marți, 27 decembrie 2016

Călătorie neterminată VI



     De dimineață când s-a trezit, primul gând s-a îndreptat spre Violeta, era bucuros, că reușise, să o smulgă din mâinile hrăpărețe ale cumnatei sale. A intrat în baie, a făcut un duș călduț cu presiunea mare de apă, apoi s-a bărbierit cu atenție, nelăsând de data asta nici un loc pe față sau sub barbă, fără să fie bine ras.
S-a îmbrăcat cu o cămașă având mâneca scurtă de culoare bleu-deschis, pantaloni gri-cenușiu, pantofi negri , pe cap nelipsita pălărie cu borurile potrivite; după ce a pulverizat puțină apă de colonie pe corp, a ieșit pe ușă, hotărât să meargă pe jos până în stația de taxi. În fața ușii de la intrare cu portiera deschisă la mașină, îl aștepta Victor:
-Vă așteptam, bună dimineața!
-Bună dimineața! Eram hotărât să merg pe jos, însă faptul că m-ai așteptat, contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație precisă.
Odată urcat în mașină, s-a instalat cât mai confortabil, simțea o anumită stinghereală în comportamentul lui Victor.
-Îmi cer scuze pentru aseară, spuse Victor în timp ce orienta oglinda de interior spre Andrei. M-am enervat, când am văzut-o pe Violeta schimbată, am înțeles atunci, că Măriuca va afla adevărul în privința banilor, noroc că sora nu a spus prea multe. Îmi voi cere scuze față de ea și nu o voi mai supăra niciodată, indiferent cât de mult, m-ar ațâța soția. Am înțeles ce greșeală mare, eram, pe punctul să fac din cauza banilor, Violeta va fi pe primul plan, mai sus decât nevasta, am fost, pe cale să o distrug. Trebuie să vă  mulțumesc, mi-ați dat o lecție!
-Nu am făcut decât ,să apăr o femeie singură și nevinovată, care era pe cale, să fie linșată de doi nebuni. Apropo, Măriuca  simțea o plăcere diabolică, când vedea, cum o bați pe Violeta. Ce se întâmplă, de ce este așa?
-Din gelozie, e foarte geloasă pe Violeta, o urăște, până aseară nu am știut, cât de mare este ura ei pentru cumnată-sa.
Telefonul lui Andrei a tulburat liniștea, care se așternuse. Camelia i-a comunicat, hotelul unde o găsește.
-E departe hotelul Plaza?
-Nu, nu este, vă duc până acolo. Victor îl privea pe Andrei prin oglindă, un zâmbet complice apăruse pe fața lui. Am ajuns!
Victor a coborât din mașină, apoi cu un gest elegant de respect a deschis portiera din spate. Andrei a coborât, având întipărită pe față semeția unui om important.
A intrat în hotel, urmărit de privirea prietenoasă a patronului. A urcat scările, care duceau la etaj, apoi discret a bătut în ușa cu numărul 69. Cum din interior s-a auzit un da, spus cu hotărâre, a intrat în cameră. Camelia era în picioare, sprijinită de un fotoliu, la vederea lui Andrei a făcut doi pași spre el, apoi l-a luat în brațe.
-Credeam că nu mai vii, sunt aici de trei ore. Femeia și-a lăsat capul pe pieptul lui, apoi l-a sărutat scurt pe buze.
-Abia e zece, ai venit de la șapte? Nu mă așteptam, să fii așa de matinală. Am pierdut timpul, puteam să fiu aici mult mai devreme. Să depășim momentul.
Andrei a mers la micul bar din perete, a examinat etichetele sticlelor de băutură, apoi a întrebat-o pe Camelia, ce preferă:
-Brandy, sau lichior de nuci verzi, ce preferi?
-Brandy, vreau o băutură tare, încă nu înțeleg,  ce este cu mine aici.
-Dacă regreți, bem un păhărel și te poți retrage.
-Așa de simplu este? Ție chiar nu-ți pasă? ”Te poți retrage”. Ce convenabil! Află domnule, că nu am venit, să plec!  Dacă nu mă vrei, pleacă tu, ieși, dispari!
Camelia se enervase, buza de jos îi trebura, fața i se îmbujorase, pupilele se dilataseră. A aruncat o privire de animal învins, dar gata să-și apere teritoriul.
-Stai puțin, Andrei a prins-o în brațe și cu mâna stângă a început, să o mângâie pe păr, stai puțin, nu asta am vrut, să spun. Am vrut, să te ajut, în caz că erai nehotărâtă. Ești foarte importantă pentru mine, rămâi aici și vom petrece clipe minunate. Hai vino, așează-te aici lângă mine pe canapea.
-Nu, stau aici în fotoliu, ia loc și tu în celălalt, vreau să-ți țin mâinile și să te privesc în ochi.
Andrei a luat sticla cu băutură, cele două pahare și le-a așezat pe măsuță. Cu ochii la femeia din fața lui, s-a așezat în fotoliul.
-Aseară am plâns foarte mult. Soțul m-a așteptat cu o cină romantică, gătise fripturi, cumpărase aperitive fine, iar în mijlocul mesei tronau două sticle, una cu brandy la fel ca asta și una cu șampanie roze, amândouă de calitate. Când m-a văzut, mi-a sărutat mâna cu multă curtenie, așa cum o făcea în  tinerețe noastră, apoi cu gest larg , un fel de reverență, m-a invitat, să-mi schimb rochia cu una de gală, nu mică mi-a fost surpriza, să constat, că pe pat se găsea o splendidă rochie de seară. M-a rugat, să o îmbrac, apoi să vin în sufragerie. Recunosc, că am îmbrăcat rochia, având un sentiment de vinovăție. Când am intrat, a venit în întâmpinarea mea, mi-a luat  mâna, apoi m-a condus la locul meu de la masă.
”-Vreau să-mi cer iertare, mi-a zis soțul , pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit în aceste nopți. Te asigur că nu am fost la nicio femeie, noapte de noapte am dormit la fiul nostru în apartament; te rog, să nu te superi pe el, eu l-am rugat, să nu-ți spună, dacă vrei, să-l întrebi, acum are dezlegare din partea mea să-ți spună adevărul”.
-”De ce ai făcut asta? Nu te-ai gândit cât voi suferii? Nu ți-a păsat?”
”-Ba da, dar așa am considerat, că îți dau o lecție. Lecția a fost mai mult pentru mine, am înțeles, că nu este suficient să-ți dau bani, că mă iubești mult și că îți dorești, să fiu mai mult lângă tine. De acum în colo trei seri pe săptămână inclusiv  sâmbăta și duminica le vom petrece împreună”. Seara a continuat cu jurăminți de dragoste de o parte și de alta. Iar acum iată-mă aici! Ce fel de om sunt?
-Ce mi-ai povestit acum, explică ieșirea ta de adineauri. Camelia, Andrei a prins mâinile femeii și se uita în apele adânci din  ochii ei albaștri, Camelia m-ai tulburat, mă simt vinovat. Am venit cu sufletul, cu inima încărcată de iubire și de dorință, ce mi-ai povestit, m-a prins în ofsaid, în afara jocului. Tentația mea este, să plusez, pentru a te avea, dar un minim de rațiune apărută în ultim moment, îmi spune, să mă opresc. Lupta este puternică, pe de o parte te vreau cu toată ființa mea, pe de altă parte îmi dau seama, că a continua, înseamnă, să te distrug. Mâine după ce eu voi pleca, nu îți vei ierta acest moment de rătăcire. Spune-mi că greșesc.
-Nu, nu îți spun, ai dreptate, așa va fi cum spui, dar sunt gata, să suport consecințele.
-O faci dintr-o obligație, pentru că nu poate fi altceva decât o dorință, nu cred, că este vorba de iubire. Cred că mai mult vrei, să-mi mulțumești, pentru că ți-ai regăsit iubirea pierdută de acasă. Ai vrea, să fiu premiul tău.
-Te doresc, te vreau, îmi ești drag, ce nu înțelegi?
-Înțeleg totul, doar locul unde ne aflăm, nu-l înțeleg. Spune-mi, de ce mi-ai povestit, ce ai făcut tu cu Șerban aseară acum și nu după ce se consuma dragostea dintre noi?
-Așa am simțit.
-Da, așa ai simțit, pentru că ești fericită de modul în care s-au terminat divergențele cu soțul tău. Ești fericită, pentru că bărbatul te iubește, ești bucuroasă, că ai aflat acest lucru; te măcina de fapt  așa zisa lui trădare și ai căutat o răzbunare în brațele mele. Acum, după ce mi-ai spus totul, vraja a dispărut. Pot bea un păhărel cu tine, atât.
-Vreau să îți mulțumesc pentru tot, a continuat Andrei ,ai fost o gazdă agreabilă, amabilă și foarte bine pregătită profesional. Mă bucur, că te-ai împăcat cu bărbatul tău, ăsta este cel mai important lucru.  Îți doresc, să ai o viață frumoasă, plină de iubire și înțelegere. Am fost pe cale, să comitem o greșeală, mă bucur, că nu am dus la capăt, ce ne pornisem, să facem. Dacă era posibil, să existe o aventură, aș fi continuat să rămân aici, așa îmi întrerup călătoria și plec acasă.
Andrei s-a ridicat în picioare cu paharul în mână, la fel a procedat și Camelia, au ciocnit paharele, femeia se uita cu drag  și respect la bărbatul din fața sa.
-Ești un om minunat, venisem pregătită, să mă dăruiesc ție.  Nu m-ai respins, m-ai făcut, să înțeleg, că eram pe cale, să comit o greșeală. Sinceră să fiu, dacă nu te-aș vedea în fața mea cu paharul în mână, cât se poate de real, aș crede, că ai fost un înger, care mi-a adus liniștea în casă. Vino să te sărut! 
Camelia și-a încolăcit mâinile pe după gâtul lui Andrei, s-a ridicat pe vârfuri și i-a prins buzele într-un sărut pasional. Bărbatul i-a răspuns la sărut, apoi a ținut-o aproape de inima lui. Într-un târziu femeia s-a desprins din brațele bărbatului, s-a uitat cu drag la el și i-a  spus:
-Mulțumesc înger drag, toată viața mă voi gândi la tine, ca la omul care a oprit furtuna și a înseninat cerul vieții mele. Nu-mi rămâne, decât să-mi iau la revedere și să îți doresc o viață frumoasă! Mergi sănătos om bun și minunat! Sper să îți amintești cu drag de mine.
-Vei rămâne pentru totdeauna prietena mea. Cu un ultim sărut cei doi s-au despărțit, bărbatul a plecat primul, urmat la puțin timp de Camelia.
Ajuns la pensiune a chemat patronul să facă plata.
-Gata Victore, spune ce mă costă cazarea, masa și taxiul. Vreau,  să-ți spun, că m-am simțit  minunat, aici, la tine, dacă voi mai reveni vreodată, fii sigur că la tine, voi trage în gazdă. Andrei aștepta fără emoții nota de plată, faptul că se simțise bine cât locuise în pensiune, îl făcea, să accepte cu înțelegere orice preț.
-Domnu* Andrei, mi-a plăcut mult faptul, că v-am avut în pensiunea mea, datorită dumneavoastră am restabilit relațiile cu sora mea, Violeta mi-a povestit, cum ați încurajat-o, să-și caute dreptatea. Banul mă orbise, mi-am revenit, am făcut contract de muncă pentru soră, i-am stabilit un salariu bun, iar Măriucăi i-am interzis, ca pe viitor să se mai ia de sora mea. Ăsta e prețul, Victor i-a întins nota de plată.
-Nu se poate, nu este nici jumătate, din cât ar trebui, să plătesc. Mi se pare prea puțin. Andrei era sincer emoționat, de cadoul făcut de Victor.
-Este plăcerea mea! Eu plec să pregătesc mașina, iau și geamantanul cu mine. Va veni sora, să ridice banii. Într-adevăr după două minute Violeta intra în cameră.
S-a aruncat în brațele lui Andrei, așa cum o fată se aruncă în brațele tatălui său, când urmează, să se despartă pentru un timp îndelungat.
-Vă mulțumesc pentru tot, chiar dacă am încasat câțiva ghionți, nu m-a durut, au fost de la fratele meu, m-a durut mai mult rânjetul cumnată-mi; a trecut, important este, că acum am intrat în posesia banilor, am un contract de muncă pe durată nedeterminată și un salariu oficial foarte bun. Am reușit, să închei și cu Măriuca un acord de înțelegere, este unul strict, care merge până la aplicarea de amenzi, dacă vreuna dintre noi aduce vreo jignire celeilalte , în plus am și o clauză de reziliere a contractului de muncă, dacă va fi  din inițiativa lor, va trebui să-mi plătească 10 salarii, iar dacă eu plec fără consimțământul lor, trebuie, să plătesc o amendă, constând în cuantumul a trei salarii.
Sunteți un om minunat, vă doresc tot binele din lume, dați-mi voie să vă sărut. Violeta l-a cuprins în brațe și l-a sărut pe amândoi obrajii în timp ce Andrei a sărutat-o părintește pe frunte.
-Fata mea uite banii datorați, vă las cu bine, îi mai strânse odată mâna fetei, apoi și-a luat geanta de mână și cu pași șovăielnici a plecat spre ușă. Cu coada ochilor s-a uitat pe holuri după  Măriuca, cum nu se vedea, nici nu a cerut, să o vadă.
Andrei a plecat bucuros ,că în urma lui au rămas oameni fericiți. Simțea că plutește, mulțumirea lui sufletească era mare, gândul i-a zburat, la cei care rămâneau în urmă, un zâmbet i-a apărut în colțul buzelor. Taxiul, cu Victor la volan, a pornit spre gară, Andrei cu capul întors îi trimitea un ultim salut femeii, care rămasă în curtea pensiunii, flutura o batistă; în colțul ochilor Violetei apăruse o lacrimă, era de bucurie pentru noua ei viață și de tristețe pentru cel ce se depărta, în goana mașinii conduse de Victor.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...