Călătorie neterminată IV

     Cinci zile mai târziu Andrei era în camera din pensiune împreună cu Violeta. Discuția a devenit aprinsă în momentul în care, bărbatul i-a spus că:

-Pentru a duce o viață normală, va fi necesar, să te rupi de fratele tău, să faceți o socoteală corectă a datoriei, a dobânzii și a ce a mai rămas de plată. Câți bani a luat pe casă?

-În acte sunt trecuți 15.000 de euro, dar sunt convinsă, că a primit mult mai mult. Însă nu pot dovedi.

-L-ai întrebat vreodată, în mod serios, câți bani a încasat de fapt?

-Nu!

-De ce?

-Din teamă. Mi-a fost frică, să nu mă alunge de aici și să ajung pe drumuri.

-E capabil de asemenea mârșăvie?

-Acum da. Până să se însoare cu Măriuca, era un om deosebit. Acum este în lesă, face, doar ce îi spune ea.

-Au copii împreună, tot îi este teamă?

-Da, pentru că ea îl amenință, că se debarasează de el și-l va arunca  în stradă, acolo unde l-a găsit. Lui Victor îi este frică de sărăcie, mai bine  renunță la mine, decât să părăsească cuibul lui cald.

-Ce ai de gând să faci? Ești o femeie tânără, frumoasă; de ce te îmbraci ca o babă?

-Victor mi-a sugerat, să mă îmbrac așa, pentru că sunt o femeie bătrână săracă și nu trebuie, să mai am relație cu cineva.

-Ești mai tânără și mai frumoasă decât Măriuca, tu ai observat?

-Sunteți dumneavoastră gentil! Eu arăt ca o babă.

-Vei fi o bătrînă, cât timp te vei comporta ca atare. Îmbracă-te, ca o femeie de vârsta ta și vei vedea, că nu ești o babă! Mergi la un coafor, aranjează-te și ai să vezi schimbarea...!

-Nuuuu, nu voi face asta, ce vor zice patronii?

Violeta era speriată la gândul că Victor și Mărioara, ar fi putut, să interpreteze gestul ei îndrăzneț ca o revoltă.

-Îl știi pe cel care a cumpărat casa?

-Sigur că da. Locuiește în ea.

-Mergi și întreabă cu frumosul, explică-i despre ce e vorba, roagă-l să-ți spună, câți bani a dat în mod real pe casă.

-Am fost, s-a lăsat greu, până la urmă mi-a spus, douăzecișicincidemii de euro. Dar a ținut să precizeze, că nu va recunoaște niciodată în fața cuiva acest lucru, poate intra la închisoare pentru fals în declarații și evaziune fiscală.

-Nu i-ai  reproșat lui Victor acest lucru?

-Nu, ieri am fost la cumpărător, voiam, să mă sfătuiesc cu dumneavoastră, să-mi spuneți, ce să fac!

-Când vei avea discuția cu el, trebuie, să fii pregătită, să-ți iei zborul de aici. Ar fi bine, să-l atenționezi, că îi spui nevestei. Sunt convins, că ea nu știe. Am observat că în mașină, are un buzunar secret sub scaunul din dreapta. E prevăzător fratele tău, își pune deoparte bani albi pentru zile negre. Avertizează-l, cu tot ce ți-am spus, evident nu ști de la mine.

-Chiar acum merg, să-i zic, am auzit mașina, a intrat în curte, trebuie, să-mi ceară de mâncare. Plec! Vin mai târziu!

-Să vii cu o cafea decofeinizată!

După plecarea Violetei, a rămas pe gânduri. Fata se găsea într-o situație dificilă , asta pentru că nu a avut încredere în propriile forțe și la mandatat pe fratele ei, să o reprezinte.

Fără să vrea a făcut comparație cu situația Cameliei . Avea o viață îndestulată, tot confortul, inclusiv bani destui pentru satisfacerea tuturor capriciilor. Simțea, că nu este fericită, căci spunea ea, soțul nu o mai iubea ca în prima zi. Astăzi, la muzeu, se plângea, că din seara în care se certase cu el, întârzia mult; dacă în prima și a doua seară găsise niște scuze, acum nici pe acelea nu le mai spunea. La întrebarea ei: ”unde întârzie”? el a răspuns promt că :” nu are ce comenta și ar face bine, să se obișnuiască cu acest mod de viață”. Nu l- a m-ai întrebat, a încercat, să nu-i mai  vorbească , el abia a așteptat , îi convenea noua situație. Camelia era și mai disperată. Aseară la restaurant au mâncat amândoi după terminarea programului la muzeu, discuția a fost axată pe ceea ce se  întâmplă în familia ei.

-Cred că mă pedepsește, pentru că m-am revoltat, dar nu-mi pasă! Nu știu, de ce am avut încredere în dumneavoastră și v-am pus viața mea pe tavă!

-Pentru că sunt un străin și chiar dacă aș bârfi, sunt departe, de cei care vă cunosc.

-Îmi dați voie să vă spun pe nume?

-Te rog!

-Andrei, suna frumos numele spus de ea, Camelia i-a prins mâna și se uita în ochii lui, Andrei, ce părere ți-ai format despre mine?

-Bună!

-Doar atât?

-E suficient, dar dacă vrei, pot continua, ești o femeie cu o vastă cultură, inteligentă, frumoasă și cred eu, ai fost foarte mult alintată.

-Așa este! De unde ști?

-Și acum cauți același lucru, alintul. Ești un copil mare. Acum plângi, că nu mai ai jucăria ta. Trebuie, să recunoști, că Șerban a fost pentru tine un fel de pușculiță- jucărie, acum a plecat jucăria și a rămas pușculița. Te-ai întrebat, ce vei face, dacă jucăria își va lua și pușculița?

-Nu, nu m-am întrebat!

-Ești un om bun! Așa mi-aș dori să fie soțul meu. Mă uit în ochii tăi, văd atâta dorință, căldură și iubire neostoită. Dă-mi mie prinosul tău de iubire, mângâierile tale, dragostea ta.

-E prea târziu pentru mine.

-Intră!

Bătaia în ușă l-a smuls din gânduri.

Violeta cu o tavă în mână pe care se găsea: ceașca cu cafea, pachețele cu zahăr și o lingurință a intrat pe ușă. A pus totul pe măsuță, apoi s-a adresat lui Andrei:

-Vă rog, să-mi puneți o gură de țuică și să-mi dați voie, să iau loc!

Bărbatul a încuviințat, apoi i-a întins un păhărel pe jumătate plin cu licoarea galbenă.

-Vă mulțumesc!

-Ai vorbit?

-Da...

-Cum a fost? Andrei era curios, voia, să afle totul odată.

-Greu! Când a văzut, că știu atât de multe lucruri, pe care el le considera secretele lui și sunt hotărâtă, să le spun nevestei și tuturor celor care vor, să mă asculte, a înțeles, că este prins la înghesuială și trebuie să cedeze; de nervi mi-a tras două perechi de palme. M-a durut, odată pentru că au fost chiar grele loviturile și al doilea, am înțeles că legăturile noastre frățești, s-au rupt. Am făcut socoteala cu el la sânge, inclusiv pentru perioada cât am lucrat și nu m-a plătit. Are să-mi dea șapte mii de euro, cinci mii de la casă pentru că eu îi plătisem în termen, iar dobânda trebuia calulată, doar dacă nu mă încadram în perioada de grație, iar două mii pentru cât timp muncisem, fără să fiu plătită.

-Ești mulțumită?

-Nu, am câștigat niște bani, dar am pierdut un frate.

-Ai fi fost fericită, dacă nu știai nimic și rămâneai sluga lui pentru totdeauna?

-Nu, dar este fratele meu. Nu a fost așa, m-a ajutat mult, cât am fost în școală, puteam pune bază pe cuvântul lui; banul și nesiguranța din casa asta l-au făcut, să fie egoist.

-Vei pleca de aici? Nu mai poți sta!

-M-a rugat, să nu plec! Pentru a nu fi nevoit, să-i explice Măriucăi. Voi lucra în continuare, iar el mă va plăti cum va putea, în plus îmi va face carte de muncă. Îi va spune nevestei, că nu mă plătește, dar că este necesară angajarea, pentru ca eu să beneficiez de asigurare medicală și vechime în muncă.

-Cum te simți acum? Fii sinceră!

-Trebuie să recunosc, că sunt alt om, am dat o bătălie, din păcate inamicul a fost fratele meu, am câștigat greu! Am fost tentată de câteva ori, să abandonez, de fiecare dată v-am simțit în spatele meu, încurajându-mă! Așa am putut, duce lupta până la capăt. Vă mulțumesc, fără dumneavoastră și sfaturile pe care mi le-ați dat, nu aș fi reușit; dar mai ales faptul că, vă știam de partea mea, m-a determinat, să lupt până la capăt.

Violeta s-a ridicat de pe scaun, a ocolit măsuța și cum Andrei se ridicase și el, l-a sărutat pe obraz.

-Vă mulțumesc mult! Sunt fericită, de acum sunt alt om. De mâine mă voi îmbrăca altfel. Din cei o mie de euro pe care deja mi i-a dat voi merge la cumpărături, toată garderoba va fi nouă.

-Așa să faci! Abia aștept, să te văd.

-Acum plec, dacă aveți nevoie de ceva, sunați! Poate îmi fac timp, să trec mai târziu, să vă văd și să vă povestesc, ce s-a mai întâmplat.

-Bine! Ai grijă de tine!

Mașina se strecura cu abilitate prin furnicarul de autovehicule care circulau la acea oră, Victor era atent la drum, din când în când se uita la Andrei prin oglinda din interior. Se vedea, că îl preocupa ceva. Bărbatul aflat pe bancheta din spate simțea privirea șoferului, pentru o clipă a crezut, că bănuiește ceva din conspirația lui cu Violeta. S-a făcut, că nu vede preocuparea lui Victor și a continuat, să privească pe geam, uitându-se absent, la blocurile și magazinele care rămâneau în urmă.

-Știți că Violeta este sora mea?

-Nu, nu m-a interesat. Nu știa încotro bate Victor, s-a așezat în gardă.

-Ieri am avut o discuție puternică cu ea, chiar i-am tras două palme.

-Probabil a spart ceva de valoare.

-Nu, cu ceva vreme în urmă i-am dat niște bani cu împrumut, soțul ei cum a văzut banii, i-a luat și dus a fost. Violeta a venit la mine și mi-a spus ce nenorocire, s-a întâmplat. Banii nu erau numai ai mei, ci și ai nevestei, nu puteam, să o iert de datorie, sărea Mărioara în sus. Am convenit, să vândă casa. Eu m-am ocupat de toate. I-am spus, că am luat mai puțin pe casă, prin urmare, nu a scăpat de datorie, plus că vor mai fi niște dobânzi. Așa că pentru ea cel mai bine ar fi, să se mute la mine și să muncească pe mâncare și un acoperiș deasupra capului. A acceptat, lucrurile au mers bine până când, a început, să se intereseze, cu cât am vândut casa. Cumpărătorul a spus adevărul, de altfel eu nici nu-i interzisesem în mod formal, ea a venit la mine și a început, să țipe, că am excrocat-o și că am vrut, să o fur. Am încercat, să-i explic, că nu făceam altceva decât, să-i strâng banii și să-i dau atunci când, va avea nevoie de ei. Ea nu și nu, că am furat-o, atunci am lovit-o și i-am dat toți banii, iar de acum o plătesc ca pe orice angajat.

-De ce îmi spuneți mie? Sunt un străin.

-Stați de 7 zile în pensiunea noastră, am reușit, să vă cunosc, în plus, simțeam nevoia, să vorbesc cu cineva, cu nevasta nu puteam, iar alții m-ar fi înțeles, greșit.

-Sincer să fiu, nici eu nu cred chiar sută la sută, ce mi-ați spus, dar este treaba conștiinței dumneavoastră. Pe de altă parte, personal sunt mulțumit, de modul în care am fost tratat de către personalul pensiunii. Voi revenii cu drag oricând. Restul sunt probleme de familie, pe care singuri le veți rezolva. Văd că ați ocolit.

-Da, să am timp, să vă povestesc, nu vă va afecta la preț.

În muzeu îl aștepta Camelia, avea ochii roșii, se vedea că plânsese. Pe masă două cești aburinde cu cafea, aroma cafelei proaspăt râșnită se simțea de la ușă.

-Sărut mâinile, Camelia! Gata, ai făcut cafeaua? Vreau să termin astăzi, mâine am să mă plimb fără nicio grijă prin oraș, apoi voi pleca.

-Andrei, stai jos! Bem o cafea, apoi te apuci de lucru! Vreau să vorbesc cu tine!

-Spune, dacă te pot ajuta cu ceva, o fac cu plăcere. A privit-o în ochi, încercând, să pătrundă dincolo aparențe, chipul frumos al femeii era brăzdat de îngrijorare, fruntea curată dintr-o dată era plină de cute, teama, grijile și noaptea nedormită își pusese amprenta.

-Șerban nu a fost acasă în această noapte.

-Ți-a dat telefon, a lăsat un bilet?

-Nu!

-Acum unde este, a venit?

-Tocmai când  ieșeam pe ușă, el intra. M-a salutat cu zâmbetul lui dulce, a trecut pe lângă mine, fără să spună nici un cuvânt. M-am întors din ușă, să-l întreb, de unde vine, dacă a pățit ceva. Nu am putut, a intrat în baie, a încuiat ușa și a dat tare drumul la apă. Am plecat, nu aveam ce face, era clar, că nu voia ,să vorbim. L-am sunat acum un sfert de oră, mi-a respins apelul. Ce fac?

-Nimic, comportă-te normal, nu-l mai suna, dacă te sună, primul apel refuză-l. Te va suna în mod sigur din nou, este bărbat și nu acceptă, să fie ignorat. Atunci să-i răspunzi, iar vorbele tale să fie: calme, calculate, reci. Nu-l întreba nimic în legătură cu absența de acasă. Dacă încearcă, să-ți explice cauza pentru care nu a venit acasă să-i replici sec: ”tu nu ai fost acasă? scuze, nu am observat!” Să limitezi discuția  pe motiv că, un bărbat  dorește să viziteze muzeul și ești singură în acest moment.

-Crezi că se destramă căsătoria mea?

-Nu asta îți dorești?

-Nu știu, în acest moment chiar nu știu. Camelia se uita țintă în ochii căprui cu ape verzi ai lui Andrei, ar fi vrut, să se cuibărească la pieptul lui, să-i simtă inima cum bate. A închis ochii pentru o clipă, simțea mâna bărbatului, cum o mângâie pe față, pe gât, cum îi sărută ochii plânși și fruntea înnourată. A deschis ochii, simțea că nu mai are putere, ar fi vrut ca în acea clipă să fie sărutată, se simțea vulnerabilă.

Camelia continua, să-l privească în ochii lui căprui cu nuanțe verzi  și să-i mângâie mâna, simțea nevoia să fie adorată, să audă vorbe frumoase. Îl plăcea pe Andrei, era atrasă de prestanța lui, de vorba hotărâtă, de zâmbetul abia schițat, deși trecuse câteva zile de când lucrau împreună, nu-l văzuse râzând, cel mult surâsese în anumite momente.

-Andrei, te rog, să vii cu mine, vreau, să îți arăt ceva. Intră aici! Cu mâna a deschis o ușă, care dădea într-o cameră aflată în semi obscuritate. Cât timp bărbatul s-a uitat în jur să se familiarizeze cu lucrurile, care erau puse într-o anumită ordine, Camelia a încuiat ușa de la intrare. A revenit repede în cămăruța depozit, l-a prins pe Andrei de mână,apoi i-a spus simplu :

-Iubește-mă!

Puțin descumpănit, i-a prins fața în mâini, a pupat-o pe frunte, apoi a strâns-o în brațe, așa cum un părinte își îmbrățișează copilul care, îi împărtășise necazul lui . Femeia s-a cuibărit la pieptul lui, capul îl lăsase pe spate, buzele fremătânde cereau să fie sărutate. Andrei a sărutat-o ușor pe buze, a strâns-o mai tare la pieptul , voia, să o determine, să treacă peste acest impuls. Camelia era mult prea înfierbântată, nu gândea, voia doar, să fie iubită, avea nevoie de mângâierea lui. Îl plăcea mult, ar fi vrut, să fie a lui acolo, peste documentele care spuneau cum înaintașii, iubiseră tainic alte femei. Cu mâna tremurândă de emoție și nerăbdare a început, să-i descheie nasturii de la cămașă. Andrei a încercat timid, să se opună:

-Camelia, nu-i bine ce facem!

-Ba da, te doresc, vreau să fii al meu acum,aici!

-Și eu te vreau și încă mult, nu vreau, să profit de tine , când ești vulnerabilă. Vreau să ne întâlnim mâine și să ne bucurăm de o zi de dragoste. Te rog, nu te resping, vreau doar, să nu regreți gestul de acum. În timp ce îi vorbea, bărbatul o ținea strâns îmbrățișată.

-Cum vrei! Femeia era iritată de refuzul bărbatului. A ieșit din cameră, apoi a descuiat ușa de la intrare.

-Pe birou sunt ultimele documente, pe care le-ai cerut.

Ziua s-a scurs greu. Seara și-au luat la revedere.

-Uite numărul meu de telefon, dacă vrei să ne întâlnim mâine, sună-mă!

Femeia la privit absentă, a luat hârtiuța cu numărul notat pe ea, s-a uitat la el, apoi i-a spus:

-Te sun mâine, Camelia vorbea și privea pe lângă Andrei, vom avea, o ultimă discuție înainte ca tu să părăsești orașul. Nu închiria nici o cameră, mă ocup eu, cunosc mai bine locul. Pe mâine, apoi s-a ridicat pe vârfuri și l-a sărutat în fugă pe obraz.