Totalul afișărilor de pagină

joi, 31 decembrie 2015

La mulţi ani Prieteni!

 
     
Astăzi este ultima zi din anul 2015, astăzi se încheie un an cu bunele şi relele lui. Dacă vom şti cum să facem, poate anul care vine va fi mai bun. În acest ultim articol, din acest an, nu voi scrie despre politică, măcar astăzi vreau să uit toate relele făcute de politica românească, nouă tuturor şi României în întregul ei. Astăzi vreau să reuşesc să ajung la toţi prietenii şi cititorii mei să-i îmbrăţişez, să-i încurajez şi să le doresc multă sănătate, fericire, unitate, pace în familii, în Ţară şi în lume şi nu în ultimul rând, din inima mea hipertensivă vă transmit un călduros: LA MULŢI ANI! .
       Dragi prieteni, vă propun ca astăzi când comemorăm 126 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Ion Creangă, scriitor, povestitor, pedagog şi diacon, să ne amintim cu bucurie de cel ce a fost Nică, fiul lui Ştefan Apetrei din Humuleşti şi a Smarandei Creangă din Pipirig. Să ne amintim de poznaşul copil pe care l-am întâlnit în copilăria noastră. Să ne amintim de „Capra cu trei iezi, Stan Păţitul, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Harap Alb” şi câte alte multe întâmplări şi povestiri spuse cu mult umor şi înţelepciune populară. Să nu uităm „Amintiririle din copilărie”, o bijuterie a literaturii române, o nestemată a prozei româneşti ce stă în gâtul lui Patapievici et.co.
Nu trebuie să uităm pe cei care, prin scrierile lor, ne-au făcut copilăria mai frumoasă, nu avem dreptul să uităm, atunci când vom uita pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Alecsandri, Haşdeu etc.vom muri câte puţin cu fiecare operă uitată, cu fiecare scriitor uitat. Fiinţa noastră va deveni uscată, searbădă şi vulgară ca vocabularul lui Patapievici. Nu avem dreptul să ardem cărţile celor care ne-au învăţat să vorbim în limba noastră, cărţile celor care prin scrierile lor au scos mierea la suprafaţă din frumuseţea cuvintelor româneşti.
       Dragi prieteni, în copilărie am furat cireşe de la mătuşa Mărioara, pentru că fiecare dintre noi am furat câteva cireşe de la o zgripţuroaică precum mătuşa lui Nică. Am fost la scăldat şi am uitat vaca legată de o salcie, în loc să o duc la păscut, am legat-o, iar eu m-am jucat, eram copil, asta nu m-a scutit de pedeapsă. Nu mi-a luat mama hainele, mai bine le lua, pedeapsa mea a fost mai aspră, cu toate această bătaie, am rămas tot copil. Chiar dacă nu am fost la iarmaroc să vând cucul armenesc, tot aveam necaz pe pupăza care cânta într-un nuc lângă casă. Mama mă trezea înainte să cânte pupăza, îmi dădea pe fugă ceva să mănânc pentru a nu mă spurca frumoasa cântătoare, apoi la treabă. Ar fi multe de spus despre Creangă, despre acest hâtru moldovean, mă opresc aici, acum vă pregătiţi de revelion, nu vreau să vă plictisesc prea mult.
       Ah, revelionul, încă un prilej de îmbuibare şi chiolhan pentru alţii, prietenii mei sunt ponderaţi.
Dragi prieteni, vă doresc UN AN NOU FERICIT! MULTĂ SĂNĂTATE şi să avem parte de PACE!
Dumnezeu să vă apere şi să vă călăuzească în noul an!
Dumnezeu să apere România!
Mulţumesc pentru poză : cuvintecelebre.ro

miercuri, 30 decembrie 2015

30 decembrie 1947

     
Regele a abdicat, trăiască comunismul. Aşa ar fi putut striga mareşalul palatului regal. Regele Mihai a domnit de două ori, prima dată când era minor, după moartea regelui Ferdinand, sub regenţă, din 20 iulie 1927-8 iunie 1930, iar a doua oară din 6 septembrie 1930-30 decembrie 1947.
Este de remarcat fapul că, deşi tatăl său Carol al II-lea renunţase la dreptul de prinţ moştenitor, devenind o persoană particulară cu numele de Carol Caraiman, acesta nu ezită, susţinut şi de naţional ţărăniştii din ţară, să-şi detroneze propriul fiu, apoi să se încoroneze rege sub numele de Carol al II-lea.
A doua domnie a regelui Mihai începe după ce Ion Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, îl obligă pe regele Carol al II-lea să abdice pentru a stabili liniştea în Ţară. Astfel la 6 septembrie 1940 prinţul Mihai devine regele Mihai I al României. După revolta legionarilor din iarna lui 1940, apoi înăbuşirea revoltei legionare de către Ion Antonescu, acesta se declară Conducătorul Statului, iar rolul regelui devine unul decorativ. În acest fel mareşalul Antonescu îşi asumă toată politica ţării şi eventualele repercusiuni ce puteau decurge de aici.
       La 23 August 1944, Antonescu a fost arestat de către forţele palatului aliate cu comuniştii şi umbrele şefilor partidelor istorice. Regele Mihai apare ca o floare de crin, Antonescu reuşise să-l apere cu propria viaţă. Prin actul de la 23 august s-a făcut mult rău armatei române. Ostaşii români au încetat lupta împotriva sovieticilor, iar ruşii au luat prizonieri mii de soldaţi nevinovaţi, toţi au ajuns în lagărele de muncă sovietice. Abia în 12 septembrie 1944 se semnează pacea cu URSS şi încetează acţiunile agresive ale ruşilor împotriva armatei române. După ocuparea României de către URSS în 1944, rolul regelui devine din nou decorativ. Ruşii fac şi desfac guverne, conduc Ţara prin cozile lor de topor.
Regele nu are nici o putere, totuşi, pentru a slăbi puterea comunistă şi a atrage atenţia poporului şi opiniei publice internaţionale asupra modului în care este condusă România, regele intră în greva regală, refuzul regelui de a contrasemna hotărârile guvernului Petru Groza. Grevă a fost între 21 august 1945- ian 1946, a fost declanşată în urma faptului că primul ministru Groza a refuzat să-şi prezinte demisia, deşi regele o ceruse. Cerinţa regelui se baza şi pe faptul că occidentalii nu recunoşteau guvernul comunist. Cu toată greva regală, guvernul continuă să funcţioneze, iar în urma unei concesii făcute ocidentalilor de către guvern prin cooptarea în executiv a doi reprezentanţi din partidele istorice, unul de la PNL şi altul de la PNŢ, occidentul recunoaşte guvernul, iar regele iese din grevă.
      Situaţia regelui era destul de precară. Partidele istorice pierduseră alegerile din 1946, nu analizez acum de ce au pierdut, ruşii erau tot mai stăpâni în Ţară, americanii, pe care îi aşteptau partidele istorice şi duşmanii comunismului, nu se arătau la orizont. Pentru a mima democraţia regele era menţinut de către comunişti la Palatul Elisabeta. Semnalele pe care le primea din occident nu erau încurajatoare pentru tânărul rege. În noiembrie 1947 merge la nunta Prinţesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii, aici are contact cu liderii importanţi ai lumii. Sugestia lor, a liderilor, pentru regele Mihai este unanimă, trebuie să abdice.
Regele revine în Ţară, încă mai speră că va putea coabita cu regimul comunist. Ruşii sunt categorici, regele trebuie să plece. Comuniştii români execută ordinele, îl determină pe rege să plece. Regele Mihai a fost detronat de ruşi cu ajutorul britanicilor şi americanilor, aceştia din urmă au participat prin lipsa de reacţie.
Regele Mihai, a semnat actul prin care ne-am vândut ruşilor, aşa au fost vremurile, aşa a fost istoria. Nu este vinovat pentru acest lucru, istoria se scrisese pe front.
     Antonescu nu greşise când ne-am aliat cu germanii. România ca întodeauna a fost ca o frunză în calea vânturilor istorie, căutăm vinovaţi, nu sunt aici, vinovaţii sunt întruchipaţi în Ares şi Marte.
Nu vreau să fac o analiză a perioadei , de altfel foarte scurtă, în care regele Mihai a avut o influienţă asupra conducerii statului.
Las lucrurile aşa cum sunt, regele României este încă în viaţă. Poate mai târziu voi fi mai direct.
Dumnezeu să apere România!
Dumnezeu să-i apere pe români!
Mulţumesc pentru poză :libertatea .ro

marți, 29 decembrie 2015

Cadourile din bradul politicienilor şi gaura din bugetul României

      
Acum la sfârşitul anului aş dori să aduc elogii politicienilor şi Bărbaţilor de stat (aici pot intra şi femeile) din anul ce tocmai se încheie.
Klaus Iohannis, un etnic sas, adus cu salvarea în PNL cu scopul de a fi făcut Preşedinte al României. Ce îl recomandă pe neamţul Iohannis în afara faptului că a fost Primar al Sibiului şi are în dotare 8 case? Modul în care a dobândit aceste case deja este arhicunoscut şi de noi şi de justiţie, numai procuratura nu a aflat, altfel soţii Iohannis ar fi trebuit să răspundă la întrebările legate de actele false întocmite la dobândirea a două imobile (imobile pe care le-a şi pierdut în urma unor hotărârii judecătoreşti rămase definitive). Pe domnul Iohannis îl recomandă marea sa elocinţă, disponibilitatea de comunicare, este foarte comunicativ când tace, sunt sigur că a câştigat concursul „mutul vorbăreţ”, domnul Iohannis, pentru a fi sigur, atunci când totuşi este nevoit să deschidă gura, că vorbeşte în româneşte şi nu în limba maternă, citeşte după promter, sau direct după fiţuica strecurată de vreun consilier . Am avut ocazia să mă aflu într-un magazin de electronice, într-o zi de pensie, aglomeraţie mare, mulţi bătrâni la raionul de calculatoare, toţi voiau laptopuri, curios m-am adresat unuia : ce faci prietene cu laptopul? S-a uitat la mine ca la altă arătare apoi a şuierat printre cei doi canini rămaşi :”comunic cu preşedintele, nu ai feizbuc, nu eşti informat, acolo ne întâlnim cu el, uite acum e la Miami, dar ce contează, în fiecare seară pune poze cu nevasta, ar fi pus şi cu copiii, dar n-are. Am văzut la unu Gheorghe, de la mine din sat, că ăsta are feizbuc. Aşa că, ne-am mobilizat toţi pensionari din Răcita de Sus şi am venit să cumpărăm calculatoare”.
     Toată lumea e mulţumită, nimeni nu-l întrabă pe domn Iohannis :”cum e domle cu achiziţia caselor, cât ai plătit impozite, cum faci cu bani încasaţi ilegal din chirie, din moment ce casa nu a fost dobândită legal, iar instanţa de judecată a decis să o predai statului?
E o veselie totală, guvernul dă banii, iar Iohannis se plimbă, ba în Madeira, ba în Miami, ori unde îi trece prin cap. Iar penru a avea cât mai mulţi bani de buzunar, s-a decis să i se tripleze salariul, bravo sunt mulţumit şi fericit că în fruntea statului naţional român, avem ca Preşedinte un neamţ.
Culmea este că avem pretenţia ca ăsta să apere pe români, să gândească la propăşirea poporului român, el este neamţ, va gândi nemţeşte, va trăi nemţeşte şi va iubi Germania. Dacă vreţi, în două cuvinte este trimisul plenipotenţial al lui Merkel în România.
       PNL condus bicefal de silfida Alina Gorghiu şi buldogul Vasile Blaga.
Alina Gorghiu, o fetişcană ajunsă printr-un accident în fruntea PNL, până să cadă guvernul Ponta avea o singură lozincă : „jos Ponta”. Acum a pierdut-o şi pe aceea, nu mai are şarm, a devenit bolovănoasă, bătrânicioasă şi debusolată, după ce Predoiu a fost tăiat de Iohannis de la porţia de caşcaval din fruntea guvernului. Pupila lui Iohannis a rămas pe craca conducerii PNL, izolată, ignorată şi fără glas. Cotcodăciala ei nu trece de nivelul propriilor buze, e mentală.
Vasile Blaga o mumie rătăcită, foştii pedelişti din gaşca lui Boc îl pot transforma în moaşte şi pupa pentru binecuvântarea dată şi iertarea de păcatele furtului din timpul guvernării Boc.
PNL un partid mare care va fi înjumătăţit de procuratură, dacă procuratura nu se îmiedică de cioturi.
Liberalii şi pedelei au fuzionat pentru aş amesteca păcatele, sigur mai mari ale celor din PDL. Ce contează, cine stă să cântărească? Liberalii, părăsiţi de Iohannis, se aşteaptă la ce este mai rău.
     PSD, un partid mare care a mers bine cât a fost Ponta la conducere. Plecarea lui Ponta din fruntea partidului, mai apoi din fruntea guvernului a lăsat partidul în derivă.
V.V.Ponta, un politician tânăr, ambiţios, de multe ori hazardat, a intrat cu capul înainte, a ştiut să revină, cu fiecare eşec s-a întărit, per total a făcut o treabă bună. Sunt şi lucruri de îndreptat, aşa va fi mereu, nimeni nu este perfect. A încercat să aibă verticalitate, a mai şi greşit, mai ales în relaţia cu Băsescu. În loc să-i fi dat un bobârnac, după alegerile din 2012, când USL-ul a câştigat cu 70%, şi să-l fi aruncat pe T.Băsescu direct în istorie, a fst păcălit de această şulfă a politicii româneşti să încheie acel Pact. Cu Iohannis s-a comportat mult mai demn, între timp învăţase multe.
A plecat la timp din fruntea guvernului, acum să-şi rezolve problemele cu justiţia, apoi poate reveni pe cai mari în fruntea politicii.
      Liviu Dragnea, o umbră a lui Ponta, un lider slab, vulnerabil. Nu avea ce căuta în fruntea partidului acum când există posibilitatea de a fi condamnat definitiv. PSD-ul în loc să fie în opoziţie, criticând guvernul şi ţinându-l sub presiune, face jocul lui Iohannis. Toate acestea sunt posibile pentru că Dragnea e slab, atacabil, şantajabil. Putea fi altcineva liderul partidului, poate chiar Şerban Nicolae, sau alţii care nu erau şantajabili.
Preşedintele Iohannis şi ceilalţi care beneficiază de măririle de salarii, mă refer la Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, prim ministru, miniştrii etc., au creat un adevărat tăvălug. Un bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte la vale şi se tot măreşte, se măreşte, devine uriaş, apoi dărâmă tot în calea lui. Aşa s-a întâmplat şi aici, s-a pornit cu măririle „celor 48” de înalţi funcţionari ai statului, apoi au cerut pensii mai mari parlamentarii, şefii de consilii judeţene, primarii, funcţionarii parlamentari etc. Astea sunt adevărate bombe pentru bugetul Ţării, singurii care nu beneficiază de măriri de pensie sunt cei care au contribuit efectiv la fondul de pensie. Singurii care nu beneficiază de măririi de salarii sunt cei din talpa Ţării.
Doamne, ne-ai părăsit, ori noi am înnebunit? Noi suntem nebuni, căci ţinem în fruntea noastră o şleahtă de hoţi, prea mulţi hoţi Doamne, răreşte-i tu, să nu-i rărim noi!
Dumnezeu să apere naţiunea română!
Dumnezeu să apere România!
La mulţi ani fericiţi! Multă sănătate, fericire şi să dea Domnul să ne găsim adevăratul Drum!
Mulţumesc pentru poză : vorba.info

luni, 28 decembrie 2015

Nebunii care conduc lumea şi războaiele lor

       
Din totdeauna a existat propagandă, manipulare a maselor, războaie fără sens. Fiecare Ţară a încercat să manipuleze opinia publică din întreaga lume că demersurile ei într-un anumit domeniu este cel bun. Pentru ca dezideratul statului respectiv să câştige, au fost cheltuite uriaşe sume de bani pentru a corupe pe ceilalţi şefi de stat să susţină cauza lui. Nimic nu a fost precupeţit, în vremurile de demult, soli special trimişi în statele importante ale lumi corupeau slujbaşii statelor respective pentru a susţine demersurile lor. Mai târziu când mass media a devenit importanta sursă de informare, a început manipularea prin ea.Ţările manipulează consumatorii de media, în funcţie de interesele lor. Spre exemplu : Rusia a dat un comunicat de presă prin care acuză CIA -ul american de implicare alături de ISIS în contrabanda cu petrol. Este o manipulare a opiniei publice mondiale. SUA a acuzat Rusia de atacuri cu bombe asupra opoziţiei din Siria, altă manipulare a opiniei publice.
        Popoarele nu mai stau să analizeze dacă Rusia are dreptate sau SUA, manipulaţi, unii vor ţine cu Rusia, alţii cu SUA.  Până la urmă ce caută atât Rusia cât şi SUA în Siria? De ce este nevoie de toate aceste focare de război? Intervenţiile armate ale SUA în Irak, Afganistan, Libia, Egipt, nu au consolidat pacea, din contră, au transformat toate aceste zone în focare de război. Terorismul a escaladat, a mers până acolo încât s-a consolidat într-un stat (ISIS), primul stat terorist, totul ca urmare a unei politici belicoase duse de un autointitulat jandarm al lumii. Rusia, nici ea nu a stat cu mâinile în sân, a ocupat o parte din Georgia, şi a alimentat propaganda prorusă din estul Ucrainei.
Silozurile armatelor din lume geme de numărul focoaselor nucleare, sunt în depozite suficiente focoase cât să distrugă lumea de câteva ori.
         Cei de la NASA din când în când ne arată câte un bolovan pe cer gata să se prăbuşească pe Terra , nu de bolovanii ăia îmi este teamă, ci de bolovanii din capul celor care conduc lumea.
Istoria ne arată că la caz de forţă majoră statele pot folosi armele atomice şi nucleare, Hiroşima şi Nagasaki sunt martore ale acestor furii letale. Nu analizez dacă trebuia date acele bombe. După părerea mea războaiele în sine nu s-au justicat, dar, să mai justificăm bombardarea nucleară. Nici bombardarea cu bombe clasice ale unor oraşe nu s-a justificat. Nimeni în afara lui Dumnezeu nu poate lua viaţa cuiva. Liderii lumii nu se pot transforma în Dumnezei, ei trebuie să păstorească turma, nu să o omoare.
Războaiele declanşate de politicieni şi executate de militari, nu au adus niciodată ceva bun omenirii, singurele urmării au fost : sânge, mult sânge nevinovat, răniţi, morţi, orfani, văduve, case distruse, oameni rămaşi pe drumuri, trăind în teroare. O mână de oameni, cei care au finanţat războiul au avut de câştigat.
Noi oamenii suntem ciudaţi, înfiinţăm Organizaţii Neguvernamentale (ONG) care urmăresc ca animalele să nu fie stresate, să aibă cuşti şi spaţii de habitat conform unor norme bine stabilite, iar pe de altă parte creăm focare de război în care oamenii sunt ucişi fără milă, sau nevoiţi să ia drumul pribegiei. Cât putem fi de cinici şi ipocriţi?!
Am înfiinţat ONG-uri pentru apărarea ţânţarului Anofel. Nu am înfiinţat ONG care să apere lumea de războaie. Din mijlocul războiului, în urma locuinţelor distruse şi a bombelor ce cad necontenit peste fiinţe umane, mânăm bărbaţi, femei, copii, ca pe nişte vite. Unele Ţări îi vor pe aceşti pribegi, altele nu-i vor, am scris într-un alt articol pe larg despre acest exod.
În acest moment când ştiinţa s-a dezvoltat foarte mult, liderii statelor din întreaga lume pot discuta la videotelefoane în timp real, ar putea, dacă liderii ar vrea, iar cei din spatele lor ar accepta, ca eventualele acţiunii belicoase să fie înăbuşite în faşă. Numai că nu se vrea acest lucru. Războiul înseamnă bani, mulţi bani, mai ales pentru învingător. În spatele liderilor lumii este marea finanţă, este omul cu banii, omul care dirijează,  este păpuşarul. Ce vedem noi este păpuşa dirijată din umbră. Aceste păpuşi, fie că se numesc Obama, Putin, Merkel, fac jocul Ocultei ( aici intră iluminişti, masoni etc).
       Omenirea stă pe un uriaş butoi nuclear, de asta trebuie să ne temem, de acest butoi şi descreieratul cu cheia butoiului. De aici poate veni sfârşitul lumii. Prea multe bombe nucleare, prea mulţi nebuni lângă ele. Avem o planetă prea mică faţă de numărul de focoase nucleare. Planeta nu o putem mări, putem în schimb, să autodistrugem numărul de focoase. Pe planeta verde poate fi pace, dacă se vindecă nebunii de nebunia războiului.
Mulţumesc pentru poză : descopera.ro

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Isărescu şi falimentarea României

      
Frumos spunea I.L.Caragiale în piesa de teatru „O scrisoarea pierdută” : „de ce să nu avem şi noi faliţii noştri”? Iaca avem faliţii noştri mai mult de jumătate din populaţia Ţării. Iar marele falit este Ţara. Unii vor zice, că spun vorbe pompoase. Din păcate este purul adevăr. Să analizăm.
Pentru ca o ţară să fie considerată bogată şi să poată prospera, are nevoie de o industrie puternică şi competitivă, de o agricultură profitabilă, de un sistem energetic solid, de un sistem de sănătate dotat la standarde internaţionale şi cu specialişti de marcă, de un sistem de învăţământ puternic care să poată asigura specialişti în toate domeniile de activitate, de bogăţii ale subsolului care să asigure materia primă unităţilor industriale. Pentru ca toate acestea să funcţioneze avem nevoie de un sistem bancar propriu, al nostru, care să poată susţine investiţiile în toate aceste domenii de activitate, iar profiturile băncilor să rămână în Ţara noastră. Sigur că mai sunt şi alte domenii cum ar fi armata, poliţia, jandarmeria, pompierii, dar mai ales procuratura, aceasta trebuie să vegheze la respectarea legilor şi legalităţii, toate acestea trebuie să fie în slujba legii și a cetățeanului.
      Din păcate în România nu mai avem nimic, din toate aceste lucruri care sunt indispensabile unui stat puternic. În România a fost distrusă industria, agricultura, armata, învăţământul, sănătatea, dar mai ales a fost distrus sistemul bancar. Meticulos, altă dată brutal, rând pe rând băncile româneşti au fost înfiinţate pentru a fi distruse, devalizate, golite, furate. Nimeni nu a plătit pentru asta, ba mai mult, pentru a i se „plăti” meritele în distrugerea propriului sistem bancar, guvernatorul Băncii Naţionale Române (BNR), Mugur Isărescu este păstrat în funcţie, este adulat, urcat pe cele mai înalte culmi ale adoraţiei. Cum a fost posibil să fie distrus întregul sistem bancar românesc? Simplu, prin voinţa politică şi a guvernatorului BNR. Că ordinele au venit din exterior, că însăşi salariaţii BNR sunt agenţi infiltraţi, că toţi au şi-au dat mâna în distrugerea sistemului bancar, oricare din situaţii şi toate la un loc sunt posibile. Rezultatul a contat, în afară de CEC şi Exibank, toate celelalte bănci sunt străine. Asta înseamnă că ele sunt venite în România să facă bani, iar profitul să fie trimis la firmele mamă din ţările de origină.
Domnul Mugur Isărescu are partea lui de vină şi în distrugerea industriei, a vânzării bogăţiilor subsolului, a distrugerii agriculturii şi a celorlalte sisteme din Ţară.
România, când d-l Isărescu a preluat BNR, avea ceva capital, erau peste 2.5 miliarde de dolari plus alte creanţe de recuperat din diferite state. Nu numai că nu a mai pus niciun leu peste cei găsiţi, dar ajunsese în 1997 să mai deţină în BNR circa 600.000 de dolari, adică era o bancă falimentară.
De ce este vinovat Mugur Isărescu? A făcut parte, alături de Băsescu şi alţii, din comisia de negociere cu BM şi FMI a programelor Psal 1 şi Psal 2 din timpul guvernelor CDR. Aici s-a hotărât care societăţi vor fi închise, cum se va privatiza Petrom şi celelalte distrugeri. Nu am auzit vreodată pe taciturnul Isărescu spunând ceva împotriva condiţiilor de distrugere impuse de FMI şi BM.
Privim la Isărescu ca la un Mesia, ca la un Titan, pentru că aşa suntem manipulaţi să credem, pentru că aşa doreşte Oculta să vedem şi să credem.
     O ţară fără sistem bancar propriu, fără industrie, fără agricultură, cu bogăţiile subsolului vândute, cu un sistem de sănătate la limita subzistenţei şi un învăţământ degradat, nu poate fi o Ţară independentă, este o colonie, este o ţară îngenuncheată. Încă ne numim România pentru că nici o altă ţară nu ne vrea ca o anexă a  ei, asta ar presupune că trebuie să se îngrijească de noi ca de proprii cetăţeni. Trebuie să fim precum o barcă fără cârmă în mijlocul oceanului.
Trebuie să fim Ţara unde francul elveţian poate creşte de două ori ca valoare distrugând clienţii băncilor care au făcut un împrumut în franci elveţieni la preţul de 2,4 lei/franc, iar în câteva luni să ajungă la un preţ de 4,2 lei /franc. Nimeni nu a protejat pe aceşti oameni. Unde ai fost Isărescule?
Există o lege „ darea în plată”. Aici este vorba de cei care au luat credite girând cu casa pentru care au făcut contractul. La un moment dat din varii motive clientul nu mai poate plăti casa, atunci legiuitorul a zis :”bun, dacă nu mai poţi plăti, dă casa băncii înapoi renunţă la tot ce ai plătit până acum şi gata scapi”. Nu a fost aşa de simplu, băncile au reacţionat, iar BNR credeţi că a ţinut cu poporul român? Nu, a luat partea băncilor străine, iar pe iniţiatorul legii la dat pe mâna DNA. Aşa vede Isărescu progresul României, vânzându-ne cu totul.
Fraţilor, clonaţi-l pe Isărescu, după moartea lui nu va mai avea cine ne distruge.Cu astfel de oameni cum să nu spunem că suntem „faliţii Europei”.
Dumnezeu să apere România!
Dumnezeu să-i apere pe români!
Mulţumesc pentru poză : ampress.ro

vineri, 25 decembrie 2015

Cadourile lui Cioloş de sub bradul meu

       
Sunt bucuros, aseară a venit Moşul. Este adevărat că brăduţul meu nu este mare, dar cadourile găsite sub el erau uriaşe. Frumos ambalate, legate cu tradiţionala fundiţie roşie, cadourile aşezate unele peste altele depăşeau bradul în înălţime. Bucuros de nesperatele daruri primite, am mulţumit Domnului pentru marea Sa milă, apoi am început, cu mâna tremurândă din cauza emoţiei , să deschid cadourile. Am deschis prima cutie frumos ambalată , trăiam fiecare moment, filam fundiţa ca pe loz în plic, trăiam bucuria primirii darului, mai ales că de mult nu mai primisem un cadou. În sfârşit, am deschis prima cutie, în ea frumos aşezată era o hîrtie dactilografiată, iau hîrtia şi încep să citesc, nu-mi vine a crede, hârtia era o scrisoare din partea guvernului către Iohannis prin care îi comunica să stea liniştit că salariul de Preşedinte rămâne cel stabilit adică peste 16.000 lei noi net. Iar pentru pensie, în afară de 75% din salariul actual de preşedinte, va avea o îndemnizaţie pentru perioada cât a fost Primar al Sibiului, toate acestea adăugate la pensia de profesor. Nu am înţeles nimic, bradul este al meu, dar primul cadou văd că este rătăcit, trebuia să ajungă la Cotroceni. Cu emoţie deschid a doua cutie, găsesc la fel o hârtie dactilografiată. O citesc, este o informare din partea lui Cioloş către Iohannis prin care îl linişteşte pe Preşedinte că banii necesarii deplasării în străinătate, au fost bugetaţi şi puşi la dispoziţia lui. Călătoria la Miami în interesul Ţării, dacă avem un Preşedinte relaxat şi odihnit şi poporului îi este bine, este pregătită aşa că d-l Iohannis nu trebuie să aibă emoţii în privinţa banilor. Deja am început să mă enervez. Moşul ăsta crede că eu sunt Iohannis? Te asigur că nu sunt, ce naiba te-ai îmbătat?
Iau un alt cadou la întâmplare, desfac repede funda, privesc în cutie, ce să vezi altă hârtie dactilografiată, tot de la guvern, de data asta adresată parlamentarilor, în adresă se spunea, citez: „ staţi liniştiţi, la viitoarea rectificare bugetară vă vom da bani pentru indexarea pensiilor conform legii.Somn uşor”!, aşa se încheia cadoul pentru aleşi.
       Băi moşule, tu eşti din gaşca puterii? Eşti de la Bruxelles? Fii atent, eu am spus că sunt de stânga, nu sunt pesedist. Ăştia din PSD sunt la putere, eu sunt în opoziţie cu puterea. Aici s-a încurcat beţivul ăsta de moş.
Să continui cu desfăcutul cadourilor, uite, spre exemplu în cutiuţa asta am găsit asigurarea dată de guvern că va plăti şi indexările la pensie a aleşilor locali. Acum nu este nevoie să mai fure cei aleşi, le dăm cu acte tot ce vor, mai ales bani, mulţi bani. Să aibă cu ce întreţine luxoasele case după ce vor pleca din fruntea bucatelor.
Uite o cutie mai amărâtă, în ea am găsit două plicuri, ambele adresate mie pentru a le transmite destinatarilor. În prima hârtie pensionarii erau anunţaţi că pensiile lor nu pot fi indexate mai mult de 5% pentru că ei, pensionarii, au contribuit la fondul de pensii, iar măririle de mii de lei pot fi făcute numai pensionarilor care nu au contribuit la fondul de pensii. A doua hîrtie era adresată salariaţilor cu salariul minim pe economie, încă nu s-au găsit banii necesari pentru a acoperii mărirea salariului lor la 1200 de lei. Este totuşi posibilă această mărire dacă Iohannis face ceva economii la Miamii, iar serviciile secrete nu cheltuie tot ce le este alocat. Bravos, totuşi sunt mulţumit că Preşedintele, Premierul, Preşedinţii celor două Camere, Miniştrii, chiar şi parlamentarii, nu intră în grevă, vă imaginaţi ce s-ar fi întâmplat cu o Ţară având guvernul în stradă protestând împreună cu Parlamentul, Preşedinţia , etc. pentru măriri de salariu? Totul ar fi paralizat, iar Ţara ar fi dus-o mai bine. Nu avem norocul ăsta. Să continui cu deschiderea cadourilor, desfac funda de la o cutie, în cutie hotărârii judecătoreşti adresate lui Lambrino de România, sau România de Lambrino, sau Paul de România, prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că sumele aduse statului ca prejudiciu sunt sub 1 miliard de euro, va fi nevoit să execute puşcăria la domiciliu, statul obligându-se să-l despăgubească pentru eventualele prejudicii pecuniare. A doua hârtie era pentru Remus Truică şi era asemănătoare cu cea adresată lui Lambrino.
Următorul cadou desfăcut este adresat lui Băsescu şi vine din partea lui Koveşi, aceasta îl linişteşte pe Băsescu, asigurându-l totodată că acum se lucrează cu Udrea, Bica, Sandu, Cocoş, să retracteze tot ce au spus împotriva lui T. Băsescu. Deasemeni îl anunţă că l-a ţinut destul pe Buldog în braţe, dar a venit timpul să-l lase să fie încolţit de haita DNA. Să stea liniştit „profesorul” că nimeni nu va vorbi împotriva lui, iar dacă există vreunul acesta nu va mai vedea lumina Soarelui. Am tot deschis cutiile în speranţa că voi primi măcar o maşinuţă pentru vreun nepot, nici vorbă, toate erau pentru cei puţini şi îmbuibaţi, pentru caracatiţa mafiotă. Chiar dacă nu am primit nimic, sunt mulţumit că am văzut ce înseamnă să primeşti bani, mulţi bani, din spinarea poporului. În ritmul ăsta vom ajunge la austeritatea lui Boc.
        Noi cei mulţi rămânem la fel de săraci, nimeni nu ne va da un ac, toţi banii vor fi împărţiţi între ei.
Dumnezeu să ne dea sănătate! Dumnezeu să apere România!
Mulţumesc pentru poză : ziaruldeiasi.ro

marți, 22 decembrie 2015

Pensii nesimţite pentru parlamentari şi aleşii locali

        
Moş Ene, Moş Nicolae, Moş Crăciun, Moş Gerilă, toţi s-au adunat în Parlament şi împart bani, împart bani cu grămada Preşedintelui României, Primului Ministru, altor înalţi funcţionari. Apoi, aceiaşi moşi iresponsabili au mers în Parlament şi au dat cadouri aleşilor pensii speciale ce frizează nesimţirea. Astfel, un parlamentar poate ajunge să aibă o pensie suplimentară de 5000 de lei, pe lângă pensia lui de drept dacă a muncit undeva. Mulţumiţi de cadourile pe care le-au oferit, au vrut să plece, când risipitorii noştri moşii au văzut ghetuţele din piele fină, ale primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, cremuite, lustruite şi aşezate frumos în Parlament. Ce şi-au zis : „hai să le dăm şi amărâţilor de primări şi preşedinţi de consilii judeţene ceva la pensie că vor trebui să aibă bani după plecarea din funcţie pentru întreţinerea marilor averi acumulate în timpul mandatelor.” Zis şi făcut, moşii au propus, iar parlamentarii au votat, astfel s-au ales şi aleşii locali cu pensii suplimentare uriaşe.
O notă, chipurile discordantă, au făcut-o liberalii care au părăsit sala în momentul votului.
Bun, aş putea să îi laud, dacă nu ar fi ipocriţi. După ce s-au asigurat că prin plecarea lor, nu este viciat cvorumul de şedinţă şi aprobarea legii, au luat hotărât să părăsească sala.
Nu am auzit nici un liberal spunând că are un proiect de lege care să amendeze cele două legi ce măresc pensiile categoriilor mai sus amintite. Nu am auzit niciun liberal spunând că va face un proiect de lege prin care să se reglementeze, ca parlamentarii şi alţi aleşi ai neamului care nu beneficiază de vechime în muncă pe timpul mandatului, să plătească cotizaţie la Casa de pensii, de aşa natură, încât perioada cât este ales să fie considerată vechime în câmpul muncii. Ce fac ei acum consider că este un abuz. Este abuz şi în acelaşi timp imoral să abuzezi de faptul că poţi ace legi şi să devi un privilegiat al societăţii. Poate că parlamentarii aveau ceva dreptate, dar „dreptatea” făcută de ei, prin aceste legi seamănă cu dreptatea leului, sau a „lupului moralist”.

      După toate aceste măriri nesimţite, fie că vorbim de pensiile aleşilor, fie că vorbim de salariile Preşedintelui, Premierului, Preşedinţilor celor două Camere, etc, se câcâie guvernul pentru mărirea de salariu a celor mai umiliţi dintre români, cei cu salariul minim pe economie.
Cum sună domn Cioloş când ai un salariu de peste 15.ooo de lei net, faţă de amărâtul ăla care are 900 de lei net? Bine d-ta ai învăţat carte, ai slugărit pe la Bruxelles, este în regulă, dar până la urmă şi la d-ta ca şi la amărâtul de Gheorghe vin sărbătorile, şi d-ta, dar şi amărâtul de Gheorghe trebuie să mâncaţi, şi d-ta şi amărâtul de Gheorghe trebuie să vă încălţaţi. Este o crimă să ridicaţi asemenea stachete între bugetari şi cei care plătesc să aveţi asemenea monstruozităţi de salarii. Treziţi-vă, până nu veţi fi treziţi de mânia poporului, treziţi-vă până nu veţi fi răstigniţi precum martirii creştini. Acum Iohannis îşi râde-n barbă şi-mi dă cu tifla : „tinerii frumoşi şi liberi sunt în gaşca mea”. Corect, dar ce te faci când vor veni toţi opincarii la Bucureşti şi te vor întreba pe d-ta şi pe ceilalţi moftangii din fruntea Ţării : „ ce-aţi făcut băi maţe fripte, pastramagiilor, fripturiştilor cu Ţărişoara noastră? Cum de voi câştigaţi şi furaţi aşa de mult, iar nouă nu ne daţi nici pentru o colivă?”. Cum vi se pare? Ai?
       Naşterea Domnului să vă aducă numai bucurii! Dumnezeu să apere România!
Mulţumesc pentru poză : antena 3.ro

luni, 21 decembrie 2015

Iohannis şi varza de Bruxelles a politicii româneşti

     Incendiul de la Colectiv, un canagiu, zeci de tinerii arşi, unii deja morţi , alţii luptându-se cu moartea. Acuzaţii aruncate asupra instituţiilor, tinerii studenţi, muncitori şi alţii bine plătiţi ies în stradă, strigă: demisia Piedone, primarul de la 4, demisia Oprea , viceprim ministru, demisia Ponta, Primul Ministru al guvernului. Pe fondul întâmplărilor ce a sensibilizat o lume întreagă şi a cererii străzii, Ponta demisionează. Printre alte cereri ale străzii sunt şi lozincile cu primenirea clasei politice. Scopul manifestaţiei este atins, demisia guvernului Ponta se produce. Liberalii jubilează, în sfârşit se văd la putere, Predoiu, premierul din umbră al liberalilor, se vede în fotoliul de la Palatul Victoria. La Cotroceni, Iohannis iese cu o declaraţie ce lasă auditoriul cu gura căscată citez :”târziu şi-a dat Ponta demisia, prea târziu, a trebuit să moară oameni pentru a demisiona, aluzie la carnagiul de la „Colectiv”. Asta nu prea am înţeles, cum adică „a trebuit” să moară oameni, a fost hotărâtă de cineva moartea acestor tineri pentru a face să cadă un guvern? Îngrozitor, îmi place să cred că a fost o exprimare nefericită, altfel ar fi groaznic, de aici se pot face scenarii. Şi chiar se pot face atâta timp cât numele viitorului Prim Ministru se ştia, deja, cu ceva vreme în urmă.
      După căderea guvernului Ponta, alianţa de la guvernare trebuia să caute împreună un candidat de Premier şi să îl susţină în faţa Preşedintelui. Prin acest mesaj, PSD, ALDE şi UNPR ar fi dat un exemplu de hotărâre şi continuare a conlucrării în sprijinul reformelor începute de guvernul Ponta.
PSD-ul, axul în jurul căruia se învârteau celelalte două entităţi politice, trebuia să fie piesa de rezistenţă, liantul dintre cei trei aliaţi, călăuza hotărâtă care arată drumul prin hăţişul politic, bariera din faţa voinţei Preşedintelui şi aliatului său PNL. Lucrurile nu au stat aşa, Oprea şi UNPR, în lipsa unei fermităţi din partea PSD, au luat interesul naţional în gură şi într-o stare aproape orgasmică l-a predat lui Iohannis. Dragnea şi PSD-ul, precum o mâţă udă şi stoarsă de apă, s-au prezentat la consultările de la Cotroceni, în faţa lui Iohannis, cu o propunere făcută timid şi şoptit. Iohannis i-a privit de sus pe toţi şi i-a trimis la plimbare. A. Gorghiu şi V. Blaga nici măcar nu au schiţat vreo propunere, ori să amintească lui Iohannis despre angajamentul cu Predoiu Premier. Toţi s-au pitit după manifestanţii din stradă lăsând să se înţeleagă că asta e voinţa poporului.
Voinţa poporului se manifestă prin vot la urne, sau plebicist. O manifestaţie oricât de mare nu reprezintă decât voinţa unei părţi a populaţiei.
Conducătorii liberali şi social-democraţi nu au crâcnit, din simplul motiv că Iohannis poate spune  oricând în  faţa lor : „DNA-ul e cu noi”. Aici este marea problemă şi cum nici cei doi copreşedinţi de la liberali şi nici Dragnea nu au coborât din frumoasele mânăstiri moldoveneşti, în consecinţă, clopotele DNA pot bate oricând pentru ei. Uite o reţetă sigură de a avea o unitate strâns unită în jurul Cotroceniului. Acum Iohannis nu mai are un partid prezidenţial, ci întreaga clasă politică, mai puţin ALDE al lui Tăriceanu, acesta continuă să cânte singur pe craca opoziţiei. Este adevărat că mai este un nume de tristă amintire pentru români şi România, care dă din coate şi se insinuiază spre partea vizibilă a opoziţiei.
PSD-ul din acest moment este un partid mort, un partid intrat într-o mocirlă precum cea din alianţa cu Boc din 2008-2009. O strategie greşită aplicată de social-democraţi, nu poţi fi alături de cei care au dărâmat propriul guvern, moral nu este corect. Asta se poate compara cu rudele unui om condamnat şi executat, iar ele, rudele, copleşesc cu daruri pe cei care au trimis pe cel drag în lumea morţilor. Nu poţi susţine un guvern din care nu faci parte, asta este politica. PSD-ul dacă vrea să mai fie primul partid politic să treacă de urgenţă în opoziţie şi de aici să înceapă campania electorală pentru 2016, criticând tot ce face actualul guvern.
PSD, nu se ştie cum va decurge lucrurile anul viitor, sunt multe măsuri împlementate, lăsaţi-i să guverneze, o măsură greşită poate da totul peste cap, fiţi pregătiţi să taxaţi derapajele. Nu fiţi părtaşi la alunecările de la drumul bun croit de Ponta şi ai lui, poate că drumul nici nu era aşa de bun, dar nemai fiind la guvernare nu sunteţi obligaţi să răspundeţi. Susţinând guvernul Cioloş, veţi fi părtaşi la clacarea bunului mers al economiei.
Iohannis a jucat bine cartea Bruxelles-ului, a adus un guvern docil, ascultător faţă de FMI şi UE, nu m-ar mira să văd un nou acord cu FMI şi UE, dacă-i ordin cu plăcere. Miniştrii actualului cabinet sunt soldaţi docili ai intereselor femeiste în România. Altfel de ce ar fi renunţat de la salariile de miide euro pentru unul de o mie jumate de euro. Nici măcar onoarea de a fi fost ministru în România nu mai este ce a fost, după ce atâţia miniştrii au ajuns în puşcărie, terfelind astfel demnitatea de ministru.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Cinismul politicienilor şi sfântul chiolhan

      
Suntem în postul Crăciunului. Lumea este în fierbere, televiziunile transmit din toate colţurile Ţării despre sacrificarea porcilor şi pregătirea din carnea lui a „produselor tradiţionale” inclusiv celebra „ pomană a porcului”. Deşi e post lumea se îndoapă cu cârnaţi, leber, tobă etc. Ceaunurile sfârâie, oamenii se îmbuibă, reporteri pofticioşi, cu gura plină de salivă, transmit, înecându-se, despre adevăratele festinuri culinare ce se pregătesc chiar în faţa lor. Moş Crăciuni cu sacii goi fac reclame la produsele de cosmetice, industriale, alimentare, afişate ostentativ în vitrinele marilor magazine. Televizoarele şi difuzoarele cu circuit închis ne omoară ochii şi urechile cu reclamele lor agresive. Nimeni nu vorbeşte de post, de rugăciuni, de curăţirea spirituală, toţi vorbesc de mâncare, de produse tradiţionale, de chiolhanuri şi îmbuibare, apoi râgâind a cârnaţi şi tobă încep să numere bisericile. Aud jurnalişti, politicieni, invitaţi, vorbind despre sfântul Crăciun, mă crucesc, aceşti oameni şi mulţii alţii ca ei habar nu au ce sărbătorim pe 25 decembrie, mulţi vor spune că este ziua marii îmbuibări gastronomice, că sărbătorim tăierea porcului, a pregătirii tobelor şi caltaboşurilor. Suntem pierduţi, ziua ce urmează a veni şi pe care noi creştini o venerăm cu sfinţenie, nu are nimic cu marketingul deşănţat, cu moş Crăciunii ce aleargă bezmetici prin oraşe, cu chiolhanurile petrecute prin toate târgurile, parcurile şi casele unor oameni.
      Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, este ziua sfântă pe care o sărbătorim pe 25 decembrie. Pentru aceasta, creştinii ţin post, şi se roagă la Dumnezeu de iertarea păcatelor .
Nu este bine că una din cele două mari sărbători creştine, am transformat-o în târg de marketing

      Politicieni cinici, ipocriţi şi parveniţi cu sacoşe din plastic pe care se află pozele lor, împart dulciuri şi cozonac pe la cămine şi orfelinate. Să aibă cele cuvenite săracul pe masă.
L-am văzut ieri şi pe Iohannis în această postură. Noroc că aveam nişte lămâie în casă, altfel nu puteam opri greaţa ce mă cuprinsese.
Am zis că va fi un articol fără politică, nu se poate, trebuie să scriu ce mă doare, altfel nu mai sunt eu. Interesantă empatia politicienilor pentru bătrânii din cămine şi copiii din orfelinate. Emoţionante aceste gesturi, dacă nu ar fi cinice şi ipocrite. Se folosesc de sărăcia şi nenorocirea acestor suflete chinuite pentru aş face campanie electorală.
Dacă vă doare aşa de tare sufletul de aceşti oameni, de ce nu faceţi ceva concret pentru ca ei să trăiască puţin mai bine?
Crede ambasadorii celor două mari state Marea Britanie şi SUA că blidul lor cu zeamă şi un codru de pâine va rezolva foamea acelor nepăstuiţi ai canalelor? Nu, nici măcar nu le va amăgi foamea, poate îi va umili mai mult.
Să revin la politicienii autohtoni, aceşti oameni s-au ridicat din rândul nostru al tuturor şi au zis : „noi putem să facem asta şi asta şi asta pentru ca Ţara noastră să prospere, să eliminăm sărăcia, să asigurăm progres societăţii noastre, să întărim economia României”. Voi aţi spus-o politicienilor, ce aţi făcut? Aţi furat şi distrus tot, iar acum aduceţi o pungă cu produse de trei lei şi o împărţiţi săracilor. Să vă fie ruşine! Aţi fi putut face altceva, să vă diminuaţi salariile până la nivelul bunului simţ, iar banii care se strângeau să fi fost realocaţi căminelor de bătrâni şi de orfani.
       Nu aţi făcut asta, v-aţi făcut nişte salarii astronomice vouă, procurorilor, judecătorilor, şefilor de agenţii, directorilor de deconcentrate, prefecţilor, fără nici un rezultat bun. Zilnic sunt arestaţi politicieni corupţi, procurori corupţi, judecători corupţi, şefi de agenţii corupţi, prefecţii, deşi salariile sunt exorbitante nu a oprit tentaţia de a lua mai mult şi mai mult.
        Terminaţi cu circul ăsta ieftin, săracii ar trebui să mănânce în fiecare zi, nu o dată pe an când le duceţi voi câteva frimituri de pâine! Salariul de 7000 de lei cât încasa până acum cred că era arhisuficient pentru Preşedinte şi ceilalţi demnitari, aici trebuiau aduse şi salariile ce au luat-o razna şi sunt de zeci de mii de lei, nu crescute ale Preşedintelui şi ceilalţi la nivelul salariilor mari ce erau deja, exp. Preşedinta ÎCCJ, Preşedinte CCR etc.
Dacă vreţi salarii mari, mergeţi în privat, dovediţi că sunteţi buni şi câştigaţi, nu din banii poporului. Banii din taxe şi impozite trebuie împărţiţi în mod egal la populaţie, nu aruncaţi cu ei în funcţie de vrerea unor politicieni vremelnici.
Dumnezeu să lumineze mintea românilor şi să ne apere de rele!
Mulţumesc pentru poză :cisnadie.wordpress.com

vineri, 18 decembrie 2015

Iohannis neamţul lui Merkel din fruntea României

     
De un an de zile avem un Preşedinte etnic german, ales, se spune, de către poporul român. De-a lungul istorie am mai avut conducători de sorginte germană, aceştia au fost impuşi românilor de către marile puterii ale Europei şi Turciei. Pe Klaus Werner Iohannis să-l fi ales cu adevărat poporul român, ori a fost vorba de o mare manevră şi manipulare a serviciilor secrete străine?
De ce ar fi ales românii un Preşedinte de altă etnie decât cea română? Ce spera electoratul prin această alegere? Încă o întrebare îmi persistă în minte, manifestanţii din diaspora, chiar erau români, sau cozi de topor ale ocultei şi agenţi sub acoperire din spaţiul comunitar? Am văzut oameni stând la cozi pentru a vota, protestând, erau cu adevărat cetăţeni români îngrijoraţi de soarta României, sau erau nişte angajaţi ai celor ce au pus umărul la distrugerea economiei Ţării?
Ce s-a întâmplat între turul unu şi doi al alegerilor prezidenţiale de anul trecut? Am fost la un pas de război civil, sau de lovitură de stat? Istoricii vor răspunde la aceste întrebări.
    Iohannis se face cunoscut în Sibiu ca Primar, mai ales după ce Sibiul a devenit capitala culturală europeană, în această perioadă guvernele au făcut infuzii serioase de banii pentru ca Sibiul să arate cum este astăzi.
Apoi prin toamna anului 2009, PNL şi PSD l-au purtat ca pe sfintele moaşte pe la Bucureşti în ideea de a fi numit ca Premier în locul premierului Boc care fusese demis prin adoptarea moţiunii de cenzură. Numai că ziua lui Iohannis nu venise încă, abia în 2013 Crin Antonescu anunţă ca primarul Sibiului a devenit membru al PNL şi Prim vicepreşedinte al liberalilor. În semn de mulţumire pentru aducerea în partid şi numirea în a doua cea mai înaltă funcţie din partid, deşi nu avea vechimea necesară, Iohannis împreună cu alţii pucişti îl va mazili pe Antonescu rămânând singurul candidat al Marelui PNL (PNL+PD-L), pentru funcţia de Preşedinte al României, lucru care de altfel s-a şi întâmplat. Rămâne un mister asccensiunea fulger a tăcutului german.
Toţii se întreabă de ce Iohannis face lucruri împotriva României exp. legea Avram Iancu a fost respinsă de la promulgare, respingerea legii „dării în plată”, organizarea unei marii demonstraţii în urma carnagiului de la „Colectiv”, în urma căruia a fost demis guvernul Ponta şi desemnat un Premier al Bruxelles-ului, un adevărat act de cinism; trei sferturi din mandat a fost fie în staţiuni de odihnă, fie în vizite de curtoazie, nu mai menţionez alte lucruri rele făcute de domn Prezident.
      În 1914 la declanşarea războiului Prim Mondial, România s-a declarat stat neutru, doi ani mai târziu regele Ferdinand, un neamţ fără rădăcini româneşti declara în Consiliul de Coroană : „dacă am reuşit să mă înving pe mine, vom învinge şi Germania”. Vorbe manipulatoare, deşi doi ani România nu a luptat, armata nu a fost înzestrată cu tehnică de luptă modernă, nici cu echipament pentru ostaşi, ori logistică modernă. Din această cauză, în numai câteva luni România va fi aproape îngenunchiată militar de către Germania. Am scăpat cu faţă aproape curată datorită unor întâmplări şi jocuri ale hazardului. Un rege străin, eram gata să ne pierdem Ţara, am pierdut tezaurul Ţării. A analizat cineva cu sânge rece ce s-a întâmplat atunci? Cum de s-a putut trimite tezaurul Ţării, într-un stat intrat aproape în disoluţie şi unde haosul era rege?
K.W. Iohannis, etnic german ajuns în funcţia cea mai înaltă din România, Preşedinte al Statului.
Ce îl leagă pe Iohannis de pământul românesc? Aproape nimic, părinţii lui s-au mutat în Germania, aici a rămas el şi cele 7-8 case cumpărate din meditaţii. Două case le-a pierdut, a zis instanţa de judecată că au fost cam false actele în urma cărora a dobândit imobilele. Bine ar fi ca DNA-ul să ne lămurească ce şi cum este cu aceste acte.
Familia Iohannis nu a fost binecuvântată cu copii (Doamne Fereşte să fac o acuzaţie!), singurul lucru ce îl leagă pe Iohannis de România rămâne cele 6 case pe care le mai are în posesie. Ce se va întâmpla dacă judecătoriile vor decide să îl mai văduvească de încă una sau două din case? Atunci se va rupe şi bruma legătură dintre Preşedinte şi Ţară.
Noi îi cerem să gândească pentru români şi în folosul lor, el va gândi şi va lucra pentru germani şi în folosul lor. Este glasul sângelui, chestiunea vine din ancestralul lui, nici nu poate fi condamnat pentru asta, eu condamn pe cei ce l-au adus în funcţia supremă. Ăia au fost cu adevărat trădătorii de neam şi Ţară. Iohannis nu este altceva decât o păpuşă în mâinile unor păpuşari externi, ai celor ce l-au impus în cea mai înaltă funcţie din Statul român..
     Să dau un exemplu, un român trăieşte în Rusia, are casă, familie, avere acolo, este cetăţean rus. Izbucneşte războiul între ruşii şi români, dacă Ion al nostru ce trăieşte în Rusia, va lupta alături de ruşi împotriva României, noi românii îl vom considera un trădător prin faptul că îşi omoară fraţii de acelaşi sânge; dacă va dezerta şi se va alătura armatei române pentru a lupta împotriva Rusiei, atunci va fi un trădător pentru ruşi, el fiind cetăţean rus.
Depre asta este vorba şi cu Iohannis. Este neamţ şi asta va rămâne, va vinde România de va fi cazul fără mustrări de conştiinţă. El gândeşte şi vorbeşte nemţeşte, noi cerem ce nu poate da acest om, dragoste pentru România, nu poate, este împotriva firii. La fel nu a putut nici Ferdinand. Ţara rămâne în continuare la mâna intereselor Ocultei.
       Dumnezeu să apere România!
Mulţumesc pentru poză : octavpelin. wordpress.com

miercuri, 16 decembrie 2015

Parlamentarii să plătească amenzile în locul ciobanilor

     
15 decembrie, ciobanii cu mic, cu mare, se strâng în faţa Parlamentului.
Parlamentarii au votat o lege care le interzice ciobanilor să scoată oile la păscut pe propriile terenuri în perioada 6 decembrie, 24 aprilie. Al doilea motiv al venirii ciobanilor, este limitarea numărului de câini necesari să păzească turma de oi şi câini de „roată”.
De remarcat este faptul că, ciobanii au venit în faţa „Casei Poporului”, fără câini, doar ei şi saricile lor. Voiau să vorbească cu „Domnii” de la Parlament, să-i întrebe aşa frumos : „păi bine Domnule, d-aia te votarăm noi să fi parlamentar, să faci legi împotriva orânduielilor din moşi strămoşi?”. „Cum să-mi iei tu câinii şi păşunea mea, cin' te crezi, ai „?. Ciobanii au venit fain frumos, au stat cuminţi şi din când în când mai strigau şi tălăngeau din tălăngile cele mari, sperând să poată trezi pe cei ce dormeau înlăuntru.
Numai că Domnii parlamentari şi-au chemat paza, adică jandarmii şi chiar dacă Parlamentul este în zonă de şes şi un jandarm ar fi fost suficient, ei au adus zeci de jandarmi. Să ne înţelegem.
Ciobanii sunt oameni, nu lupi. Ei au venit la Parlament chemaţi fiind de parlamentari. Da, da, parlamentarii prin legea prost întocmită, au adus ciobanii în Bucureşti, altfel, oamenii îşi vedeau de treaba lor. Vinovaţi sunt fără drept de apel parlamentarii. Casa Poporului, ca imobil, este proprietate publică. Parlamentarii sunt aleşi de popor prin vot şi trimişi în Parlament. Bun, ce voiau ciobanii? Să vorbească cu aleşii lor şi să lămurească cum îndreaptă legea. Ce s-a întâmplat? A ieşi Cristiana Anghel, poate bine intenţionată, dar fără tact şi irascibilă, reuşind să jignească manifestanţii, deşi ei, manifestanţii ar fi trebuit să o jignească pe ea.
      Dacă au văzut ciobanii că nu vine nimeni să stea de vorbă cu ei şi să lămurească ce şi cum, au vrut să intre în Parlament să găsească pre Domni şi să discute daravelele.
Doar că, au uitat că parlamentarii sunt păziţi mai bine decât oile de lupi, jandarmii s-au contrat, manifestanţii au împins s-a rupt cordonul, nu ombilical ăla  dintre popor şi Ăi Mari, ăla s-a rupt de mult, de jandarmi. În sfârşit s-au repliat jandarmii şi au început să „premieze” (amendeze) pe ciobani cu mii de lei amendă. Acu, eu nu-i vait pe ciobani că nu ar avea bani, dar aici aveau dreptate.
Şefii celor două camere parlamentare, cum au auzit ce ecou are legea lor în rândul ciobanilor trebuiau să ia legătura cu domnul Tehnocrat aflat pe post de Prim Ministru şi să găsească soluţii; astfel că, atunci când manifestanţii soseau în faţa Parlamentului Zgonea şi Tăriceanu cu coşurile pline de nuci şi covrigi să primească colindătorii ciobani. Apoi în timp ce le împărţea darurile să le explice că s-au găsit soluţii şi să meargă liniştiţi la căşile lor că Parlamentul veghează să le fie bine. Aşa ar fi fost ideal, numai că noi trăim în România, Zgonea cel mai vinovat dintre toţi, nici vorbă să vorbească cu manifestanţii, îi lasă să fiarbă în suc propriu
      Amenzile primite de ciobani, trebuie plătite de parlamentari, plus cheltuielile de deplasare. Doar aşa poate, vor învăţa să fie mai atenţi la întocmirea şi votarea legilor.
Cum să aperi turma cu trei câini când năvăleşte o haită de lupi, în timp ce parlamentarilor le-au trebuit sute de jandarmi să-i apere de ciobani? Judecaţi voi, cititorii mei!
       Dacă intrau ciobanii cu forţa în Parlament, ar fi spart scrumierele, or ar fi rupt fotolile? Nici vorbă de aşa ceva, ar fi căutat cârtiţele ce se ascundeau în spatele uşilor închise ale comodelor săli de plen.
Ar fi căutat inconştienţii care îi poartă pe drumuri, să lămurească problemele. Da, dar poarta Parlamentului e mai apărată decât turma din vârful muntelui.
       Bine că au apucat să-şi voteze uriaşele pensii, bieţii de ei, de parlamentari, cu 12 ani vechime pot ajunge la un supliment de pensie de 5000 de lei. Dumnezeule, în ce Ţară trăim!!!???
       PS. Tehnocratul Cioloş, trimisul plenipotenţial al Bruxellului în România cu rol de administrator a anunţat că a emis o OU pentru amânarea aplicării articolelor încriminate de ciobani până în aprilie viitor. Nu se putea face asta fără tam-tam-ul ăsta?
Mulţumesc pentru poză :româniatv.net

Avem o Ţară bogată condusă de bandiţi şi idioţi

       
Chiajna, un nume greu în istoria românească. Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareş, nepoata lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, soţia lui Vodă Mircea Ciobanul domnul Ţării Româneşti. Doamna Chiajna, una dintre cele mai inteligente şi iscusite femei din istoria românilor. Pe scurt asta îmi aminteşte numele de Chiajna.
Într-una din zile am auzit la televizor informaţii aiuritoare cu privire la un drum construit în comuna Chiajna. M-am cutremurat, Consiliul Local, ar trebui să ia de îndată hotărârea de a schimba numele comunei lor, întinează memoria celei care a fost Doamna Chiajna.
Despre ce este vorba, s-a luat hotărârea ca şoseaua ce trecea prin satul Chiajna să fie mărită la două benzi de circulaţie, pentru asta s-a cerut locuitorilor ce aveau casele paralel cu drumul să-şi retragă gardul de la stradă spre interiorul curţii cu doi metri. În acest fel se creeau condiţiile pentru lărgirea drumului la două benzi. Toţi locuitori s-au conformat deciziei Consiliului Local. ( Nu cunosc dacă au făcut acest lucru voluntar, ori au fost despăgubiţi pentru terenul cedat din proprietatea personală şi pentru cheltuielile aferente mutării gardului).
      Unul dintre locuitorii care trebuiau să cedeze doi metri din proprietatea lui şi să îşi mute gardul spre interiorul curţii, pe motiv că nu a fost despăgubit, nu s-a conformat ordinului. În aceste condiţii, Primăria, sau cine era beneficiarul drumului, în loc să încerce să ajungă la o înţelegere cu gospodarul nostru, încăpăţânat pe bună dreptate, face drumul cu două benzi de circulaţie, iar în dreptul curţii omului conştient de dreptatea lui, pe distanţa de 20 de metri cât ţine proprietatea, drumul se îngustează la o singură bandă de circulaţie. În acest fel se pune în real pericol vieţile şi maşinile participanţilor la trafic, dar şi gardul gopodarului. Menţionez că nu este semnalizată în nici un fel îngustarea drumului.
După construirea stadioanelor de fotbal pe terenuri în panta, a unor telegondole în zone pustii, a drumurilor care nu duc nicăieri, a trecerilor de pietoni care ajung în garduri, credeam că cei care construiesc, cei care decid, vor fi mult mai atenţi cu hotărârârile ce le vor lua.
Mă întorc la cei din comuna Chiajna, să mulţumească Domnului că s-au născut cu aproape 600 de ani mai târziu, altfel ,de trăia Chiajna acum pe toţi îi scurta de cap. Cum dracu, Doamne iartă-Mă!, să construieşti un drum pe care îl îngustezi fără motiv?. Omul respectiv are dreptate, mutarea unui gard presupune nişte cheltuieli, plus circa 40 de metri pătraţi din curte, toate la un loc făceau o anumită sumă de bani, omul trebuia despăgubit, iar drumul nu ar mai fost alterat pe 20 de metri.
Priveam la televizor şi tot speram să aflu că este o farsă, că nu se poate aşa ceva, dar mi-am amintit de un stâlp de curent ce rămăsese plantat în mijlocul unui drum. Aşa am înţeles că este posibil să fie adevărat. O confirmare şi o întărire a prostiei factorilor de decizie de la Chiajna, am avut-o din Parlament atunci când ciobanului i s-a interzis să-şi scoată turma la păşunat din 6 decembrie până în 24 aprilie pe terenurile proprietate privată şi a fost limitat numărul de câini necesari la stână.
      Încă o nebunie am aflat-o acum la sfârşit de an, măsurătorile, studiile, prospectele şi tot ce trebuie unui constructor pentru a începe o lucrare s-au dovedit a fi făcute de mântuială. Continuarea săpăturilor la metrou, despre asta este vorba, a fost cât pe ce să dărâme blocuri şi şosele. Mulţi locatari au fost scoşi din propriile locuinţe şi mutaţi până la consolidarea zonei, care la rude, hotel, etc. Oameni nevinovaţi, singura vină fiind aceea că aveau o casă pe unde urma să treacă nişte capete seci cu săparea tunelului pentru lungirea magistralei metroului.
Am înţeles că acum urmează să se facă un ocol de câţiva zeci de km.
Cine plăteşte toate aceste prostii? Am fost unul dintre cei care am acuzat Oculta străină de distrugerea României. Adevărul este pe jumătate, românii pentru a putea fura sunt în stare să facă cele mai ingenioase lucruri, dar şi cele mai idioate. De ce dracu să vină teroriştii în România? Să stea la ei acolo, de terorizarea noastră ne ocupăm noi.
      Parlamentarii şi-au votat pensii nesimţite, un lucru bun pentru ei, dacă vor, pot. Liberalii au părasit sala de plen când s-a votat legea, ăştia ne cred proşti, sau idioţi? Nu am auzit declaraţii de genul ,”eu nu voi încasa aceste pensii nesimţite, nu le merit”, au părăsit sala după calcule precise, ştiau că e cvorum şi legea va fi adoptată.
Într-adevăr, parlamentarilor perioada mandatului nu se consideră vechime în muncă, puteau da o lege (că doar sunt parlamentari), prin care să contribuie la fondul de pensii pe perioada mandatului astfel încât, la terminarea lui parlamentarul beneficia de vechime în muncă pentru pensie.
Chestiunea era una normală, fără aceste indemnizaţii puse arbitrar, mai ales că în acest moment nici nu contribuie la sistemul de pensii.
      Doamne, mare e grădina Ta, mulţi idioţi, bandiţi, borfaşi, proşti sunt în ea, Fă Doamne să se aleagă praful de ei!
Mulţumesc pentru poză : reportervirtual.ro

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Parlamentarii au decis de câţi câini este nevoie pentru păzitul turmei în funcţie de zona geografică

      
În Parlament s-a votat o lege care scoate în evidenţă pregătirea parlamentarilor. Este vorba de adevărate doctorate pe care aleşi neamului le deţin în domeniul oieritului, chinologiei , limbajul şi organizarea lupilor sau urşilor. Prin această lege, parlamentarii noştri stabilesc cu precizie numărul de câini necesari pentru supravegherea şi apărarea turmelor de oi ieşite la păscut însoţite de baciul lor, care poate fi Vrâncean, Moldovean, ori Ungurean.
Astfel, pentru turmele de oi, indiferent de număr, care pasc la şes, legiuitorii au stabilit că un singur câine este suficient. Pentru zona deluroasă, sunt necesari doi câini să păzească turma de oi. În sfârşit, la munte, marii oieri, membrii ai Parlamentului României, au stabilit că trei câini vor face faţă cu brio atunci când vor fi atacaţi de lupi, sau urşi, dar să ţină şi turma de oi strânsă.
      La început m-am crucit, apoi am meditat, am vrut să înţeleg ce anume a determinat votarea unei asemenea legi. Este simplu, calificarea celor mai mulţi dintre aleşi este aceea de oier, nu este nimic jignitor, este o meserie onestă, cum stăpânesc bine fenomenul, au hotărât să adopte această lege.
Legea spune că acest număr de câini asigură paza turmei, iar alţii vor fi pentru„roată” (strângerea turmei), acum nu ştiu la şes, acolo unde este un singur câine, va fi de pază, ori de „roată”?
Nu ne spun parlamentarii metodele prin care vor colabora cu lupii, ştiindu-se că aceştia, lupii, atacă în haită. Nu cred că este corect, ca acolo unde sunt doi câini să vină patru lupi. Trebuie să existe o paritate, aici domnii parlamentari, cei care au găsit timp să-şi mărească indemnizaţiile când vor ieşi la pensie, în funcţie de numărul de mandate, au găsit soluţia, ciobanul va angaja un mediator, iar acesta va media cu lupii condiţiile în care vor ataca turma, de aşa natură încât bieţii câini să nu fie în minoritate.
Se merge chiar mai departe, pe surse, am aflat că domnul judecător, membru al CSM Cristi Danileţ, se va ocupa personal de pregătirea ovinelor în luptele tip kung-fu, ca atunci când atacă fiarele sălbatice, ele să fie pregătite pentru lupta de apărare, ceea ce automat va acoperii numărul mic de câini.
      Aşadar, nu vor avea câini suficienţi pentru pază şi supraveghere a turmei, dar bacii vor avea mediatori şi maeştrii în arta autoapărării. Nimeni nu va îndrăzni să mai facă glume pe seama oii, aceasta va putea riposta şi apăra onoarea, dar şi integritatea corporală.
Oieritul, o meserie pe cale de dispariţie, este îngrădită de nişte oameni aerieni care au ajuns prin transhumanţă în Parlamentul României. Câinii pot avea acel jujeu, o bucăţică de lemn care îi împiedică să alerge şi să omoare vânatul.
      De ce un câine, de ce doi, de ce trei câini, mai bine desfiinţaţi turmele, aşa se rezolvă marea dilemă a oierilor din Parlament. Sunt suficienţii cei peste 500 de berbeci şi câteva mioare, mai ales că ei au sute de câini care îi păzesc. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi lupii din DNA.
Mulţumesc pentru poză : ziarulincomod.ro

vineri, 11 decembrie 2015

Infractor cu titlul de Prinţ

      
România anului 1866, clandestin soseşte în Ţară un tânăr prusac, locotenet de husari, din familia princiară Hohenzollern-Sigmaringen. Urma să devină domnitorul României. Se spune că, la venirea în Ţară, a avut un singur geamantan, posibil să fie adevărat, numai că nimeni nu ne spune ce era în geamantan, eu trag concluzia că era plin cu diamante, nestemate şi alţi cocoşei de aur. Ca un neamţ ce se respectă a investit, averea aceasta s-a multiplicat de milioane de ori, astfel că astăzi, în 2015, vorbim de zeci de palate, mii de ha de teren arabil, mii de ha de păduri. Asemenea averi au mai fost obţinute într-un timp relativ scurt de către bandiţii din ziua de astăzi. Nu fac nici un proces de intenţie, fostelor şi actualelor Majestăţi, pur şi simplu constat.
      Observ totuşi altceva, nărăvaşul prinţ moştenitor Carol al II-lea, ofiţer în armata română în timpul Primului Război Mondial, dezertează de pe front, unde era comandant de regiment şi fuge la Odesa împreună cu Ioana (Zizi) Lambrino. Un preot ortodox îi cunună pe cei doi fugari îndrăgostiţi. Regele Ferdinand s-a făcut foc şi pară, îl ameninţă pe Carol cu dezmoştenirea, sub presiunea tatălui, fugarul amorez, se reîntoarce pe front. Lui Zizi Lambrino i se acordă o rentă viageră şi este îndrumată să plece în străinătate. În urma acestui scurt mariaj, Zizi rămâne însărcinată, nouă luni mai târziu naşte un băiat care se va numi Carol-Mircea. Acesta nu va fi niciodată recunoscut de familia regală. Carol-Mircea Lambrino, fiul nerecunoscut al lui Carol al II-lea, va avea fiu pe Paul Lambrino, autointitulat Prinţ de România.
Familia regală prin reprezentantul ei, Regele Mihai, a cerut statului român toate averile aparţinând familiei regale.
Guvernele au restituit toate aceste bunuri regelui. Nu discut acum dacă trebuiau restituite, sau nu, aceste bunuri.
      Prezenţa lui Paul Lambrino, autointitulat Prinţ de România, în societatea noastră nu a fost lipsită de aventură, va face orice pentru a intra în conştiinţa oamenilor şi ascensiunea spre bani şi putere. Participă din postura de candidat la alegerile prezidenţiale, un adevărat non-sens, un prinţ regal candidat la alegerile de preşedinte al ţării. Două instituţii total opuse, regalitatea şi preşedinţia.
Cine îşi doreşte cu adevărat puterea, parvenirea şi îmbogăţirea, foloseşte orice oportunităţi, indiferent de legalitatea, moralitatea şi legitimitatea lor.
Venit cu gânduri de îmbogăţire, face orice pentru a accede la vârful puterii. Pentru această apelează la Traian Băsescu, Preşedinte al României în acel moment, să îi încreştineze copilul. Folosindu-se de această cumetrire, va încerca să pună mâna pe cât mai multe averi.
La această oră, „distinsa” Alteţă, este implicat în multe dosare penale care au ca obiect retrocedări de păduri ce însumează milioane de euro. Nu ştiu dacă este vinovat, sau nu, asta va stabili instanţa, din ce a răzbătut din interiorul familiei lui Paul Lambrino, rezultă că acesta este un fripturist parvenit şi dornic de putere pe orice cale.
Faptul că numele lui Paul Lambrino apare în dosare penale cu retrocedări de păduri, este de blamat. Un Prinţ al Casei Regale Române, recunoscut, sau nu, dar autointitulat Prinţ al României, cercetat de către DNA, duce titlul acestuia în derizoriu. Nu este exclus ca în viitor să avem un Prinţ de Rahova, în persoana lui Paul Lambrino.
Mulţumesc pentru poză : atelierulluilali. blogspot.com

marți, 8 decembrie 2015

Jefuirea Ţării şi colonizarea României

      
Petre Roman dădu-se startul spre distrugere. Industria producea pe stoc, nu erau vânzări de produse finite, exista un blocaj financiar. Guvernele refuzaseră să facă eforturi pentru ca produsele finite ale României să fie vândute pe pieţele externe. Salariaţii au început să fie trimişi în aşa numitul şomaj tehnic, fiind plătiţi cu 75% din salariu. Au fost primele semne de slăbiciune şi de zdruncinare al economiei. Guvernele de până în 1996 o ţineau morţiş cu „nu ne vindem Ţara”, timid începe trimiterea oamenilor în şomaj. Urmează un guvern de dreapta sub conducerea lui Ciorbea şi sub preşedenţia lui Constantinescu. Alianţa era un conglomerat de idei şi partide, oculta străină pune mâna pe frâiele Ţării. Se ordonă închiderea multor mine din bazinul Jiului, minerii disponibilizaţi sunt mituiţi cu salarii compensatorii. Oamenii nu înţeleg ce se întâmplă, se bucură de banii primiţi şi, în linişte îşi părăsesc locurile de muncă. Intreprinderile sunt aduse în stare de faliment, ele sunt adevărate găuri negre pentru economie, de fapt aici trebuia să se ajungă, ăsta fusese ordinul trasat, falimentarea unităţilor de producţie. Criza economică şi lipsa de lichidităţi, oferă posibilitatea guvernului de a încerca să privatizeze marile unităţi economice pe un dolar. Astfel, unităţi industriale, altă dată mândria industriei româneşti, sunt vândute la preţuri derizorii, muncitorii sunt plătiţi cu salarii compensatorii între 6 luni şi doi ani, numai să plece acasă şi să stea la umbră. Politicienii de la putere aveau nevoie de linişte, industria trebuia vândută, banii încep să intre în buzunarele fără fund ale guvernanţilor şi acoliţilor lor. Bijuterii ale industriei româneşti, în urma aşa ziselor privatizări, ajung la fier vechi. Rând pe rând dispar, uzinele 23 august, Semănătoarea, Locomotiva Craiova, etc.
      De pomină este Combinatul de la Călăraşi care urma să producă şine de cale ferată, nu apucase să fie dat în producţie, maşinile unelte erau venite şi nescoase din ambalajul de lemn. Totul a ajuns la fier vechi, fără milă a fost devastată industria românească. Oculta străină, cei care au vrut să ne înrobească, împreună cu forţele interne care au condus în mod nevrednic destinele Ţării noastre, au reuşit să distrugă tot ce era uzină, fabrică, combinat industrial, ferme agricole şi combinate agro-alimentare.
Dintr-o Ţară cu o industrie puternică şi fără datorii externe, am ajuns un stat, fără industrie, fără agricultură , cu un şomaj ridicat şi împrumuturi extraordinar de mari la FMI, BM şi Consiliul Europei. Nu faptul că avem datorii externe mă îngrijorează, ci faptul că am contract aceste împrumuturi pentru ca o mână de guvernanţi să aibă ce fura.
Guvernanţii din 1990 şi până astăzi trebuie anchetaţi pentru falimentarea Ţării şi transformarea României într-o colonie a marilor puteri.
Teritoriul Ţării, din cauza aderării la NATO, poate fi oricând transformat în teatru de război, noi devenind ţintă, după amplasarea scutului antirachetă american la Deveselu.
Pentru UE suntem cartierul rău famat, groapa de gunoi a uniunii, piaţa de desfacere a produselor alimentare împănate cu „E”-uri şi hormoni de creştere.
Ca o paralelă peste timp, în urmă cu 25 de ani, dimineaţa la ora 6 plecau din satul meu 15 autobuze mari cu muncitori spre uzinele din Moreni, Mija, Tîrgovişte. Acum spre Mija este un microbuz care adună muncitorii din 2 sate, spre Moreni nu mai există nici o maşină, iar spre Tîrgovişte este un autobuz care preia muncitorii şi elevii.
Care va fi viitorul României? Unde vor lucra tinerii din ziua de astăzi? Dar cei care vor veni? Cine le va mai plăti pensiile? Încotro ne îndreptăm?
Este o crimă în ziua de astăzi să ai peste 50 de ani şi să rămâi fără serviciu, nimeni nu te angajează, eşti un om bătrân, numai că legiuitorul a hotărât că bătrân eşti la 65 de ani. Ce vei face până atunci? Stai liniştit, nimeni nu se gândeşte la tine, politicienii se gândesc la ei.
Ministrul de Finanţe, o tânără Doamnă venită din structurile FMI, a găsit soluţia să nu mărească salariile minime pe economie, a adus ca exemplu Brazilia şi India unde sunt unii care trăiesc cu 2 lei pe zi. O asemenea femeie, cu asemenea gândire îngustă şi inumană, nu avea ce căuta într-un guvern al Ţării, indiferent că este politic, sau tehnocrat.
      În Parlament se votează măriri de pensii pentru aleşii poporului, măriri de salarii pentru înalţii demnitari, numai pentru golea nu se găsesc fonduri.
Toţi cei care au guvernat din 1990 şi până astăzi, cu puţine excepţii, pot fi numiţi călăi ai Ţării şi poporului şi anchetaţi ca atare, doar că, este posibil ca reprezentanţi ai justiţiei şi procuraturii să facă parte din uriaşa caracatiţă.
      ONG-urile, foarte multe finanţate cu bani din afară, au reuşit să facă o masă de manevră din oameni abrutizaţi, ajunşi la limita percepţiei umane.
Câteva organizaţii non guvernamentale se autointitulează „societatea civilă”, bine dacă ei câteva zeci sau sute de indivizi sunt „societatea civilă”, noi cei mulţi, poporul întreg, ce suntem?
În 26 de ani de la evenimentele, revoluţia sau lovitura de stat, din acel sângeros decembrie 1989, certe sunt câteva lucruri, toate dureroase, tinerii morţi, jefuirea Ţării şi colonizarea României. Restul e politică într-o limbă de lemn.
Mulţumesc pentru poză : invaslui.ro

luni, 7 decembrie 2015

Amintiri despre mine şi începutul sfârşitului economiei româneşti I

     
După 22 decembrie apar primele partide, PNŢcd, PNL ca partide istorice, oameni care suferiseră în timpul comunismului anii grei de temniţă îşi fac apariţia, Corneliu Coposu fiind cel mai reprezentativ. Un vechi ţărănist, fost secretar al lui Iuliu Maniu, Ion Diaconescu, nepot al lui Ion Mihalache, amândoi au executat câte 17 ani de temniţă. Din Marea Britanie venise Ion Raţiu, cu celebrele lui papioane, un excentric pentru societatea noastră, trăia la Londra din 1940. Din partea PNL, ca individ definitoriu, a fost primul preşedinte al partidului, Radu Câmpeanu, apoi mai erau Amadeo Lăzărescu şi alţii.
      Ca for legislativ a fost constituit CPUN, Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, în urma intervenţie dârze a partidelor istorice. Fiecare partid nou format, aproape în fiecare zi se înfiinţa câte unul, îşi trimitea un reprezentat în acest Parlament provizoriu. Iliescu hotărăşte să transforme FSN-ul, care era o organizaţie de mase, în partid, pentru a putea participa la alegeri. Au loc dezbateri la televizor, profesioniştii în manipulare îşi fac datoria. Reprezentanţii partidelor nou înfiinţate şi cei ai partidelor istorice nu reuşesc să ajungă cu ideile la masele largi ale populaţiei. Partidul FSN, marşează pe un comunism cu faţă umană. Pe motiv că nu sunt bani, închid şantierele de construcţii, muncitorii rămaşi fără serviciu sunt angajaţi în uzine, întreprinderile se suprapopulează. Se măresc salariile, primele încep să curgă, se returnează părţile sociale ale muncitorilor, astfel întreprinderile rămân fără cash. Înflaţia începe să crească, nu conta, trebuia ca FSN-ul să câştige alegerile libere din 20 mai 1990, muncitorii erau mulţumiţi, dar economia mergea spre blocaj.
20 mai, Iliescu este ales Preşedinte al României cu 85% , iar FSN-ul câştigă 67% .
Au fost dezbateri elegante între cei trei importanţi candidaţi la Preşedinţia României, Ion Iliescu, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu. În timpul dezbaterilor Ion Iliescu s-a axat pe principiul nu „ne vindem Ţara”, în timp ce Câmpeanu şi Raţiu vorbeau de investitori străini şi privatizarea întreprinderilor. Apariţia moşierilor şi patronilor era un bau-bau pentru marea masă, obişnuită ca statul să îi asigure un loc de muncă şi hrana necesară, propunerile celor doi erau uşor de contracarat, mai ales că în toată perioada comunistă, capitalismul cu tot ce derivă de aici era blamat şi condamnat de comunişti. Dealtfel aceste lucruri s-au văzut la urne, niciunul din contracandidaţii lui Iliescu nu a opţinut peste 7%.
      Muncitorii încep să se organizeze în sindicate, apar manifestaţiile, muncitorii cer salarii mai mari şi mai mari. Guvernul observă că a ajuns la fundul sacului. Petre Roman în calitate de Prim Ministru face o declaraţie uluitoare, spune :” nu am de unde să vă dau, am moştenit UN MORMAN DE FIARE VECHI DE LA COMUNIŞTI”. Ăsta a fost începutul sfârşitului economiei româneşti, s-a dat semnalul pentru distrugerea industriei româneşti. Oculta străină îşi începea marea lovitură.
Pentru că se autodesfiinţase CAER-ul, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al statelor din lagărul comunist, trebuiau căutate noi pieţe de desfacere pentru tractoarele, camioanele şi toate celelalte produse. Nu se doreşte acest lucru, întreprinderile încep să producă pe stoc, se produce blocajul economic din lipsă de lichidităţi. BNR, bagă tiparniţa în funcţiune, inflaţia creşte îngrijorător. Întreprinderile sunt ţinute în viaţă în mod artificial.
      Nu vreau să scap, din sumara analiză, fenomenul Piaţa Universităţii. Ea apare începând cu 22 aprilie 1990 ca o amplă manifestaţie anticomunistă şi ca o presiune pe autorităţi de a organiza alegeri libere şi corecte la scrutinul din 20 mai. Manifestanţii erau studenţi, profesori, profesori universitari, doctori, muncitori, etc. Au loc alegerile din 20 mai, organizaţiile străine care au asistat la alegeri declară în cor că, neregurile constatate nu au fost de amploare şi nu au viciiat rezultatul votului, dealtfel covârşitor în favoarea FSN. O paranteză, FSN-ul a câştigat pentru că era la putere, a avut punga cu bani şi posibilitatea de a satisface cererile tot mai mari ale salariaţilor de măriri de salarii, plus că discursurile feseniştilor erau de conservare a structurilor comuniste, faţă de celelalte partide care cereau privatizari şi investitori străini, adică venirea patronilor şi moşierilor în Ţară.
     Revin la manifestanţii din Piaţa Universităţii. După părerea mea, manifestaţia trebuia să înceteze după alegeri. Poporul decisese, alegerile nu au fost contestate. Într-un stat de drept poporul este suveran prin vot, nimic nu se mai putea întoarce. Nu pot justifica continuarea manifestaţiei, cum nu pot justifica nici venirea minerilor şi maltratarea manifestanţilor, a oamenilor nevinovaţi, dar şi distrugerea unor sedii de partid. Despre Piaţa Universităţii probabil că voi reveni cu un articol special.
     O ultimă frază despre întreprinderi, deşi aveau potenţial şi produsele ar fi fost competitive pe piaţa internaţională, în mod intenţionat erau lăsate să moară. Totul făcea parte din planul Ocultei străine în colaborare cu noile structuri de la Bucureşti de a distruge economia României. 
Va urma
Mulţumesc pentru poză : digi24.ro

duminică, 6 decembrie 2015

Amintiri despre mine şi revoluţia română II

      
Românii de câţiva ani sufereau de foame şi frig, murise orice speranţă de revenire a României, Ceauşescu ratase ocazia de a îmbunătăţii condiţiile de trai ale concetăţenilor săi, după achitarea datoriei externe a Ţării. Nemulţumirea oamenilor se manifesta aproape făţiş, era nevoie de o mică scânteie pentru ca ei să se revolte. Scânteia a apărut la Timişoara, regizorii străini au pus bine în scenă acţiunea, au dat roluri fiecărui participant la manifestaţii, a apărut violenţa pe străzi, provocarea a fost mare, autorităţile au intrat în panică, au scos armata cu tancuri. Dintr-o dată întreaga Ţară avea aspectul unui stat asediat. S-a tras ,au început să moară oameni. Televiziunea română, singura televiziune, unde exista un centru de comandă după 22 decembrie , ziua în care Ceauşescu a părăsit puterea, sediul CC, cu un elicopter, prelua şi retransmitea ordinele armatei. Crainicii ,din acel moment, ai televiziunii române erau nişte manipulatori profesionişti, care în mod deliberat au retransmis ordinele sub o altă formă, pentru ca unităţile militare să se împuşte între ele, au creat panică în rândul populaţiei civile, prin informaţii eronate despre faptul că apa potabilă din rezervele oraşelor ar fi fost otrăvită de terorişti.
         În ziua de 22 decembrie se creează Frontul Salvării Naţionale (FSN) cu o largă participare, inţial ca o organizaţie civilă, menită să menţină ordinea şi să guverneze până la viitoarele alegeri, mai târziu s-a transformat în partid politic.
Ţara era un uriaş teatru de război, autoamfibiile şi tancurile patrulau prin oraşe, se trăgea, nimeni nu văzuse un inamic, intenţionat se creeau confuzii, militarii trag în militari, civilii cad şi ei seceraţi de arme nevăzute. Panica era generală, se vorbea de terorişti, nimeni nu-i vedea, s-au folosit arme tip simulatoare pentru a se crea confuzie.
     Ceauşescu împreună cu Elena sunt prinşi la Târgovişte, două zile mai târziu, în 25 decembrie, se deplasează de la Bucureşti la Târgovişte un complet de judecată, avândul ca Preşedinte pe col magistrat Gică Popa, iar procuror militar col Voinea. În sală, printre alţii, gen Atanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu. Ceauşescu nu recunoaşte tribunalul care îl judecă în numele poporului, nu se apără, explică numai câteva aspecte ale problemelor.IIIIIIIIIII
Sentinţa este citită de col. Gică Popa : condamnarea la moarte prin împuşcare a soţilor Ceauşescu.
Ceauşescu refuză să facă recurs, astfel sentinţa rămâne definitivă şi se execută imediat. Sunt legaţi, cu mâinile la spate, precum nişte ucigaşi de rând, în drum spre locul de execuţie se aude Internaţionala, Ceauşescu, cu ultimele forţe, merge spre istorie cântând imnul comuniştilor. A trăit pentru o idee, a murit pentru ea.
25 decembrie 1989, Iisus, Mântuitorul nostru, s-a născut , Ceauşescu, dictatorul nostru, a murit.
     Oamenii erau în delir, se îmbrăţişau, jucau pe străzi, toată lumea era exaltată, de acum trebuia să se oprească împuşcăturile, România urma să meargă pe alt drum. Lucrurile nu au stat aşa, împuşcăturile au mai continuat, au mai murit oameni şi după împuşcarea lui Ceauşescu.
Ne îmbătam cu apă rece, vedeam un viitor roz. Ne-am înşelat, la orizont se vedeau cei mai întunecoşi nori pentru România. Va urma
Mulţumesc pentru poză : youtube.com

Amintiri despre mine şi revoluţia din 1989

     
Decembrie 1989, în majoritatea apartamentelor este frig. Prin ferestrele de la bucătărie, de la dormitoare, fiecare pe unde a putut a scos coşul sobei încălzite cu lemne, ori cu motorină. Căzile din baie, sunt totdeauna pline cu apă necesară la WC, igiena trupului, ori spălatul rufelor. Seara se văd apartamentele iluminate fie cu lumânări, lămpi pe baza de gaz lampant, ori alte surse de iluminare artizanale. În oraş, oamenii aleargă înfriguraţi de la un magazin alimentar la altul, în speranţa că vor cumpăra, un pachet cu „fraţii Petreuş”, adică doi pui de găină, scheletici şi rahitici puşi în aceeaşi pungă, ori 1 kg de adidaşi, adică partea imediat superioară unghiei porcului.
Deşi se terminase de plătit datoria externă, încă din marie 1989, Ceauşescu nu îmblânzise condiţiile de trai ale populaţie, frigul era rege în apartamentele oamenilor, alimentele lipseau în continuare din magazine, curentul electric era  cu program, televiziunea română, singura de altfel, funcţiona 2 ore pe zi. Apa era la robinet 2, 3 ore pe zi, apa caldă o dată, sau de două ori pe săptămână, încă era o perioda de austeritate. Singurul lucru bun era faptul că toţi aceia care erau apţi pentru muncă aveau un serviciu. Salariile erau bunicele, nu suferiseră tăieri. Neajunsurile oamenilor erau mult mai multe decât cele enumerate de mine.
       În noiembrie 1989 Nicolae Ceauşescu a fost reales Secretar General al PCR, la Congresul al XIV-lea. În Europa bătea un vânt de schimbare, Ceauşescu se încăpăţâna, să nu schimbe nimic, poporul suferea de foame şi frig, agenturile străine speculau din plin această situaţie grea a poporului.
Faptul că Nicolae Ceauşescu a decis achitarea datoriilor externe, a umilit instituţiile bancare, FMI şi BM, acestea erau obişnuite ca acolo unde statul este dator, ele, instituţiile financiare străine, să facă politica statului respectiv, ori România prin politica dusă şi cu mari eforturi, reuşise, să nu mai fie dependentă de băncile străine. Mai mult, se discuta ca împreună cu state din Asia, să înfiinţeze o bancă, care urma să finanţeze proiectele statelor sărace şi în curs de dezvoltare la o dobândă foarte mică, comparativ cu dobânzile FMI, BM, etc.
Punerea în practică a acestei idei, ar fi lăsat FMI-ul cu buzele umflate, iar marile agenturi care erau finanţate de acest colos „cămătar internaţional”, aveau de pierdut.
Încă din vara lui '89 s-a pus problema debarcării lui Ceauşescu şi schimbarea conducerii PCR, dar hotărârile exacte şi planul debarcării lui Ceauşescu, au fost luate cu aprobarea celor doi titani ai lumii, Georges Bush senior şi Gorbaciov la Malta în 2, 3 decembrie 1989.
       Evenimentele declanşate la Timişoara în 16 decembrie '89, în urma mutării forţate a pastorului, aveau să fie amplificate de către agenţii străini infiltraţi printre manifestanţi. Totul a degenerat, scopul agenţilor străini a fost atins, s-a produs dezordine, s-au spart magazinele, restaurantele. Autorităţile au răspuns provocărilor, iar armata era pregătită să intervină, lucru care de altfel s-a şi întâmplat.
Ceauşescu întors de urgenţă din vizita din Iran, ţine un discurs la televizor, în care se vedea că se simte încolţit, în acest discurs punctează cu subiect şi predicat faptul că aşa zisa revoluţie era o mare manipulare a maselor, nemulţumite de traiul din România, de către agenţi străini care nu urmăreau altceva decât îndepărtarea lui Ceauşescu pentru că acesta devenise o nucă mult prea tare pentru ei pentru interesele Ocultei străine.
      În 21 decembrie '89 cineva din staf îl sfătuieşte să convoace o mare manifestaţie a muncitorilor din Bucureşti în care oamenii muncii să îşi arate adeziunea lor la idealurile PCR şi recunoştiinţa faţă de Nicolae Ceauşescu, intenţionat a fost greşit sfătuit. Într-adevăr oamenii muncii sunt strânşi în faţa CC al PCR, Ceauşescu împreună soţia, Elena, cu alţi câţiva membrii ai CPex au apărut în balcon de unde a început să vorbească maselor. Încă de la primele cuvinte agenţii străini au produs tulburări, activiştii de partid au început să strige sloganuri de susţinere a lui Ceauşescu; reprezentanţii Ocultei împreună cu masele de nemulţumiţi s-au impus, însoţitorii lui Ceauşescu părăsesc balconul, Ceauşescu rămâne singur, debusolat şi deznădăjduit. Înţelege că lucrurile au scăpat de sub control. În huiduielile mulţimii iese din balcon şi intră în istorie.
Va urma
Mulţumesc pentru poză : revista 22.ro