Totalul afișărilor de pagină

vineri, 29 aprilie 2016

Căutând pe Dumnezeu


      Într-una din zile m-am întâlnit cu un vechi coleg de școală, era grăbit, din fuga lui, mi-a aruncat un ”salut”.
-I-a stai mă, i-am zis, unde fugi așa? Nu ne-am văzut de mult, stai să schimbăm două vorbe, apoi poți merge-n drumul tău.
-Nu pot, mă grăbesc, trebuie, să mă întâlnesc cu ”frații”.
-Care frați mă? Că tu ești singur la părinți.
-Nu mai sunt creștin ortodox, sunt  sectant. Mergem, de fiecare când avem adunarea religioasă, în altă localitate, ținem adunarea în casa unui frate.
-De ce nu țineți întrunirile voastre  în același loc mereu ?
- Noi îl căutăm pe Dumnezeu, alergăm, pentru a-l găsi.
-Cum să alergați, pentru a-l găsi, Dumnezeu fuge de voi?
-Așa ne spune pastorul, că numai căutându-l, îl putem găsi.
-L-ai găsit?
-Încă nu, gata plec, nu mai stau.
-Mai stai un pic , vreau să te întreb ceva?
-Spune repede.
- Ai trecut vreodată pe lângă un cerșetor?
-Da, am trecut.
-Ce ai făcut? I-ai dat un ban, s-au l-ai trimis la muncă?
-Inițial am vrut să-l ignor, deși se vedea că este neputincios, nu avea nici un braț din naștere. După circa 10 metri m-am reîntors și l-am miluit, cu ce am putut.
-Cum ai făcut?
-Când l-am văzut, mi-am zis, că nu trebuie să-i dau, că am puțin și abia îmi ajunge mie. Apoi, dintr-odată, m-am înmuiat, cineva din interiorul meu m-a îndemnat, ca din puținul meu să împart și celor care nu au.
-Ei vezi? Dumnezeu, care este în interiorul, tău te-a învățat ce să faci. Prietene, nu mai alerga, să-l cauți pe Dumnezeu, el este cu noi în fiecare moment . Nu pleacă din noi, doar noi îl izgonim prin comportamentul nostru meschin și ipocrit. Nu alergând prin casele prietenilor unde țineți adunări, îl găsiți  pe Tatăl nostru, ci căutând în interiorul vostru partea bună , filtrându-ne pornirile rele. Nu fâlindu-ne, cu crucile mari pe care le facem , cu metăniile pe care le batem  și cu postul pe care îl ținem, dar cu gura slobodă; ci cu smerenie, bună cuviință și respect față de oameni și natură, intrăm în grațiile Divinității. Nu mai alerga să-l cauți, Dumnezeu e cu tine, spune-I dorința ta, necazul tău, bucuria ta și arată-ți dragostea nețărmurită pentru El. Prietene,  cel mai ușor lucru de găsit pe lumea asta, este Dumnezeu. Deși noi de multe ori îl punem la grele încercări prin comportamentul nostru, El nu pleacă, așteaptă ca noi, să ne întoarcem fața către El. Dumnezeu nu ne pedepsește pentru greșelile noastre, așteaptă ca noi să ne îndreptăm, să privim cu dragoste spre ceilalți semeni ai noștri. Iubind oamenii, îl iubim pe Dumnezeu. Nu contează cărui Dumnezeu te închini, Dumnezeu este unic, important este să o faci din toată inima și cu respect pentru tot ce te înconjoară. Tatăl Ceresc vrea ca noi să iubim oamenii, animalele, plantele, apele și aerul pe care-l respirăm.
Prietene, mergi la adunarea ta și spune și celorlalți că tu nu trebuie să mai alergi, l-ai găsit pe Dumnezeu.
Dumnezeu să ne lumineze!

joi, 28 aprilie 2016

Zgonea a fost eliminat din PSD.


      Zgonea a fost executat pentru ”delict de opinie”, susține domnia sa. Am să-l contrazic.
Un partid politic se constituie în baza unor ideologii, a unor ideii, al unui statut, nu discut acum de ce natură, un individ când face o cerere de înscriere în partid, se presupune că a luat act de ceea ce dorește acel partid. Un adevărat membru de partid se supune, hotărârii luate de membrii partidului în forurile de conducere  cu majoritate de voturi. Orice discuție și ne lămurire pe orice hotărâre luată de partid, se face în interiorul partidului, în cadrul unor discuții organizate. A contesta și comenta negativ în public, hotărârile luate în cadrul statutar al partidului, îl face pe acel membru să se situeze în opoziție cu partidul. Opoziția publică duce evident, la o demisie a membrului de partid care nu este deacord, cu măsurile luate de partid pe o anumită speță.
     Zgonea putea în cadrul ședinței, să își spună părerea, eventual, să nu fie de acord cu părerea celorlalți colegi, dar, în public trebuia, să se abțină de la comentarii.
Zgonea spunea că a fost dată afară pentru ”un delict de opinie”. Nu, a fost dat afară pentru că, încă odată avea ocazia să tacă și nu a făcut-o. De ce nu a tăcut, ce a urmărit? Nu știu, sau nu vreau, să-mi spun părerea. O opoziție fățișă unui lider de partid se face atunci când, te asiguri că vocea ta nu este singură, că mai sunt mulți alții, care te susțin. 
     Ascensiunea politică a lui Zgonea a fost un accident, fie că vorbim de Președinte al Camerei Deputaților, fie că discutăm de a doua funcție în partid ca importanță, Președinte executiv. Un Președinte executiv, prin urmare primul adjunct al Președintelui acelui partid, se presupune a fi cel puțin în relații de colaborare cu liderul. Când adjunctul pune piedici liderului, iar forurile de conducere consideră că a greșit adjunctul, acesta trebuie să demisioneze. La noi în Țară, se pare că, a fost desființată instituția demisiei.
     Personal, cred că Liviu Dragnea trebuia să își dea demisia din funcția de Președinte al PSD, din cauza sentinței definitive prin care este condamnat cu suspendarea executării pedepsei. La fel și Valeriu Zgonea care, prin ieșirea cu declarații în public, contra hotărârii luate de forul partidului, se situează în afara partidului, prin urmare trebuia să demisioneze.
Condamnarea lui Liviu Dragnea a fost percepută de partid, ca fiind nedreaptă, pe cale de consecință membrii Comitetului Executiv al PSD, au strâns rândurile în jurul liderului său și au eliminat calomniatorul. Valeriu Zgonea așa a fost perceput.
     Un membru de partid este un soldat credincios, ideologiei, doctrinei  și statului partidului. Sarcinile primite din  partea partidului sunt obligatorii. Minoritatea, în cazul unui vot, se supune majorității, chiar dacă, nu este deacord cu hotărârea luată.
Comuniștii spuneau așa :”mai bine să greșești odată cu partidul, decât să ai dreptate singur împotriva partidului”.  Așa și trebuie, i-a să ne gândim, ce s-ar întâmpla, când în urma unui Congres, după ce sunt alese organele de conducere, 100 de membrii care nu au fost de acord, ies în presă cu declarații împotriva celor 1000 care au spus da. Este o chestiune neserioasă, cel puțin. Acei 100, trebuie să plece, nu vor putea colabora cu majoritatea.
    Din postura de văcar al satului, Zgonea s-a supărat pe sat, rău, se vor găsi alți văcari, nici nu are satul ciurde, câți ciurdari sunt.
Dacă partidul s-ar fi dezis de Dragnea, ar fi greșit. Aici nu este vorba de o condamnare pentru corupție, aici este vorba de o condamnare pentru că PSD-ul și PNL-ul în 2012, au luat hotărârea, să-l suspende pe Băsescu. Pentru PSD, Dragnea este un martir, instanța de judecată l-a martirizat. Păcat că Alinuța este cu capul în nori, trebuia să fie alături de Dragnea. Blaga putea să ceară demisia lui Dragnea, Alinuța nu.
Iohannis, la fel ca și Zgonea, avea ocazia să tacă, mai ales că nu este perceput ca un om cu logoree, nu a tăcut, a cerut demisia unui președinte de partid. A greșit de două ori, odată că Președintele  României, nu are dreptul constituțional, să intervină în problemele interne ale unui partid, a doua oară că, sentința de la    Tribunalul Brașov îl consideră pe Iohannis, cumpărător de rea credință, ceea ce nu este puțin.
     Există un proverb care sună așa : ”dacă tăceai, filozof rămâneai”. Apropo, Zgonea, excluderea ta, nu are nimic comun cu inchiziția, are legătură cel mult cu prostia, poate altă dată detaliez.

marți, 26 aprilie 2016

Istoria așa cum a fost. Fuga lui I.M.Pacepa. Logodna.


    Greu s-a obișnuit  Ion cu noul inginer. Petre Rotaru era un tip scorțos, plin de el, arogant, distant și rece în relația cu oamenii. Nu ieșea din birou decât în cazuri excepționale. Dimineața programul de lucru cu maiștrii și inginerii îl prelucra afară, în fața biroului. Pe motiv că biroul este mic, ei sunt transpirați și în urma lor, rămâne un miros urât. Dintre toți, pe Ion nu-l suporta deloc, la un moment dat i-a cerut, să plece de pe șantier.
-Ioane am relații, te pot muta pe alte șantiere, vei câștiga mai mult decât aici.
-Plec, dar îmi iau toți oamenii cu mine.
-Nu mă, pleci singur, te fac eu să-ți iei câmpii, eu care am fost șef de promoție la facultate, care am lucrat în minister, să mă împiedic de un țăran? Nu te mai suport, îmi faci observație de fiecare dată, când îmi spun părerea de specialist
-Tovarășe inginer, șantierul a avut întodeauna de câștigat, atunci când teoria dvs. s-a îmbinat cu practica mea. Trebuie să recunoașteți, nu ați simțit noroiul șantierului sub tălpi. Nu ați avut emoții când am construit castele de apă, sau acele coșuri de 200 de metri înălțime. Acolo sus, ai impresia că se mișcă, că nu este bine construit, că va pica împreună cu noi, cei care eram acolo în vârf, să recepționăm lucrarea. Dumneavoastră puteți, face calculele de rezistență, dar acolo lucrurile sunt mai nuanțate, mai trebuie și improvizat, sigur improvizația nu trebuie să afecteze structura.
- De ce doar tu vorbești, ceilalți nu spun nimic, înseamnă că eu am dreptate, iar tu mă îmbrobodești.
-Ceilalți se plâng la mine, în calitatea mea de maistru principal, dar și pentru că eu am fost portavocea lor și pe vremea celuilalt șef.
-Irimia, te anunț că, vei fi pus în discuția organizației de partid, pentru încercarea de a-mi submina autoritatea.
-Tovarășe inginer, haideți să facem pace.
-Ai început să te temi, au început să tremure izmenele pe tine, când ai auzit că te pun în discuția organizației.
-M-ați înțeles greșit, nu pentru mine îmi este teamă, ci pentru dumneavoastră. Ce părere vor avea ceilalți membrii de partid, când vor auzi că după un an de zile, nu ați reușit să vă integrați, să vă stăpâniți oamenii, asta înseamnă, că dumneavoastră vă lipsește cultura politică elementară, aceea de a vorbi cu omul, de a înțelege ce vrea acel om, de ce este nemulțumit. Dumneavoastră vă duceți, o frustare personală,  să v-o rezolve partidul? Se va constata, că nu sunteți pregătit politic, să conduceți un șantier cu câteva sute de oameni. Ați avea numai de pierdut. Dacă ați făcut raportul, mergeți și retrageți-l, dacă nu l-ați făcut, opriți-vă! Dacă totuși vreți, dați-i drumul, să tranșăm odată pentru todeauna divergența dintre noi.
-Irimia, te angajezi în fața mea, că nu mă vei mai contrazice niciodată în fața subalternilor?
-Dumneavoastră îmi cereți, să fac greșeli, nu vă mai contrazic cu o singură condiție. Programul nu-l vom mai primi verbal, fiecare șef de brigadă vă primi programul scris și cu datele tehnice necesare înscrise în el, toate sub semnătura dumneavoastră. În aceste condiții nu vă voi mai contrazice. Fiecare va urma întocmai indicațiile date de dumneavoastră, iar dacă se va ivi vreo defecțiune, mai stăm de vorbă atunci. Dacă acceptați așa, eu voi fi mut precum peștele.
-De ce îmi pui condiții?
-Pentru că oamenii au nevoie să dezbatem programul, pentru asta ne întâlnim dimineața, așa sunt obișnuiți, unde nu înțelegeau ceva, întrebau, primeau lămuriri, de la raportul de dimineață, fiecare pleca cu lecția învățată. Dumneavoastră tovarășe inginer, vreți să fiți un Dumnezeu, nu puteți, până și Dumnezeul adevărat are ajutoare. Dacă nu aveți nevoie de noi maiștrii și ceilalți ingineri, dați-ne afară și lucrați singur.
-Aș vrea ca această discuție să rămână între noi.
-Stați liniștit, nu va afla nimeni. Tovarășe inginer, chiar dacă ne disprețuiți, nu uitați un lucru, fără noi nu existați nici dumneavoastră.  Într-un gest, pe care, mai târziu Rotaru nu și-l va putea explica, s-a apropiat de Ion i-a strâns mîna și privindul în ochi i-a zis:
-Ioane, ești un om simplu, dar cu o inimă mare. Sper să facem treabă bună împreună. Apoi fiecare și-a văzut de treaba lui.
De atunci, inginerul Rotaru s-a sfătuit cu Irimia, în toate problemele grele care s-au ivit pe șantier.
-Stană, unde este Gicu?
-A ieșit în oraș, ce vrei, abia ce s-a liberat din armată, a plecat la prietena lui, Steluța, parcă așa-i spune.
-Dă-i un telefon lui Tavi să vină pe la noi. Am chef să beau o țuică. Când am plecat de la serviciu oamenii  au insistat să merg cu ei, am refuzat. Dacă mergeam, se simțeau obligați să plătească și pentru mine, iar mie nu-mi place. Cătălin, ginerele nostru, nici nu a vrut să audă de țuică, a întins pasul spre casă, îi este teamă de Sanda. Am auzit că îl cicăle rău, așa este?
-Treaba lor, nu-mi spune mie, toți spun că se înțeleg bine. Așa să fie. Am vorbit cu Sofia, Tavi e plecat spre noi, cică are ceva important să discute cu tine, nu a vrut să-mi spună prin telefon. Vine și ea mai târziu, are niște sarmale pe foc, când vor fi gata, ne aduce și nouă.
-Să trăiești Ioane, gata serviciu? Tavi era vesel, doar o umbră de îngrijorare, se observa, la o privire mai atentă.
-Gata, vreau să bem o țuică, ce vești mai ai? Tu ești cu radioul toată ziua, ăia de peste gârlă ce mai zic?
-E groasă, începu Tavi să vorbească aproape șotit, a fugit Ion Pacepa.
-Cine e ăsta?
-Un general de securitate, era consilierul personal al lui Ceaușescu pe probleme de securitate.  A avut funcția de adjunct la Departamentul de Informații Externe. Asta înseamnă că stia toate rețele de spionaj românești din întreaga lume, cu tot ce cuprindea, spioni,informatori, cârtițe, conserve. Se spune că, fuga lui Pacepa, ar fi provocat daune mai mari decât cutremurul de anul trecut.
-Când a fugit?
-Pe 28 iulie, anul ăsta, 1978.
-Acum câteva zile, am simțit eu un pic de agitație, dar mă gândeam că, pleacă Ceaușescu în  vizită prin Țară, atunci intră securitatea și miliția în consemn.
-A fugit în Germania și de acolo a fost preluat și dus în SUA. Urgent vor trebui retrași toți spionii, de pe unde îi avem, înființate alte rețele, alți informatori, muncă multă și foarte costisitoare.
-A declarat, că el vrea, să-l trădeze pe Ceaușescu, nu țara. A trădat Țara, nenorocitul, nu pe Ceaușescu. Dacă avea ceva cu Ceaușescu, de ce nu l-a împușcat. Un mare trădător, ăsta a zguduit Țara din temelii, orice stat are spioni pe teritoriul altor state, ăsta este jocul din todeauna. Acum trebuie o muncă laborioasă, să poți pune alte rețele pe picioare. Va trece timp până România va avea din nou, tot ce pierdem acum. Hai să vorbim despre noi, dă-i încolo, o vor scoate ei la capăt cumva. Unde este Gicu?
-După fete, e cam golănaș, a venit de-o săptămână acasă și nu zice să-și facă actele pentru angajare. Ion părea supărat pe comportamentul celui mic.
-Stau eu, de vorbă cu el, când vine. Cum te înțelegi cu Rotaru? Tavi a schimbat discuția spre ce îi era lui drag, șantierul.
-Bine, de acuma sper , să ne înțelegem foarte bine. Tu de unde știi, că au mai fost frecușuri între noi?
-M-am întânit într-o zi cu cu Panait, el mi-a spus, chiar mi-a zis, să vin într-o zi pe șantier, că ai probleme. Chiar de loc nu te înțelegi cu Rotaru?
-Au existat ceva probleme, chiar astăzi le-am tranșat. Sper să fie bine de aici în colo. Tavi, nu înțeleg un lucru: Ceaușescu a fost în vizită în SUA în aprilie, acum suntem în august. Cum dracu de la acele întâlniri prietenești cu Carter, acum dintr-o dată să-l primească cu flori pe un spion trădător român?
-E simplu, americanii nu se iubesc decât pe ei, se consideră cea mai mare putere a lumii, doar că, atunci când se uită în oglindă apare și URSS. Știi povestea cu ”Albă ca Zăpada”? Maștera se uita în oglindă și o întreba: ”oglindă, oglinjoară, cine e mai frumoasă în țară”, iar oglinda îi răspundea : ”ești foarte frumosă, dar Albă ca Zăpada te întrece”. Asta o rodea pe mama vitregă, de aceea a pândit momentul prielnic pentru a o omorî, pentru aceasta s-a folosit de un vânător. Așa și cu americanii, ar fi cei mai tari, dacă nu ar exista URSS. Pentru distrugerea, sau izolarea  sovieticilor, americanii încearcă orice breșă posibilă. După 1968, occidentalii au văzut în Ceaușescu posibilitatea creeri unei fisuri în blocul comunist, mai ales în piața comunistă, C.A.E.R. Prin aceasta loveau și în economia sovietică care avea ca principal schelet, tocmai CAER-ul. Totodată, unchiul Sam nu își dorește ca România să aibă o economie performantă, decât în măsura în care îi folosește lui. De aceea era bine, să cunoască toate informațiile secrete despre intenția lui Ceaușescu în politica  sa externă și dezvoltarea economică. Cunoscând planurile de dezvoltare pentru viitor ale României, puteau mult mai ușor să profite în viitor. Cine era cel mai informat om din structura statului român? Ion Mihai Pacepa, adjunct al Departamentului de Informații Externe, consilierul personal al lui Ceaușescu pe probleme de securitate. Adică, pe scurtătură, sfătuitorul de taină al Președintelui. Tocmai acest om a fugit, rețele de spionaj vor fi refăcute, dar va trebui să refacă și multe din intențiile de viitor, din planurile secrete, militare, de tehnică de luptă și de securitate națională. Este o lovitură puternică. Pe lângă lovitura de imagine, pe care o primește întreg blocul comunist, va fi și o lovitură economică și de politică externă. Posturile de radio ”Europa liberă”, ”Vocea Americii” sau ”Deutsche welle”, vor avea ce transmite. Fuga lui Pacepa va fi, ca o palmă dată nouă, comuniștilor. Occidentalii ne vor cânta prohodul, se va face multă tevatură pe această temă.
-Tată, vreau să-ți spun ceva.
-A, sărut mâna nașule, bine că ești aici, că te privește și pe dumneata, vestea ce o voi da.
-I-a zi prâzleo, Tavi îl iubea pe Gicu ca pe propriul său copil.
-Mă însor. Vreau să mergem la părinții fetei să logodim, am vorbit cu Steluța, urmează să vorbească cu ai ei și duminică cred că mergem la logodnă.
-Ce spui tu acolo? Din bucătărie s-a auzit vocea Stanei. Cine se însoară?
-Eu mamă, eu mă însor , o iubesc pe Steluța.
-Abia ai cunoscut-o .
-Vorbesc cu ea, de când am venit în prima permisie. Nici nu vreau să aud că nu mă lăsați. Nașule, uite aici, Gicu arăta la burtă, am niște fluturi nebuni, care zboară bezmetic, ori de câte ori mă gândesc la Steluța. Și cum la ea mă gândesc mereu, ăștia nu mai au odihnă. Nu dorm, abia mănânc, tânjesc după ea. Vreau să mă căsătoresc cu ea, vreau să fie a mea, acum și pentru toată viața. Mă voi angaja săptămâna viitoare, așa că voi avea cu ce să-mi întrețin familia. Imediat după cununie, voi înainta o cerere pentru locuință, viitorul socru este în comisia pentru repartizarea apartamentelor, așa că am o pilă.
-Nu este vorba de pilă, partidul are grijă de tinerii care își întemeiază o familie. Sună ca o lozincă, dar așa este. Uitați-vă câte blocuri au fost construite și câte sunt în stadiu de șantier.
-Bine Gicule, spuse Tavi, vom merge să logodim.
Ion privea la Gicu cu nedumerire, nu înțelegea când crescuse atâta de mare, dar cel mai mult îl frământa că va rămâne singur. Ceilalți trei copii erau deja la casele lor, aveau și ei copii la rândul lor. Acum va pleca și Gicu.
-Stană, tu auzi ce spune feciorul ăsta al tău?
-Aud și ce vrei să fac? Dacă o iubește, nu am să stau eu în calea fericirii lui. E băiat mare, a făcut armata, are serviciu, drum bun în viață!
În ziua stabilită, Ion, Stana, Tavi și Sofia îmbrăcați la patru ace, împreună cu Gicu care se simțea că are emoții au bătut la ușa familiei Georgescu, acolo unde se afla frumoasa Steluța.
Musafirii au fost poftiți în sufrageria destul de mare, a unui apartament confort unu ”sporit”. Pe lângă sufrageria spațioasă, avea două dormitoare, baie, toaletă de serviciu, bucătărie mare cu două debarale, toate erau decomandate, intrarea se făcea de pe un hol lung și larg. Balconul era lung cât ține sufrageria și un dormitor.
-Poftiți, luați loc, vine imediat și soțul, gazda, o femeie trupeșă la vreo 40 de ani, cu părul proaspăt vopsit castaniu și făcut ”permanent”, arăta ca o oaie creață. Mâinile, parcă prea lungi, nu le găsea locul, tot timpul le ștergea de șorțul de bucătărie pe care uitase să-l scoată când a auzit soneria. Avea o față plăcută, caldă, nu fusese frumoasă, avea ceva atrăgător, poate ochii negri neastâmpărați, poate buzele cărnoase și roșii de la natură, pe care din când în când le mușca, într-un tic pe care voia să-l ascundă, dar nu întodeauna reușea.
Musafirii au luat loc pe scaunele așezate în jurul mesei de 12 persoane, gazda a insistat ca Ion să ia loc în capul mesei, dându-i astfel importanța unui ”socru mare”. Pe ușă, aproape neobservat, a intrat și soțul gazdei, tatăl Steluței, un bărbat potrivit de statură, grăsuț, cu un pic de burtă, atât cât să-i confere un statut de om realizat. Avea o bonomie plăcută, ochii căprui blânzi, sprâncene șatene groase și frumos arcuite. Cum a intrat pe ușa sufrageriei a spus că vocea lui blândă:
-Bună seara, apoi după ce a luat loc pe scaunul din celălalt capăt al mesei a privit pe ceilalți și cu un zâmbet abia schițat, privindu-l în ochi pe Ion, a întrebat: de ce ați venit? Toți ochii s-au îndreptat spre Irimia.
-Feciorul meu, aici de față, mi-a spus că aveți o fiică, ce lui îi e dragă. Drept pentru care am venit, cu nașul băiatului, să vă cerem fata de noră.
-Care fată, noi avem două, Ileana care este cea mare și Steluța cea mică. Noi am vrea să mărităm pe Ileana, apoi va veni și rândul celei mici. Nicu Georgescu, mucalit, privea pe sub sprâncene să vadă reacția musafirilor. Ion a înțeles că asta este o tactică pentru a încerca seriozitatea cererii lor.
-Noi nu știm câte fete aveți, noi știm doar de Steluța, pe ea o vrem drept soție fiului și noră pentru noi. Ion vorbea serios, încerca să trateze întâlnirea cu toată seriozitatea și importanța momentului.
-Atunci să chem fata și să aflăm părerea ei. Florica, se adresă Nicu soției sale, spune fetei să vină până aici. Femeia s-a ridicat de la masă și după două minute a venit cu Steluța, o mândrețe de fată, nu semăna cu niciunul dintre părinți. Înaltă, cu părul blond, lung, prins în coamă, ochii albaștri, nas în vânt, gurița mică, cu buze fine, trupul cu un mijloc subțire și sânii potriviți, rotunzi, cu vârful obraznic care împingeau ca o suliță în bluza prea strânsă pe corpul ei. A intrat în cameră, l-a căutat din ochi pe Gicu, pentru o clipă privirile lor s-au întâlnit, a fost suficient pentru ea, să simtă dragostea pe care iubitul ei, i-o transmitea. Îmbărbătată de privirea lui a salutat pe părinți și nași, apoi a rămas în picioare lângă Florica.
-Steluța, uite, acești oameni au venit să te ceară drept soție pentru băiatul lor, Gicu. Ce ai de spus? Nicu s-a uitat cu drag la fată, în timp ce îi vorbea.
-Îl iubesc, a strigat din tot sufletul ei curat.
-Stai și tu cu noi la masă. Eu nu mai am ce spune, a vorbit fata. Acum ce pretenții aveți. Noi ne-am pregătit cu ce am putut  pentru fată. Ținând cont că se vor muta în casă nouă, le voi mobila casa cu tot ce trebuie.
-Noi vă cerem fata, nu vă cerem zestre. Tot ce le vom putea da, va fi un ajutor copiilor noștri. În timp ce Ion vorbea, Florica a făcut un semn femeilor și s-au retras în altă cameră. Bărbații rămași în cameră au discutat de organizarea nunții, unde ar fi localul cel mai bun, câtă băutură să cumpere și câtă carne.
-Astea sunt amănunte, spuse Tavi, le vom discuta mai târzu.
-Să bem o țuică și să închinăm pentru copiii noștri, să aibă o casnicie frumosa și trainică, să-i blagoslovească Dumnezeu cu copii. Noroc și sănătate!
-Ioane, să știi că are zestre fata, ne-a arătat cuscra și a promis că le cumpără și mobilă când se vor muta în casa lor. Florica se ținea de brațul bărbatului în timp ce se întorceau acasă.
-Tavi, Gicu unde este?
-Un șmecher, ne-a condus până la ușa de la intrarea în bloc, apoi a rupt-o la fugă pe scări, înapoi la iubita lui. Lasă să fie cu noroc. Știi ce mi-a spus cumătru Nicu, când am plecat?
-Nu știu
-Mi-a spus că are o singură fată, de fapt e singurul lui copil.
-Mare pișicher cuscrul ăsta al meu.


sâmbătă, 23 aprilie 2016

Zgonea, pleacă tu, rămâne Dragnea


        Condamnarea lui Dragnea la 2 ani închisoare cu suspendarea pedepsei, a creeat animiozități în sânul partidului.
Din punctul meu de vedere, care sunt în afara partidului spun:indiferent dacă a fost vinovat, sau nu, verdictul dat de instanța de judecată și rămas definitiv și executoriu, îl obilgă pe Liviu Dragnea să-și dea demisia. În schimb, din punctul de vedere al USL-ului din 2012 (din care făceau parte, PNL, PSD, plus sateliții), Liviu Dragnea nu ar trebui să-și dea demisia. Pentru USL, Dragnea tocmai a fost declarat erou de către instanța de la ÎCCJ. Dragnea, în calitatea lui de coordonator al campaniei pentru suspendarea Președintelui, a făcut, tot ce a trebuit, pentru ca liderii organizațiilor locale ai USL să  scoată oamenii la vot, pentru a fi realizat numărul de voturi necesar demiterii Președintelui. Ce observ?
        Liberalii, prin vocea silfidei Alina Gorghiu, cer demisia lui Dragnea. Pe Cezar Preda îl înțeleg, la acel moment era în opoziție față de USL, fiind în PDL, deci în barca lui Băsescu. Alinuța, ești frumoasă și zglobie, dar nu este moral să ceri capul aceluia care s-a sacrificat pentru voi, numai de dragul de a fi percepută o dură de către electorat. Dacă Dragnea era condamnat pentru corupție, acest articol nu ar fi existat.
Un alt paradox a apărut din interiorul PSD, de la omul pe care l-au încălzit la sân mai toți lideri mari ai PSD, Valeriu Zgonea. Acesta, nici mai mult, nici mai puțin, cere demisia lui Dragnea.
E dreptul lui să o ceară, dar e moral? Nu cred că e moral, atâta timp cât au fost colegi și lucrurile au fost făcute împreună. Zgonea provoacă o furtună acum în preajma alegerilor locale. Nu este indicată. Mai ales eu cred că nu a fost indicat ajutorul primit de la partid, pentru ca Vali să urce atât de sus în funcție, Președinte executiv la PSD și Președintele Camerei Deputaților în Parlamentul României. Ultima funcție, chiar e mare, Zgonea tot timpul a simțit aerul rarefiat acolo în fotoliul de Președinte al Camerei. Îmi amintesc că în urmă cu 3 ani am scris un articol despre Valeriu Zgonea intitulat : ”Zgonea, cel mai bine vorbește, când tace”. Așa a fost și vineri, când a cerut, sub imperiul nervilor, demisia lui Dragnea.
Când ești Președintele Executiv al unui partid, se presupune că ești prietenul de luptă al Președintelui plin. Or ieșirea lui Zgonea este exact opusă, are acest om legături puternice în afara Paritudului, îl ține cineva de mână, îi ordonă ce să facă?  Altfel nu înțeleg ieșirea lui. Nu o pun pe baza moralității, nu găsim așa ceva la el. Ieșirea lui poate avea două motive importante :1) Fie, așa cum spuneam, cineva îl îndeamnă să destabilizeze PSD-ul, pentru că are toate șansele să urce sus față de PNL , 2) Fie, dintr-o dată lui Zgonea i s-a făcut de șefie la PSD și consideră că acum e momentul. În politică călcatul pe cadavre se poartă, chiar dacă mai mișcă, nu-i problemă treci peste el. Marele Vali asta vrea, cocoțarea în fotoliul de lider plin al social-democraților. Zgonea, cel mult te poți alege cu retragerea sprijinului politic pentru șefia Camerei. Într-un partid, membrii săi sunt soldați disciplinați, tu ai mișcat în front. Eu zic: să faci un duș rece, poate două, îți ies fumurile din cap, răcorești fierbințeala care te-a cuprins, apoi mergi la partid și te pupi frumos cu toți. Astfel, poți să rămâi și Președintele Camerei și Președinte executiv și nu divorțează nici nevasta de tine, pentru că rămâi fără SPP, salariu mare și celelalte facilități. Există un proverb, tace o gură, tace o mie. Taci tu. Dragnea nu a comis o faptă de corupție, de aici nu a luat nici un ban. Dacă Bombonica, soția lui, îl bagă alături de ea, în dosarele de corupție și acest lucru se dovedește prin hotărâri ale justiției, atunci da, toți să cereți plecarea lui, să-l alungați cu pietre, dar până atunci, nu.
       Un alt om care a cerut demisia lui Dragnea, Klaus Werner Iohannis. Acesta, din țara lui facebook-ul, a cerut demisia lui Dragnea. Există multă ipocrizie în cererea lui Iohannis. D-le Președinte al României, acuzația adusă dumneavoastră și familiei dumneavoastre de către o Instanță Judecătorească printr-o sentință rămasă definitivă, este foarte gravă. Sunteți acuzat că ați fi fost un cumpărător de rea credință, conform DEX se explică astfel : necinstit, incorect,perfid. Credeți că aveți autoritatea morală să cereți demisia lui Dragnea, când dvs. ar trebui, să vă mai gândiți, dacă mai rămâneți în postul în care sunteți.
Concluzie, eu cer demisia lui Dragnea, este condamnat și trebuie să plece de la șefia PSD. Membrii PSD și PNL, cei care formau USL-ul,  nu au autoritatea morală să ceară lui Dragnea să plece, acest om s-a sacrificat, pentru îndeplinirea unui deziderat politic al USL.
Mulțumesc pentru poză : papură.ro

vineri, 22 aprilie 2016

Dreptul la opinie


      Ieri am scris un articol, în care elogiam două doamne din politica românească, întâmplător sunt de la PSD. Pentru a testa reacțiile și modul în care este acceptat dreptul la opinie am postat articolul și pe grupuri ostile PSD. Reacția celor care compun grupurile pro PSD a fost una de adulație la adresa autorului și a doamnelor evidențiate în articol, reacția celor din grupurile opozante PSD, a fost una de trimitere la origini atât a autorului articolului cât și a personajelor din articol. Dacă mâine voi scrie un articol, în care voi elogia membrii unor partide din opoziția PSD-ului, cei care astăzi m-au înjurat, mâine mă vor lăuda. Cunosc o excepție, se numește Nica Leon, el este un personaj aparte, pentru a fi mai sigur îi înjură pe toți.
Într-un stat democratic fiecare are dreptul să-și spună părerea, bună, sau rea.Cei care vin în contact cu mine, pot să nu fie de acord cu ce am scris eu, pentru asta pot veni cu argumentele lor, bune, sau rele. La rândul meu pot să fiu, sau să nu fiu de acord cu interlocutorul, dar nu voi folosi cuvinte obscene la adresa lui, ci voi veni cu opiniile mele, mai mult, sau mai puțin fondate.
     Doamnelor, domnilor, nu trebuie să ne înjurăm , să ne așteptăm la colț de stradă, pentru a ne da în cap, pentru că unul crede în ideologia liberală, sau altul în social-democrație. Între noi fie vorba, partidele actuale nu urmează nici o ideologie, doar mimează, ideologia și doctrina.
Cu cine ținem, pentru cine ne batem? Ne dăm în cap, pentru aceia care ne-au furat și salteaua de sub noi și acadeaua din gura copiiilor? Au reușit să ne dezbine, să facă din noi un scut de apărare. Noi ne omorâm între noi, pentru ca ei să poată trăi mai bine. Pentru cine să mă bat? Pentru Zgonea care este un agramat, pentru Dragnea care s-a lipit de partid, pentru Băsescu și Boc care m-au tâlhărit timp de un an și jumătate, cât mi-au luat nejustificat 40 de lei în fiecare lună din pensie? Pentru Blaga care are multe socoteli de dat? Pentru Alina Gorghiu care încă nu realizează că este un lider de partid?  Nu vreau să mă asociez lor, politicienilor, pentru simplu motiv că nu suntem ”tovarăși”, ei au furat, nu eu. Ei să plătească, nu eu. Nu sunt de acord să condamnăm la grămadă, am spus-o și o repet, nu eu sunt chemat să pun eticheta pe fiecare politician în parte, care este hoț și care nu este, pentru asta avem instituții, bune, rele astea le avem și doar ele sunt în măsură să condamne , sau să declare nevinovăția. Eu pot să mă îndoiesc de cinstea cuiva, pot să mă întreb, de unde atâția bani pentru aș construi asemenea avere, dar nu pot pune etichetă.
     Nu pot, să nu fiu supărat pe organele abilitate ale statului, că ani de zile s-au făcut că nu văd cum se distruge economia unei țări. Curios este un lucru, deși s-au furat toate mijloacele de producție, nimeni nu răspunde pentru asta. România a fost falimentată, nimeni nu este vinovat. România a fost furată, nimeni nu răspunde pentru asta, există furturi, dar nu există hoți. Avem pușcăriile pline de miniștrii, parlamentari, primari, consilieri, președinți de consilii județene. Nici unul, conform propriilor declarați, nu au furat, toți sunt închiși politic. Nu avem hoți, avem deținuți politic, poate așa se numesc hoții acum? Când sunt totuși unii dovediți că au furat, instanța de judecată îi mângâie părintește pe cap și îi condamnă la un an, doi, maxim trei, pentru furtul a zeci de milioane de euro. Iar unul care fură o găină primește o condamnare de 4, 5 ani de pușcărie. Probabil că judecătorii iau în calcul că, aceia care au furat milioane, pot merge liniștiți acasă, căci au din ce trăi, în timp ce infractorul cu găina să stea mai mult în pușcărie, căci are mâncarea asigurată.
În loc să vedem toate aceste hoții, noi, oamenii de rând ne dăm în cap, unii la alții, vezi Doamne hoțul meu, este mai puțin hoț decât al tău. Pe dracu, hoția a fost  și este transpartinică.
Nica Leon, solitarul din spatele democrației, are dreptate, chiar dacă este ritos și caustic în exprimare.
     Aș vrea să putem  discuta, să găsim soluții , opoziția noastră unii față de ceilalți, nu trebuie să fie bolnăvicioasă, trebuiesă fie constructivă. Ei au reușit să ne dezbine, noi să reușim să ne unim. Nu am vrut să răspund celor care m-au înjurat, nici nu voi răspunde, răspund cu plăcere oricui nu este deacord cu mine, dar o face într-un mod civilizat. Ce rezolvăm dacă ne înjurăm. Vom proceda cu înjurăturile precum tenismeni cu mingiile, le vom trimite de la unul la altul. Nu este o rezolvare. Rezolvarea stă în unitatea noastră
     Despre cele două doamne  amintite în articolul de ieri, nu pot să spun nimic de rău, să spună procuratura, poliția, electoratul prin vot.
     Dumnezeu să ne lumineze mințile!
     Dumnezeu să ne apere de răutatea din noi!

joi, 21 aprilie 2016

Am încredere în două Doamne, Firea și Vasilescu


      PSD-ul, la alegerile locale din acest an, are șanse mari să câștige tot ce este mai important. În București ar fi pentru prima dată când PSD-ul ar câștiga Primăria Capitalei. O poate câștiga. Are de luptat cu un PNL derutat, care nu își găsește drumul, care bâjbâie prin ceață, condus de oameni obtuzi, care nu sunt în stare să își asume o luptă. Sunt orbi, merg pe un drum necunoscut, nu au nici măcar acel baston alb, pentru a pipăi drumul, din acest motiv au căzut în toate gropile posibile. Un important lider al PNL ne-a anunțat, evident pe surse, că au pregătit candidatul pentru alegerile din 2020 la primăria Capitalei. Este posibil ca până se termină alegerile din această vară să se decidă și liberali pe cine lasă candidat.
     Gabriela Firea, o ziaristă bătăioasă, o politiciană cu ”vână”, nu are probleme de imagine. În schimb, sunt câțiva oameni din partid, care, este foarte posibil, să o tragă în jos. Pe Dragnea, deși este liderul partidului, nu ar fi indicat să îl aibă în preajmă. O altă persoană de care trebuie să se ferească, la fel ca atunci când, pe timp de fulgere puternice arunci tot ce este metal în preajmă, mă refer la Zgonea. Domnul Dragnea este un bun vorbitor, dar nu mai are credibilitate. D-l Zgonea este înalt și frumos ca bărbat, atât. Nu-l lăsați să vorbească, mie întodeauna mi-a plăcut, cum tace acest om, tace frumos. Chestiunea este că nu prea tace, iar când vorbește, scoate pe gură, mai multe perle de cât au scris toți elevii din țară la examenul de bacalaureat.
Doamnei Firea, din câte am citit, nu i se poate lega nici o tinichea de coadă, deși  este posibil orice până se încheie campania.
      Doamna Firea, moldoveancă, un fel de soră geamănă de-a Chiajnei, fiica lui Rareș Vodă, la fel de deschisă, bătăioasă, voluntară și hotărâtă. Știe ce înseamnă să conducă oameni, are cunoștințe manageriale, fiind pentru o perioadă de timp Director al revistei ”Săptămâna Financiară”.
Femeile pot conduce la fel de bine, sau chiar mai bine decât bărbații. Exemple sunt destule.
     O altă femeie de calibru, care vrea să continuie ce a început, este Lia Olguța Vasilescu. Aici lucrurile sunt ceva mai complicate, întru-cât și-a băgat aghiuță coada și a îndemnat pe cei de la DNA, să-i facă dosar penal. Acum că dosarul este pe bune, sau cineva a dat cu clanța, iar probele nu există, sau nu există nici fapta, vom vedea în timp. Pentru a accentua vinovăția Olguței, procurorii i-au pus ”brățările la mâini” și au purtat-o prin mulțimea de ziariști pentru pozele de reclamă și circ.
Consider că DNA-ul a dat o mână de ajutor Olguței, să urce treptele primăriei din Craiova pentru încă un mandat.
Am avut ocazia, să văd, câteva dintre realizările ei ca primăriță a unui important oraș al Țării.Chiar sunt lucruri frumoase și importante pentru oraș.
Cred în continuare că va face și mai multe pentru Craiova. Cârcotașii să stea liniștiți, dacă lucrurile sunt în neregulă, vor fi alții care să facă lumină.
     Dintre toți candidații la primării, am încredere în aceste două fete. Amândouă sunt niște luptătoare și vor dovedi și în viitor acest lucru. Nu-mi rămâne decât să le doresc succes!
Mulțumesc pentru poză: reportervirtual.ro

...și a fost Munteanu și a venit Predoiu

          Când am învățat să prășesc porumbul, bunicul mi-a zis așa : ”băiete, să lași câte patru fire în cuib, unul nu va crește, altul face tăciune, pe unu îl dă vântul jos, abia unul va ajunge la maturitate, dar nici acela nu se știe dacă nu va fi ”babă”, adică un știulete cu boabele rare”.
Când aseară am auzit, că liberalii îl retrag pe Marian Munteanu din cursa pentru primăria capitalei, mi-am amintit  vorbele bunicului. Așa s-a întâmplat și în PNL.
Pe Bușoi l-au retras, pe motiv că nu crește, Orban a făcut tăciune, Munteanu a fost dat jos de vânt. Predoiu va fi o babă.
Un partid cum este PNL-ul, între noi fie vorba sunt două partide acolo, să nu găsească dintr-un început un candidat pentru Primăria Capitalei, înseamnă că are o conducere de doi bani. Da, sunt conduși de loaze, de oameni fără credibilitate. Vasile Blaga, un om cu multe probleme nerezolvate, membru al guvernului de tristă amintire Băsescu-Boc. Alina Gorghiu, o fată frumușică, dar fără putere, prea tânără și fără experiență. D-na Gorghiu crede că este suficient să fie tot timpul supărată și să țipe la televizor? Nu, politica este una dintre cele mai fine ”meserii”, trebuie să ai stofă de diplomat, de negociator, de viclenie. Adversarul niciodată nu trebuie să pătrundă dincolo de masca afișată de tine.
PNL, un partid în derivă. După retragerea din cursa pentru primăria capitalei a lui Ludovic Orban, în cadrul unei emisiuni televizate la România TV, un liberal a fost întrebat de ce l-au ales pe Marian Munteanu. Răspunsul pe care l-a dat, pe mine m-a năucit. Spunea liberalul respectiv, nu i-am reținut numele, că așa a cerut strada în noiembrie, să candideze oameni din societatea civilă. Adică după doi candidați politici aduceți unul din societatea civilă, bine, sunt gata să accept acest lucru. Dar ce ați făcut? L-ați dat la o parte și pe Marian Munteanu și l-ați nominalizat pe Predoiu, om politic. Și voința străzii unde este?
Voi ori ne credeți idioți, ori voi sunteți idioți. Altfel nu ați veni cu asemenea explicații puerile, nefondate și de conjunctură.
      Astăzi suntem în 21, până pe 26 mai este, aveți timp să vă schimbați și actualul candidat.
      Cătălin Predoiu, unul din oamenii care au știut să se plieze pe funcție, indiferent de doctrină.
A fost ministrul justiției în cabinetul Tăriceanu, apoi a sărit în barca democrat liberalilor pentru postul de ministru al justiției. Domnul Predoiu este acela care a dat girul juridic pentru toate tăierile săvârșite de guvernul Boc. Ca ministru al justiției a avut la dreapta sa, pe Alina Bica în funcție de secretar de stat. În perioada cât a fost ministru al justiției s-a făcut tot prăpădul de la ANRP, eu nu spun că a furat el, nu am dovezi, spun doar că în acea perioadă s-a devalizat ANRP-ul iar unul din principalii pioni a fost adjunctul lui, Alina Bica, ajunsă mai târziu șefă la DIICOT. Iar și mai târziu șefă de celulă în arestul poliției.
Spunea Elena Udrea despre Cătălin Predoiu, ”dacă eu sunt vinovată pentru gala Bute, atunci să plătească și d-l Predoiu că și el a semnat.
      Domnule Predoiu, când veniți de lângă Băsescu și de lângă Boc, oamenii care, prin politica lor, au distrus vieții omenești, ce veți răspunde alegătorilor, că au fost necesare acele tăieri? Că nu aveau de unde fura Udrea, Bica, Cocoș, Pinalti, Sandu și atunci ați luat de la gura copiilor și pensionarilor să poată ei fura? Asta veți spune? Sau veți fi corect și aveți să recunoașteți că nu v-ați dorit această luptă. Sunteți un pion de sacrificiu, liberalii nu mai speră să câștige Primăria capitalei, v-au împins în față pentru a vă distruge. PNL-ul are nevoie de sânge pentru a se purifica, nu de-al dvs, sângele dvs infectează nu purifică. Pierderea alegerilor locale anul ăsta, va duce PNL în disoluție, asta se va întâmpla din cauza unor oameni fără onoare, care nu știu să se dea la o parte.
       Blaga și Gorghiu după ce-a de-a treia nominalizare greșită, trebuiau să-și dea demisia. Așa ar fi avut credibilitate, iar soluția nominalizării lui Predoiu apărea ca salvatoare.
D-le Predoiu veți rămâne un veșnic candidat, fie la fotoliul de Premier, fie la acela de Primar.
Mai bine cedați, uniți-vă cu PMP-ul, oricum sunt parte din trupul PD-L și sprijiniți-l pe Băsescu la Primăria capitalei. Puneți-l și Președintele partidului, dacă tot vă duceți la fund, să vă ”înecați” cu toți.


Mulțumesc pentru poză: atelierullu ...

marți, 19 aprilie 2016

Istoria așa cum a fost. Cutremurul din *77. Pensionarea

                Ion privea, cu gândul dus departe, la inginerul Popescu. Nu vedea bărbatul cu părul alb, ușor ridat din fața lui, vedea inginerul din urmă cu șaisprezece ani. Încă tânăr, viguros, gata să se ia la trântă cu greutățile șantierului. Nu voia să recunoască pentru ce stăteau sub dudul din mica lui curte, nu voia să recunoască trecerea timpului, zborul lui nemilos prin viețile oamenilor. Timpul, acest sculptor în fizionomia noastră, tic-tac auzim, de fiecare dată este un alt tic-tac, niciodată nu va mai reveni primul, tic-tac, tic-tac, vremea trece, mâine va fi o altă zi, apoi o alta și tot așa. Un copil se naște, alt copil a ajuns matur, altul bătrân, iar altul moare. Timpul, această roată care merge doar înainte, nu iartă.
    Se uită la Tavi, dintr-o dată îmbătrânise, vestea scoaterii la pensie l-a luat prin surprindere. Știa că va trebui să treacă la odihnă, sau pe linie moartă cum spunea el, nu făcuse calcule în acest sens, era prins acolo în viața șantierului. Venise la serviciu ca în toate zilele, în birou pe lângă maiștrii și inginerii cunoscuți mai era un bărbat necunoscut. Avea cam patruzeci de ani, înalt, uscățiv, blond cu ochii de un albastru spălăcit. A vrut să înceapă ședința de lucru, așa cum făcuse în ultimii douăzeci de ani, în acel moment s-a auzit o frână de mașină. Inginerul Popescu a ridicat ochii din hârtia în care schițase programul de lucru și s-a uitat spre ușa care s-a deschis. În birou a intrat directorul general al întreprinderii, Pacoste Gheorghe, împreună cu șeful serviciului personal și organizarea muncii, Vâlvoi Andrei, ultimul intrat a fost secretarul de partid, Rădoi Ion.  Directorul, împreună cu ceilalți, au salutat, apoi au dat mâna cu șeful de șantier, iar spre ceilalți au fluturat mâna.
-Tovarășe Popescu, astăzi nu dați dumneavoastră programul
-De ce tovarășe director, inginerul era aproape iritat, nu înțelegea ce se întâmplă.
-Tovarășe inginer, astăzi când împliniți vârsta de șaizeci de ani, prin grija partidului și a statului nostru sunteți scos la pensie. Ați avut o activitate prestigioasă, ați îndeplinit și depășit sarcinile trasate de partid, personal de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, Președintele RSR. Instantaneu, cei prezenți, s-au ridicat în picioare și au aplaudat, câțiva mai obedienți au început să scandeze : ”Ceaușescu PCR”, s-au potolit repede, nu au fost încurajați să continue. Din acest moment vă rog să predați șantierul tovarășului inginer Rotaru Petre, domnia sa este trimis din Minister, la recomandarea partidului. Vă mulțumesc pentru întreaga activitate depusă în slujba Țării și sub îndrumarea nemijlocită a partidului, al cărui fiu de încredere v-ați dovedit a fi. Mașina mea rămâne aici, după terminarea predării șantierului vă va conduce acasă. La lichidare veți primi o primă substanțială, oferită de centrală la propunerea partidului și a mea personal. Directorul a strâns mâna inginerului Popescu, apoi a urmat secretarul de partid și șeful de la personal. La ieșirea pe ușă, s-a întors spre cei doi ingineri și a spus:
-Tovarășe Popescu, nu uita să-i vorbești noului șef de șantier de maistrul principal Irimia, să-l țină aproape și să colaboreze amândoi. Vă salut.
-Să trăiți! s-a auzit un cor de voci.
Predarea șantierului s-a făcut fără probleme, inginerul Popescu era ordonat până la pedanterie. Zoie a adus toate documentele, inclusiv planurile de construcție. Inginerul Rotaru, un tip scorțos, cu pretenții de specialist, doar venea din minister, a privit documentele, pe care Tavi Popescu i le prezenta, cu un aer de plictis și suficiență, totul i se părea o corvoadă.
- Tovarășe inginer, am văzut multe din astea în viața mea, nu vă ascund că am fost șef de promoție când am terminat facultatea, vocea lui Rotaru era puțin gâtuită de îngâmfare, se considera prea mare, prea important pentru munca de șef de șantier. Nu l-au trimis,  cel puțin, pe post de director, funcția de șef de șantier i se părea umilitoare pentru el, șef de promoție și cadru universitar, este drept că a funcționat ca Asistent, va trage ceva sfori și va pleca din noroaiele astea. De la pantofii de lac pe care îi purta la serviciu, când era la minister, acum va merge cu cisme de  cauciuc. Îl umilea noua ipostază și pentru ce? Pentru-n fund de femeie, e drept, era cea mai frumoasă, dar trebuia să se abțină. Își amintea că, atunci când a fost numit la minister după terminarea facultății, a fost nevoit să se culce cu femeia de le repartizări, cineva îi pusese bețe în roate, blocase postul de referent pe care urma să-l ocupe. Atunci tovarășa, care avea niște relații acolo sus, i-a cerut o noapte de dragoste, pentru deblocarea postului. Cum își dorea foarte mult să-și privească colegii de ”sus”, a acceptat, nu l-a interesat că femeia avea peste 50 de ani și nici faptul că era destul de urâtă, de fapt era o femeie -bărbat. Iată, acum după 17 ani de lucrat în minister, o femeie, alta decât aceea care îl urcase, îl coborâse în ”producție”, în mocirla șantierului. Regreta aventura, el care sufla și în iaurt, a crezut, că îl poate umili pe directorul general, frumoasa lui amantă de- o noapte, era de ani iubita bătrânului director. S-a aflat despre aventura lui. Directorul l-a chemat în luxosul lui birou, aflat la etajul trei al clădirii. Zâmbetul de satisfacție de pe buzele directorului nu prevestea nimic bun. Tovarășe Rotaru, sunteți un tânăr destoinic, foarte apreciat în minister, a venit timpul să pui umărul direct la construirea noilor uzine, fabrici, dar mai ales locuințe. Partidul se bazează pe forța dumitale creatoare, pe cunoștințele dumitale acumulate în anii de studii, dar și în specializările pe care l-ai urmat în URSS și în SUA, parcă acum o lună te-ai întors din America? Se pensionează un foarte bun șef de șantier, avem nevoie de dumneata acolo, pentru a pune în practică, tot ce ai învățat. Știi bine că în urma cutremurului din 4 martie anul acesta, multe unități economice au suferit avarii serioase, blocurile de locuințe, multe, s-au prăbușit, făcând sute de victime, trebuie să refacem totul cu foarte mare simț de răspundere. Uite, am aici o scrisoare din partea biroului organizației noastre de partid, prin care ești sfătuit, să accepți postul și să ai un comportament exemplar. Sarcinile trasate pe linie de partid, să fie farul tău călăuzitor. Dăm voie, să-ți strâng mâna și să-ți urez succes în noul dumitale loc de muncă. A ieșit din biroul directoului, contrariat de stăpânirea de sine a șefului său. În anticameră s-a întâlnit cu femeia care, îl trimitea la dracu în praznic, a vrut să spună ceva, dar ea la concediat cu un surâs pal și o fluturare de mână în semn de adio.
-Ați lucrat mulți ani pe șantier până să ajungeți în minister?
-Nu, nici o oră, ca șef de promoție am fost luat direct în minister. Am predat și la facultate câțiva ani, apoi mi s-a părut obositor și am rămas doar cu funcția de la minister. Am venit din postul de șef serviciu. De fapt lucrurile sunt mult mai simple, am călcat pe coadă pe cineva și astfel am ajuns aici pe șantier.
-Tovarășe Rotaru, vă dau un sfat, eu am încheiat socotelile cu șantierul, sfătuiți-vă cu maiștrii, dar mai ales cu maistrul Irimia Ion. E bun meseriaș.
-Bine tovarășe inginer, nu vă mai rețin. Popescu a străns mâna inginerului Rotaru apoi a părăsit biroul. Nu s-a urcat în mașină, a făcut un tur al șantierului, a dat mâna cu toți muncitorii, băieții lui cum îi plăcea să spună, pentru  fiecare a avut un cuvânt de îmbărbătare.
Cu lacrimi în ochi s-a urcat în mașină, abia acum a înțeles că el este un bătrân pensionar, că șantierul pe care lucrase atâta amar de vreme, nu va mai exista în ocupația lui cotidiană.
-Ioane, unde te gândești, e moment de sărbătoare. Tavi al meu, astăzi împlinește 60 de ani, a vrut să-l sărbătorim aici la tine. Am pregătit cu Stana de toate, iar Sanda a adus un tort frumos, așteptăm să vină copiii tăi, care sunt și ai mei. Florin a tras lumină aici, să petrecem până dimineață.
-Măi băiete, mare noroc am avut, că au rămas construcțiile în picioare, chiar și cele care nu erau terminate de consolidat. Mare cutremur, am fost săptămâna trecută în București, încă se vede dezastrul care s-a produs atunci în martie. Se spune, cifrele sunt contradictorii, dar diferențele nu sunt mari, că la nivelul întregii Țări s-au înregistrat 1570 de morți, 11.300 de răniți și circa 35.000 de locuințe distruse. Se lucrează la foc continuu, militarii sunt mobilizați pentru dărâmarea ruinelor și eliberarea terenului, în vederea începerii altor construcții de locuințe. Pe locurile debarasate de urmele dezastrului, s-au înființat șantiere pentru începerea construcțiilor de blocuri.  Înțelesem că fusese o propunere de sistare a lucrărilor la șantierele industriale, toate forțele să treacă pe construcții civile. Nu a fost de acord Ceaușescu, a spus că : ”dacă nu construim fabrici și uzine, nu avem nevoie nici de blocuri de locuințe”. De altfel, bucureștenii povestec că Nicolae Ceaușescu a făcut foarte multe vizite de lucru acolo unde dezastrul a fost mai mare, insistând să fie căutați supraviețuitorii chiar și atunci când cred că nu mai sunt șanse, pentru asta pompierilor și celor de la Crucea Roșie li s-au adus câini special dresați. Noi am fost protejați aici mai spre munte. Zimnicea a fost rasă de pe suprafața pământului, mulți oameni morți, iar construcțiile distruse. Îți mai amintești acea seară, eram la poartă aici la tine, tocmai plecam, ca de obicei după ce ne strângeam mâna de noapte bună, atunci ne aducem aminte tot ce aveam să ne spunem. Așa a fost și atunci, vorbeam în portiță, era o seară plăcută, liniștită, nu adia nicio pală de vânt, prea multă liniște. Te-am întrebat, dacă nu intri în casă, să vezi filmul la televizor, mi-ai răspuns că nu îți place, că e bulgăresc, îmi amintesc și numele filmului ”Dulce și amar”. Tot discutând, portița a început să se miște puternic, ne-am uitat unul la altul, suspectându-ne reciproc că mișcăm poarta, apoi am realizat ce se întâmplă, am strigat în cor: cutremur, apoi am rupt-o la fugă către casă. Îmi era teamă pentru Sofia, era singură, nu voiam să se sperie.
-Îmi amintesc perfect acel moment, nici nu am cum să-l uit vreodată, când am ajuns în dreptul ușii, Stana ieșea cu Gicu afară. Stana era destul de speriată, Gicu, inițial nu realizase ce se întâmplă, abia după ce a strigat mamă-sa, că e cutremur,  s-a speriat. După ce s-a liniștit, am intrat în casă, ne-am îmbrăcat și am așteptat afară eventualele replici. Curent nu aveam, telefoanele nu funcționau. Eram neliniștit, nu știam nimic de Florin, Sanda și Costel. Abia după două ore au ajuns la mine. Florin a trecut cu mașina și a luat-o pe Sanda cu familia, au venit claie peste grămadă . Costel avea nevasta lăuză, a refuzat, să plece de acasă. Noi nu am pățit nimic atunci, au fost bibelouri sparte, televizorul, mărunțișuri. Nici în oraș nu au fost stricăciuni mari, câteva clădiri care trebuiau demolate mai demult, acum erau la pământ, nu se înregistraseră răniți, doar lumea speriată. Tavi, îți amintești? Întâi a fost un vuiet, apoi câini au început să latre, nu am dat importanță, deși ar fi trebuit să știm, așa a fost și în *40 când cu cutremurul ăl mare. Doamne, ce mai lătrau câinii, caii băteau podelele cu copitele, găinile cotcodăceau pe cracă, porcii grohăiau în coteț, toate astea dimineața de mult, era ora 3 și jumătate, nici atunci nu am înțeles de ce, eram un puștan.
-Ioane, am văzut în București o mobilizare exemplară a tuturor forțelor care pot ajuta la debarasarea locurilor unde a fost dezastrul. Muncitori, militari, studenți, elevi de liceu, toți cu lopețile în mâini încărca mașinile cu resturile din clădirile dărâmate. Ceaușescu merge în fiecare zi, să controleze cum se desfășoară acțiunile  Mă uitam la acele ruine, atunci gândul mi-a zburat la cei prinși sub dărâmături. Alex. Bocăneț, regizor, Doina Badea, cântăreață, Toma Caragiu, actor, asta numai o parte dintre cei care și-au pierdut viață prinși sub dărâmăturile provocate de furia pământului.
-Astăzi este o zi mare pentru tine prietene Tavi.
-Nu, să nu mai spui asta niciodată, inginerul l-a oprit aproape brutal pe Ion, astăzi este ziua în care încep să mor câte puțin în interiorul meu. Nu mai sunt de nici un folos, ba da, am să plimb copilul lui Costel. Merg cu el în parc, îi fac jucării, cu scutecele o să fie mai greu, dar mă înțeleg eu cu el.
-De fată mai știi ceva? Întrebarea a picat ca un bolovan în capul lui Tavi.
-Este în Baia Mare, e măritată cu un ungur, au un copil, a trecut la catolici, spune că nu are timp să vină la mine, sunt bine primit la ei. Doar să nu mă supăr că în casă se vorbește ungurește, Atilla, așa îl cheamă pe soțul ei,este din Sfântul Gheorghe, a făcut facultatea în secția maghiară a Universității din Cluj și refuză să vorbească românește. Fiică-mea îi dă dreptate, de altfel crede că românii au făcut o nedreptate Ungariei. Gata, nu mai vorbesc despre ea, nu mai este fiica mea. A tăcut, simțea o mare durere în suflet. Unicul lui copil să se comporte așa, nu ar fi crezut niciodată. Părea mai îmbătrânit, dintr-o dată se gârbovise, comportamentul fiicei îl rodea pe interior, era ca un coșmar din care nu putea să iasă.
-Stana, te rog să aduci o țuică, unor domni care deapănă amintiri.
-Imediat, s-a auzit glasul Stanei care trebăluia cu Sanda prin bucătărie.
Sanda a venit cu o tavă, pe care se aflau ceștile cele de demult și o cană din porțelan plină cu țuică. A pus ceștile pe masă, erau cești și pentru ceilalți musafiri, care urmau să sosească, apoi cana cu țuică. S-a apropiat de Tavi și la pupat pe amândoi obrajii:
-Sărut mâna, să ne trăiești nașule, la mulți ani, să fii sănătos! Două lacrimi de bucurie au picurat din ochii bărbatului.
-Mulțumesc fină, Ioane, am pierdut o fată, dar am câștigat alta, pe Sanda, această floare crescută în grădina ta.
-Veniți la masă copii, pe poartă tocmai intrase Florin cu nevasta și copiii, doi îngerași, o fetiță de doi ani și un băiețel de un an care era în brațele tatălui și Cătălin soțul Sandei, fetița lor de un an și jumătate dormea în casă.
-Sărut mâna nașule, ziseră toți trei în cor, apoi îl sărutară pe rând, urându-i la mulți ani și sănătate. Tavi, emoționat, cu lacrimi în ochi, i-a sărutat la rândul lui, mulțumindu-le pentru urări. Mărioara și copiii au plecat în casă în timp ce bărbații au luat loc alături de Ion și Tavi.
-Florine, Costel ce face, nu vine?
-Ba da tată, Steluța îmbrăca fetița, când am trecut pe la ei. Vor veni cu mașina lor.
-Nașule, până când mai lucrezi?
-Gata Florine, nu ți-a spus Cătălin, de astăzi sunt pensionar. De dimineață  a venit directorul și în trei cuvinte mi-a făcut vânt de la serviciu. Acum sunt liber, nu mă mai trezesc dimineața la prima oră...
-Ba ai să te trezești să-mi faci mie cafeaua, se auzi glasul Sofiei care se apropia de masă cu un platou de gustări. Eu sunt tânără, abia la anul fac vârsta de pensionare.
-Sărut mâna nașule, sărut mâna tată, Costel și Clara au sărut pe nașul Tavi, nașul i-a sărutat pe ei, apoi a luat copilul din brațele mamei și l-a ridicat ca pe un trofeu. Vedeți copilul, el va fi ocupația mea de acum încolo.
-De ce numai de-al lui Costel să ai grijă, de ai noștri de ce nu poți avea?
-Bine mă, să îi aduceți pe toți la mine, zise râzând Tavi.
-Lasă nașule, îi ducem la creșă, dar e de notat, când duminica vom avea treabă, veți fi dădacă pentru bebeluși.
-Nașule, faci parte din familia noastră, ai fost ca un tată pentru noi, ce spun eu că ai fost, ești ca un tată. Îți dorim multă sănătate și să ne întâlnim câte zile vom avea, sub dudul acesta. Florin era emoționat, cuvintele izvorâse din sufletul lui, îl iubea sincer pe inginer, cum îi spuneau ei odinioară. Pentru o clipă s-a așternut liniștea. Tavi a sesizat stinghereala celor de la masă
-Ioane, umple ceștile cu țuică, să beau cu acești tineri, mă, voi sunteți mândria mea, toți, să rămâneți așa ca acum, cinstiți și drepți, să nu vă plecați, să avansați prin propria muncă. Odată dacă pupați mâna cuiva, așa veți rămâne toată viața, niște lingăi. Luați exemplu tatălui vostru, când a venit prima dată pe șantier, abia știa, să scrie și să citească. Când a semnat cererea de angajare, am văzut, ce frumos s-a semnat, de atunci, din acea clipă m-am hotărât să-l ajut, dacă se dovedea a fi un om cinstit. Nu l-am favorizat, l-am îndrumat doar. Eu am fost precum olarul care găsește lutul bun, îl poate modela cum vrea fără să aibă fisuri. Așa a fost pentru mine Ion Irimia, tatăl vostru. Într-un fel am fost și egoist, l-am pregătit să-l am de ajutor mai târziu, și l-am avut. Mulțumesc meștere Ion Irimia, dragul meu prieten. Din ochi, se prelingeau câteva lacrimi, pe obrazul proaspăt ras, unindu-se sub bărbie. Tavi era emoționat. Se gândea că de la masă lipsea fiica lui cu copilul și chiar ginerele, îi era teamă de singurătatea ce avea să se instaleze de a doua zi.
-Prietene, să mulțumim Domnului că ești sănătos, împreună mai avem multe de făcut, ești părintele spiritual al acestor copii, să-i înveți și pe ei cum mai învățat pe mine. La mulți ani tovarășe inginer, la mulți ani prietene, la mulți ani Tavi Popescu. Hai să mai bem o țuică și să ne ocupăm de platoul adus de Sofia.


Va urma
Mulțumesc pentru poză: historia.ro

duminică, 17 aprilie 2016

DNA, agent electoral al Liei Olguța Vasilescu?

                                    Suntem în campanie electorală, nu, nu este oficial declarată, dar ce contează? De altfel, politicienii sunt continuu în campanie electorală, este drept că, din când în când intervine arbitrul și arată cartonașul roșu câte unui politician prins faultând, sau făcând henț în careu. Cartonașele arbitrilor din politică se arată sub forma unor brățări, numite și cătușe și sunt  puse la mâna celor suspectați de infracțiuni de către procurori, mai mult cei din DNA, celelalte procuraturi nu se văd.
Sigur, ca și în fotbal și aici se fac contestații, în multe cazuri se constată că DNA-ul a arătat cartonașul, de fapt a încătușat o persoană, pe care instanța o pune în libertate. Atunci pentru ce acel circ cu plimbatul posibililor inculpați cu cătușele prin fața camerelor de luat vederi? Chiar așa a ajuns poporul român, să se isterizeze, la vederea unor posibili vinovați în cătușe?
      Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, personal o apreciez, pentru lucrurile bune făcute în Craiova. Din discuțiile pe care le-am avut cu cetățeni ai băniei, reiese că d-na Vasilescu este un primar apreciat având multe realizări. Amintesc numai faptul că în Craiova numai există maidanezi, lăudabil, ținând cont că acești câini vagabonzi tindeau la un moment dat să ajungă un flagel. Vor fi contestatari, nimeni nu este adulat de toată lumea, nici măcar Dumnezeul nostru Ortodox, mulți ar vrea să-L aibă ca vecin pe Allah, dar asta este altă discuție.
D-na Vasilescu este învinuită, de niște fapte făcute în 2012 în timpul campaniei electorale și alte fapte în 2014. Nu știu dacă aceste fapte există, sau nu, nici nu este treaba mea, asta este treaba justiției, o instanță de judecată va stabili dacă este vinovată sau nu. Până atunci alegerile trec, Doamna nu mai candidează, procesul probabil se va termina la anul, sau peste 2 ani, verdictul va fi  nevinovată, iar acest om a pierdut posibilitatea de a participa la alegeri. Poate fi declarată vinovată, nu este nici o problemă, va fi arestată și dusă să-și execute pedeapsa. Au fost miniștrii care, din fotoliul de ministru a intrat direct în celulă, fără bodyguard, cu gardian la ușă. Nu este nici un fel de problemă.
Dacă fapta de corupție săvârșită, a fost în 2012, de ce au lăsat-o să funcționeze ca primar aproape tot mandatul? Și dacă au lăsat-o până acum, la ce naiba îi puneau cătușele , doar pentru circ?
Din 2012 și până acum sunt 4 ani, puteau să o aresteze oricând, dar acum în preajma campaniei are așa un iz de amestec în politică.
      Lia Olguța Vasilescu are cea mai bună cotă în sondaje, a avut asta vreo importanță? Nu cred, DNA-ul este apolitic. Nu cred nici în învinuirea lui Ludovic Orban, pentru a face loc lui Marian Munteanu. Nu, sunt simple coincidențe, la fel ca atunci când Ponta era anunțat că are dosar penal, când se discuta Moțiunea de Cenzură.
Mai am un caz. Cristian Popescu-Piedone. Au murit niște tineri nevinovați în clubul ”Colectiv”. Este adevărat că primarul de la sectorul 4, a semnat autorizația de funcționare a clubului. Aici suntem ipocriți, câți primari merg să verifice ei personal localul și apoi semnează autorizația? Păi dacă lucrurile stau așa, pentru ce mai există urbaniști, juriști și tot personalul din primărie?
Sectorul 4 începuse, să arate ca un adevărat sector de capitală europeană și atunci de ce toată această isterie împotriva lui. Dacă instanța îl găsește vinovat să-l condamne. Deocamdată nici o lege nu-l împiedică să candideze.
Mă întorc la L.O.Vasilescu, încătușarea  de către DNA nu va face altceva decât să adune mai mulți votanți pentru ea. Olguța, te rog să mulțumești public acestor  oameni inimoși, care, gratuit au făcut campanie pentru promovarea ta.
     Poporul are dreptate, când cere, să se confiște averile, celor care au furat Țara, asta este o realitate. Dar, nu putem să condamnăm, înainte ca o instanță de judecată să-și spună ultimul cuvânt. Am ajuns ca, atunci când spunem politician, să spunem hoț, să spunem infractor. Avem două posibilități : 1) fie îi arestăm pe toți la grămadă, le luăm averile și rezolvăm așa problema, 2)fie, organele de anchetă penală întocmesc dosare, merg cu ele în instanță, iar hotărârea instanței să fie aceea pe care o luăm în considerare, fie de vinovăție, sau de nevinovăție.
     Avem câteva hotărâri rămase definitive și executorii, apoi au fost atacate cu contestație în anulare. Una, în cazul Rarinca versus Lidia Stanciu, a fost casată hotărârea definitivă și dată altă sentință, de fapt a rămas sentința de la fond, iar cea de-a doua contestația lui K.W. Iohannis față de decizia Curții de apel Brașov rămasă definitivă, dar cu o soluție nemulțumitoare pentru K.W.I.
     Vreau să spun că, există posibilitatea ca și după ce o instanță dă o decizie definitivă, aceasta să poată fi întoarsă de o contestație în anulare, sigur, depinde cum se numește cel care înaintează contestația, e foarte important.


Dumnezeu să apere România!
Mulțumesc pentru poză :libertatea.ro

vineri, 15 aprilie 2016

Băi guvernule, tu ești sănătos la cap? Cioloș, se vede că nu ai copii

                 Cioloș și oamenii lui au ajuns să formeze guvernul României, printr-o lovitură de palat dată de ”tinerii frumoși și liberi”. O catastrofă generată de incompetența mai multor instituții, dar mai ales a proprietarilor și a altor ”interesați”, a dus la moartea unor tineri nevinovați. Da, sunt nevinovați, deși am auzit multe inepții. E posibil să se fii strâns în acel club să asculte muzică rok, să facă vrăji Prea Fericitului, să mănânce semințe de bostan, iar cojile să le scuipe pe tabloul lui Obama. Cu siguranță nu s-au strâns acolo pentru a arde de vii, pentru a se transforma în torțe . Nu, au vrut să se distreze, așa cum au înțeles ei, nu discut cât a fost de ortodoxă ideea lor de distracție, trăim într-o Țară liberă, fiecare face ce vrea, cu condiția să nu deranjeze pe cel de lângă el. Ce s-a întâmplat la clubul Colectiv, știm cu toți, nu mai discut despre acest moment dureros. Moartea acestor tineri, a fost speculată de Președintele României atunci când, o manifestație organizată ”spontan” a cerut capul mai multor demnitari. Unii au înțeles să demisioneze, speculând și ei la rândul lor acest moment.
     Printre altele ”manifestanții au cerut” schimbarea clasei politice, asta presupune schimbarea mentalității clasei politice, dar și a oamenilor care au făcut politică.
Guvernul Ponta a demisionat, prin urmare era nevoie de un alt guvern, pentru aceasta Președintele trebuia să cheme la consultări partidele politice parlamentare. Asta a făcut, PNL-ul nu a avut nici o propunere, iar PSD-ul a mers cu o propunere subțire și a ieșit cu nominalizarea impusă de Iohannis, ca Dacian Cioloș să fie desemnat Prim Ministru.
S-a impus de la Bruxelles, acum se știe cu exactitate acest lucru, un prim ministru și membrii guvernului. Iohannis, docil și recunoscător celor care l-au impus românilor ca Președinte, a nominalizat candidatul Bruxelles-ului ca prim ministru desemnat. Acesta a citit lista dată de UE împreună cu FMI-ul și pe cale de consecință a nominalizat miniștrii. Un program de guvernare scris pe picior a fost votat în Parlament cu largă majoritate de voturi. Prin votul dat noului guvern condus de Cioloș, PSD-ul mulțumea manifestanților că îi determinase propriul guvern să demisioneze. Scârbavnic!
     De mai bine de 6 luni acest guvern  este cazat în Palatul Victoria. Sigur puteam spune că el guvernează, cu asta se ocupă un guvern, cu administrarea treburilor statului. Nu pot face asemenea afirmații, Țara este neguvernată, miniștrii fac declarații haotice, neasumate de guvern. Trăim într-o lume nebună, ministrul de justiție ne spune că Țara este în criză, nu ne spune de care, o fi criză de idei, criză biliară, criză renală, criză financiară. Dumnezeu știe. Ministrul agriculturii ne spune că au fost scoși miliarde de euro din Țară, nu este nimic nou, de unde știe, are dovezi, dacă da, de ce nu le dă organelor de anchetă. O altă declarație halucinantă a aceluiaș ministru: în piața alimentară românească pătrunde carne contaminată, scoasă din consum din piețele europene și adusă în supermarchet-urile românești. Bănuiam acest lucru și am tras semnale de alarmă, așteptam de la ministrul agriculturii să ne spună că a luat măsuri împotriva acelora care tolerează astfel de lucruri criminale.
Ministrul sănătății vorbește despre cetățenii Țării noastre ca despre ființe de mâna doua, poate că așa ne consideră. Ministrul Muncii se opune unei O.U care trebuia să fie elaborată de ministerul lui, O.U având ca obiect salarizarea. Se vede că această Ordonanță a venit scrisă din altă parte, guvernul urma să și-o asume. Până la urmă O.U nu a trecut, iar Ministrul Muncii și-a dat demisia.
O altă problemă complet aiurea, Parlamentul votează legea prin care se măresc alocațile pentru copii. Guvernul nu o poate pune în practică, pentru că nu are bani.
     Băi Guvernule, tu ești sănătos la cap? Populația Țării a scăzut în mod dramatic, iar tendință de scădere este și mai mare. Care sunt măsurile pe care le-ai luat de stimulare a creșterii demografice? Nici una. Aveai acum ocazia să mărești alocația pentru copii. Asta era măsura, cea mai bună pe care o puteai lua în perioada ta de distrugere a Țării. Nu mărești alocațiile copiilor pe motiv că nu ai bani? Bine, spune-mi te rog ce dudă face Johannis în funcția de Președinte al României, de își merită un salariu atât de mare? Pe Johannis dacă îl iei repede nici nu știe că este Președinte. Sigur își amintește când trebuie să facă o contestație în anulare pentru o casă pierdută, sau când cere de la guvern suplimentarea fondului de cheltuieli pentru excursii în străinătate. Voi miniștrilor și consilierilor de stat și personali, ce strategii elaborați de aveți nevoie de măriri de salarii? Parlamentarii cum pot fura din buget, prin adăugarea acelor indemnizații la pensii, atâta timp cât nu au cotizat? Ce zici Guvernule? Ți-am găsit ceva surse de finanțare, dacă nu îți ajunge, ia și de la președinții consiliilor județene, primari. Dă-le măi guvernule bani în funcție de munca depusă și rezultatele ei, nu în funcție de funcție. Cui nu-i convine, să nu mai candideze.
    Tu, guvernule, puteai face multe lucruri bune, fiind tehnocrat nu răspundeai în fața electoratului, poate doar în fața propriei conștiințe, sigur asta presupune să și ai. Mă tem că la capitolul conștiință stai rău.
Cred că în toamnă puteți raporta, la Bruxelles, că v-ați îndeplinit misiunea, pentru care ați fost detașați în România. Următorul guvern va fi nevoit să facă din nou împrumuturi la FMI, Consiliul Europei și BM. Felicitări Mercenarilor, sau mai bine și mai exact Rușine Mercenarilor!
     Dumnezeu să apere România!


Mulțumesc pentru poză: ziaruldeiasi.ro


joi, 14 aprilie 2016

Istoria așa cum a fost. Casa părintească.Politica la zi.

     Anii au trecut, Ion Irimia începuse să încărunțească, sărise de 50 de ani. Era singur sub dudul din curtea casei, masa și banca erau aceleași de când se mutase aici în urmă cu 10 ani. Avea în față o ceașcă de țuică, ceașca din pământ era din cele aduse de la țară, doar țuica era ceva mai nouă. Abia gustase din licoarea galbenă și tare, gândurile îi zburau înapoi cu ani în urmă. Vedea satul, cu căsuțele lui din lați cu pământ bătut între ei, tencuiți cu lut galben amestetecat cu balegă de cal, apoi văruți de mâna femeilor din curte. Mulți ani nu mai trecuse prin  sat până în urmă cu câteva săptămâni. Fusese într-o delegație, la întoarcere, vorbise cu șoferul, să facă un ocol de 5 km, să-și mai vadă satul natal. A oprit la cârciumă, doar că nu mai era cârciuma de pe vremuri cu dușumea pe jos și miros de motorină, acum se construise un complex comercial. Era format din Alimentară, Bufet și Industriale, găseai în sat tot ce voiai. A intrat în bufet, aici erau mese noi  cu blatul din lemn, iar picioarele erau din fier, la fel și scaunele. Intrarea lui nu a mai surprins pe nimeni, semn că oamenii din sat se  obișnuiseră cu îmbrăcămintea orășenească. La salutul lui,toți  au răspuns bucuroși, pe fețele lor începuse să se vadă mulțumirea, erau curat îmbrăcați și destul de veseli, asta însemna că, începuseră să o ducă bine. A cumpărat de la bar o sticlă cu bere și s-a așezat la o masă, imediat oamenii au făcut cerc în jurul lui. Au discutat despre vreme și vremuri. Toți în cor spuneau că o duc bine. La CAP (se schimbase denumirea, nu mai era GAC și GAS, de acum erau Cooperativa Agricolă de Producție, CAP și Intreprinderea Agricolă de Stat, IAS) spuneau ei, lucrurile merg bine. Mulți plecaseră la oraș la muncă, mai ales tineretul făcuse școala profesională, acum lucrau pe bani frumoși. Casele se schimbaseră, erau construcții noi din cărămidă, învelite cu tablă galvanizată, câțiva, mai îndrăzneți, chiar își făcuseră baie.      Oamenii nu aveau mari pretenții spirituale, veneau obosiți de la câmp, până mâncau și potoleau animalele din curte se înnopta, așa că se uitau puțin la televizor, apoi adormeau. Televizor aveau toți, era și pe post de mobilă. Pe el, gospodinele puneau un milieu lucrat de mâna lor, iar peste el un pește din sticlă. Nu-i interesa politica, știau un lucru, nu vorbești, nu pățești nimic rău. Pe Ceaușescu îl vedeau ca pe un izbăvitor, singurul lucru pe care il reproșau era decretul prin care se interziceau avorturile. Pe de altă parte cei mai bătrâni îl bravurau :” e bine, de ce să faci păcat omorând ființele formate, noi am fost acasă 9 frați, mama ne-a făcut pe toți, a zis că:” dacă Dumnezeu ne-a dat, nu poate ea să omoare”.


    Aici lucrurile nu erau chiar bune, multe femei își găsiseră sfârșitul în urma unor avorturi provocate empiric. Altele intraseră în pușcărie împreună cu cei care provocaseră avortul. Aceste lucruri erau motive de ură față de Ceaușescu. Altfel, pentru poporul de rând marile manifestații și adeziuni la adresa liderului PCR , erau fără însemnătate și tratate ca atare. Pentru acești țărani, mulți dintre ei muritori de foame până în colectivizare, situația de acum era una de fericire și mulțumire. Copiii învățau în școli profesionale pe cheltuiala statului, după terminarea școlii și angajarea în întreprinderile care îi susținuseră pe timpul școlarizării, se înscriau la seral pentru a urma liceul. Cine voia să învețe direct la liceu, cheltuielile erau mici, eventual un abonament pe autobuz sau plata în cămine pentru elevi.
Nu visaseră ei la asemenea avantaje. Povestea Nicu al Stani din Deal cum a ajuns la spital din cauza unei apendicite. A fost bine tratat, nu l-a costat nimic. Singurul lucru care încă îi mai răsună în urechi, e glasul femeii de serviciu strigând : ”mergi pe lângă perete”, pentru a nu face urme pe unde ea spălase. Este adevărat că surorile medicale și doctorii se purtau rece cu pacienții, dar corect.
     Unul dintre meseni l-a întrebat:
”Ioane, ce faci cu casa ? A ta e cea mai veche de pe uliță. Nu e tocmai în stare bună, ar trebui să mai treci pe acasă. Se spune că, o casă când nu-și vede mult timp stăpânii se consideră părăsită, atunci se deprimă și se autodistruge.” Pentru Ion a fost ca un duș rece remarca fostului coleg de școală. Se rupsese de tot de casă. Va trebui să ia o hotărâre. Când va ajunge acasă va sta de vorbă cu toți ai casei.
Plecase de la bufet după ce își luase la revedere de la toți cei prezenți în local. Nu a trecut pe la casa din sat, parcă îi era teamă de ceea ce va găsi acolo. Acum și-a amintit de consiliul familial pe care nu îl convocase. În cel mai scurt timp trebuie să facă ceva.
Îl va chema pe Florin cu nevasta, pe Sanda cu soțul, Costel e militar, iar Gicu ocupat cu sportul lui (era în clubul sportiv al orașului, făcea atletism), nu-l interesa casa. Se hotărî ca duminica următoare la prânz să-i cheme pe toți. Bineânțeles nu va lipsi inginerul Popescu și soția, copiii lui se căsătoriseră demult și erau plecați din localitate.
Stana s-a apropiat de el, l-a cuprins cu brațele pe după umăr, la sărutat pe frunte, apoi s-a așezat lângă el.  Era la fel de frumoasă, poate șoldurile se rotunjiseră mai mult, în schimb era elegantă și întodeauna pusă la punct. La serviciu era respectată, reușise să termine liceul la ”fără frecvență”, iar acum era șef  birou administrativ.
-Femeie, duminică să-i aduni pe toți,facem un grătar, să nu-i uiți pe Popești.
-Nu-i uit, ei sunt rudele noastre, nu ei au cununat pe Florin și pe Sanda? Dar ce s-a întâmplat?
-Trebuie să luăm o hotărâre în privința casei de la țară. Cred că nu mai este în stare bună, a trecut ceva vreme, de când nu am mai mers pe acolo.
-Îi voi aduna, știi că îmi place să-i văd pe toți . Hai să o chem și pe Zoie, știi ce se bucură când este cu noi, s-a săturat de singurătate. Băiatul ei e coleg cu Gicu nostru, nu prea stă pe acasă.
-Invit-o și pe ea
Duminică pe la ora 11 grătarul era plin cu jar, Ion tocmai pusese niște fleici și ceva cotlete de porc, pe care întâi le ținuse într-un baiț format din vin, usturoi și cimbru, pe jar. Mirosul cărnii ce sfârâia pe grătar ajunsese până departe. Oamenii care treceau pe stradă se uitau cu poftă în curtea lui Ion. Sub dud mai dusese o masă, iar în completarea băncilor Stana scosese scaunele din casa mare. Ion era aplecat peste grătar și întorcea carnea când a auzit:
-Sărut mâna tată, am sosit, Sanda, zveltă, elegantă și frumoasă, de mână cu soțul ei Cătălin s-a apropiat de Ion și la sărutat pe amândoi obrajii.
-Să trăiești meștere! Cătălin a întins mâna lui Ion, acesta i-a prins-o, la privit în ochi, apoi i-a zis:
-Te-am rugat de atâtea ori, să nu-mi mai spui așa.
-Bine meștere, adică tată, Cătălină îi strânse mâna cu putere socrului său, se mira cum de putea să fie un om atât de bun acasă, față de omul exigent de la serviciu.
-Hai la masă, sunt gata și fripturile îndată.
În timp ce Cătălin se îndrepta spre masa de sub dud, pe portiță intra inginerul Popescu cu soția și Zoie.
-Gata fripturile Ioane? Hai că sunt mort de foame, strigă vesel Inginerul la grataragiul de ocazie.
-Gata, gata. Hai fetelor, puneți pe masă, că au sosit musafirii. Stana și Sanda, îmbrăcate elegant au adus păhăruțe pentru țuică și într-o ploscă din lemn, artizanală, au adus țuica.
-Stană, te rog adu-mi ceștile tale cele de demult, din acelea îmi place să beau, Tavi zâmbind, îi adresă rugămintea gazdei.-
-Imediat, te rog să mă ierți, am uitat că la tine, țuica alunecă mai bine pe gât, dacă este din ceașcă de pământ.
Sanda îmbrăcată într-o bluză roz cu volănașe și descheiată la primii doi nasturi lăsa să se vadă un piept luminos de femeie tânără, iar sub bluză, în sutienul prea strâns, sânii tineri săltau la fiecare respirație a ei. Fusta mult prea scurtă, scotea în relief un picior drept cu pulpe rotunde.
-Măi fată nu au avut material mai mult, de ți-a ieșit rochia așa de scurtă? Observația lui Ion suna cam așa:”vedeți ce fată frumoasă am”.
-Lasă Ioane fata, toate femeile au sărit cu gura pe el.
-Bine nu mai zic nimic, de altfel e măritată, să o certe Cătălin dacă are ceva de comentat.
-Nu tată, mie așa îmi place, când merg pe stradă, sunt mândru să văd, cum bărbații întorc capul după ea.
-Hai să bem, noroc și bine ați venit!
-Noroc bine v-am găsit. După urările de rigoare, Tavi începe discuția despre politică.
-Ai văzut Ioane, ce avânt și-a luat Ceaușescu, după  poziția avută atunci în *68? Americanii ne caută ca bigoții pe Maglavit, Nixon în România vizită de câteva zile. Ceaușescu i-a întors vizita. Asta ca să vorbim doar despre americani. Mulți bătrâni dintre liberali și țărăniști, cunosc câțiva dintre ei, au crezut că Președintele Nixon vine să-l tragă de urechi pe Ceaușescu și să-i atragă atenția cu drepturile omului, să dea liber la reînființarea partidelor istorice. Nici măcar un cuvânt din toate acestea nu au fost spuse. Nixon, chiar a mulțumit pentru eforturile depuse de partea română, începând cu 1966, pentru încetarea războiului din Vietnam și pentru restabilirea relațiilor dintre China și SUA. Apoi Ceaușescu a mers în SUA, unde a fost primit cu cele mai înalte onoruri militare. A avut întrevederi la Casa Albă cu Președintele Nixon.  Nici Franța nu s-a lăsat mai prejos , Georges Pompidou la invitat într-o vizită oficială, Ceaușescu a fost primit la fel cu onoruri militare.
Ioane îți mai amintești acum trei ani, în *71 când a făcut vizita din China și Coreea de Nord? De acolo a venit schimbat și cu gust de grandoare. Ai văzut că, la manifestațiile de 1Mai și 23 August numai tabloul lui e purtat, mai nou a apărut și al Elenei. Omagiile la adresa lui nu mai contenesc. Cultul personalității, pe care el l-a condamnat la Dej, acum este din ce în ce mai prezent. Știi când mi-a plăcut cel mai mult ? În martie anul ăsta (1974) când l-a făcut Președintele RSR, a fost un moment ridicol atunci când Ștefan Voitec i-a înmânat acel sceptru, ca semn distinctiv al puterii. Penibil, sceptru este semnul de putere al regalității, sau ne-a transmis nouă ceva?
-Poți spune ce vrei, eu sunt mulțumit, m-a scos din mizerie, nici nu simt acel jug, de care se plâng ăștia, pe la emisiunile  interzise la noi, dar ascultate de toți.
Am intrat în multe case, știi ce mi se pare minunat? În toate  unde am fost, au început să apară cărți. Lumea citește și asta e bine, o spun eu, care nu citisem nici măcar ”Punguța cu doi bani” până aproape de 40 de ani. Acum sunt mândru de cărțile mele.
De fapt v-am chemat cu un anume scop, să vă cer un sfat în legătură cu casa de la țară. O pot vinde, o pot repara, apoi să o vând, sau o pot renova, păstrând toate motivele vechi, să merg acasă ori de câte ori simt nevoia de relaxare.
-Sunt cel mai bătrân dintre voi, Tavi privea mucalit spre convivi lui, eu îți dau o mână de ajutor să punem casa pe picioare, apoi ori de câte ori simțim nevoia de aer curat, mergem acolo. Ce părere ai?
-Să întreb și pe Sanda, dar Florin unde este?
-A plecat urgent la soacră-sa, nu știu ce treburi  are acolo, mi-a lăsat mie vorbă să vă spun. Sunt de părere, spuse Sanda, să o păstrăm, acolo ne-am născut, stăm aici în oraș, dar rădăcina noastră e acolo. Nu o vindem, dar vom munci toți să o facem ca și nouă.
-Atunci ne-am înțeles, vom lucra toți, Zoie mergi și tu?
-Sigur că da, nu mă pricep la zidărie, dar știu să dau cu var și să fac mâncare.
-Acum, după ce am făcut politică și am rezolvat problema, pentru care ne-am întâlnit, să mâncăm, mai pune femeie țuică,  să ne bucurăm de viața asta frumoasă.
Mulțumesc pentru poză: youtube.com

marți, 12 aprilie 2016

Vaccin contra incompetenței. Institutul Cantacuzino trebuie să producă


     M-am gândit mult timp, de ce dracu ne-au trebuit instituții cum ar fi: guvern, președinție, poliție, procuratură, servicii secrete, etc. , pentru că România oricum a ajuns în pragul falimentului?
     Am să vă povestesc cum se vindea pâinea prin anii 1950-1960. În acea vreme existau cartele și cu toate astea, nu întodeauna se ajungea pâine. Pentru că se producea o mare aglomerație exista un cetățean care asigura ordinea între cumărători. Fiecare în liniște își cumpăra pâinea, iar cei care nu apucau plecau în liniște, a doua zi se trezeau mai de dimineață și își luau pâinea.
      Ăsta a fost și motivul instituțiilor, să țină o anumită ordine la furt, să nu se producă îmbulzeală, haos, să existe un anumit timp, pentru a se întocmi niște hârtii care, să poată acoperi pe cât posibil jaful. Fără instituții, jaful ar fi fost la fel de mare, doar că s-ar fi petrecut într-un timp mai scurt.
Pentru ce mai avem instituții acum? Pentru că încă mai avem granițe. Când vor rezolva și această problemă, vom fi conduși oficial dintr-o altă capitală, iar instituțiile noastre se vor auto  dizolva mulțumite că și-au făcut datoria până la capăt.
      Există pe NET și nu numai o campanie antivaccinat. Oamenii sunt îndemnați, să nu își vaccineze copiii, pentru că acele vaccinuri ar fi niște teste, nu ar fi omologate, ori conțin substanțe care ar putea afecta sănătatea copiiilor. Nu pot nici confirma, nici infirma aceste presupuneri și temeri. Pot face altceva, să întreb guvernele care s-au perindat și pe ăsta care este implantat, de ce nu pornesc linia tehnologică a INSTITULUI CANTACUZINO. Poate are datorii, poate trebuie retehnologizat, nici o problemă, există bani. O idee, blocați măririle de salarii la toți Înalții Demnitari, miniștrii, parlamentari, președinți de Consilii Județene, Primari, etc.,banii astfel obținuți, băgații în Institut. Dacă se va face acest lucru se vor găsi bani pentru modernizarea Institului.
     De ce trebuie mărit salariul Președintelui Țării? Ce lucruri extraordinare a făcut pentru Țară, încât Țara să fie nevoită să-i mărească salariul?Chiar ar trebui tăiat din bugetul pus la dispoziția Președintelui. Orice deplasare în străinătate fără discuții bilaterale cu omologii din țările vizitate și neîncheierea unor acorduri, să fie considerate vizite turistice, iar bani să fie plătiți din propriul buzunar.
Primul Ministru și miniștrii lui incompetenți au venit cu măsuri care să miște economia și în acest fel, să fie îndrituiți să ceară măriri de salariu? De când au venit la guvernare nu au produs nici o mărgică, nici o dudă, bani în plus de ce ar trebui să primească?
Salariile din celelalte instituții unde lucrurile merg la fel de prost să fie tăiate.
Pe la ÎCCJ sunt salarii astronomice, pe la CCR la fel, la procuratură la fel. Procuratura a dormit destul, acum se face că arestează, că cercetează și pentru furturi de zeci, sute de milioane de euro, infractorii sunt mângâiați pe cap și li se aplică pedepse de 2, 3 ani de închisoare.
    Procuratura dacă ar lucra cu simț de răspundere și în spiritul legii, ar găsi bani să facă de la zero cinci Institute ca Institutul Cantacuzino. Nici nu trebuie să fie prea deștepți, trebuie să-i întrebe pe proprietarii uriașelor vile, conform legii, de unde au avut bani pentru aș ridica acele super palate? Nu o face nimeni, nici ANAF-ul, nici ANI, nici procuratura.
Plângem pe la colțuri și ne îndemnăm unii pe alți să nu ne vaccinăm copiii. Poate că e bine să nu-i vaccineze, astfel îi vor ține în viață. Dar cum îi vom putea imuniza pe copii, împotriva unor boli care îi poate nenoroci pe viață? Asta este dilema.
    Mă întreb din nou, pentru ce ne trebuie Instituții, dacă acestea nu pot să-și apere cetățenii de boli, de analfabetism, de sărăcie, de abuzuri? Doar pentru a risipi banul public pe niște indivizi puși pe căpătuială? Ce administrează guvernul? Cum să fie distrusă Țara de tot? Asta se poate face și fără miniștrii și fără un Președinte turist și cu morala îndoielnică.
Nu putem avea un Institut precum Cantacuzino? Puneți lacătul pe porțile Țării și plecați, sunteți incompetenți și vânduți. Asta este valabil și pentru guvernele care au lăsat acest institut în paragină. ”Dezvoltatorii”, au pus ochii pe acest teren, nu se vor lăsa până nu îl vor avea, probabil vreo multinațională vrea să construiască ceva acolo și o vor face, doar nu se vor împiedica de sănătatea unor bebeluși români, cui îi pasă de ei?
Nu vor da undă verde, pentru ca Institutul să producă, sunt mulți bani în joc pentru procurarea vaccinurilor din străinătate. Pot muri copiii, important este ca buzunarele celor de la putere să se umple din paraîndărăturile provenite în urma procurări de vaccinuri din import. Concernele farmaceutice sunt prea puternice, ele dirijează o mare parte din viața politică a UE.
     Cred că sunt credul, după ce bandiții, care mai nou s-au numit miniștrii, au distrus întreaga industrie, agricultura, armata, băncile românești (Isărescule, poate într-o zi ai să răspunzi pentru asta), sistemul de sănătate, sistemul de învățământ, eu sper să avem un Institut care să producă vacinuri? Sunt mult prea pretențios.
      Trebuie să rămânem piața pe care UE își trimite produsele modificate genetic, pline de E-uri, pline de tot felul de toxine, așa cum bine ne explica domnul ministru al agriculturi. Ce nu a spus domnul Achim Irimescu a fost, ce măsuri a luat împotriva inspectorilor care au controlat produsele la intrarea în țară? Nici o măsură, nu a deranjat pe nimeni.
Suntem niște spectatori formidabili, nu deranjăm cu nimic pe aceea care ne afundă în mocirla mizerie morale și ne pauperizează pe zi ce trece. Aplaudăm la scenă deschisă, când auzim că s-a mai furat ceva, a mai fost distrus un combinat. Stăm în fotoliile nepăsării, privim cum ni se fură și ultima pâine, nu ne interesează, mai avem o sită de mălai să facem mămăligă, apoi vom cere împrumut de la vecini, dar când nu va mai avea nici ei, ce vom face?
      Circ, avem circ, DNA-ul mai cheamă câte un politician de frunte, îi pune cătușele, îl plimbă prin fața camerelor de luat vederi, iar noi ne isterizăm orgasmic în fața TV, DNA-ul își face datoria. A doua zi politicianul pleacă acasă, liber, entuziast și gata să candideze din nou.
Romanii erau mai buni ca politicienii de astăzi, pe lângă circ ofereau plebeilor și pâine. Acum pâinea o opresc ei, nouă doar circul. Ne place, circul ne place, de aceea nu mai avem nimic, am vrut circ.
Mulțumesc pentru poză: stirileprotv.ro

duminică, 10 aprilie 2016

Istoria așa cuma fost. Primăvara de la Praga


     Ion Irimia în acea dimineața venise agale de acasă, intrase pe poarta șantierului cu mândrie în suflet, era prima construcție în regim de șantier pe care o luase de la zero și acum era gata, dată la cheie. A inspectat toate locurile, parte pentru a se bucura de halele noii uzine construite de mâinile lor, parte pentru a vede dacă nu cumva au mai rămas lucruri din inventarul lor, al șantierului. Totul era bine. După inspecție, cu mâinile în buzunare, fluierând fals o arie, se îndreptă spre biroul inginerului Octavian Popescu. Cum l-a văzut inginerul, s-a uitat în ochii lui, Ion era calm, nu înțelegea de ce Tavi era agitat.
-Nu știi nimic?
-Nu, ce ar trebui să știu?
-Azi noapte trupele Țărilor Tratatului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia.
-Și armata noastră? Ion a devenit dintr-o dată serios, a înțeles că problema este gravă.
-În afară de România, toți au fost, URSS, Germania Democrată, Polonia, Bulgaria, Ungaria.
Se spune că au intrat în Cehoslovacia peste 7000 de tancuri rusești, iar soldați ar fi între 200.000 și 600.000. Populația nu a opus rezistență, în schimb a refuzat să ofere apă și hrană soldaților invadatori.
Alexander Dupcek prim secretarul Partidului  Comunist Cehoslovac și Președintele Țării, a fost arestat împreună cu susținătorii săi din Comitetul Central.
-Românii de ce nu au mers? Ion era nedumerit, nu înțelegea cum de un stat comunist să fie invadat de alte state surori. Știa că Dupcek în scurta perioadă cât fusese Președinte al țării și liderul Partidului Comunist din Cehoslavacia făcuse câteva reforme. Slăbise hățurile presei, urma să fie înființate mai multe partide. Recunoscuse religiile greco-catolică și bizantină, etc.
-Ceaușescu e prieten cu Dupcek, nu a acceptat să intervină cu forța armată într-o țară, fie ea și comunistă. Am înțeles că astăzi va fi un mare miting în capitală, aici va vorbi tovarășul Ceaușescu. Nu prea îi are la ficat pe ruși. Nu vrea să i se dicteze de la Moscova ce să facă. Ioane, rușii hotărâseră ca noi să rămânem un stat agrar, industria să fie făcută de alte state cu experiență în domeniu. Nici Gheorghiu Dej, dar mai ales Ceaușescu nu au fost de acord cu acest lucru. Uite, vezi și tu câte șantiere sunt. Unele construiesc blocuri pentru viitorii muncitori care vor sosi de prin satele patriei, alte șantiere construiesc uzinele unde vor lucra viitorii muncitori. Cehoslovacia s-a abătut de la linia directoare a comunismului, dictat de Brejnev de la Moscova. Acum vor plăti. Mă bucur că românii nu au luat parte la acest eveniment neplăcut.
Hai să vedem ce mai avem de făcut aici, apoi mergem acasă.Va venii un tractor să remorcheze rulota, să așezăm bine fișetele pentru a nu se răsturna. Cei doi bărbați au culcat fișetele pe podeaua rulotei,apoi au ieșit, inginerul a pus lacătul pe ușă.
-Ioane, uite o cheie, dacă eu nu voi veni dimineață, să ai cu ce să descui. Mergi acasă, pornește televizorul să urmărim evenimentele. Eu dau pe la sediu, văd ce se spune pe acolo, poate stau de vorbă și cu secretarul de partid, apoi iau femeile și venim la tine. Vezi că va veni și Zoie, am trimis-o mai devreme cu pontajul la salarizare.
-Bine tovarășe inginer. Tavi a aruncat o privire șăgalnică spre Ion după ce a auzit cum i s-a adresat. Cei doi s-au despărțit, urmând a se reîntâlni câteva ore mai tîrziu.
     Ajuns acasă, Ion s-a repezit direct la televizor, să audă veștile despre intervenția în Cehoslovacia. Primele vești au fost despre mitingul ce urma să se țină în București, oamenii muncii deja începuseră să sosească . În Piața Palatului, în fața clădirii Comitetului Central, sosiseră cca 100.000 de oameni. Ceaușescu după ce a avut o ședință a Prezidiului Permanet al PCR la ora 4,30 dimineața, a urmat ședința Comitetului Politic Executiv la ora 6, 30, aici s-a decis să aibă loc un miting, unde populația să-și manifeste susținerea față de hotărârile PCR.
     Din balconul Comitetului Central Nicolae Ceaușescu și-a început discursul, printre altele a spus : ”Pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constitue o mare greşeală şi o primejdie gravă pentru pacea în Europa, pentru soarta socialismului în lume. Urmează apoi respingerea justificării dată de sovietici pentru invazie: Este de neconceput [...] ca un stat socialist, că state socialiste să încalce libertatea şi independeta altui stat. Punctul principal al discursului este respingerea pretenţiilor de hegemonie ale sovieticilor: Problema alegerii căilor de construcţie socialistă este o problemă a fiecarui partid, a fiecărui stat, a ficarui popor. Nimeni nu se poate erija în sfătuitor, în îndrumător. Foarte interesantă este referirea pe care secretarul general o face la minorităţile naţionale, dorind să preîntâmpine orice complicaţii ulterioare: Noi, cu toţii, romani, maghiari, germani, oameni de toate naţionalităţile, avem acelaşi destin, aceeaşi năzuinţe: făurirea comunismului în patria noastră, şi suntem hotărâţi, într-o unitate deplină, să asigurăm înfăptuirea acestui ideal”.
Imediat agențiile de știri au preluat  și transmis pe flux mitingul și poziția Secretarului General al PCR.
-Ioane, spuse inginerul care intrase în cameră de câteva minute, se oprise în prag, ascultând cu sufletul la gură ce se întâmpla, Ioane, Nicolae Ceaușescu este un erou, de acum va crește, ușile occidentului i se vor deschide. Și-a făcut mulți prieteni în vest, dar și un mare dușman în est. Vom vedea ce se va întâmpla. Adu sticla cu țuică, vom bea un păhărel privind la televizor cum se făurește istoria. Femeile sunt afară, ne bârfesc pe noi și gătesc ceva de mâncare.
-Ce părere ai Tavi, despre ce se întâmplă? Ion era marcat de moment. Vedea pentru prima dată România altfel.
-Ioane, din câtă istorie știu, niciodată România, prin conducătorul ei, nu a luat o poziție atît de vehementă împotriva unui mare imperiu și a aliaților lui. Să nu uităm, că și noi facem parte din alianță, doar că de această dată nu am fost de acord cu modul în care URSS-ul și ceilalți au procedat. Luând apărarea Cehoslovaciei, România s-a apărat pe ea, de posibile asemenea atacuri. S-a împotrivit, pentru a nu transforma Trupele Tratatului de la Varșovia în jandarmul URSS-ului, pentru a pune stavilă și a trage un semnal de alarmă asupra unui asemenea pericol. Știi ce mi se pare curios? Dintre statele occidentale nici unul nu a condamnat vehement intervenția rusească în Cehoslovacia. Toate s-au rezumat la a transmite faptele așa cum au fost, fără o condamnare fermă.
De acum pe Ceaușescu nimic nu îl va mai putea opri. Occidentul avea nevoie de asemenea breșă în lagărul comunist. Îl vor curta pe Secretarul General al PCR, vor întinde covoarele să-l primească, prevăd un mare viitor acestui lider.
-Băieți, nu veniți la masă?
-Hai că avem musafiri.
- Cine o fi ? Știi ceva Tavi?
-Nu, hai afară și vom vedea.
Bărbații discutând și gesticulând aprins despre cele ce se petreceau în București, au ajuns la masa de sub dud. Masa era aranjată de sărbătoare. O față de masă nouă, din olandină albă,  strălucea, tacâmurile cele noi de inox dădeau un aer de sărbătoare. Cei doi nu au sesizat nimic, gândul lor era departe, acolo la Praga.
-Ioane, ăștia oricând pot intra și peste noi, bine a făcut Ceaușescu că a atras atenția lumii întregi asupra noastră. E ca o lovitură directă aplicată marelui urs de la răsărit.
-Dați-mi voie să vi-l prezint pe Cătălin, prietenul Sandei, Sofia era mândră de rolul ei. Bărbații s-au ridicat în picioare și au dat mâna cu tânărul. Era un băiat la vreo 23 de ani, cu părul blond, ochi albaștri, înalt, cu umeri lați, plăcut la vedere.
-Cu ce te ocupi? Tavi pusese întrebarea firesc, nici nu știa ce ar fi putut întreba
-Sunt sudor, lucrez pe șantier în București.
-Ai făcut armata? Ion a pus întrebarea standard, când un băiat venea cu intenția de a cere fata de soție, tatăl fetei punea această întrebare.
-Da, am făcut-0, m-am liberat de câteva luni, am găsit serviciu în București. Lucrez de 5 luni, câștig binișor. Dacă aș putea, m-aș trage mai aproape cu serviciu.
-Cu ce ocazie pe la noi, ești prieten cu Florin?
-Nu, nu-l cunosc, am auzit de el de la Sanda, am înțeles că acum e militar.
-Da, așa este. Sanda, fata se apropiase de masă, adusă mai mult pe sus de Zoie și Sofia, de ce nu mi-ai spus că vii cu un băiat la masă?
-Ne-am hotărât dintr-o dată, nu este ea vinovată, eu am insistat. Pe mine certați-mă, dacă vreți să reproșați ceva. Lui Ion i-a plăcut atitudinea cavalerească a pretendentului.
-Voi vă cunoașteți de mult?
-Ne întâlnim de când m-am liberat, dar ne vedem rar, la o săptămână, două, când pot veni de la București. Îi scriu, așa aflăm mai multe unul despre altul. Mie îmi place Sanda și am intenții serioase cu ea.
-Fata mea face școala tehnică de desenatori, dacă se mărită nu va mai putea să continue și e păcat. Tu ce zici fată?
-Vreau să fac anul acesta cursurile, să văd cum este, apoi voi hotărî. Îmi place Cătălin, dar vreau să nu întrerup, ce am început.
-Bine, hai să mâncăm și vom vedea.
-Ioane astăzi am văzut de două ori cum se scrie istoria, odată în Cehoslovacia unde 78 de cehi și slovaci și-au pierdut viața în timpul ocupației, iar aici cum se conturează formarea unei noi familii. Asta este viața, cu bunele și relele ei. Important este, să-i dăm aprecierea cuvenită.
Va urma