Totalul afișărilor de pagină

duminică, 29 noiembrie 2015

Ziua Naţională a României fără Iohannis


   Ziua Naţională a României. Ziua întregirii neamului, Ziua Marii Unirii, Ziua României Mari.
Încă de la la sfârşitul sec al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea domnitorul Mihai Viteazul a realizat Marea Unire a celor 3 provincii româneşti. Interesele marilor vecini au fost altele, iar Mihai -Vodă a fost omorât, iar unirea s-a destrămat.
În 1914 când s-a pornit Primul Război Mondial, în Transilvania mişcarea pentru unire era în creştere.
Din punct de vedere militar, România, venea după o victorie fără glorie din Al doilea Război Balcanic, asta a făcut să se treacă cu uşurinţă peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării şi instruirii militare a trupelor.
România era prinsă în jocurile de putere ale Europei. Pe de o parte, era un obiect al rivalităţii imperiilor străine care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părţi ale teritoriului său, pe de altă parte, România căuta să îşi creeze condiţii propice pentru realizarea idealului naţional de adunare într-un singur stat a tuturor proviinciilor istorice româneşti.
      Deşi avea un trata secret de alianţă cu Germania, Carol I care dorea întrarea României în război alături de Puterile Centrale, la presiunea politică a partidelor declară România stat neutru.
Abia doi ani mai târziu, la presiunea Antantei România intră în război alături de ţările din grupul Antanta. Perioada de doi ani de neutralitate România nu o foloseşte pentru a  instrui şi înzestra armata , drept pentru care, după unele victorii împotriva trupelor austro-ungare din Transilvania, România pierde în faţa germanilor mult din teritoriul ţării. Nu mai insist, spun doar atât, I.I. C. Brătianu care era şeful guvernului şi regele Ferdinand nu au privit cu seriozitate înzestrarea armatei, pentru ca România să intre în război. Victoria trupelor franceze asupra Germaniei va duce la victoria Atlantei, iar intrarea României în ultimele două zile ale războiului ne va transforma într-un stat cobeligerant.
De aici vor decurge toate evenimentele pozitive care în final la 1 Decembrie 1918 la Alba -Iulia Ardealul va decide  Unirea cu Ţara.
     Pentru a arăta lumii întregi, că suntem o naţiune suverană, liberă şi independentă, nu trebuie să precupeţim nici un efort, nicio austeritate nu trebuie să oprească naţiunea română de aş arăta ataşamentul şi dragostea faţă de Ţara Noastră, România.
Armata trebuie să fie şi în acest an, mândria noastră, iar noi trebuie să fim alături de ea.

Indiferent că ninge, plouă, bate vântul, românii trebuie să fie acolo unde este steagul Ţării, Tricolorul Naţional.
     În urmă cu o lună de zile în Bucureşti a avut loc un accident soldat cu pierderea multor vieţi de tineri, dureros fapt, zdruncinător pentru noi toţi şi pentru familiile lor, dar asta nu înseamnă că România s-a oprit din mers. Am plâns, ne ştergem lacrimile şi mergem mai departe, trebuie să arătăm că suntem, încă, o mare Naţiune. O naţiune de care s-a vorbit şi se va mai vorbi şi în viitor, aşa cum s-a vorbit de acest pământ şi pe vremea lui  Ştefan cel Mare, A.I.Cuza. Ţepeş şi alţii.
Motivul pueril invocat de către ocupantul vremelnic al scaunului de la Cotroceni, că preferă să treacă în mod decent peste ziua Naţională a României, din cauza  accidentul de la "Colectiv", în sensul că nu va organiza o recepţie la Palatul Cotroceni, dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că un şef de stat al României de altă naţionalitate, decât cea română, nu poate fi altceva decât un accident nefericit pentru noi. Modul zgomotos în care a inaugurat „guvernul meu”, îl descalifica să mai facă acea declaraţie de interzicerea unei recepţii de 1 decembrie.
     România trebuie condusă de românii adevăraţi, nu de etnici care nu pot fi fideli decât poporului din care provin.
Recepţia de 1 Decembrie trebuie să aibă loc, iar ambasadorii acreditaţi la Bucureşti trebuie să simtă inima română care vibrează odată cu Ţara.
Trăiască Marea Unire! Trăiască România! Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe toţi acei ce o iubesc!
Mulţumesc pentru poză :românia-actualităţi.ro

O zi de iarnă la ţară II

     
După ce am mâncat, am hrănit și animalele, apoi am plecat la săniuş. Înotam prin nămeţii drumului, nimeni nu făcuse pârtie, zăpada trecea cu mult peste bocancii noştri, era o potecă îngustă pentru picior, ori noi aveam şi saniuţele, din această cauză, lupta noastră cu omătul era şi mai mare. Am ajuns la locul de săniuş, aici era o pantă de unde ne puteam da drumul cu săniile la vale, doar că, nimeni nu tasase zăpada ori prin asemenea nămeţi sania nu putea aluneca. Deziluzia noastră, a celor peste 20 de copii care ne strânsesem la poalele dealului, era mare. Căutam soluţii, fiecare propunea ceva fantezist, imediat ne înflăcăram, apoi după încercarea nereuşită , ne desumflam. Ultima încercare a fost, la propunerea unuia cu mult mai mare decât noi, aproape flăcău, să urcăm toţi dealul fără sănii, apoi să coborâm şi iar să urcăm şi să coborâm până ce se va tasa zăpada. Cu bucurie şi speranţă în suflet, înarmaţi cu entuziasmul specific vârstei, am început să urcăm dealul, puneam un picior, aluneca celălalt, apoi cu chiu cu vai urcam un metru doi, iar alunecam, dar voinţa noastră era prea mare, după multe încercări am reuşit, să urcăm. De coborât a fost uşor, am venit mai mult rostogolindu-ne, odată ajunşi jos, am aruncat priviri pline de speranţă spre viitoarea pârtie, în afara unor şanţuri adânci nu era nimic. Trebuia reluată operaţia, numai că noi obosisem, iar entuziasmul dispăruse. Am privit cu coada ochiului spre cel cu ideea, el nu urcase, hainele lui nu erau pline de zăpadă ca ale noastre, atunci am înţeles, îşi râsese de candoarea noastră. Într-un târziu am plecat. Eram trişti, îngheţaţi şi cu picioarele ude.
     Supăraţi din cauza eşecului de la săniuş, încă îngheţaţi, am început să ne facem temele pentru a doua zi la şcoală. Era greu ca 4 copii să-şi facă lecţiile în aceeaşi cameră. Unul citea lecţia cu voce tare, altul scria, ăl de scria nu se putea concentra din cauza celui, care citea tare. Cel mai bine era de fratele cel mare, el nu învăţa niciodată acasă, lecţia o reţinea din clasă, iar de scris îi scria unul dintre fraţii mai mici, altfel, când rămâneam cu el acasă, ne punea, să facem treburile cele mai grele.
La şcoală doi învăţam de dimineaţă, doi după amiaza. Cei care eram acasă îl ajutam pe tata la treburile gospodăriei. Mama, în general protesta, ar fi vrut să nu participăm la corvezi , motivând că suntem nişte copii. Tata îi răspundea apostrofând-o :”puţină minte ai femeie, copiii trebuie să se obişnuiască de mici cu treburile, ca mai târziu să nu le vină greu. Ai văzut copiii lui Gheorghe a lu' Turcu, nu au fost puşi la treabă şi acum sunt oameni la casele lor şi tot bietul Gheorghe le face treburile în gospodărie. Lasă-i să înţeleagă, căci numai muncind, îşi pot produce cele necesare vieţii”. „Ai dreptate omule, răspundea mama oftând, doar că îmi este tare milă de ei”.
În general aşa ne petreceam timpul în zilele de iarnă. Mama împletea ciorapi din lână pentru toţi , sau ţesea uimitoarele „aşternuturi”înflorate şi migăloase, era renumită ţesătoare, multe femei veneau la mama să înveţe arta ţesutului.
     Tot mama era aceea care încerca să ne ţină mintea trează, ne obişnuise să ascultăm „teatru la microfon”şi alte emisiuni culturale la minunatul nostru difuzor. Nu voi face nici un comentariu pe marginea tezei: "era mai bine atunci, sau este mai bine acum". Cred că fiecare generaţie care contribuie la bunul mers al societăţii,  poate avea părţi bune şi rele, depinde unde ne poziţionăm.
Mulţumesc pentru poză : amintirifrumoase.ro

vineri, 27 noiembrie 2015

O zi de iarnă la ţară I

 
    
Dimineaţa ne trezim somnoroşi şi zgribuliţi de frig. Mama, pe cap cu o basma neagră legată sub bărbie, cu veşnicul şorţ alb, cu o floare maro într-un colţ, încins peste rochia din diftină gri, simplă , încălţată cu nişte bocanci rupţi, aprinde focul, folosind surcelele, puse de seara după sobă la uscat. Tata ieşise să dea mâncare la vite. Afară ninge, priveam pe fereastră, ningea abundent, fulgi mari, jucăuşi se aleargă unii pe alţii, apoi timid, uşor , parcă având teamă de a nu se distruge odată ajunşi pe pământ se aşează peste plapuma de nea. Mă uit prin curte, caut coteţul câinelui, nu se vede , dar acolo unde ştiu că este locuinţa lui, se vede o movilă mai mare de zăpadă . Bietul câine era prins ca într-o cursă. Undeva, aproape de grajd, tata, cu cojocul în spate, pe cap cu căciula din blană de oaie, cu pantalonii pană şi ciorapi din lână având manşetele răsfrânte peste bocanc, cu o lopată uriaşa (cunoscută ca „inima lui Stalin) se lupta cu zăpada; în urma lui rămânea o cărare îngustă mărginită de două maluri înalte de omăt.
    În casă mama ne pregăteşte micul dejun, adică puricei. Într-o tigaie din fontă, cu pereţii înalţi, prevăzută cu trei picioruşe, a pus puţină untură, tigaia, a cărei coadă se rupsese, şi căreia tata îi improvizase alta din sârmă, a fost pusă pe plită, apoi când untura a început să sfârâie, mama a mărunţit o bucată de mămăligă rămasă de seara . A perpelit-o prin puţina untură din tigaie, până ce a prins o culoare aurie. Tigaia, încinsă, a pus-o în mijlocul mesei rotunde, joase, iar noi toţi, venise şi tata de afară, aşezaţi pe scăunele, am luat cu asalt mâncarea . Într-o clipă tigaia strălucea de curăţenie, semn că ne plăcuse, dar şi foamea şi-a pus amprenta.
După masă am început, să ne îmbrăcăm, cei mici ne îmbrăcam cu hainele rămase de la cei mai mari , echipaţi şi gata de muncă am plecat la treabă. Trebuia să scoatem din grajduri cocenii nemâncaţi rămaşi de la vite . După aceea, cu braţele pline de fân înotând prin zăpadă, am umplut ieslele de la cai, vaci şi oi. Cel mai mare dintre noi a luat o lopată şi a început voiniceşte, să-l ajute pe tata la făcut pârtie. Bucurie mare pe bietul căţeluş când s-a văzut eliberat din captivitate. Fratele meu a insistat în curăţarea zăpezii din jurul coteţului, reuşind să elibereze o suprafață destul de mare. Câinele sărea, se gudura pe lângă el, îi lingea mâna , mulţumind stăpânului pentru ajutorul dat.
     Adăparea animalelor era tot în sarcina noastră, oile aveau găleţile lor, caii şi vacile aveau găleţile lor. În timpul în care făceam aceste treburi, ne trânteam prin zăpadă unul pe altul, ne băteam cu bulgări. Eram rumeni în obraji, veseli şi lipsiţi de griji. Bucuria era cu atât mai mare, cu cât se nimerise să fie într-o zi de duminică şi nu eram nevoiţi, să mergem la şcoală. Cum am terminat treburile, am scos cele două săniuţe din şură, apoi am început, să le lustruim tălpicile pentru a aluneca mai bine pe zăpadă. Chemarea mamei ne-a adunat iar pe toţi în jurul mesei. Mămăliga mare, aburindă, vârtoasă, trona ca o uriaşă ciupercă în centrul mesei.
Tata a desprins ața de la toarta panerului, apoi cu ea a tăiat mămăliga care, vârtoasă fiind, se desprindea în felii. Mama a împărţit porţii tuturor, apoi a pus o strachină mare plină cu ciorbă de cartofi, acrită cu zeamă de varză, cu o puternică aromă de leuştean . 6 linguri mari, adânci, din lemn, transportau ciorba din strachină în gurile flămânde unde ajungeau cu sorbituri zgomotoase, buzele ţuguiate încercau să tempereze fierbinţeala ciorbei. Felul doi, era o iahnie de fasole servită împreună cu murături formate din: gogonele, morcovi, ardei căpresc, varză, ţelină şi ceva conopidă. Iahnia a fost un adevărat regal gastronomic.
Va urma.
Mulţumesc pentru poză : albumdefamilie.ro

miercuri, 25 noiembrie 2015

Divorţul

     Sala de judecată a unui tribunal, oameni aşezaţi pe bănci, vorbesc între ei. Într-un colţ al sălii de judecată, un bărbat în jur de 30 de ani, tuns zero, înalt ,cu bicepşii ieşind  prin tricolul mulat pe bustul uriaş, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în braţele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o faţă albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subţire şi transparentă, sutienul îi împiedica să se reverse în toată splendoarea lor. . Deodată se face linişte, întră judecătorul, de fapt judecătoarea. Grefiera strigă primul dosar : -Însuratu Ion, Însuratu Ioana.
Dosarul nr 13, acţiune divorţ reclamant Însuratu Ioana, pârât Însuratu Ion.
Cei doi, auzindu-şi numele, se apropie de bară. Judecătoarea se uită la ei cu o privire neutră, apoi o întreabă pe fată.
-De ce vrei să divorţezi?
-Nu vrea d-na judecătoare, mi-a spus mie, că nu vrea, a zis că face acţiunea, aşa să vadă şi ea cum e pe aici.
-Tu să taci, îl apostrofează judecătoarea, răspunde fată, de ce vrei să divorţezi?
-Nu mă mai iubeşte, zise fata privind în pământ
-Cum adică, nu te mai iubeşte?
-Păi aşa ,nu mă mai iubeşte, că mi-a zis şi vară-mea, ştiţi aia lu Floriu: ”fă, ăsta nu te mai iubeşte”.
L-am întrebat pe el :” i-a zi mă, mă iubeşti, sau nu?” Iar el de colo zice : ”Ioano, pune mâna, fă mâncare şi lasă dracu prostiile, sunt obosit femeie, vin de la muncă”. Asta mă interesa pe mine, că lui îi e foame şi e obosit? Aha, mi-am zis, ăsta chiar nu mă mai iubeşte, că mi-a zis şi ţaţa Veta, aia care stă peste drum de Pestriţu, „fă, ăsta-l tău, nu te mai iubeşte”, „ de unde ştii bre?” o chestionai eu mai subtil, „ l-am văzut când a cumpărat un sutien roz”, „ păi l-a cumpărat pentru mine”. „tocmai asta este, când bărbatu' îţi cumpără sutien, să ştii că nu te mai iubeşte”, a concluzionat Veta.
  • Altceva, ce motiv mai ai? Îţi aduce bani, te bate, te neglijează? Încearcă judecătoarea să afle mai multe.
  • Asta cu neglijarea, aici e ceva, să vă povestesc : eram într-o seară îmbrăcată într-o cămăşuţă foarte transparentă, foarte decoltată și foarte scurtă, iar camera era foarte luminată, cum geamurile erau spre drum şi jaluzelele ridicate, se vedea tot în casă. Îl văd pe pârât, adică soţul, intrând val-vârtej în cameră, apoi îmi zice :”stinge fă lumina şi  nu mai sta în neglijeul ăsta, că se holbează toţi bărbaţii din sat la tine” . Atunci am aflat că mă neglijează, aşa că vă rog să mă desfaceţi de Însuratul Ion şi să îmi reiau numele de fată.
  • Cum te numeai înainte de căsătorie? întreabă judecătoarea
  • Divorţata Ioana, doamna judecătoare.

K.W. Iohannis omul ocultei străine

   
Klaus Iohannis, un sas rătăcit în România, un neamţ cu suflet german şi cetăţenie în cele 6 case româneşti. Un om căţărat, urcat cu forţă în tronul de la Cotroceni. Un debitor al Ocultei Mondiale, un datornic pe viaţă celor ce l-au aşezat în fotoliul de lider al României. În urma masacrului de la „Colectiv”, de care s-a folosit cu mult cinism, o amplă manifestaţie s-a pornit în stradă. 30 de mii de oameni, mulţi vorbitori de limbi străine, atenţie nu scriu cetăţeni străini, care l-a început debusolaţi, negăsindu-şi cadenţa, strigau printre altele :”jos corupţia, jos politicienii”. Apoi au strigat, după o ieşire în presă tâmpită a lui Piedone, „jos Piedone”. Printre cei intraţi în „graţiile” manifestanţilor a apărut şi „jos viceprim ministrul Oprea”, apoi anemic la început, ceva mai hotărât într-un tîrziu a fost strigată şi lozinca:”jos Ponta”. Cum în stradă erau 30.000 de oameni, iar lucrurile puteau degenera, nimeni dintre cei vizaţi de stradă nu considera necesar să demisioneze, Ponta a hotărât să-şi prezinte demisia . După demisia lui Ponta, lucrurile s-au calmat, oamenii au mers liniştiţi pe la casele lor, mulţi fiind veniţi de departe, de foarte departe, plecau cu mulţumirea că misiunea pentru care veniseră fusese îndeplinită, guvernul Ponta demisionase.
Iohannis a constatat vacant postul de Prim Ministru şi a chemat partidele parlamentare la consultări, un fel a spune, partidele mari, mă refer aici la PNL şi PSD, au fost „mână moartă”, au avut prestaţii jalnice, PNL-ul a mers pe mâna lui Iohannis, iar PSD-ul fără coaliţie, a făcut o propunere aşa, să nu zică cineva că au tăcut.
Iohannis asta îşi dorea, ca partidele să fie slabe, pentru a putea desemna cu formarea noului guvern pe Dacian Cioloş pe care cei de la Bruxelles îl anunţase încă din seara demisie lui Ponta. Asta înseamnă că acolo la Cotroceni a fost un simulacru de consultări, o bătaie de joc pentru poporul român. Nici nu avea cine să se contreze cu Iohannis, Liviu Dragnea aşteapta recursul la condamnarea primită în prima instanţă, aşa că ciocul mic. Ţoapa de Gorghiu e datoare vândută lui Iohannis, doar el a uns-o ca Preşedinte al PNL, iar Blaga mult prea hârşit prin politica dâmboviţeană cu bubele din cap care îi ţine ridicată pălăria, a fost isteţ şi a tăcut.
    Klaus W.Iohannis ne-a arătat fără pic de jenă că România este condusă de la Bruxelles, via FMI şi alte servicii. Chiar şi miniştrii din acest guvern de tehnocraţi (tehnocraţi pe dracu), sunt ori din grădina lui Soros, ori din cea a FMI, ori de la Bruxelles, aşa că, nu ne putem aştepta la ceva bun.
Mă întreb : de ce dracu au lăsat ăştia nişte salarii uriaşe pe unde lucrau, pentru a veni în România pe salarii de mizerie comparativ cu ce câştigau prin cele străinătăţuri? Ori adăugarea la CV a funcţiei de loc de neglijat de ministru, ori sunt alte ordine, pe care noi nu le ştim primite de la stăpânii lor străini, este motivul renunţării la acele salarii uriaşe.
Pentru a ne mai demonstra încă odată, dacă mai era cazul, că el, Iohannis, nu are nimic în comun cu România (în afara celor 6 case), Iohannis a decis să se comporte decent anul acesta şi să nu mai organizeze tradiţionala recepţie prilejuită de Ziua Naţională a României de 1 decembrie, motivul nenorocirea petrecută la clubul „Colectiv” şi actele teroriste din Franţa.
    Consider că, renunţarea la recepţie, nu are nicio legătură cu motivele invocate de Iohannis, motivele sunt de ordin naţionalist, pentru el ziua de 3 octombrie este ziua naţională, atunci când Germania îşi sărbătoreşte ziua. Nu cred că la aceste recepţii se făceau adevărate petreceri cu lăutari şi manelişti, era un moment de retrăire a istorie Marii noastre Uniri, era un moment când presa internaţională ar fi remarcat acest lucru, iar ambasadorii străini puteau lua mai bine legătura cu societatea românească. Iohannis nu are nici un interes de a promova România, el trebuie să menţină statul român la nivel de colonie, iar dependenţa de Oculta străina să fie din zi în zi mai mare.
    L-am văzut într-o poză, cu o bască de evreu pe cap, aducând elogii acestei naţiuni de parcă România era formată 90% din evrei. Acel discurs a fost cel puţin neinspirat, dacă nu unul slugarnic care arăta cine-i şeful. De ce d-le Iohannis avea-i acea bască pe cap? Ai văzut vreun evreu făcându-şi cruce cu ocazia vreunei sărbători româneşti?
Nu vreau să mai continui simt că încep să mă enervez, întreb : unde sunt românii, ce văd nu are nici-o legătură cu poporul român.
Doamne Ocroteşte România şi ajută-ne să ajungem iar ce-am fost şi mai mult decât atât!
Mulţumesc pentru poză : sursazilei.ro

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Cancerul societăţii româneşti - corupţia

   
Corupţia din România este precum o boală canceroasă cuprinsă de mii de metastaze, s-au precum pirul intrat într-un lan de porumb.
În ambele situaţii, nu trebuie tratată suprafaţa expusă cu alifii sau praşile, ci trebuie curăţat până se ajunge la carnea sănătoasă şi extirpate toate sursele ce pot recidiva. La fel şi la pir, o praşilă nu îl stârpeşte, ci numai smulgerea din rădăcină. Pentru a face aceste operaţii este nevoie de medici foarte bine calificaţi , care să nu le tremure mâna când încep să cureţe rana infectată.
Avem noi medici bine pregătiţi pentru asanarea morală a societăţii? Nu cred că avem.
În 1989, societatea era atinsă de microbul corupţiei, nu era atât de extinsă, dar ea exista sub forma „micii corupţii”, mai bine zis a „atenţiilor”. După 1989, corupţia a evoluat într-un ritm alarmant. Cine puteau fi „medicii” care să oprească
 corupţia încă din faza embrională? Aceştia erau şi sunt şi la această oră : poliţiştii, procurorii, sre-iştii, cei de la ANI, iar,  chirurgul şef, profesorul, ar fi fost judecătorul.
    Ce spun eu aici este poezie, pentru că lucrurile s-au desfăşurat mult mai prozaic şi mai aplecat pe jefuirea Ţării. Astfel, ca într-o sarabandă, toţi aceşti factori ce puteau opri hoţia şi-au dat mâna, pentru a jefui economia Ţării, cu partidele politice vremelnic aflate la putere şi schimbate din 4 în 4 ani pentru a beneficia cât mai mulţi din jaful general. Pentru a face aceste furturi cât mai subtile şi a îmbrăca forme legale au intrat pe fir organizaţii profesioniste care îşi dovediseră măiestria în distrugerea economică a altor state, un bun exemplu este FMI. Deasemeni instituţiile care trebuia să vegheze la respectarea legilor şi legalităţii, au beneficiat de suportul unor servicii străine versate în distrugerea unor guverne, state, economii, mă refer la CIA, KGB etc.
Acum, la aproape 26 de ani de la revoluţie, ne aflăm într-un mare impas. Poliţia, procuratura, instanţele de judecată aplică nişte alifii pe rănile putrede şi colcăind de viermi. Nu pot merge în adâncul rănii, la rădăcina ei, pentru simplul motiv că  sunt ei la rândul lor corupţi.
Toate tirurile de arme sunt îndreptate împotriva politicienilor, nu că nu o merită, dar acest lucru este făcut de cadre din procuratură, poliţie, instanţe de judecată, unde ele însele sunt bolnave de corupţie. Nu poţi să pui bază pe ancheta unui procuror care a dus la condamnarea unui om, când afli că acel procuror a fost arestat pentru corupţie. La fel se întâmplă cu poliţiştii şi judecătorii.
Nu poţi să nu te întrebi, dacă actul juridic prin care un om a fost trimis în spatele gratiilor, este corect, ori un abuz? O instanţă de judecată achită un inculpat, a doua instanţă îl condamnă. Unde este adevărul?
Mai nou, dacă un complet de judecată dă o sentinţă împotriva cererii procurorilor DNA, aceştia sunt imediat verificaţi de Inspecţia Judiciară. Un alt caz, celebrul de acum, cazul Rarinca, o sentinţă rămasă definitivă este atacată de DNA care, în final obţine casarea sentinţei şi condamnarea M. Rarinca. În aceste cazuri a fost pusă o presiune uriaşă pe judecători, mergându-se până la şantajarea lor. Nu ar fi fost posibile aceste şantaje dacă judecătorii nu ar fi fost corupţi. Deasemenea, dosarele încheiate de procurorii ce au fost ulterior arestaţi pentru corupţie, sunt în mod cert alterate, unele fie au primit avize de NUP în urma primirii unor foloase necuvenite, altele au ajuns în instanţă cu posibile probe falsificate pentru că, un inculpat nu a vrut să plătească pentru a fi scos basma curată, ori, aşa era ordinul venit "de sus" (vorbesc de acele aşa numite dosare politice). Aceeaşi situaţie şi în cazul judecătorilor ajunşi după gratii, sentinţele date de ei în diversele dosare pe care le-au judecat pot fi incorecte, deciziile fiind influienţate fie de banii primiţi de la inculpat, fie de presiunea pusă pe ei de procurorii DNA care îi au la mână cu diverse matrapazlâcuri.
     În această situaţie disperată în care se găseşte România, curăţarea puroiului, a plăgii infectate, trebuia să fie făcută începând cu  organele de cercetare penală(poliţie, procuratură, servicii) şi terminată cu cei din instanţele de judecată. Eliminarea din sistem a tuturor anchetatorilor şi judecătorilor corupţi, pot da o gură de aer luptei împotriva corupţiei, altfel riscăm să privim neputincioşi cum flagelul corupţiei înaintează şi prinde în tentaculele ei toate instituţiile statului.După terminarea acestei curăţenii, se poate vorbi de o adevărată cruciadă împotriva acestui teribil cancer numit -corupţie.
    Ciugulind ici colo câte un infractor şi nemergându-se în profunzimea plăgii, nu se va oprii niciodată acest flagel.

marți, 17 noiembrie 2015

Iohannis are "guvernul meu"

   
  Iohannis are „guvernul meu”. A reuşit să îşi pună în aplicare un plan impus de cei care l-au urcat în fotoliul de Preşedinte. Un guvern impus, nume de miniştrii primite-n plic, un program de guvernare care se schimbă la fiecare două ore. Guvern de tehnocraţi, mai pe înţelesul tuturor, specialişti într-un anumit domeniu, nici vorbă de aşa ceva. În afara câtorva somităţi, în rest, persoane cvasi necunoscute. Sunt persoane care au mai activat în politică, Cioloş, Primul Ministru, a fost ministrul agriculturii într-un guvern liberal. Un guvern de strânsură făcut în pripă din afara Ţării. Spunea Iohannis că va fi un guvern independent, da şi eu cred că va fi independent, independent de nevoile Ţării, dependent de interesele străine.
Cu greu a fost încropit un guvern, doi miniştrii propuşi de Cioloş s-au născut avort, a fost nevoie să fie înlocuiţi pe parcurs.
    Este o situaţie de râs, dacă nu ar fi de plâns, mă gândesc la PSD, au hotărât să voteze noul guvernul. Cum dracu să voteze PSD un guvern care, l-a dărâmat pe al lui? Simplu, aici văd cel puţin două motive : 1) Dragnea încearcă să se pună bine cu Iohannis, sperând astfel într-o o achitare la recursul ce bate la uşă împotriva sentinţei de un an cu suspendare, primită în primă instanţă şi 2) teama că nu ar putea fi validat guvernul şi din neatenţie se poate ajunge la anticipate.
Mai există motive, cum ar fi meseria de lingău a lui Dragnea, care vrea să fie bine cu toată lumea, pentru a putea să-şi vadă nestingherit de treabă.
Duminică PSD-ul a făcut analiza activităţii guvernului demisionar condus de V.V. Ponta, consider că ar fi trebuit să-l invite pe fostul premier la acea şedinţă, sigur, nu face parte din conducerea partidului, dar, se analiza activitatea guvernului condus de el. Dragnea a motivat faptul că nu l-a invitat să vină pe Ponta pentru că, dacă voia să vină, putea veni, nu l-ar fi dat pe uşă afară. Patetic.
Opoziţie la actualul guvern face PMP şi ALDE. Băsescu nici nu spera să găsească un culoar aşa de bun pentru el, deşi are numai 8 parlamentari va fi liderul opoziţiei, va fi omul ce va câştiga cel mai mult din actuala situaţie.
PNL-ul încă nu ştie care este drumul pe care va merge. Este clar că nu mai durează mult până ce Iohannis din faţa unei perdeluţe, va spune:”adio PNL, adio PDL”. Ruptura este aproape gata, mai are să fie oficializată. Nu sunt supăraţi că a venit nominalizarea lui Cioloş în plic de undeva din afara Ţării, nu au sentimente atât de patriotice, sunt supăraţi că nu au fost băgaţi în porţie, e foamea prea mare, încă un an să mai aştepte şi nici atunci nu se ştie dacă vor ajunge la ciolan. Neajungerea la împărţirea caşcavalului poate fi supărare mare ce se poate termina cu divorţuri.
Problema va fi cu susţinerea pe parcurs a guvernului, depinde ce măsuri va lua actualul guvern. Dacă vor fi legi cu priză la electorat, se vor îngrămădi să voteze, dacă vor fi legi de austeritate, aici va fi o problemă, anul viitor este an dublu electoral şi nici un partid nu vrea să se pună rău cu electoratul. Singurul care îşi va asuma măsurile guvernului, indiferent cum vor fi ele, va fi Preşedintele Iohannis, nici nu are încotro, doar este guvernul lui.
      De ce nu l-a desemnat Iohannis pe Predoiu ca Prim Ministru? Nu a vrut să fie alăturat guvernării din timpul lui Băsescu-Boc. Predoiu nu va fi niciodată desemnat Prim Ministru de către Iohannis.
Singurii care nu au de pierdut în urma acestei guvernări vor fi Cioloş cu miniştrii lui, asta în condiţiile în care nu vor participa la viitoarele alegeri. Dacă actualul Premier îşi va face un partid politic atunci va fi foarte atent cum va guverna.
      Aşa ar trebui să fie, asta este o analiză pentru România ca Ţară Independentă şi Suverană.
      Acum analiza pentru situaţia de fapt a Ţării noastre. „Guvernul meu” va face exact cum vor suna ordinele primite de la cei care l-au impus, Oculta străină, FMI, Consiliul Europei şi care dracu mai sunt. Iohannis va fi „cutiuţa poştală” unde Cioloş va găsi instrucţiunile. Va fi încă un an pierdut pentru noi, românii, dar, fructificat de forţele externe.
     Încă odată, după '89, strada a făcut jocul Ocultei străine.
Mulţumesc pentru poză :psnews.ro


marți, 10 noiembrie 2015

Circul lui Iohannis

     Ora 17, Preşedintele României pune capăt circului pe care l-a gestionat timp de 6 zile. S-a făcut un simulacru de consultări cu partidele politice şi societatea civilă. Iohannis, a reuşit să aducă la lumină ce toată lumea bănuia, adică faptul că România este un stat care şi-a pierdut suveranitatea şi este condus de la Bruxelles, Berlin, sau Washington, de ori unde numai de la Bucureşti, nu.
Aduc în susţinerea celor scrise de mine, site-ul Euroactiv de la Bruxelles, care, încă din 6 noiembrie a publicat numele premierului ce urma a fi desemnat, Dacian Cioloş.
Pentru a simula democraţia, deşi ştia bine cine va fi desemnat, Iohannis, în calitatea lui de Preşedinte, a avut chiar două runde de consultări cu reprezentanţii partidelor politice. A fost o bătaie de joc pentru PSD şi ALDE, PNL şi UNPR sunt un fel de alter-ego al preşedintelui şi nu contează. Singurul partid care a făcut o propunere pentru desemnarea unui premier, a fost PSD-ul, nu ştiu nici ăştia cât de serioşi au fost.
Părerea mea este că lui Liviu Dragnea, PSD-ului în ansamblu, le convine intrarea în opoziţie.
PNL-ul va fi vioara întâi în susţinerea viitorului guvern, dar va putea oricând să se derobeze de anumite acţiuni ale guvernului, ăsta a fost şi motivul pentru care nu a lăsat să fie nominalizat primul ministru liberal din umbră, mă refer la Cătălin Predoiu.
    Iohannis şi-a bătut joc de societatea civilă, de noi toţi, nepronunţând numele lui Cioloş ca Premier desemnat, încă de acum 5, 6 zile când i se comunicase de la Bruxelles, numele candidatului.
Un teatru ieftin, un circ la care a asistat 20 de milioane de oameni, ruşine domn Iohannis.
Iohannis, acum ai guvernul tău, fă lucrurile bune, adică, rupe pisica în două şi spune cu subiect şi predicat ce deja se vede: „ nu pot lua nici o hotărâre fără aprobarea Berlinului, până la urmă Merkel conduce UE, trebuie să mă prefac că noi decidem aici, în România, dar, de fapt ,ordinele le primesc în plic din afară”.
Liberalii o gaşcă, ce nu fac altceva decât ce spune, sau arată prin semne Iohannis, nu au personalitate, au fugit de răspundere şi se vor ascunde în spatele unui guvern tehnocrat.
Apropo, T. Băsescu în urmă cu câteva zile deja anunţa numele lui Cioloş, ceea ce înseamnă că PPE-ul făcuse nominalizarea.
Acum s-a văzut clar că, România este un stat ce numai are independenţă, aşa zisa noastră conducere a Ţării este formată din nişte păpuşi ce sunt mânuite de păpuşarii externi. Iar atunci când fac declaraţii, aceşti păpuşari sunt purtătorii de vorbe ai celor ce stăpânesc de fapt România. A stabili cu exactitate cine anume este stăpânul, nu pot decât să speculez. Spun aceasta pentru că însăşi marii lideri ai lumi sunt nişte păpuşi în mâinile puternicilor păpuşari, ce stau bine ascunşi în spatele păpuşilor.
Dumnezeu să ne apere, că noi nu suntem în stare! Până la urmă manifestaţiile cine le-au pornit?
E o întreagă nebuloasă, of manipulare, manipulare!
    Cioloş tu pe cine slujeşti?



duminică, 8 noiembrie 2015

Iohannis prelungeşte în mod voit o agonie.

     Au trecut câteva zile de la demisia lui Ponta şi implicit a guvernului. Seară de seară, tinerii se prezintă la serviciu la ora 18. Strigă lozinci, îşi cer drepturi, pun condiţii. Preşedintele, după ce a avut o rundă de discuţii cu partidele parlamentare şi una controversată cu „societatea civilă”, a anunţat că va merge în Piaţa Universităţii, pentru a discuta direct cu manifestanţii. Nu a spus în ce zi, aşa că, manifestanţii vor continua protestele lor, cel puţin, până ce Preşedintele va ajunge la ei. Apropo, domnule Preşedinte, cu manifestanţii din teritoriu cine vorbeşte? Nu fac teoria chibritului acum să întreb, cine împuternicise pe delegaţii manifestanţilor? Nu de alta dar, au reieşit destule nemulţumiri în urma întrevederii de la Cotroceni. Am văzut cel puţin doi „tineri”care mi s-au părut reprezentativi, este vorba de Liviu Mihaiu şi Sorin Ioniţă, la multe mese au „mâncat” aceşti tineri. Au simţit că se prefigurează un alt os de ros? Cam multe muşte s-au adunat.
    Se prelungeşte o boală, se cronicizează. Iohannis, împreună cu partidele politice, societatea civilă, reprezentanţii cultelor şi cine naiba credea că mai este necesar, trebuia să se adune, să intre în şedinţă prelungită şi să nu iasă de acolo fără o soluţie. Orice zi pierdută, contează pentru viitorul Ţării. Este nevoie urgentă de un guvern, că îl formează liberalii, că îl formează social-democraţii, nu contează, numai să fie guvern. Nu sunt pentru un guvern de tehnocraţi, guvernarea trebuie să fie asumată politic, ori tehnocraţii nu sunt oameni politici. Mai mult decât atât, guvernul trebuie să aibă o susţinere parlamentară asumată, pentru a putea trece proiectele de legi. Guvern de tehnocraţi, înseamnă fuga de răspundere. Tehnocraţii să formeze partide, să intre în alegeri, apoi să guverneze în urma unui vot popular.
Iohannis urmăreşte ceva cu prelungirea acestei stări de provizorat? Îi este impusă aşteptarea, sau este depăşit de situaţie?
    Liberalii au clamat că vor guvernarea, pentru a arăta cum se guvernează. Acum au această ocazie, UNPR-ul, dacă Preşedintele spune că este „interesul naţional”, vor sări imediat în barca liberalilor, aşa că ar avea şi sprijin parlamentar. Un ministru bun la finanţe ar fi doamna Andreea Paul fără Vass, în timpul opoziţiei a dat destule lecţii de administrare financiară. Prim Ministru îl aveţi pe domn Predoiu, aşa că, liberali, la treabă!
    Mingea ,domnule Iohannis, se află în terenul dumitale, orice ratare se înscrise pe tabela dumitale, nu mai poţi arunca pe Ponta, ăsta gata, e istorie. Nu te lasă antrenorul ăla din Ocultă, să centrezi, să dai cu capul şi să înscri? Ai de grijă, partidele au venit la Cotroceni cu mesajul de: „eşti cel mai frumos, cel mai deştept, descurcă-te”. Deştepţi băieţi, au văzut cum bate vântul şi s-au pliat pe bătaia lui, nu contra. Vorbeşte cu ambasadorul SUA, am auzit că e specialist pe manifestaţii, el ţi-a zis să le laşi să continuie, periculos joc. Poate Merkel cu ai ei îţi vor da sfaturi mai bune. Unii, mai cârcotaşi ca mine, vor zice ceva de masoni, cum că, ei ar conduce prin domnia voastră. Nu cred aşa ceva, sunteţi român verde, nu aţi trăda interesele României, vorba ceea, doar aici aveţi cele 6 case. Vreau să spun, că vă leagă ceva de pământul românesc. Vă leagă, odios cuvânt pentru zilele noastre.
   Domnule Iohannis, desemnează mai repede un Prim Ministru, altfel încep cei din piaţă să strige „jos Iohannis” şi nu se ştie cum se termină. A mai fost unul care a consultat poporul, apoi a mierlit-o.

vineri, 6 noiembrie 2015

Strada şi politicienii

     
Clasa politică este în vrie. Plecarea lui Ponta lasă un gol imens pe care nimeni nu se înghesuie să-l ocupe. Liberalii, aveau două trei trompete de serviciu care, de dimineaţa până seara nu făceau altceva decât să strige: „jos Ponta”, dealtfel ăsta era şi singurul program politic. Bun, Ponta a demisionat, locul e liber, liberalilor faceţi-vă guvern! Acum clamaţi alegeri anticipate, e o chestiune democratică, corect, dar sunt posibile fără costuri economice mari? Nu, nu sunt posibile. Admitem cazul că vor fi alegeri anticipate, cel puţin 60 de zile de aici încolo Ţara va fi paralizată, nu vom avea o lege a bugetului, un bun punct de plecare pentru exerciţiul financiar 2016. Au fost implementate o mulţime de legi prin care s-au eliminat, ori micşorat o serie de taxe, acestea dacă nu sunt bine gestionate, vor face găuri mari în economia Ţării. Cui îi spun eu asemenea lucruri, lui Blaga, lui Predoiu, lui Andreea Paul fără Vass, etc? Ăştia ştiu una şi bună, nu au bani, nu se chinuie, tăie salariile, pensiile, ajutoarele, laptele de la gura sugarilor, fură acadeaua din gura copiiilor, numai să le fie lor bine. Un alt aspect, se vor face alegeri anticipate, probabil PNL-ul va lua cu un procent, două în plus faţă de PSD, problema nu este rezolvată, ajungem de unde s-a plecat, vor trebui făcute negocieri între partide pentru alianţe politice. Alegerile anticipate nu rezolvă nimic. Spun liberalii că e bine să se facă alegeri anticipate pentru că aşa cere strada, nu este adevărat, Strada cere schimbarea din rădăcină a actualei clase politice. De unde scoateţi oameni noi politicienilor, tot cu dinozauri, precum Blaga,Toader, Oltean, etc, vreţi să candidaţi? Veniţi cu oameni tineri nepătaţi politic şi neatinşi de virusul corupţiei, asta vrea Strada.
    A venit momentul să intraţi la guvernare, Feisbucilă plânge de un an de zile că nu are guvernul „lui”, că a rămas fără guvern precum Dandanache fără „coledzi.” Daţi-i omului guvern, vrea şi el o jucărie, s-a molipsit de la Băsescu. Nu înţeleg, sunteţi atât de nepregătiţi, atât de slabi, de ce nu vreţi guvernarea, vă e teamă de reformele lui Ponta, nu ar trebui, sunt reforme liberale, la treaba continuaţi-le pe cele bune, îmbunătăţiţi-le pe cele mai puţin bune. Nu este aşa că vă este teamă, vă e frică să nu vă frângeţi gâtul?
Liviu Dragnea, am ciudata impresie că tu ai scris demisia lui Ponta, nu contează cine a scris-o, mă bucur că a fost scrisă, în acest fel Ponta va putea reveni în politică cu forţe noi după ce se vor termina, sper, cu bine procesele sale. Dragnea, nu băga PSD-ul la guvernare, mergi în opoziţie, lasă liberalii să-şi facă guvern, pot conduce şi minoritar cu susţinere parlamentară. Cine va face acum guvernul va pierde cel puţin 20 de procente la alegerile de la anul. Aşa că, i-aţi PSD-ul, stai pe margină şi priveşte, aşa îţi vei putea încărca bateriile electorale. În timpul cât vei fi în opoziţie promovează pentru parlament cel puţin 30, 40 de tineri, iar pe cei peste 55 de ani scoate-i pe tuşă.
   Asta vrea strada, nu mai vrea să vadă numai corupţi, judecaţi, navetişti la DNA. Vrea să vadă oameni politici cu adevărat, nu borfaşi care vor să se caţere pe votul popular pentru a fura Ţara.
Strada vă spune că este timpul să vă opriţi, altfel este imprevizibilă furia străzii. Amintiţi-vă sloganul de la revoluţie „Armata e cu noi”, e bine acum se va striga : „jandarmii sunt cu noi”, poliţia e cu noi”. Poporul, faţă de politicieni, a înmagazinat o cantitate de ură mai mare decât faţă de Ceauşescu.
Consultarea străzii de către Iohannis, este paiul celui ce este gata să se înece. Chestiunea îmi aminteşte de Băsescu la referendumul din 2007 când a cerut ajutorul străzii, apoi promisiunea pe care a făcut-o, apoi nu a onorat-o , de a se întâlni periodic în Piaţa Universităţii cu poporul.
Dacă ai fler politic şi nu îţi fierbe tărtăcuţa de semioltean, de a fi la putere, vei avea răbdare. Răbdarea trebuie să fie arma politicianului şi a diplomatului. Aruncatul în luptă cu capul înainte nu ajută, politica este o meserie fină, pe care nu o poate face toţi ghiolbanii. Pentru a media, pentru a negocia, pentru a testa adversarul politic este nevoie de multă diplomaţie, de fină cunoaştere a firi omeneşti, de a şti să testezi, să arunci capcane interlocutorilor, pentru ai determina să facă primul pas şi să spună mai mult decât vor.
    Politicienii acestor zile discută între ei despre ce mai este de furat, al cui e rândul la furat, aici se cam ceartă, unii ar vrea să vină mai des la borcanul cu miere şi caşcavalul Ţării. Toate aceste discuţii se poartă peste Ţară, noi poporul nu existăm, ei negociază peste noi, de noi îşi amintesc din 4 în 4 ani. Trebuie ajutaţi să doarmă cu poporul în gând, să fim coşmarul lor, să tresară de câte ori ne văd, să-şi scoată pălăria în faţa noastră, să ne spună „sărut mâna stăpâne” că tu ne plăteşti. Atenţie, poporul se deşteaptă şi de ce vede că se poate acţiona împotriva voastră, de aceea o vor face mai des şi mai des. De voi depinde cum acţionează strada, s-a dat startul, nu se ştie unde va fi finişul şi nici când. Deşteptaţi-vă în ceasul al 12-lea.
Mulţumesc pentru poză :stiripesurse.ro


joi, 5 noiembrie 2015

Acuzele lui Iohannis la adresa lui Ponta

      Am ascultat cuvântul Preşedintelui României, domnul K.W. Iohannis, prin care ne anunţa că Premierul României şi-a prezentat demisia. Din alocuţiunea lui Iohannis răzbătea ura pe care o simţea faţă de Ponta, pizma şi obsesia pentru contracandidatul ce îl umilise în timpul campaniei electorale din urmă cu un an de zile. Singura activitate politică remarcată, nu remarcabilă, a fost aceea de a cere demisia Primului Ministru Ponta. În rest, plimbări prin diferite locuri din lumea asta împreună cu soţia, comentarii cu poze pe facebook şi tăcere.
Liberalii, ce se află în imediata lui apropiere şi pentru care el este cu adevărat preşedinte, s-au alăturat lui Iohannis în strigătul disperat al acestuia de „jos Ponta”.
Aseară m-a frapat o expresie din cuvântarea lui :”Ponta şi-a dat demisia târziu, prea târziu, a aşteptat să moară nişte oameni pentru a demisiona”. Ce vorbeşti Franţ? E Ponta vinovat pentru moartea acestor tineri? Ştii ceva despre moartea lor, iar noi nu ştim? Există undeva o mână criminală de care ai habar, iar noi nu am aflat? Ce a vrut să însemne această învinuire?
     Crime au fost comise în mod intenţionat în perioada 2010-2012, atunci când au fost tăiate salariile, pensiile, ajutoarele de tot felul. Ştii cine a făcut acest lucru? Acei oameni pe care acum îi ai sub pulpana ta, ăia au făcut crime. Ăia au făcut crime, atunci când ministrul sănătăţii Cseke Atilla nu a aprobat cererea directorului maternităţii Giuleşti prin care acesta cerea fonduri pentru repararea aparatelor de la incubatoarele maternităţii, când nu a aprobat angajarea unor asistente pe terapia şi incubatoarele noilor născuţi. Atunci au fost crime, când au ars acei bebeluşi, da, vinovaţi de moartea lor, criminalii de fapt, au fost Primul Ministru Boc şi ministrul sănătăţii Cseke Atilla. Au condamnat asistenta medicală, ea a fost „acarul Păun”, vinovaţii sunt în libertate şi acum, te împiedici de ei zi de zi Iohannis. Crime au fost comise intenţionat atunci când au fost închise spitalele, iar oamenii mureau la porţile unor spitale dezafectate. Crime au comis cei din guvernarea Băsescu -Boc, atunci când au închis şcolile, iar copiii au fost nevoiţi să meargă 5-6 km prin pădure pentru a ajunge la şcolile unde îi redristribuise un guvern criminal.
Nu iau apărarea lui Ponta, dar nu te pot lăsa să jubilezi cu atâta inconştienţă.
      Ai ocazia d-le Preşedinte să ai guvernul lu'matale, fă-l! În locul PSD aş da posibilitatea PNL să formeze un nou guvern. Nu este aşa că vă este teamă? Nu este aşa că nu ştiţi decât să furaţi, nu să guvernaţi? Dacă nu am dreptate luaţi frâiele guvernării. Ponta a deschis un drum bun, voi lărgiţi-l, asfataţi-l, mergeţi mai departe.
Veniţi la guvernare, lăsaţi prostiile cu alegeri anticipate, nu se pot face alegeri acum, după anul nou, da. Iohannis, m-am convins încă odată că eşti părtinitor, că nu poţi fi un bun arbitru, că eşti Preşedinte numai peste ţara portocalie, păcat, voiam să am şi eu un Preşedinte, de 10 ani mă uit înaintea lui şi nu-l văd, văd apărând nişte impostori ce îşi spun preşedinţi, de fapt sunt nişte şefi de bandă, ori de gaşcă.
     Aştept să văd când îţi vor cere manifestanţii demisia, atenţie, Ponta cel pe care l-ai înfierat şi-a dat demisia de onoare, tu ce vei face?

miercuri, 4 noiembrie 2015

Demisia lui Ponta, lasă liberalii în ofsaid.

      Ponta şi-a dat demisia, a înţeles că numai aşa poate opri bulgărele ce tindea să se mărească prin lipsa unei detensionări a străzii. Piedone s-a văzut forţat să demisioneze. După părerea mea Ponta a dat un examen politic şi de bun simţ prin această demisie, mai ales că nu era direct vizat de către stradă. Prin demisia lui Ponta liberalii rămân în ofsaid. În loc să încerce să preia frâiele puterii atât de mult timp clamate, acum cer alegeri anticipate, să fim serioşi, e greu acum în pragul iernii, fără un buget, cu un guvern interimar să faci alegeri anticipate. De fapt şi dacă acum ar avea loc alegeri anticipate, liberalii tot nu ar putea face singuri un guvern, tot o alianţă ar fi nevoiţi să facă. În fapt, este vorba de fuga de răspundere, îşi dau seama cât sunt de slabi. Nu au oameni pregătiţi pentru a gestiona cu grijă treburile Ţării. Anul care vine încasările la buget trebuie să crească, altfel vom ajunge în situaţia anului 2010. Ăsta este motivul pentru care liberalii nu vor la putere, aşteaptă până vin alegerile la termen, până atunci poate se aşează lucrurile din punct de vedere financiar. Măsurile luate de guvernul Ponta, dacă nu sunt susţinute de creştere economică, sunt sortite eşecului.
    S-au dus vremurile când cei de la guvernare mai vindeau un combinat, mai falimentau o bancă, mai vindeau o uzină, acum e bob înnumărat (dacă l-a numărat cineva). Liberalii ştiu să guverneze pe împrumut de la FMI, tăieri de salarii, deficit bugetar etc.
Alinuţa şi „Buldogul” în loc să zică „sărut mâna” lui Ponta că a plecat singur, când ei nu se mai aşteptau (de fapt ei nu au vrut niciodată cu adevărat să plece Ponta, era un joc de glezne pentru electoratul liberal), şi să înceapă negocierile pentru formarea unui nou guvern, aşa ar fi putut avea şi „Feisbucilă” guvernul lui, acum cer alegeri anticipate. Hai că sunteţi tari! După anul nou da, se putea intra în procedura pentru alegeri anticipate. Acum este imposibil, de altfel, cred că nici legea nu dă voie. Cine va fi noul Premier desemnat, care va fi următorul guvern? Vom vedea.
     Personal cred că Premierul Ponta a făcut o treabă bună, a făcut şi greşeli, dar, cred că lucrurile bune primează. Actul demisiei de astăzi este unul de onoare. Iohannis are în mână un cartof fierbinte, la cât e de molâu nu cred că îi simte fierbinţeala. Posibil ca Mihalache, dacă o fi treaz, să-i spună despre ce e vorba. Va trebui să vorbească cu Merkel şi în funcţie de ordinele ce le va primi va transmite şi el mai departe, că asta este, o porta-voce a lui Merkel.
Liberalilor v-aţi făcut, nu v-aţi făcut, eraţi de cacao.

luni, 2 noiembrie 2015

Amintiri despre mine şi sfârşitul "Epocii de Aur"

    
 Din dorinţa de  industrializare rapidă, Ceauşescu se împrumutase masiv în anii '70-'80. Confruntat cu perspectiva intrării României în incapacitate de plată , Ceauşescu trece la raţionalizarea drastică a consumului intern şi se mobilizează pe comerţul extern. Drept urmare, în a doua jumătate a anilor '80, Ţara s-a confruntat cu o criză alimentară fără precedent, iar consumul intern de energie a fost redus la cote minime. Importurile de utilaje tehnice şi materie primă pentru industrie au fost restricţionate.
Raportările de producţie agricolă la ha.erau fictive. Se ajunsese cu plusarea cantităţilor de recolte la ha. încât nu mai aveau nici o legătură cu realitatea, raportările erau fantasmagorice. Cerinţele lui Ceauşescu de la agricultură erau tot mai mari, nimeni nu îi spunea: „gata, de aici nu se poate mai mult”, toţi prim-secretarii de judeţ îl asigurau că se poate. Scroafele fătau câte 20 de purcei, la ordin chiar 30, porumbul la ha. ajunsese undeva aprope de 8t, la nevoie putea da chiar un vagon, adică 10 tone. Vacile fătau câte 2 viţei, dacă partidul le cerea erau gata să fete câte 3, 4, în funcţie de nevoi. O vacă furajată dădea 25 de litri de lapte/zi, pentru partid, personal pentru tov. Ceauşescu era gata să dea lapte continuu. Se pierduse simţul realităţii.
Şi totuşi, în martie 1989 Ceauşescu a anunţat că datoria externă a fost achitată, sacrificiul poporului nu fusese chiar în van. Doar că Ceauşescu nu slăbeşte strânsoarea, alimentele în continuare sunt lipsă, curentul şi gazele raţionalizate la minim, programul de televiziune durează numai 2 ore, din care o oră vorbeşte Ceauşescu. Poporul o ducea greu, existau bani, pentru alimente trebuia alergat, se găseau în anumite locuri. Acum apar primele semne ale unei corupţii ce avea să înflorească după '90. România plătise datoria externă, era una din puţinele ţări care era independentă financiar, avea de încasat peste 2,5 miliarde de dolari de la alte state.
Deşi nu aveam datorii externe, aveam chiar bani de încasat, asta nu însemna, că populaţia o ducea mai bine. Copiii învăţau tot la lumânare, în blocuri iarna caloriferele îngheţau, apa caldă lipsea, chiar şi apa rece era raţionalizată. Nimeni nu înţelegea, ce se întâmplă, gradul de saturare al populaţiei ajunsese la limită, era nevoie de o scânteie, pentru a fi pornită o răscoală.
     Marile puteri, împreună cu marii bancheri ai lumii, nu priveau cu ochi buni faptul că România plătise datoria externă şi începuse să aibă mari acumulări în Banca Naţională. Două probleme mari îi frământau pe liderii mondiali, în speţă SUA şi URSS, intenţia lui Ceauşescu de a face împreună cu statele arabe, o bancă ce putea concura cu FMI şi al doilea, anunţul făcut de partea română cum că, România tehnic este pregătită să fabrice arme nucleare. Asta a fost fatal pentru Ceauşescu, Oculta Mondială a pus la cale îndepărtarea lui de la putere şi apoi omorârea.
România era singura Ţară din blocul estic european comunist care, nu suferise nicio transformare. Realegerea lui N. Ceauşescu ca Secretar General al PCR la Congresul al IV-lea din noiembrie 1989 a scos din minţi „agenturile străine”. Operaţiunea pentru debarcarea lui Ceauşescu a fost declanşată, urma să se găsească un prilej, pentru a se porni mişcarea de stradă. Nu conta dacă aveau să moară oameni, conta rezultatul. Ordinul de evacuare a pastorului Laszlo Tokes a dus la primele manifestaţii în Timişoara în 16 noiembrie 1989. Primii manifestanţi au vandalizat magazinele, au provocat autorităţile, pentru a fi scoasă armata. Agenţii străini infiltraţi printre manifestanţi incitau la violenţă, la nesupunere. Lucrurile au degenerat în zilele de 17, 18, 19, 20 decembrie. Ceauşescu era plecat în Iran, s-a întors în Ţară şi a încercat, să aplaneze conflictul.
Tăvălugul era pornit, focul mocnit a început să ardă cu flacără, poporul a prins curaj. Umilirea prin care trecuse în ultimii ani şi-a spus cuvântul.
    Organizarea în data de 21 decembrie a unei mari adunări în Bucureşti, unde N. Ceauşescu trebuia să aducă poporul la ascultare, a fost un fiasco. Aţâţaţi de agenţii infiltraţi printre muncitori ,manifestanţii au început să strige împotriva lui Ceauşescu, acesta este debusolat, nu ştie ce să facă, ceilalţi lideri comunişti care îl însoţeau pe Ceauşescu au început să se retragă, „Marele Cârmaci” rămâne singur, toţi îl părăsesc. Acest miting avea să pună capăt erei Ceauşescu, „Epoca de Aur”a luat sfârşit. Oamenii nu au mai părăsit piaţa, au fost organizate baricade. A fost trimisă armata, pentru a împrăştia manifestanţii, fără vlagă, armata acţionează în noaptea de 21 spre 22 decembrie. Manifestanţii au rămas în spatele baricadelor. 22 decembrie ora 12, N. Ceauşescu, împreună cu soţia fuge cu un elicopter. Din acest moment domnia lui încetează. De degringolada care a urmat a profitat Ion Iliescu, Petre Roman şi mulţi alţii. Aceştia, împreună cu generalii Guşă şi Stănculescu, au început să dirijeze lucrurile în Ţară. 25 decembrie 1989, un tribunal militar constituit ad-hoc condamnă pe Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la moarte prin împuşcare. Bătrân, slăbit de boală, cu mâinile legate la spate şi pe cap cu căciula de astrahan, care, dintr-o dată devenise prea mare, Nicolae Ceauşescu, cântând Internaţionala, îşi sfidează călăi şi merge la moarte. Cca. 70 de gloanţe îi sfârtecă trupul, cade într-o poziţie nefirescă, poporul jubilează, dar şi mai tare jubilează păpuşarii externi, cei care regizaseră această revoluţie. În 1989 românii au sărbătorit Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin 2 crime.
Au fost omorâţi Nicolae şi Elena Ceauşescu ca simboluri ale comunismului, dar comuniştii au rămas. 
Mulţumesc pentru poză : napocanews.ro

duminică, 1 noiembrie 2015

Ţara în doliu, corupţia zburdă.

      Ţara este în doliu. Indolenţa şi goana după bani a oprit, în mod brutal, viaţa a 27 de tineri, iar alţi 180 sunt cu probleme mari de sănătate din cauza arsurilor. De ce s-a putut întâmpla asemenea catastrofă, mai bine zis cum s-a putut întâmpla aceste groaznice crime? Aici vorbim despre crime, nu este vorba de accident. În România eludarea legii este un sport naţional. Patronii acestui club nu au făcut altceva decât să se înscrie pe linia pe care merg toţi aşa zişii afacerişti români, ocolirea legii. Nu cunosc dacă au avize de funcţionare din partea pompierilor, dacă le au au fost luate contra mită, dacă nu le au este la fel. Materialele din care a fost făcută izolarea nu au fost tratate ignifug, ori puse unele rezistente la foc. Chiar dacă nu există aviz de funcţionare de la pompieri, controale au fost făcute, dacă da, care au fost rezultatele?
Este posibilă această indolenţă manifestată de aceşti patroni, criminali prin nepăsarea lor, tocmai din cauza unei slabe reacţii a instituţiilor statului abilitate cu controlul, salariaţii acestor instituţii de control căzând la pace în cele mai multe cazuri cu cei controlaţi. Cârdăşia, nesimţirea, corupţia lor au dus la moartea acestor frumoşi tineri. Alături de patronii iresponsabili, trebuie să răspundă toţi aceia care au închis ochii, în timpul controalelor, la neregulile constatate.
       Prea des ne îngropăm tinerii morţi în urma unor grave erori umane ce puteau fi evitate.
Vreau să fac o precizare, nu condamn patronii şi pe ceilalţi de intenţia de a ucide. Îi condamn numai pentru lucrul făcut de mântuială, în buna tradiţie românească „merge şi aşa”, uite că sunt cazuri când nu merge şi atunci se produce o asemenea catastrofă tragică cu urmări dintre cele mai rele.
Un fapt îmbucurător a fost, solicitudinea medicilor şi a celorlalte cadre sanitare care au sărit pentru rezolvarea problemelor apărute din cauza criminalului incendiu. Răniţii au beneficiat imediat de asistenţă şi îngrijire. Deasemeni mobilizarea oamenilor pentru a dona sângele atât de necesar, pentru salvarea tinerelor vieţi.
Nu trebuie politizată această nefericită, regretabilă întâmplare, ea trebuie analizată cu foarte mare atenţie, găsite cele mai bune soluţii ca pe viitor, să nu se mai ajungă la asemenea dezastre.
Dacă trebuie găsiţi vinovaţi printre politicieni, ei trebuie căutaţi din '90 şi până astăzi, asemenea lucruri făcute numai cu dorinţa de a câştiga cât mai mult, cu investiţie cât mai mică, s-au perpetuat în timp. Crima colectivă petrecută vineri trebuie să dea mult de gândit factorilor de răspundere. Acum ar trebui să existe un punct zero, de aici trebuie să se plece cu alte metode de lucru, prin care, să se elimine orice posibilitate de a se mai produce asemenea monstruozităţi.
Amenzile, pentru asemenea lucru de mântuială care poate declanşa un incendiu cu consecinţe grave, trebuie să fie înlocuite cu închisoarea. Ocolirea intenţionată a legii, doar pentru ca unii să-şi umfle buzunarele, neţinând cont de eventualele evenimente cu consecinţe tragice ce ar putea fi declanşate, este crimă şi trebuie tratată ca atare.
     Preşedintele, Primul Ministru trebuie să urmărească ca eventualele asemenea situaţii existente şi la alte baruri, ori săli de distracţie şi cultură, să fie de urgenţă remediate, iar patronii traşi la răspundere . Cu lacrimi în ochi am scris acest articol, sunt alături de familiile îndoliate, cărora le transmit ”sincere condoleanţe”! Deasemeni celor răniţi, le transmit însănătoşire grabnică !