În pețit

  

     Într-o joi seara o văd pe mama că îmi aduce hăinuțele curate pe care le îmbrăcam numai duminica, când mergeam cu ei la horă.

-Mămico de ce mă îmbraci cu hainele  bune?

-În seara asta mergem la logodnă, se însoară  Gicu, te iau și pe tine, să fii cuminte, ai înțeles?

A venit bunicul împreună cu bunica, nenea Gicu, unchiul meu și împreună cu părinții mei, am plecat  spre casa fetei, ce urma a fi pețită. Bunicul avea o damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană de cinci litri cu țuică. Bunica, într-o traistă de cânepă, avea înfășurat într-un ștergar, din in țesut în casă, doi cozonaci uriași, crescuți încă odată cât tava, rumeni și pufoși.

Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar și pe mine m-a pupat Lisăndrina, mama fetei, deși în toamnă îmi trăsese o chelfăneală soră cu moartea, pentru furtul  unui ciorchine de strugure și ăla acru, din grădina ei. Tatăl fetei, Florea, a primit vasele cu băutură, iar Maria, fata ce urma a fi pețită, a luat cozonacii de la bunica. Am fost invitați să luăm loc la masă, dar mai întâi am dat jos din hainele grele de iarnă, în soba cu vatra joasă, ardea focul, în casă era plăcut, mirosea a busuioc și cozonaci. După ce au luat loc la masă, au început să discute de una, de alta.

- E o iarnă grea, spunea neica Florea, așa îi ziceam  eu tătălui fetei, iar mamei, Lisăndrina, îi spuneam lelea Lisăndrina.

-Da, nu am scos caii din grajd de o săptămână, spunea bunicul, drumurile sunt înzăpezite. Bine că ”mai am de moară” ( a avea mălai), cazanele sunt pline cu untură și  carne prăjită, iar în pod, oasele de porc, șuncile și cârnații, toate afumate, sunt la locul lor. Duminica, când ne strângem toți acasă,  iau un cârnat, îl pun pe jar, face femeia o mămăligă mare, mai vârtoasă să rămână și pentru dimineața, merge cu cârnatul fript, mie îmi place, să înting cu mămăligă în strachina în care a fost cârnatul, după ce îl frig își lasă multă zeamă, ce vrei, am 10 guri la masă. Le frig un cârnat o dată, mă doare sufletul când văd cât mănâncă, dar m-ar durea sufletul și să știu, că nu s-au săturat. La dumneavoastră în casă sunteți puțini cinci cu toți, poate rămâneți chiar patru, e casă ușoară.

Între timp, neica Florea turnase țuică în niște cești de pământ înalte, le umpluse pe toate, apoi cu ceașca în mână îi îmbie și pe ceilalți să ridice ceștile :

-Noroc sănătate și bine ați venit pe la noi! neica a rămas cu ceașca în aer văzând că bunicul nu o ridică pe-a lui. Da ce, sunteți bolnavi, nu obișnuiți țuica?

-Ba obișnuim, doar că noi am venit cu oarece treabă, ne-am bucura, dacă ne-ați întreba, care-i motivul vizitei.

-Păi eu știu, de ce ați venit, hai să bem și să urăm fericire copiilor.

-Lucrurile simple sunt complicate, de aceea doresc, să mă întrebi, de ce-am venit în vizită pe așa vreme.

-Uite că te întreb : de ce ai venit?

-Așa, acum pot vorbi, pentru că am o întrebare la care să răspund. Am auzit, iar băiatul ăsta al nostru ne-a adeverit, că aveți o fată de măritat, așa este?

-Da, avem.

-Am vrea, să ne-o dați nouă, dacă ne vom înțelege.

-Ce pretenții aveți?

-Ei, dacă copiii se plac, e suficient, dar pentru ca și lor să le meargă bine, ar trebui să-i ajutăm cu ce putem. Am ridicat pentru el o căsuță, nu e mare, dar pentru început e bună. Îi dau și un pogon de pământ, nu pot să-i dau mai mult, că mai am alți 7 copii în urmă. Mă gândeam, că le-ar prinde bine să îi dai fetei de zestre alea două pogoane de pământ de la Negrași, e bună și jumătatea de pogon de la Bălana. Cam atât.

-Nu mai vreți nimic altceva?

-Cam atât, în ce privește pământul, dar la casă nouă e bună o văcuță cu lapte și cu vițelul lângă ea, știu că a fătat vaca bălțată, m-am uitat la ea astă toamnă, e tânără, nu cred că are mai mult, de trei viței fătați. Apăi, tot pentru binele lor, fata ar trebui să aibă o mașină de cusut, pentru casă dacă lucrează și e bine. Au să aibă copii, le trebuie ciorapi, mănuși, la fel și lor celor mari, nu ar fi rău dacă ai rupe 10 oițe din cele 20 pe care le ai date la cioban. Când s-or muta în casă lor, sper că veți face tot posibilul să mobilați casa.

-Sunt de acord cu toate cele cerute, așa mă gândeam și eu să-i dau.

-Înseamnă că ne înțelegem.

-Dacă accepți, cinci oi, în loc de zeci , batem palma.

-Pentru binele copiilor, dai zece oi și batem palma, bunicul nu vrea să lase nimic de la el.

-Nu, nici o oaie peste cele cinci pe care le ofer. Dacă nu vrei, lasă-mi fata acasă și ce voi mânca eu, va mânca și ea

-Ține-ți fata, eu nu o iau de aici. Ține-o în vatră, hai băiete să mergem, bunicul a căutat din ochi pe nenea Gicu, acesta dispăruse, unde e femeie fiul tău? A întrebat bunicul pe bunica.

-A plecat Ioane, a plecat cu Maria, a zis, să vă tocmiți mai departe, ei se iubesc și nu dau doi bani pe târgul vostru. Bunicul vedea că e gata să-i scape printre degete mica afacere, așa că a ridicat ceașca cu țuică și a zis:

-Cuscre, fie cinci oi și batem palma, dar mai dai un miel de Paști.

-Batem palma cuscre și să fim sănătoși! Dau și mielul de Paști, neica Florea își râdea în barbă, se văzuse și cu fata măritată și îi rămăsese și cinci oi.