ne apăra, prin disponibilizarea cadrelor militare. Acum depindem de politica militară a unui colos militar. Vom fi făcuți sanviș  între dorințele de expansiune ale SUA și Rusiei. Noi trebuia să avem relații de bună vecinătate cu Rusia și de colaborare cu America dar, fără a fi nevoie de scuturi anti rachetă și alte tabere militare străine pe teritoriul nostru. Trebuia să învățăm de la analfabetul de Ceaușescu care, a refuzat prezența unor trupe străine pe teritoriul Țării noastre, chiar și în cadrul manevrelor militare comune ale țărilor membre Tratatului de la Varșovia.  SUA nu suferă din cauza marii iubiri pentru România, ci din orgoliul prostesc de a fi considerată cea mai mare putere economică și militară.
Ucraina este o mare miză, atât pentru ruși, cât și pentru americani. Cine va stăpâni Ucraina va avea un mare avantaj. Rusia ține cu dinții de ea, demonstrând istoricește, că a făcut până în 1992 parte din Rusia sub diferitele denumiri (Rusia țaristă, URSS). Americanii atrăgând Ucraina de partea ei va avea flancul răsăritean al NATO bine înfipt în coasta Rusiei.
Toate astea îmi amintesc de filmele de western când pistolarii renumiți se căutau între ei pentru a se duela și a arăta care este mai bun, dar aproape întodeauna apărea un alt pistolar, necunoscut până atunci, care îi venea de hac celui care se credea cel mai bun.
Nu trebuie să uităm că la aceste frământări militaro-politice privește cu interes o altă putere, China. Acest Făt-Frumos al zilelor noastre. Mai sunt alți sateliți mai mici dar la fel de periculoși, Iran, Coreea de Nord, nici India nu și-a spus ultimul cuvânt.
De ce naiba nu  pot trăi țările în bună vecinătate? Dacă mă cert cu un vecin, nu merg să-i dau în cap, pentru că de aici se poate isca un lanț de crime. Eu voi fi arestat, copiii celui omorât de mine, se poate răzbuna pe copiii mei și tot așa. Mai bine aștept până ce vecinul se calmează și reiau discuția, dacă totuși nu mă pot înțelege cu el, îl dau în judecată, dacă consider că sunt îndreptățit.
La această oră este cea mai mare dezordine în zona Orientului Mijlociu. S-a înființat un stat terorist, în Siria luptele continuă cu ferocitate, migrația popoarelor din zonele de conflict este uriașă. Toate acestea, au devenit posibile, datorită intervenției militare a ”Jandarmului Mondial”. Motivul, instalarea democrației de tip occidental. Aiurea, aici este ca în bancul în care, un pionier crede că face o faptă bună ajutând o bătrână să treacă strada, doar că bătrâna nu voia, nu avea nevoie, să treacă strada. Așa și cu democrația americană, arabii nu o doreau. Ăsta a fost motivul oficial, neoficial, este petrolul și conductele petroliere.
Foarte aproape scânteia războiului total, cu ce sunt vinovați copiii mei și ai voștri?
Pentru că niște unii vor să impună corporațiile lor în toată lumea? Pentru că în scaunele de șefi de state stau niște păpuși manevrate de păpușari plini de putere și bani?
Americanii dacă voiau cu adevărat pace, nu trebuiau să-și bage coada nici în țările Orientului Mijlociu, nici în țările din nordul Africii, dar mai ales în Ucraina. Apropierea bazelor americane de Rusia, este periculoasă pentru pacea în zonă. Vrea cineva pacea dintre marile puteri? Nu cred, ”vrem pace”, e doar un slogan perimat, războiul bate la ușă, din păcate și la ușa noastră.

luni, 2 mai 2016

Scrisoarea unui miel


     Sunt un miel venit pe lume în decembrie, îmi amintesc cu drag când tu, omule milos și superstițios, ai venit la mine, să te las să mă mângâi în ziua de anul nou și să te bucuri de frumusețea mea. Îmi amintesc că mi-ai pus o fundă roșie, să mă apere de deochi, te minunai cât de frumos eram și cât de jucăuș. Chiar te-ai jucat cu mine, m-ai sărutat și ne-am alergat. M-am bucurat, să văd cum oamenii, sunt așa de buni. Ai mai venit, să mă vezi, dar parcă deveniseși mai rece, nu îmi mai arătai prietenia ta,mă cântăreai din ochi, ca un măcelar, așa am auzit de la mama, că fac măcelarii. De fapt, am surprins-o pe mama, vorbind cu celelalte surate ale ei, mama plângea și le spunea celorlalte:” îmi vor lua copii”, mai am un frate geamăn.
”Și pe ai noștri”, plângeau și celelalte oi. Nu putem face nimic, stăpânul are nevoie de bani. ”I-a mai tăceți, strigă la celelalte, o oaie  stearpă, trebuie să trăim noi, să ne facem un viitor. Voi vreți, să investiți în copiii voștri, eu vreau ca stăpânul, să-și mai facă încă 6 stâne.
Și a venit ziua când stăpânii, ne-au răpit de la ugerele mamelor , oaia stearpă chiar a contribuit la prinderea noastră. Ce jale a fost, câte lacrimi s-au vărsat; noi plângeam, mamele jeleau, ciobanii ne înghesuiau în camioanele lor.
     Am fost duși, pe o poiană unde era un țarc, aici am fost înghesuiți toți. Cum ne-au văzut, oamenii au început, să vină spre noi, la început ne-am bucurat, am văzut câteva doamne cu căței elegant îmbrăcați; în ele erau speranțele noastre. S-au apropiat de țarc și în timp ce-și sărutau cățelușii, pe care îi purtau cu dragoste în brațe, cu ochii injectați de pofte arătau spre noi: ”eu îl vreau p-ăla, spuse o doamnă trupeșă, care avea un ogar în lesă, ce zici Nero, îl cumpărăm?” Nero era dulăul, un ham al acestuia  o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care, ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe ălă, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață curmată, alți bani, încă o cană de sânge, alt miel jertfit pe altarul chiolhanului.
     Una din doamne scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură și vrea să fugă, ciobanul îl vede , strigă la el, apoi îl lovește și își recuperează mielul mort. Stăpâna câinelui apostrofează pe cioban:”cum ai putut să dai într-un animal atât de frumos? Ce ți-a făcut el, ai fost neglijent, altfel nu fura.”  ”Uită-te la el cât e de scump, dă-i o guriță lu* mamii, scumpetea mea”, în timp ce îi vorbea, îi aranja hăinuțele de firmă.
Ai dreptate doamnă, nu a făcut nici un rău cățelul dumneavoastră, dar noi, mieii, ce rău v-am făcut? Spuse mielul în timp ce, cu ultimele picături de sânge viața se scurgea din trupul lui.Un ușor tremurat, un fior al morți și ultimul miel e mort.
     Suntem ipocriți, facem fel de fel de organizații de ocrotire a, păienjenilor, muștelor, câinilor, dar în același timp încurajăm omorârea animalelor în masă. Putem găsi justificări și eu pot. Cred că ar trebui să ne comportăm normal. Omul trebuie să fie pe primul plan, dacă se înmulțesc câinii prea mult și întreținerea lor costă, vor trebui găsite soluții mai puțin costisitoare, dar în numele nu știu cărei bunătăți nu trebuie lăsați liberi prin sate și orașe punând astfel în pericol viețile oamenilor.
Dacă putem tăia miei, oi, pui, găini, tauri, viței etc, putem lua măsuri radicale și cu câinii.
Mulțumesc pentru poză: descopera.ro