Totalul afișărilor de pagină

duminică, 31 mai 2015

Scrisoarea unui bunic către nepoţii săi

Dragii mei, astăzi 1 iunie 2015, Ziua Internatională a Copilului, nu pot să vă ofer jucării, cărţi, calculatoare, orice altceva v-ar trebui vouă în funcţie de vârsta voastră, din simplul motiv că nu am mijloacele materiale necesare, de aceea m-am gândit să vă las testamentul meu,  trec peste capitolul introductiv despre datele personale şi intru direct în subiect. Când m-am născut guvernul comunist de atunci ordona tatalui meu sa strangă cureaua, caci tara este după razboi şi trebuie să se refacă, aşa ca am avut o copilărie cu destule lipsuri, dar cu multe promisiuni pentru viitor. Am crescut, eram pe la 20 de ani când într-adevăr ţara începuse să se schimbe in bine, au fost câţiva ani buni din toate punctele de vedere erau de toate, Ţara înflorea, noi o duceam bine, mulţumind lui D-zeu că sacrificiul lui tata nu a fost în zadar. Numai că, aşa cum se intâmplă în România, lucrurile bune ţin 3 zile, au venit anii  ’80 cand au dispărut produsele din pieţe, curentul electric, gazele pentru încălzit, televiziunea toate erau raţionalizate, guvernul de atunci, personal tov. Ceauşescu, ne-a recomandat să mai punem o haină în plus pe noi dacă ne este frig şi să strângem cureaua  pentru că, ţara are datorii de plătit. În concluzie, iată-ne şi pe noi transformaţi în generaţie de sacrificiu, aveam totuşi speranţa că odată plătite datoriile externe, vom reveni la normal, lucrurile nu au stat aşa, iar in dec. 1989, a izbucnit revoluţia. Romania a fost cuprinsă de euforia libertăţii, a democraţiei pe care nu o prea întelegeam atunci (e drept, că sunt unii care nu o prea înteleg nici acum), a bună stării, ne-am grăbit să-l împuşcăm pe Ceauşescu, atât de tare ne-am grăbit că, l-am împuşcat în ziua de Crăciun. Aveam dragii mei în dec. 1989 în ţara asta de toate, combinate siderurgice, uzine, fabrici, ferme zootehnice, o agricultură care funcţiona şi mai presus de toate, nu aveam datorii externe. Guvernele de după dec. ’89, au făcut tot ce a fost posibil să distrugă tot, poate nu mai erau rentabile, poate trebuiau îmbunătăţite cu tehnologie nouă, puteau vinde jumătate din ele şi cu banii obţinuţi dezvoltată cealaltă jumătate, nu dragii mei copii, nu au făcut aşa, au vândut tot, au distrus tot. Aveam dragii moşului în anul 1990 circa 10 milioane de salariaţi, suficienţi să putem întreţine, sistemul  sanitar, al învăţământului, armata, sistemul de justiţie etc., numai spun de sistemul de pensie. Acum,  după 25 de ani de democraţie, de furt şi jaf comis în această ţară, mai avem circa 4,5 milioane de salariaţi, care trebuie să întreţină circa 4 milioane de pensionari (fondurile de pensii ale pensionarilor din ziua de astăzi au fost furate).
            În concluzie dragii mei nepoţi, vă las ca moştenire o ţară datoare la băncile externe, datorie pe care o veti plăti voi, si copiii voştrii, o ţară făra industrie, cu bogăţiile subsolului concesionate la firme străine, o ţară în care voi va trebui să strângeti cureaua mai mult decât am facu-o noi. Mă puteţi blestema, pentru că şi eu prin votul meu, ori prin nepăsarea mea, am contribuit la distrugerea acestei minunate ţări.
            Vă doresc acum, la ceas de sărbătoare pentru voi, să fiţi sănătoşi pentru că nu aveţi unde va trata, să învăţaţi acasă mai mult, că la şcoala vă predă nişte oameni ce se luptă cu neajunsurile. Îmi pare tare rău că nu am putut face mai mult, sunt vinovat că prin indolenţa mea am contribuit la distrugerea acestei ţări. Ar trebui să fiu condamnat pentru instigare hoţilor la furt, prin indolenţa  mea.
            La mulţi ani!
Mulţumesc pentru poză searchnewsglobal.wordpress.com

sâmbătă, 30 mai 2015

Scrisoarea L.C.Kovesi către opinia publică

    
De câteva zile simt un fel de purici vampiri care se plimbă pe fundul meu, câte unul chiar ciupeşte, nu doare pişcătura, este aşa un fel de muşcat fără dinţi, iar când mă scarpin, simt un fel de mâncărime orgasmică. L-am rugat pe un coleg ( puteam să pun o colegă, dar pentru a nu crea alte impresii), l-am rugat pe X ,să se uite, să vadă, ce se întâmplă cu fundul meu (ştiu că dorea de mult timp să facă asta), după o examinare atentă şi profesionistă, conchide că am un fund super, iar pe el nu umblă nimeni străin. Am început să mă alarmez, totuşi eu simt că sunt bruiată, pişcată de partea moale a corpului, ceva nu este în regulă. Am convocat conducerea restrânsă a Direcţiei pentru a analiza problema apărută, dar nevăzută. După lungi dezbateri, în care, fiecare şi-a spus părerea şi dat cu presupusul, unul că am hemoroizi, altul că o fi ceva „candid”, altul că muncesc prea mult şi numai am timp de mine şi vezi Doamne, ar şti el un hotel discret, departe de ochii lumii. Am notat sugestia, dar nu am găsit răspunsul. Unul din participanţi a deschis calculatorul, a dat pe un site de ştiri, abia atunci am priceput ce era cu mâncărimea mea, nu era vorba despre purici, era vorba despre pigmeii care îmi cereau demisia. Cine naiba se uită de la înălţimea mea, să vadă nişte mici şobolani care mă contestă? Măi găgăuţilor, nu găgăuzilor, voi aveţi habar cu cine vă puneţi, aveţi habar măcar, de câtă putere am, în 10% din ce am?
    Voi credeţi că nu mă zburau ăştia, imediat ce a plecat Băsescu? Mă zburau, dar, am avut grijă să le transmit să stea în banca lor ,căci le mai prelungesc statul în libertate, altfel, „beciul domnesc” îi paşte. M-am inspirat după Hoover al americanilor şi după unchiul Traian al nostru, am dosare pentru toţi. Puişorilor, voi vă puteţi juca, puteţi scrie, aşa să arătăm că la noi funcţionează democraţia, eu în schimb sunt puternică şi martiră, nu mă dau dusă de aici, din fruntea DNA  la presiunea străzii, mai bine mor în scaunul meu, decât să plec.
Nu vă mai spun căci, am de partea mea şi pe Unchiul Sam, cu toată hoarda de ambasadori şi subsecretari de stat. Dacă eu plec, străinătatea va zice că aici, s-a dat lovitură de stat. Eu sunt cunoscută peste hotare, eu sunt Corrado Cattani şi Silvia Conti la un loc, eu sunt simbolul luptei anti corupţie, plecarea mea va fi percepută ca o dezertare de la post. Aşa că, dragilor, deşi aş vrea să vă îndeplinesc dorinţa, nu o pot face, iubesc prea mult blagoslovita mea funcţie.
Măi micuţilor, neînsemnaţilor, gângăniilor, voi cei ce  credeţi că sunteţi opinia publică, opriţi-vă, gata, aţi spus, probabil că v-am auzit, dar nu se poate.
    În privinţa judecătorilor, aveţi dreptate, un pic de presiune pe ei, nu le-a stricat niciodată, nici pe vremea comuniştilor, nici acum. M-am înşelat, am crezut că ăştia vor da o sentinţă la fel ca la fond, m-au dezamăgit, nu vreau să mă vedeţi dezamăgită, va fi rău pentru ei. Le dau un sfat, să meargă la şeful CAB să-l roage să-mi aprobe anularea sentinţei pe motiv că s-a certat rău cu Livia Stanciu şi abia a aşteptat să o prindă la cotitură. Dacă fac asta, poate îi iert, altfel, ştiţi cum e, o lună în arest şi îţi aminteşti că ai circulat cu viteză pe autostradă şi merţi să fi sancţionat.
    Am să ies cu un comunicat de presă, prin care voi anunţa voalat, că demisionez, atunci să vedeţi voi cum se înroşesc telefoanele serviciilor secrete străine, ambasadelor, americane, engleze, portoricane şi guyaneze. Toţi vor striga în cor că, în România va avea loc o lovitură de stat.
Trebuie să înţelegeţi, voi piticantropii ce îmi vreţi capul, că eu fac legea în România, eu dictez, oricine îmi stă în faţă, îl distrug. Dacă mă interesează corupţia? Cătuşi de puţin, mă interesează puterea, teroarea, rolul lui Dumnezeu, puterea de a dispune de soarta celorlalţi. Credeţi că eu nu ştiam că madam asta, Rarinca, e nevinovată, dar dacă biata Livia a zis, ascunde-o, am ascuns-o, lucrurile mergeau bine dacă nu se defectau ăştia de la CAB.
    Sigur că toţi mă urâţi, cu cât mă urâţi mai mult, cu atât înseamnă că simţiţi puterea mea, genunchiul meu pe grumazul vostru. Nu vă dau drumul, deocamdată, când voi pleca veţi crede că v-aţi născut a doua oară.
Am să dau ordin la CSM să trimită Inspecţia Judiciară peste toţi cei care nu-şi ţin gura.
Iar V.Dănieleţ, să facă bine să mai dea nişte interviuri şi să facă ceva postări pe blogul lui, prin care să arate câtă dreptate am. Vă las, m-am ocupat mai mult decât aş fi dorit, de nemernicia voastră. Vă aştept cu drag la „beciul domnesc”. Paaa!
Acest articol este un pamflet
Mulţumesc pentru poză : epochtimes-romania.com

vineri, 29 mai 2015

Laura C. Kovesi o ia razna.

   
Spuneam în art de ieri că DNA face presiuni asupra judecătorilor. Astăzi, pentru a-mi demonstra că am dreptate, şeful DNA, L.C.Koveşi face o cerere la CAB pentru a anula sentinţa dată în favoarea Marianei Rarinca, pe motiv că unul din judecătorii din completul de judecată, cu ani în urmă, ar fi avut o contrazicere cu Livia Stanciu, parte în proces. Dacă ştia acest lucru şi bănuia că judecătorul cu pricina ar putea fi subiectiv, trebuia să ceară recuzarea lui în timpul procesului.
Cerea şefei DNA demonstrează, încă odată, că teroarea DNA se instalează uşor, uşor. Judecătorii care nu dau sentinţele în funcţie de cererile procurorilor DNA, pot avea neplăceri, mai mici ori mai mari. Sesizarea făcută CSM, de către pârâta Mariana Rarinca a fost clasată în loc să se dea curs verificării celor sesizate. Probabil pentru a nu deranja pe şefa DNA şi preşedinta ÎCCJ, amândouă membre în CSM.
Înverşunarea lui Koveşi împotriva acestei femei, vine ca o notă de plată pentru serviciile făcute în cadrul parteneriatului ÎCCJ-DNA, d-nei Livia Stanciu preşedinta Înaltei Curţi.
Cazul de faţă este prilejul propice, pentru a face presiune asupra judecătorilor, pentru a-i atenţiona să numai iasă din front, iar cererile DNA să fie respectate, indiferent de probele din dosar, ori opiniile lor juridice asupra cazului.
     Aşa ne putem explica uşurinţa cu care sunt arestaţi şi menţinuţi în arest oamenii împotriva cărora probele lor sunt destul de subţiri. Ţinerea în arest a suspecţilor, îi poate determina să se acuze singuri, fără ca onor procuratura să aducă probe pentru încriminare, deşi legea spune că: "procurorii sunt obligaţi să demonstreze vinovăţia cuiva şi nu ei să se auto încrimineze". Aşa pot fi ţinuţi oameni nevinovaţi în arest, iar pentru ca procurorii să poată ieşi basma curată, instanţa îi condamnă cu suspendare, în ideea că învinuitul nu va mai face recurs, din teamă.
Se merge prea departe, după o ţinere suspect de mult timp a unor dosare penale la sertar, ele devenind operabile abia după ce T.Băsescu a plecat de la Cotroceni, multe alte lucruri necurate s-au petrecut sub oblăduirea şefei DNA. Relaţiile dintre DNA şi Instanţele de judecată sunt de ordin ocult.  Nu s-a răspuns la această întrebare: dacă Băsescu era garantul justiţiei, de ce acele dosare nu au fost scoase mai devreme?
Ori, Băsescu era atent ca nu cumva să se strecoare vreun dosar de la procuratură, spre instanţa de judecată?
Prin activitatea de acum Kovesi nu face altceva decât să dea o şi mai mare notă de neîncredere a populaţiei în actul de justiţie. Anchetarea, arestarea în mod samavolnic a unor suspecţi face populaţia, care începuse să aibă oarece încredere în actul de cercetare penală a DNA, să privească cu nedumerire şi teamă spre procuratură.
Koveşi îşi poate permite orice, CSM-ul prin gura judecătorului Vasilică Danieleţ, a luat parte lui Kovesi şi Liviei Stanciu, e normal să fie aşa, când a avut nevoie şi el a fost purtat pe braţe de cele două. Pentru o persoană particulară care nu are cunoştinţe de drept şi nici bani să angajeze avocat, ajungerea pe uşile procuraturii şi instanţelor de judecată este egală cu condamnarea. Nimic nu-l poate salva, mă tem că judecători cu principii precum Risantea Găgescu şi Damian Dalache, nu sunt mulţi în cadrul Instanţelor de Judecată, iar dacă demersul lui Koveşi va avea ecou, vor dispărea şi ceilalţi judecători cu principii înalte.
Cineva trebuie să spună stop acestor presiunii şi ingerinţe făcute de şefa DNA, altfel riscăm să avem un sistem juridic în care să primeze dreptul forţei, adică dictatură, stat poliţienesc, în loc de forţa dreptului, în care democraţia să fie la ea acasă, iar drepturile cetăţenilor să fie respectate.
     Cazul Rarinca poate scoate oamenii în stradă, se poate transforma în cazul doctorului Arafat.
Dacă lucrurile nu intră pe făgaşul normal al normelor juridice din România, cetăţenii sunt obligaţi moral să fie alături de un cetăţean prigonit de organele de represiune.
     Sper ca următoarea hârtie scrisă de această d-nă să fie propria cerere de demisie. Dealtfel, această demisie, trebuia scrisă atunci când, după ani de zile, a scos de la sertar dosarele cu apropiaţii lui Băsescu. Românii au o vorbă niciodată nu e prea târziu să devii un om onest, dacă ai coloană vertebrală.
Mulţumesc pentru poză cotidianul.ro pentru poză.

joi, 28 mai 2015

Scrisoare către Livia Stanciu preşedinta ÎCCJ

                                                 
                Doamnă Livia Stanciu,
     În primele mele rânduri vreau să vă transmit să aveţi sănătate, că în rest văd că aveţi de toate, inclusiv tupeu, chiar mult tupeu. Doamnă, este o mare greşeală să vi se ceară demisia acum, dvs. trebuia să demisionaţi demult, încă de la primele încriminări ale CEDO aduse justiţiei din România. Aveţi dreptate, tot de atunci ar fi trebuit să demisioneze şi şefii CSM şi chiar acest ministru de justiţie care vorbeşte bine când tace şi, spune prostii când vorbeşte. Cum la noi în Ţară, nesimţirea stă la masă cu cei din fruntea bucatelor (a statului), iar greşelile cu voie, ori fără de voie, făcute de cei de pe scaunele înalte nu-i afectează cu nimic, ce dvs sunteţi mai fraieră? Aşa că, în virtutea aceleaşi nesimţiri, nici dvs. nu trebuie să demisionaţi. De revocat nu are cine să vă revoce, Preşedintele Iohannis, să fim serioşi, cum să facă acest gest, ce dvs. nu aţi avut suflet când a fost vorba de interesele lui? CSM, cum să vă revoce Danieleţ, dvs. nu l-aţi adus înapoi când unii îl scosese pe făraş din CSM? Apoi numai să încerce vreunul să vă facă rău, nu sare partenerul dvs. L.C.Koveşi, aşa aţi spus că aţi format parteneriat între ÎCCJ şi DNA? Sare şi vă apără, chiar şi printre membrii CSM, mai sunt unii cu bube-n cap, iar care nu au, pot avea.
Toate aceste socoteli şi altele pe care eu nu le intuiesc, dvs. vi le-aţi făcut.
     Demisia este actul prin care se recunoaşte o vină, dar se spală şi o ruşine. Dvs. nu aţi greşit, aţi procedat aşa cum este normal într-o Ţară anormală ca a noastră, în loc să plătiţi acelei femei salariul restant, aţi făcut un denunţ calomnios la adresa ei, cum că vă şantajează. De ce aţi procedat aşa? Simplu, pentru că puteaţi, ştiaţi că partenera dvs. madam Koveşi va acţiona părtinitor, aşa s-a şi întâmplat. În loc să facă cercetări corecte, apoi văzând că nu sunt probe împotriva pârâtei, să se întoarcă împotriva dvs. cu un dosar penal pentru denunţ calomnios, a mers pe contrafacere de probe. Aici e partea interesantă, cum de au avut curaj procurorii DNA ,să propună arestarea şi apoi întocmirea unui rechizitoriu pentru trimiterea în judecată a d-nei Rarinca, pe nişte probe contrafăcute, împotriva adevărului? Simplu, procurorii şi judecătorii se cunosc foarte bine, aş puea spune că procurorii DNA chiar fac o anumită presiune asura judecătorilor, iar cum judecătorii ştiu că nu sunt tocmai curaţi, acţionează la comandă. Aşa s-a întâmplat şi în acest caz (şi câte or mai fi), procurorii propuneau arestarea şi menţinerea stării de arest a doamnei Rarinca, iar judecătorii cu ochii închişi, confirmau propunerea. Chiar şi prima instanţă de judecată a marşat pe rechizitoriul procuraturii, în loc să vadă dincolo de rechizitoriu, faptele susţinute de pârâtă, care erau cele reale, au condamnat-o, nu contează dacă cu executare, ori cu suspendare, condamnarea este condamnare.
    Jocul de tip mafiot al Procuraturii şi Justiţiei s-a lovit de un complet de judecată de la CAB care, a dispus casarea primei sentinţe şi declarea faptei incriminate de procuratură ca inexistentă şi declararea nevinovată a pârâtei.
Aproape că vă reuşise înscenarea doamnă Stanciu şi Koveşi. Vă întreb în naivitatea mea : cum dracu puteţi dormi noaptea ştiind că ,un om, a fost rupt de familie, defăimat, purtat cu cătuşe prin faţa camerelor de televiziune, ţinut în arest timp de 190 de zile, iar toate astea le-a pătimit din vina dvs. conştientă? Aici nu vorbim de o eroare judiciară, vorbim de un denunţ intenţionat calomnios. Aţi vrut să închideţi gura nenorocitei care, îşi cerea drepturile băneşti, restante de la firma soţului dvs., decedat între timp. Sunteţi în afara legii d-nă Livia Stanciu, pentru binele dvs., dar mai ales pentru binele şi pentru a întări încrederea cetăţeanului în Instanţa Supremă din România, DAŢI-VĂ demisia. Respectaţi locul în care vă aflaţi, oricum pentru credibilitatea dvs. numai aveţi ce face, plecaţi de la conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.  Doamnă dvs. auziţi cum sună titulatura instituţiei pe care o conduceţi? Numai aveţi ce căuta acolo, un om cu moralitatea dvs. nu are ce căuta în acel lăcaş de justiţie. Demonstraţi-ne că oamenii din ÎCCJ sunt mai presus de orice bănuială, sunt oamenii cu verticalitate şi bun simţ, oamenii care au drept Biblie-legea. Nu vă pitiţi după lege, acţionaţi pentru apărarea ei.
    
În concluzie, doamnă Livia Stanciu, daţi-vă demisia şi daţi banii femeii.
Mulţumesc pentru poză, exclusivnews.ro.

Klaus Iohannis şi organizaţiile oculte. Dispariţia lui C.Antonescu.


    
Klaus Iohannis, un profesor de fizică, primarul unui oraş de provincie, un saş despre care am auzit prima dată prin 2009. Un om molcom, încetinel, greoi, un om care nu promitea mare lucru, un ardelean ce vorbea puţin, un om ce putea da impresia unui gospodar aşezat, unuia limitat, sau unuia care are multe de ascuns. În 2009 a fost purtat de Antonescu şi Geoana ca pe sfintele moaşte, recomandat tuturor ca fiind un bun manager, un viitor prim ministru de succes. Atunci nu a fost să fie. Timpul a trecut, între timp prin 2010 s-a format din PSD şi PNL o alianţă (uniune) ce a purtat numele de USL, având copreşedinţi pe C.Antonescu de la PNL şi Victor Ponta de la PSD. Lucrurile au mers bine, au dărâmat guvernul MRU, a fost instaslat un guvern USL având pe Victor Ponta ca Premier. În protocolul USL era stipulat ca C.Antonescu din partea liberalilor să candideze la preşedinţie, iar PSD să aibă şefia guvernului. Alegerile locale şi parlamentare din 2012 au fost câştigate, în mod zdrobitor de alianţa USL. Lucrurile păreau a merge pe drumul cel bun, sigur, existau mici fricţiuni între partidele din alianţă, nimic anormal într-o căsătorie din interes. Totul a mers bine până ce a apărut din nou Klaus Iohannis, în 2013 acesta a fost primit în PNL şi i s-a încredinţat funcţia de prim vicepreşedinte al partidului.
    Sfârşitul lui 2013, începutul lui 2014, găseşte USL-ul în pragul ruperii, alianţa până la urmă se va rupe după ce Ponta nu satisface cerinţele liberalilor în legătura cu numirea lui Iohannis ca ministru de interne şi vice prim ministru pe probleme economice. Ăsta a fost motivul ce ne-a fost transmis, realitatea cred că e alta. Încă nu am ajuns să o descifrez, sunt convins că este în legătură cu Iohannis, dar nu am date care să-mi sprijine convingerea. Alegerile din vară pentru Parlamentul european, găseşte un PNL slăbit, alegerile sunt pierdute de liberali, pe cale de consecinţă Antonescu şi Iohannis îşi dau demisia. Antonescu rămâne demisionar, Iohannis conduce partidul până la alegerile interne. Aici s-a întâmplat ceva. În acest moment, forţe oculte au lucrat împotriva lui C.Antonescu, fuziunea cu PDL continuă (era anunţată de Antonescu).Iohannis este ales Preşedinte al PNL şi candidat la Preşedinţia României. Dintr-o dată C.Antonescu care părea imbatabil pentru funcţia de Preşedinte, este trecut pe linie moartă, apariţiile sale publice sunt din ce în ce mai rare, nu se explică ce s-a întâmplat. Apar fel de fel de speculaţii. Nimic concret, masoni, iluminaţi, întunecaţi, bârfe. Vine timpul alegerilor, Iohannis pare să piardă, prestaţia din timpul campaniei e slabă, ne prezintă un candidat fără nerv, fără verb, un om anost, un om precum apa sfinţită, nu face nici rău, nici bine. Şi totuşi, în turul doi al alegerilor prezidenţiale, precum un făt-frumos se dă de trei ori peste cap şi câştigă în mod detaşat alegerile. Toate sondajele de opinie sunt depăşite.
Un alt mister, ceva cu diaspora, cu mobilizarea, cu facebook-ul. Nimic concret. De la apariţia lui Iohannis pe scena politică, misterele se ţin lanţ. Primul este dispariţia lui Antonescu de pe scena politică.  De ce a abandonat Crin cursa prezidenţială, deşi era foarte bine cotat şi cu o mare priză la electorat? Care a fost rolul lui Iohannis în determinarea lui Antonescu să abandoneze partidul şi cursa prezidenţială? A fost şantajat fostul lider liberal? Dacă da, cu ce? Asta înseamnă că oricând va putea fi şantajat. Serviciile secrete au avut vreun rol în povestea asta? Ori au fost servicii de aiurea? Cine este Klaus Iohannis şi pentru cine lucrează? Sunt multe întrebări. Răspunsuri nu avem şi, nici nu cred că vom avea curând. Este K.Iohannis membru al vreunei organizaţii oculte, are dublă comandă? Va fi în stare să lucreze pentru binele Ţării, ori va fi încă un mandat prezidenţial eşuat?
    Crin spune-ne ceva, fii bărbat şi spune ce s-a întâmplat cu adevărat. Cum dracu a ajuns ca PNL-ul să fie condus de Blaga şi Gorghiu, secondaţi de Predoiu şi Atanasiu. Nişte mediocrii, cu moralitatea îndoielnică, au ajuns să conducă partidul.
    Cât de puternic sunt pătrunse organizaţiile oculte în conducerea Ţării? Serviciile secrete române au reuşit să neutralizeze aceste înfiltrări, ori colaborează împreună pentru destabilizarea economică a României.  Plecarea din politică a lui C.Antonescu aşează un con de umbră asupra integrităţii şi moralităţii tuturor factorilor de răspundere din Ţară. Sunt convins că, V. Ponta a analizat motivele care, au stat la baza plecării din politică a lui Antonescu, dar şi, cum a câştigat alegerile Iohannis. Ponta ştie ceva despre toate aceste enigme, sau sunt enigme pentru noi, în timp ce ei îşi dau mâna peste capetele noastre? Dacă cineva ştie mai mult să spună. E bine să ştim şi noi pentru a nu mai face scenarii.

http://carstea-ionel.blogspot.ro/2014/03/seppuku-lui-antonescu-asistat-de.html
Mulţumesc pentru poză napocanews.ro.

miercuri, 27 mai 2015

Justiţia să pună capăt injustiţiei.

    
Doamna Livia Stanciu, în urmă cu ceva timp, ne anunţa de parteneriatul pe care îl are cu Direcţia Naţională Anticorupţie. Încă de atunci m-am întrebat dacă doamna Preşedintă a ÎCCJ este absolventă de drept, ori a făcut cursuri intensive pentru a deveni lucrător comercial la aprozar? Cum este posibil să fie Instanţa de Judecată parteneră uneia din părţile aflate în proces, asta presupune ca balanţa juridică a dreptăţii să fie deja înclinată în favoarea uneia din părţi, în speţă DNA.
Roadele acestui parteneriat a început deja să se vadă, prima victimă: Mariana Rarinca.
Este clar, de la început, că procurorii DNA au fost chitiţi pe distrugerea d-nei Rarincă, la îndemnul şefei DNA, sau cu binecuvântarea domniei sale. Nu înţeleg cum judecătorii, de drepturi şi libertăţi, au dat atâtea mandate de menţinerea Marianei Rarinca în arest preventiv? Aceşti judecători, în mod cert, răspund la anumite comenzi. Comenzile pot veni de la şefa DNA, ori în cazul de faţă de la judecătoarea Livia Stanciu, ori poate de la nimeni, ei, în nemernicia lor, au acţionat ca adevăraţi pupincurişti, arivişti, fripturişti.
190 de zile petrecute în arest, 6 luni furate din viaţă, 190 de zile de tensiune, de coşmar, de drumuri închise, de zbucium sufletesc. Cine poate plăti aceste suferinţe? Cine dă dreptul unor oameni să se joace, de-a Dumnezeu, cu vieţile altor oameni? Toate persoanele, care au cauzat un rău acestei femei, trebuie să plătească. Sancţiunile trebuie să fie dintre cele mai drastice, exemplare. Bine, aşa să fie, dar cine să le pună în aplicare? Livia Stanciu judecătoarea, Preşedinta ÎCCJ, în loc să plătească o datorie dreaptă, unui fost angajat al soţului ei, preferă să îi însceneze acesteia o faptă de şantaj, deşi, femeia, striga pe toate drumurile că ea vrea numai banii, datoraţi de fostul soţ al judecătoarei, pentru munca prestată de ea, în cadrul biroului acestuia de avocatură. Comportamentul acestei femei judecător este imoral şi penal, m-aş bucura ca procuratura să deschidă dosar penal pe numele judecătoarei Livia Stanciu, pentru denunţ calomnios. Tot în acest dosar mai pot fi acuzaţi şi nişte procurori, drept complici ai judecătoarei.
Slugărnicia, pupincurismul,arivismul, s-au manifestat şi în deciziile judecătorilor care au condamnat-o pe Mariana Rarinca la 3 ani închisoare cu suspendare. Câte astfel de decizii or fi mai existând? Câţi oameni or fi în curs de executare publică, la ordinul cuiva sus pus? Cine face curăţenie în injustiţia din justiţie? Poate judecători de talia celor care au reuşit să dea o sentinţă clară şi dreaptă, neţinând cont de părţile implicate în acest proces. E minunat să vezi că mai există astfel de oameni ai legii, curaţi şi drepţi.
    Anual statul plăteşte, din banii contribuabililor, milioane de euro despăgubiri unor oameni păgubiţi de instanţă într-un fel, sau altul. Ancheta şi procesul doamnei Rarinca demonstrează încă odată, dacă mai era cazul, mizeriile care se ascund în actul de justiţie, în modul subiectiv în care se desfăşoară anchetele şi judecarea cauzelor. Cred că răul pleacă de la ridicarea procurorilor la nivel de magistraţi, la faptul că fac parte din CSM. Cel mai bine ar fi dacă procurorii ar fi trataţi la fel ca avocaţii, ei înşişi fiind avocaţii statului, în momentul în care ei sunt membrii cu puteri depline alături de judecători, funcţiile lor pot fi uşor confundate.
     Procurorii trebuie să coboare în sală alături de avocaţi, trebuie să fie trataţi egal cu avocaţii. Dacă totuşi, trebuie să fie membrii CSM, ar trebui cooptaţi şi reprezentanţi ai baroului de avocaţi.
Trecerea Marianei Rarinca prin furcile caudine ale justiţiei, umilirea publică prin cătuşele de la mâini, nu pot fi plătite de nimeni, această umilire poate fi plătită numai cu funcţiile celor care au ordonat această samavolnicie.
     Datoria pe care L.C.Koveşi o avea faţă de Judecătoarea Livia Stanciu, trebuia plătită, nu conta că la mijloc era viaţa unui om, conta numai interesele meschine ale unui grup infracţional. Fapta Liviei Stanciu, în complicitate cu DNA-ul este de denunţ calomnios. Aceşti reprezentanţi ai justiţiei, cei care sunt plătiţi să apere legea şi legalitatea statutului, sunt primii care încalcă principiile de drept. Sunt primii care măsluiesc probe, care fac scenarii false, care caută probe incriminatoare acolo unde nu există şi, toate acestea pentru a plăti o datorie de tip mafiot unei posibile infractoare, judecătoarea Livia Stanciu.
     Calibrează doamne balanţa justiţiei, leagă judecătorii la ochi, iar celor rău intenţionaţi dintre procurori şi judecători, scoate-le Doamne ochii. Oricum nu le trebuiesc.

luni, 25 mai 2015

Adriana Săftoiu - un scriitor de alcov

 
   
  Nu îmi propun să iau apărarea lui T.Băsescu şi E.Udrea, pentru mine ar fi egal cu tăierea propriei mâini. Vreau să îmi spun părerea despre cartea Adrianei Săftoiu.
Traseistă politic, gata să îmbrăţişeze orice doctrină îi poate aduce stipendii. Fosta consilieră a lui Traian Băsescu la Cotroceni împreună cu soţul ei, a profitat cât a putut de mult de pe urma acestei funcţii. „Sufleţelul ei „ şi-a dorit ca adormitul şi mototolul de Săftoiu, soţul, să fie numit şef la SIE, iar atotputernicul Băsescu, preşedintele României pe atunci, s-a conformat. Că Săftoiu a făcut gafe mai târziu este o altă discuţie. Cât a stat la Cotroceni ca şi consilier prezidenţial, cu rang de ministru, doamna Săftoiu a profitat din plin, nici chiar la plecarea din Palat, Adriana cea vitează, nu a făcut declaraţii incriminatoare la adresa Preşedintelui Băsescu.
   Acum când Udrea Elena se află la capătul drumului politic şi poate la pierderea libertăţii pentru o mare perioadă de timp, iar Băsescu este în corzi, dintr-o dată s-a trezit în madam Săftoiu spiritul de cetăţean onest. Oare atunci când ziariştii de can-can, o pozau ieşind dintr-un bloc, unde se presupunea că, avusese întâlnire cu un anumit cetăţean, pentru dezbaterea unei probleme sexuale, cum era?
Biblia spune ca acela care este curat să ridice piatra şi să lovească, cum este domniţă?
De ce nu a venit frumoasa scriitoare de alcov, să ne spună toate aceste lucruri impardonabile despre Udrea şi Băsescu în vara lui 2012, atunci când era referendumul pentru demiterea Preşedintelui?
De ce acum? Sigur o carte despre aventurile lui Băsescu cu o broască rîioasă, ori una despre aventurile Elenei Udrea cu un şarpe boua, au garantat un succes la publicul dornic de can-can. Dar, atunci când este vorba despre descrierea întâlnirilor amoroase, dintre Udrea Elena şi don juanul Băsescu, succesul, deja ajunge la paroxismul orgasmic, printre babele de pe marginea şanţului.
Cartea doamnei Săftoiu este una tardivă şi murdară, dacă şi-ar fi dat demisia din cauza acestor întâmplări şi ar fi condamnat public, atunci ,comportamentul frivol al celor doi, pentru mine era o eroină şi o doamnă cu o înaltă ţinută morală, dar acum, e un comportament de ţaţă de mahala.
Prin evenimente asemănătoare a trecut şi Bill Clinton, el a avut tăria de aş cere scuze public, după ce se pare că pătase o anumită rochiţă, a unei stagiare de la Casa Albă. Lucrurile nu sunt noi. Modul de a pătrunde în spaţiul public a acestor picanterii, poate fi diferit.
    A lua apărarea unuia ca Băsescu, este o impietate, dar, a avea aceste informaţii şi a nu le folosi atunci când, putea fi scurtat mandatul celui ce făcuse atâta rău oamenilor, este o crimă. Nu o pot ierta pe Săftoiu pentru faptul că ştia despre lovirea acelui copil şi a tăcut, ştia despre aceste jocuri sexuale de pe biroul prezidenţial dintre Băsescu şi Udrea şi a tăcut, atunci când putea vorbi, iar prin acesta ar fi împiedicat pe Băsescu să mai câştige încă un mandat. Putea folosi aceste informaţii în cazul referendumului pentru demiterea Preşedintelui, ea a preferat să tacă. De ce a tăcut? Din recunoştinţă? Din teamă? Ori a sperat că v-a mai prinde un post călduţ pe undeva?
Poate din toate câte puţin. O carte ce putea face mult bine României dacă, era scrisă la timp. Din păcate, a fost scrisă, pentru a face concurenţă pseudovedetelor din România. O carte ce poate să fie dezbătută, odată cu discutarea despre silicoane, botox şi alţi acizi hyaluronici.
O carte pentru înfierbântarea babelor de pe marginea şanţului, o carte inutilă despre lucruri pătrunse demult în folclor, o carte ce nu poate face rău. Scrisă cu ceva timp în urmă ar fi făcut din A.Săftoiu o eroină, acum este o simplă muiere frustrată pusă în umbră de una mai tânără şi cu piept generos.
Se dovedeşte că la Palatul Cotroceni, consilierii, o parte, erau chitiţi pe interese, iar pentru aceasta nu precupeţeau nici un efort. Pusul poalelor în cap, se pare că, era slujba de căpetenie, iar consilierele când numai erau solicitate să o facă, deveneau frustrate.
    Scrisă cu câţiva ani în urmă, ar fi oprit ascensiunea nefastă a Elenei Udrea şi a lui T. Băsescu, poate iar fi ferit de a mai continua distrugerea Ţării şi de ce nu, chiar şi pe a lor. O carte ce putea deveni îndrumar istoric, nu este altceva decât, o carte uşoară de vodevil sexual.
Cartea Adrianei Săftoiu apare ca, o răzbunare tardivă pe nurii altei femei. Pe Adriana a interesat-o doar graţiile lui Băsescu, nu răutăţile ce le-a făcut Ţării. Săftoiu nu este o eroină care, cu propria viaţă opreşte un vampir din activitatea lui de distrugere a unui stat, este o simplă muiere ce numai are trecere la bărbatul visat.   A.Săftoiu a ratat ocazia de a fi o mare ziaristă, un mare om de stat, un scriitor adevărat, prin acestă carte poate participa câteva nopţi la emisiunea lui Capatos „un show păcătos”, în mod sigur cunoscătoarele şi fanele acestei emisiuni se vor foi în fotoliile de acasă.

sâmbătă, 23 mai 2015

Sindromul mioritic, sau somnul naţiunii.

    Partidele nu vor să înveţe din greşelile trecute. Păstrează aceiaşi membrii în conducere, în prim planul vieţii politice. Numai atunci când, instanţa de judecată, condamnă un membru de partid, acesta cu mare greutate îşi prezintă demisia, apărând în faţa naţiunii drept un mare erou, un martir ce se sacrifică pe altarul onoarei. Nu este un martir, este un hoţ descoperit. Să încetăm cu pitirea după dosarele politice, averile cele mari s-au făcut prin furt. De ce nu au puterea sutele de îmbuibaţi şi hoţi din averea Ţării să îşi prezinte demisia acum, înainte de a fi citaţi la DNA, ori alte structuri ale procuraturii.
A venit timpul pentru o epurare a membrilor de partid, pentru o verificare a conştiinţei lor de bandiţi. Partidele trebuie să se reclădească, să se redefinească, să caute alte modalităţi de a guverna Ţara. Porţile acestor formaţiunii politice, compromise până în măduva oaselor, trebuie să se deschidă pentru a primii noi membrii, ori, poate şi mai bine, să se închidă definitiv, lăsând locul liber altor partide, ce ar putea să se înfiinţeze. Politologii pot consilia constituirea unor organisme care, în final ar duce la formarea unor structuri viabile de conducere a Ţării.
   În acest moment România este pe marginea prăpastiei, o guvernare în care ar predomina tot hoţii, ar însemna sfârşitul ei. Eu sper ca aceşti bandiţii, aceste hiene, aceşti impostori îmbrăcaţi în piei de oaie, să sfârşească acolo unde le este locul, dar nu înainte de a returna toţi banii furaţi.
Circul făcut de DNA, în care ne sunt prezentaţi politicieni, ori bandiţi de afaceri, cu cătuşe la mâini, ce sunt introduşi pe o uşă şi scoşi pe alta, fără să fie puse sechestre asiguratorii pe marile lor averi, nu convinge pe nimeni. Tot acest circ, are rolul de a ridica retingul televiziunilor, probabil că DNA-ul are încheiate contracte de exclusivitate cu anumite televiziuni.
   Îmi persistă în cap o întrebare, spun eu, legitimă, cine anchetează pe acei procurori care au ţinut în sertar zecile de dosare de urmărire penală, până la plecarea lui Băsescu de la Cotroceni?
Dar pentru faptul că Băsescu a beneficiat de o imunitate inexistentă pe timul mandatului? Nu trebuie să fim mai catolici decât Papa, dar nici indiferenţi la prostelile unor instituţii aflate în slujba dreptăţii. Dacă a sosit ziua judecăţii, atunci toţi să plătească, de la opincă până la vlădică.
Parlamentarii, ceilalţi politicieni rămaşi, nu înseamnă că dacă sunt liberi acum, sunt nevinovaţi, la unii nu le-a venit rândul, alţii mai au câte o mână protectoare deasupra capului. Caracatiţa mafiei este transpartinică, este peste tot, de la ministru, judecător, procuror, până la ultimii comisari din poliţie, ori ANAF.
  Cum să cred într-un PNL care nu-l îndepărtează pe Blaga, Negoiţă, Athanasiu, etc., ori într-un PSD care îl păstrează pe Ilie Sârbu şi pe mulţi alţii ca el. Nu ştiu dacă aceşti oameni sunt vinovaţi, dar faptul că numele lor au fost legate de anumite acţiuni cu iz penal, ar fi fost suficient pentru a face un pas înapoi. Cum să cred în acea parte a noului PNL provenită din PDL care, pentru a putea fura, a pus povara crizei pe umerii sugarilor, handicapaţilor, şomerilor, bolnavilor de boli incurabile, etc.?
Cum pot să cred în Predoiu care a avizat toate aceste tăieri, susţinând în acest fel, bandiţii care jefuiau Ţara, poate a fost chiar tovarăş de jaf, lucrurile nu sunt elucidate pe deplin. Partidele, fie găsesc soluţii pentru alungarea leşurilor aflate în putrefacţie în interiorul lor, fie subcombă din cauza propriilor mizerii. Peste un an, vor fi chemaţi oamenii la vot, ce minciuni mai pot spune, cum dracu poţi să spui oamenilor că vei face ceva penru Ţară, când timp de 25 de ani s-a furat continuu?
Există câteva idei de revoluţionare a modului de a conduce Ţara, unele sunt fanteziste, iar altele sunt greu de implementat.Totuşi va trebui găsite soluţii.România trebuie scoasă din ghearele acestor bandiţi, trebuie curăţată de puroiul ce tinde să cuprindă toate instituţiile, trebuie să iasă din ghearele nefaste ale resemnării „mioritice”, trebuie să devină o Vitoria Lipan şi să pedepsească pe cei care au omorât „ciobanul pentru a îi fura oile”. De noi depinde să se întâmple aceste lucruri.
  Nepăsarea noastră, a cetăţenilor, va duce la distrugerea definitivă a României ca stat unitar şi independent. Trezirea noastră, fie şi în al 15-lea ceas, poate să salveze Ţara noastră de la alte jafuri şi distrugeri, somnul nostru, înseamnă libertate pentru hoţi la jecmănirea şi ultimelor bogăţii rămase.
Indolenţa noastră, a celor ce vieţuim astăzi, poate să însemne distrugerea viitorului celor ce se nasc acum. Sigur, acestea pot fi considerate lozinci, dar, dincolo de lozincă, există adevărul. Pentru el trebuie să luptăm.

vineri, 22 mai 2015

Salariaţii statului între zâmbet şi rânjet

     
Spitalul de Urgenţă Târgovişte-secţia Geriatrie-Gerontologie. Luni 11 mai. Înarmat cu multă încredere şi biletul de trimitere de la medicul de familie, pătrund în holul secţiei. Un miros discret, de detergent , mă întâmpină la deschiderea uşii, faianţa străluceşte, pe jos se vede a fi spălat proaspăt, îmi place ce văd. Îmi iese în faţă o asistentă zâmbitoare, mă întreabă ce doresc, îi explic scopul venirii mele, iar pentru a fi „conform protocol” îi înmânez actul de trimitere. După ce verifică într-un caiet programarea, cheamă o infirmieră şi îi indică salonul în care să fiu cazat. Mă schimb în pijamale şi mă trântesc pe pat, gândul îmi zboară la zâmbetul asistentei, era un zâmbet sincer, se vedea în el compasiunea, înţelegerea umană, lucru ce se întâmplă din ce în ce mai rar în societatea noastră. Suntem obişnuiţi să fim întâmpinaţi de către funcţionarii statului, doctorii, asistente, poliţai, etc., cu un rânjet superior, un rânjet în care se vede batjocura, bucuria de a putea să te umilească. Comportamentul de parveniţi îmbuibaţi ai acestor funcţionari, care, prin rânjet şi răceală te invită să bagi mâna în buzunar, pentru a da acel, acum devenit deja tradiţional, peşcheş pentru a putea fi băgat în seamă; chiar şi când plătim taxele, găsim acele specimene de fripturişti. Sigur, sunt şi oameni exemplari printre funcţionari. Zâmbetul Roxanei persistă în gândul meu, ăsta este numele asistentei care m-a întâmpinat, nu este greu să fi om, nu este greu să zâmbeşti, nu este greu să spui o vorbă bună; aşa cum rânjeşti, poţi şi zâmbi, aşa cum umileşti, poţi să ajuţi pe acela ce îţi solicită ajutorul. Oamenii sunt egali, în faţa legii şi ai lui Dumnezeu, numai că, unii, sunt primii dintre egali.
    Ştabul, acest mic burghez comunist, persistă, îl găsim în toate structurile de conducere ale statului, îl găsim la ghişeu, în teu-ul infirmierei, în seringa asistentei, în stetoscopul doctorului, în stiloul profesorului, în tresele poliţaiului, în funcţionarul ministerului (să mă ierte cei pe care nu i-am enumerat), gata totdeauna să te umilească. Faptul că această asistentă m-a întâmpinat cu un zâmbet uman, nu ar trebui să fie o excepţie, ar trebui să fie regulă. În spitale, personalul auxiliar şi medical, aşa ar trebui să se poarte cu pacienţii, doctorul şi asistenta ar trebui să aibă tot timpul zâmbetul pe buze şi vorba bună la ei, pentru a putea astfel, să încurajeze pacientul, să poată trece mai uşor prin încercarea bolii.
La fel ceilalţi funcţionari, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea, trebuie să se poarte cu modestie şi decenţă cu persoanele venite la ei, pentru rezolvarea unor probleme. Nu trebuie să uite nici o clipă că, salariul lor este plătit de cei pe care el, funcţionarul, îi umileşte.
     Aş vrea să menţionez că am mai fost internat în secţia de Geriatrie a Spitalului de Urgenţă Târgovişte, dar, era prima dată când o vedeam pe asistenta Roxana, abia revenise din concediul maternal şi de creştere şi îngrijire a copilului. Despre celelalte asistente şi infirmiere care lucrează în această secţie am mai scris, numai revin, a spune că au un comportament de excepţie, ar putea fi un pleonasm. Da, regăsesc de fiecare dată acelaşi colectiv profesionist, gata să îndeplinească orice dorinţă legitimă a pacientului. Pacienţii sunt pentru medic şi personalul său, părinţii, fraţii, bunicii, fac parte din familia lor, sunt toţi o mare familie. Mă mănâncă palma să-i enumăr pe toţi salariaţii secţiei de Geriatrie, pentru a nu plictisi cititorul, nu o voi face, spun numai atât, SE POATE. Exemplul de dăruire al acestor oamenii, trebuie urmat, de tot personalul instituţional al statului, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea. În încheiere, felicit întregul colectiv al secţiei, în frunte cu medicul primar dr. Popescu Ioana, pentru modul exemplar în care îşi face datoria.



sâmbătă, 9 mai 2015

Narcisismul "Primei Doamne" Carmen Iohannis

    
Două poze postate pe pagina Primei Doamne a României, mă refer la Carmen Iohannis, m-au făcut să mă simt ca la 30 de ani. Despre ce este vorba, pe pagina de Facebook a doamnei Iohannis au fost postate două poze, amândouă prezentând cuplul Iohannis, nimic nefiresc până aici, numai că, amândouă pozele erau însoţite de comentarii, primul comentariu: „cei mai frumoşi românii”, al doilea comentariu: „cei mai iubiţi români”.
Pentru mine lucrurile sunt în regulă, am fost debusolat vreo 25 de ani, acum mi-am revenit, cel puţin din punctul de vedere al cultului personalităţii, Preşedintele ales al României merge pe drumul cel bun. Probabil următoarea postare va suna aşa : „cabinetul de lucru al Preşedintelui e ţara”. De ce nu, oricum pentru cuplul prezidenţial ţara înseamnă reţele de socializare. În spatele fiecărui om puternic, stă o femeie, dornică de parvenire.
   Doamna Carmen Iohannis este prototipul parvenitului. Dacă la sociologie, sau psihologie se studiază astfel de cazuri, domnia sa poate fi studiată cu succes. Mai nou văd că, este şi reprezentanta curentului narcisist. Într-un fel sau altul toţi suntem narcisişti, dar nu etalăm acest lucru pe facebook, o facem în intimitate, când ne privim în oglindă şi ne scuipăm să nu ne deochem singuri.
D-l şi d-na Iohannis, chiar dacă nu vorbesc, scriu, scriu pentru poporul virtual, se lasă adulaţi şi linguşiţi. Iar atunci când poporul uită să o facă, nu uită d-na Carmen, că doar în spatele oricărui domn fălos, stă o doamnă făloasă. Ce poţi să spui despre o femeie, indiferent cum se numeşte, când afişează în public o poză în care se află ea şi soţul, iar comentariul este: „suntem cei mai frumoşi”.
Bine doamnă, m-am liniştit, un timp am avut senzaţia că nu aţi fi cuplul cel mai frumos, dar acum, datorită cuvintelor dvs. bine ţintite am văzut ce nu puteam vedea. Ştiţi ce am văzut?
Am văzut un om mic, mărunt, gândac aproape, care, printr-o împrejurare ce va mai fi cercetată, a ajuns ca soţul ei, să fi ales Preşedinte. Ăsta este un fapt, că arătaţi bine în ambalaj, e de discutat, după gustul meu nu sunteţi chiar de top. După spiritul, inteligenţa şi caracterul dvs., în mod sigur nu sunteţi. Ba din contră, aş spune că sunteţi un fel de „Elenă” nefastă.
   Doamnă, dacă vreţi să vă ajutaţi soţul, nu-l puneţi în situaţii jenante. Dacă Elena şi Nicolae Ceauşescu ar fi trăit acum, nu ar fi pus acele comentarii la pozele lor,ar fi lăsat pe alţiisă o facă şi ar fi fost destui lingăi.. Nu întreceţi măsura. Deja se vorbeşte prea mult despre dvs. în spaţiul public, nu este sănătos pentru moralitatea dvs. Ocupaţi-vă de elevii dvs., dacă mai vreţi să predaţi, însoţiţi-vă soţul în vizitele care impun prezenţa soţiei, în rest fiţi discretă. Luaţi exemplu de la celelalte foste „prime doamne”. Prin discreţie, vă puteţi ajuta soţul, ieşind în faţă, îl puneţi în situaţii jenante.
Vă asigur că, indiferent ce veţi mai scrie, ori face, chiar de este revoltător ca şi aceste comentarii, nu voi mai scrie despre dvs., nu de alta dar, nu vreau să vă dau o importanţă mai mare decât cea pe care o aveţi.
   Oamenii pot fi mari, prin ceea ce fac, lăsând altora posibilitatea de a constata dacă au făcut bine ori rău, dacă sunt proşti ori deştepţi, ori dacă sunt frumoşi, ori urâţi.
   Doamnă, fiţi frumoasă prin caracterul, sufletul şi inteligenţa dvs., nu printr-o laudă puerilă şi nesănătoasă.
În încheiere, vreau să cred că acea pagină nu este a dvs., că a fost clonată, ori că postările şi comentariile au fost puse de echipa dvs.de comunicare, pe care, vă recomand, să o demiteţi.
Mulţumesc pentru poză : wowbiz.ro

vineri, 8 mai 2015

Reeducarea prin arestul la domiciliu.

     
Elena Udrea a fost eliberată din Penitenciar şi trimisă în arest la domiciliu. Cred că arestul la domiciliu este cel mai înfricoşător lucru ce li se putea întâmpla  marilor corupţi cu conturile burduşite cu euro. Spun burduşite căci am observat că nu prea se omoară procuratura cu punerea sechestrelor asiguratorii pe bunurile suspecţiilor (învinuiţilor), celor ce sunt ţinuţi legaţi cu lanţuri din aur în vilele de zeci de camere.
În această obscură situaţie se află şi E.Udrea, proaspăt ieşită din Penitenciarul Târgşor şi încarcerată în mizera ei locuinţă de 170 de mp, plus un lac numit piscină şi alte acareturi.
Un învinuit ţinut în arest la domiciliu până se termină procesul, care proces în România durează cca. 2 ani, numai bine, la momentul sentinţei definitive şi irevocabile pentru condamnare, inculpatul va fi încarcerat numai pentru a se constata că şi-a ispăşit pedeapsa şi i se poate întocmi formele de eliberare. Bietul de el, a efectuat pedeapsa în condiţiile mizere din apartamentul de lux, asta zic şi eu pedeapsă. Cu siguranţă, ceilalţi posibili infractori, văzând condiţiile inumane în care şi-au efectuat ăştia pedeapsa, vor fugii ca dracu de tămâie când vor avea ocazia să corupă, ori să se lase corupţi. Nu mai aduc în discuţie că sechestrele asiguratorii în cele mai multe cazuri au uitat să se facă, iar acolo unde s-au făcut, s-au făcut cu întârziere voită, pentru a da timp prăpăditului de infractor să-şi dosească bănuţii. Şi pe bună dreptate, dacă îl ţi 2 ani în arest la domiciliu, din ce trăieşte? Aşa, având acolo câteva milionaşe de euro, poate omu' să îşi cumpere o bucată de brânză şi-o legătură de ceapă.
Că de, dacă era arestat, trăia pe cheltuiala statului, în arest la domiciliu trebuie să cumpere dero, să-şi spele rufele murdare, să plătească curentul, apa, îngrijitorul pişcinei, menajera, etc.
      Arestul la domiciliu apare şi că o primă pentru hărnicia învinuitului în a da cu clanţa, aş vărsa guşa, a turna, pe tovarăşi de faptă.
Este criminală măsura arestului la domiciliu, să ne gândim la d-na Udrea, de acum nu vom mai şti nimic despre ea. Când era în arestul poliţiei capitalei, în fiecare vineri d-na Ruxandra Dragomir ne spunea cât de frumoasă şi bine conservată este prietena Elena, este minunată, acum nu vom mai avea ştiri despre minunata Elena, plus că s-ar putea, să nici nu se mai conserve aşa de bine.
Îi va face scene şi urâtul de Băsescu, e imposibil să nu o viziteze, sigur că ea se va opune, dar te poţi înţelege cu Traian? Vor avea şedinţe lungi, despre noua strategie ce trebuie aplicată ca, nu cumva să-l atingă DNA-ul şi pe el.
Nu este vorba numai de Elena Udrea, în aceiaşi situaţie se află Alina Bica, Cocoş şi mulţi alţii.
E bun acest arest, nu destramă familia, nu aduce prejudicii statului, prin întreţinerea deţinutului, sigur prejudiciul cel mare şi gros, ăla rămâne la beneficiar, doar nu s-o apuca procuratura să lase omul cu mâna la burtă.
Lăsând gluma la o parte, de ce după eliberarea din arest, pe perioada judecării procesului, inculpatul nu este ţinut sub „control judiciar”, astfel nu ar mai fi cazul să fie scăzute din pedeapsă nişte zile, care, pentru unii ar putea fi considerate un concediu minunat?
Pedeapsa trebuie să fie pentru toţi la fel şi trebuie să aibă ca ţintă atât reeducarea celui care a comis fapta, cât şi o atenţionare a posibilului viitor infractor, adică o prevenţie.
    Reeducarea prin arest la domiciliu nu va fi făcută niciodată, din contră, va fi ca o invitaţie la comiterea de noi infracţiuni.
           Mulţumesc pentru poză:max-media.ro


joi, 7 mai 2015

Congresul american a spus da , pentru ca SUA să trimită armament defensiv şi ofensiv în Ucraina.

 
      
Congresul american a votat cu o majoritate zdrobitoare pentru trimiterea de arme, atât defensive cât şi ofensive, în Ucraina. Acest gest va fi perceput de Rusia, ca o declaraţie de război voalată. Dacă până acum încă mai speram ca, SUA şi Rusia să se aşeze la masa negocierilor , de acum încolo se pare că punţile sunt rupte. Această hotărâre dură a Congresului american prinde pe picior greşit statele europene. Germania, Franţa, Italia, încă mai sperau la negocieri, la întâlniri care să încălzeascăm relaţiile dintre Rusia şi UE.
Poporul rus care a trăit cu ideea de mare imperiu a ţării lor, acum se strânge în jurul lui Putin. Astfel puterea de la Washington, face din Preşedintele Putin, un nou ţar Petru I, un patriot care apără ideea de slavism şi bunăstarea popoarelor care au făcut parte din marele imperiu ţarist. Ucrainienii au fost parte, aproape fără contenire, în ultimii 500 de ani din Imperiul Rus, Ucraina, ca stat independent, a apărut după 1991. Chiar dacă Stalin a creat o criză alimentară artificială în Ucraina şi a lăsat sute de mii de ucrainieni să moară de foame, populaţia de la ţară, mai puţin informată şi dornică de drepturi europene, vrea să trăiască alături de ruşi. Încă nu sunt sigur că „euro maidanul” nu a avut la bază agenţi străini. Probabil că o parte dintre ucrainieni doresc să intre în UE, dar partea estică a Ucrainei în mod cert va dori o alianţă cu Rusia. Dacă în Ucraina nu s-ar fi creat acel curent proeuropean, nu s-ar fi produs nici un fel de mişcări. Agenturile străine, vorba celui împuşcat în ziua de Crăciun, au pus bazele acestei degringolade din Ucraina.
     Cineva doreşte un nou război, această dorinţă nu poate fi decât a marii finanţe mondiale. Războiul aduce bani, războiul aduce profit, sigur, în război mor oameni, dar cui îi pasă? Fabricile de textile vor produce mai multe drapele ale ţării, pentru a putea înfăşura toate sicriile cu eroi morţi. Asta vor primii familiile de pe urma părinţilor, fraţilor, surorilor morţi în răzoi, un sicriu şi un steag.
Cine va avea de câştigat din acest război? Ca întotdeauna când doi se bat, al treilea câştigă, adică China. Napoleon spunea aşa : „lăsaţi China să doarmă”, ei bine, China e trează, SUA şi Europa au trezit China din somn. Acum este o ţară foarte puternică, poate cea mai puternică, mai ales economic. China fiind unul dintre marii creditorii ai ţărilor europene, dar mai ales al SUA.
De prosperitatea şi bunăstarea poporului ucrainian nu doare pe nimeni sufletul, singura dorinţă a americanilor fiind atragerea Ucrainei spre NATO, astfel ar descoperi flancul vestic al Rusiei. Ucraina fiind din todeauna prorusă, ar pune în dificultate Rusia. Cum liderii de la Moscova nu pot fi suspectaţi de lipsă de inteligenţă, vor face tot ce e posibil, să nu piardă această poziţie care, ar putea fi fatală pentru viitorul Rusiei. În final vor ataca Ucraina şi celelalte state învecinate care au pe teritoriul lor baze, ori scuturi antirachetă americane. Războiul va deveni unul total, ce va avea un câştigător incert. Aflate la ananghie, vor activa tot arsenalul de război, inclusiv cel nuclear, deja avem precedentul Hiroşima şi Nagasaki din august 1945.
Congresul american, în clipa în care a aprobat trimiterea de armament ofensiv în Ucraina, şi-a asumat interpretarea acestui fapt, ca o declaraţie de război. După cum bine ştim, datoria publică a SUA este uriaşă, Congresul a cedat în faţa creditorilor, în faţa celor care ţin SUA pe linie de plutire. Politica se face în spatele grămezilor de bani, zornăitul banilor este mai important decât ţipătul copiilor. Averile marilor magnaţi se fac, călcând pe cadavre.
     Să sperăm că aceşti lideri care se află la vedere, dar mai ales cei din spatele lor, vor reveni la intenţii mai bune, vor căuta soluţii de compromis, altfel, soarta omenirii se află pe muchie de cuţit.
    Dumnezeu să apere viitorul copiilor noştri!
        Mulţumesc pentru poză :searchnewsglobal.com


miercuri, 6 mai 2015

Vrem noi drepturi. Discurs în Parlament


                     Domnule Preşedinte,
                     Dragi colegi,
       Astăzi s-a pus problema ca unele din drepturile noastre, câştigate cu sângele tinerilor morţi în '89, să fie reduse. Pentru a rezolva această chestiune, trebuie să ne întrebăm cine suntem noi? Cum am ajuns în acest lăcaş, numit fundamentul democraţiei ? Pe cine reprezentăm, ale cui interese le sprijinim? Aceastea nu sunt întrebări retorice, sunt întrebări care au un răspuns clar , suntem reprezentanţii poporului. Noi suntem prelungirea capului şi braţului bravului nostru popor.
                     Domnilor colegi,
     Este uşor să spui, în mod populist desigur, să tăiem indemnizaţiile parlamentarilor, să le luăm dreptul de a locui în hoteluri scumpe pe bani de la buget, să le fie luate maşinile şi şoferii, plătiţi de stat, să le fie luate laptopurile ultra performante şi telefoanele mobile de lux. Să fie obligaţi să participe la toate şedinţele de plen şi în comisii, să ţină audienţele în cabinetele din teritoriu, să facă interpelări miniştrilor pe problemele ridicate de cetăţeni, să facă proiecte de legi acolo unde descoperă că sunt lacune legislative. Observaţi domnilor câte sarcini ne revin?
    Să ne gândim, cum ar fi să mergem cu propria maşină la Parlament, în teritoriu, la peşte în deltă. Nu vă miraţi domnilor, trebuie să ne relaxăm. Nu numai că nu sunt deacord cu reducerea unor beneficii din cele ce le avem, dar propun ca, la sfârşitul fiecărui săptămâni de lucru să beneficiem în mod gratuit de sejururi la munte şi la mare (după preferinţa fiecăruia), împreună cu familia, cu toată familia, aici intrând şi copiii şi nepoţii. Sigur vor fi unii cârcotaşi şi populişti care vor spune că, nu este bine, dar dacă legea s-ar vota, ar fi primii care ar căuta să beneficieze de aceste facilităţi.
Să nu ne ascundem după deget, încă mai putem trăi bine noi, cei din Parlament, de ce să nu încercăm să ne facem viaţa mai frumoasă nouă şi celor care ne-au trimis aici. Da, putem să lucrăm mai bine în folosul bietului popor oropsit. Fiind relaxaţi şi odihniţi după un sfârşit de săptămână petrecut alături de cei dragi, cu bateriile încărcate, vom putea gândi mai bine proiectele de legi ce urmează să le votăm. Observ un coleg care se uită rugător la mine, am să-i răspund, da domnule coleg, vă puteţi lua amnta la munte sau la mare, unde doriţi, nu trebuie să fim puritani.
    Punea cineva problema Suediei, să avem şi noi aceleaşi drepturi precum parlamentarii suedezi. Nu putem să ne comparăm, ei pot trăi cum este viaţa acolo, noi trebuie să trăim cu este viaţa aici. Cum să circulăm cu loganul pe stradă, să nu avem şofer, telefoane luxoase, camere la hotel de 5 stele etc? Cum putem veni în faţa electoratului cu o rablă de maşină, trebuie să ne prezentăm în maşini luxoase, să putem impresiona, altfel ne vor considera nişte gherţoi (mulţumesc d-le Mădălin Voicu, expresia vă aparţine)
De altfel nu ştim câte mandate prindem, de aceea e bine să avem toate facilităţile de la început, e bine să ştim cum se trăieşte pe spatele poporului (mă rog, asta poate nu trebuia să o zic).
În Suedia dacă un parlamentar merge cu bicicleta nu râde nimeni de el, la noi, dacă ne vede poporul aşa, crede că a ajuns Ţara în faliment. Trebuie să dăm un bun exemplu, a trecut vremurile austerităţii, acum ne putem permite puţină relaxare.
    Mai două probleme şi închei. Prima chestiune se referă la pensia suplimentară, da, este necesar să avem această bonificaţie, poporul însuşi ar trebui să o ceară pentru noi, ca o mulţumire pentru binele făcut naţiunii noastre.
    A doua problemă se referă la imunitate, nu trebuie să renunţăm aşa de uşor la dreptul nostru de a ne piti după lege. Dacă o avem, să profităm de ea, nu procuratura legiferează, noi legiferăm, să dăm nişte legi prin care, să nu mai putem fi atinşi nici cu o floare, îl vom prinde şi pe Preşedinte în această lege, pentru a-i închide gura.
   Trebuie să ne purtăm cu mândrie şi demnitate, ori pentru aceasta avem nevoie de bani, guvernul trebuie să înţeleagă asta şi să facă din două una, ori ne dă el banii, ori ni-i luăm noi, de unde putem.
    Ferească DNA-ul! Nu se mai spune „ferească Dumnezeu”!
       Mulţumesc pentru poză : javra.eu.

duminică, 3 mai 2015

Discursul tăcut al lui Iohannis

       
Dacă ar fi să ţin un discurs, aş începe aşa:
        Dragi concetăţeni din diaspora,
        Dragi prieteni de pe facebook,
        Dragi prieteni din servicii, cele ştiute şi cele neştiute.
A venit timpul să vă mulţumesc la toţi pentru faptul că am ajuns Preşedintele României, vouă dragi prieteni trebuie să vă mulţumesc, pentru faptul că am ajuns pe cea mai înaltă treaptă a demnităţilor din stat. Mă bucur că oameni nevăzuţi au sărit în ajutorul meu, oameni pe care nici în ziua de astăzi nu i-am cunoscut, dar a căror prezenţă o simt din ce în ce mai mult. Nu ştiu cine sunt, dar mă apasă, orice hotărâre o iau, simt că îmi este dictată, iar dacă încerc să mă împotrivesc, încep să am dureri de cap, diaree, insomnii, crize de ficat, puseuri de tensiune. Nu îmi este clar de unde vin aceste crize, cert este că nu le-am avut până să ajung la Cotroceni. Dacă am o discuţie cu un consilier şi eu zic :”această lege o promulg, chiar de se vor supăra partenerii externi”, dintr-o dată simt nevoia acută să merg la toaletă, încep durerile de cap, tensiunea se ridică, nimic nu mai este ca înainte. În timp ce mă aflu la toaletă, pentru a rezolva problema intepestiv apărută, aud o voce care, parcă vine de prin toţi pereţii, şoptind şuierător şi rece : „nu vei promulga acea lege, nu-i aşa Iohannis?”. Da, şoptesc eu mecanic. Dintr-o dată durerile dispar, stomacul se repară, iar eu mă simt vioi, atâta cât pot fi eu de vioi.
    Într-o altă dimineaţă am auzit aceeaşi voce, venită de peste tot şi de nicăieri, spunându-mi: „Iohannis vei promulga o lege prin care instituţiile statului vor fi obligate să pună tabloul tău pe pereţii birourilor”. Apoi, altă dată, aceeaşi voce a şuierat: „Iohannis să amenajezi un birou pentru Prima Doamnă a Ţării, tu trebuie să fi deschizător de drumuri. Protocolul la Cotroceni trebuie să semene cu cel de la Casa Albă, dacă este cazul, punem mai multe condimente balcanice”.
Problema este că, vocea simt că îmi dirijează viaţa şi nici măcar nu ştiu de unde vine, dar să mai ştiu cine este.
Pot bănui că ar fi serviciile secrete româneşti, numai că potenţa lor se opreşte undeva la uşa DNA, ori la graniţa Ţării. Vocea vine mai ales atunci când legile pe care urmează să le promulg au legătură cu firmele străine.
Ia să mă gândesc, cum am câştigat alegerile? Niciodată nu am întrebat cum a fost posibil ca facebook-ul să reacţioneze aşa de favorabil, cum diaspora s-a mobilizat aşa de repede şi a devenit atât de vocală. Cine a organizat demonstraţiile din noiembrie? Cei din staff-ul de campanie habar nu aveau de nimic, nu cumva... Oare să fie adevărat? Şi care dintre ele să fie? Să fie cele americane, cele germane, da, cred că astea au fost, cele ruseşti în mod sigur, nu.
     Ce naiba o mai vrea CIA -ul de la mine? Continuăm cu bazele lor, cu Deveselu, ne punem fundu' la bătaie, pentru ce, pentru un presupus atac al Rusiei? Atacă pe dracu, au destule probleme cu Ucraina şi nu numai. Pentru a linişti Casa Albă şi a-i asigura de bunele intenţii, trimit ambasador la ei pe George Maior.
Serviciile secrete germane ştiu că se plimbă pe holurile Cotroceniului ca la ei acasă, într-un fel şi sunt. Destui nemţi au guvernat România. Chiar dacă îşi doreau să fie buni patrioţi, tot germani erau în sufletul lor. Mă uit la mine, sunt Preşedinte ales, dar tot german sunt. Am spus cuvântul magic, ales. Tot nu ştiu cine a hotărât şi unde s-a hotărât să fiu Preşedinte, ce ştiu cu precizie este că, acum plătesc pentru asta. Ei şi, plătesc, ce plătesc de la mine?
Sper că nu am scos nici un cuvânt, tot ce am spus a fost în gând, mai ştii? Până şi gândurile trădează. 
 Mulţumesc pentru poză : caplimpede.ro
Acest articol este un pamflet.

sâmbătă, 2 mai 2015

Ne luăm Ţinutul Secuiesc înapoi, copac cu copac. Din discursul unui lider UDMR


                         

              Discursul unui lider UDMR
     Acest discurs a fost ţinut în cadrul unei plenare a UDMR în limba maghiară, pentru a putea fi înţeles de toată lumea l-am tradus în română.
      Domnilor colegi,
Cu lacrimii în ochi am să vă spun ultimele cuvinte ale bunicului meu aflat pe patul de moarte :”mă, Ardealul nu e chiar al nostru, dar voi tot timpul să-l cereţi înapoi de la români, vedeţi că ăştia mai cedează, are să vă mai dea, una, alta, numa să nu o lăsaţi mai moale cu pretenţiile, voi să îi ţineţi tot timpul în priză, dar dacă vedeţi că se enervează rău românii, apăi să vă opriţi, că va fi bai mare. Nu vă caliciţi, să cereţi multe drepturi odată, cereţi câte puţin dar continuu, aşa să faceţi.”
Astea au fost cuvintele de învăţătură, ale baciului meu pe patul de moarte. Vrem Ţinutul Secuiesc, ce să facem noi în enclava asta? Numai un nebun ar merge cu această idee până la capăt.
Ce avem noi cel mai de preţ în această zonă? Pădurile domnilor, pădurile, acest aur verde, ei bine, vom face ca acest aur să ne umple buzunarele. Fratele Verestoy, supranumit şi „Drujba lui Dumnezeu”, ştiţi bine cât munceşte pentru aş lua partea lui din Ţinutul nostru şi al duce peste graniţă, acolo unde ne putem bucura din plin de partea noastră.
De aceea domnilor, vă rog ca, în numele Sf. Ştefan protectorul Ţării Mamă, fiecare după puterea sa, să îşi ia partea lui de lemn verde. Nu vă faceţi probleme de conştiinţă pentru cei ce vor rămâne aici şi vor suferii din cauza lipsei pădurilor. Românii să sufere, pentru că nu au votat alături de noi, iar ungurii ce vor rămâne, asta este, întodeauna sunt victime colaterale.
     Am luat legătura cu o firmă austriacă Holzindustrie Schweigner care, s-a angajat că va face o fabrică de fasonat buşteni şi va veni cu utilaje ultra performante pentru a reuşi să despădurim o suprafaţă cât mai mare de pădure. Deşi este o firmă mare şi puternică va accepta orice fel de lemn, fie el cu acte, fie fără, lemn să fie.
      Pentru fiecare dintre noi această acţiune va fi una patriotică, sigur, nu voluntară, ne vom umple buzunarele de bani. Până se vor dezmeticii fraierii de români, în paranteză fie spus, nici nu vor să se dezmeticească, au şi ei destule astfel de iniţiative, aş aminti numai chestia lui Hrebenciuc cu acel Prinţ Paul, unde se vorbea de câteva mii de ha de pădure ce urma a fi retrocedate şi apoi tăiate, aşa că, la treabă domnilor!
Toţi cei care se găsesc în această cameră vor beneficia de profitul creat, toţi vor avea partea lor. Nu cred că este nevoie să vă mai spun că acţiunea este ultra secretă, nimeni în afara noastră nu trebuie, să mai afle despre cele discutate aici. Acţiunea secretă are ca titlu : „ne luăm ţinutul secuiesc înapoi, copac cu copac”.
     Nu uitaţi că Preşedintele ales este un minoritar ca şi noi, iar firma este austriacă, aproape germană ca şi el. Ce să le facem la bieţii români ,dacă de 25 de ani nu pot guverna fără noi, a trebuit să plusăm de fiecare dată, să măi găsim ceva să le cerem, altfel nu intram la guvernare. Fraierii, am fi intrat oricum, unul dacă era ministru din UDMR, îi ajuta pe toţi. Să nu uit, faceţi porţie şi amărâtului de Zolt Naghy, acum e la închisoare, dar cât a fost ministru ne-a ajutat destul. Trebuie să fim uniţi, noi ăştia de aici. La treabă, să ne mişcăm repede, banii şi insulele exotice ne aşteaptă domnilor, lumea este a celor îndrăzneţi, nu aveţi milă, gândiţi-vă la buzunarele voastre, nimeni în afară de voi, nu vă vrea binele.
        Succes domnilor!
        P.S. Faceţi-vă conturi în străinătate prin firma HS. Nu vă temeţi de servicii, mă ocup eu de ele, ştiu ce le trebuie, le voi da din plin.

vineri, 1 mai 2015

Este necesar votul obligatoriu?

    
  Parlamentarii vor să ne scoată cu forţa din casă, pentru a merge la vot. Nu este o idee rea, mai ales că, prezenţa la vot este destul de redusă. Auzi mai mereu: „eu nu i-am votat, nu am încredere în ei”. Foarte bine, numai că alţii au votat, iar faptul că tu ai refuzat să votezi, ai dat posibilitatea altuia să voteze pentru tine, sau nu. Pe de altă parte nu vreau, să mai fiu persiflat, de cei care nu au votat.
     Ce este noutate (politicienii chiar sunt curajoşi, sau este o provocare, ori ne dau cu tifla), este căsuţa albă ce urmează a fi pusă pe buletinul de vot. Punând ştampila în această căsuţă înseamnă că nu eşti deacord cu nimeni de pe buletinul de vot. Dacă  50% plus unu din totalul votanţilor au pus ştampila în căsuţa albă, scrutinul se anulează, urmând să fie reluat.
Până aici e bine. Problema este la următorul scrutin, partidele vin cu aceiaşi candidaţi, ori cu alţii. Dacă vin cu aceiaşi candidaţi, nu văd de ce ar trebui să mai mergem la vot. Automat în următorul scrutin ar trebui să fie alţi candidaţi care, pot proveni din societatea civilă, partidele fiind sancţionate de votul elecoratului. Ar fi o bună modalitate de a se face o triere în rândul politicienilor. Ne plângem că nu avem încredere în partide şi în politicieni, aşa am putea să le dăm un vot de blam. Am putea să-i trimitem acasă, am putea lăsa locul liber pentru oameni adevăraţi care, vor să facă treabă, care ştiu ce înseamnă cinstea şi onoarea de a fi un ministru, secretar de stat, înalt funcţionar al Ţării tale. Aşa am putea să nu mai vedem miniştrii în puşcării, pentru că au devalizat bugetele ministerelor. Nu am mai putea vedea Înalţi Funcţionari ai statului cu cătuşe la DNA. Am putea să tragem una peste bot, politicienilor care au jefuit Ţara timp de 25 de ani. Consider că parlamentarii au gândit bine să facă o asemenea lege. Spunea cineva că lucrează la un chestionar pentru politicieni, eu nu de lipsă de inteligenţă i-am suspectat pe politicieni, ci de dragoste de Ţară, de lipsă de interes în aş respecta propriile promisiuni. Unii dintre ei sunt chiar foarte bine pregătiţi, din păcate acum ţin prelegeri prin închisori, fiind unii din pensionarii acelor lăcaşe de penitenţă. Aş dori să avem de unde alege, nu vreau să văd continuu aceleaşi partide şi aceiaşi veşnici politicieni. Trebuie să dărâmăm guvernul ăsta, să venim noi la putere, adică opoziţia. Ce ne aduci nou? Că aţi tot fost la guvernare, s-a guvernat în toate alianţele posibile, nici una nu a mers. De ce ar merge acum?
     În noiembrie a fost un vot nominal, nu unul politic. A câştigat Iohannis, nu PNL. A câştigat diaspora, facebook-ul şi ceva servicii. Nu mă deranjează că a ieşit Iohannis Preşedinte, mai ales că nu îşi face simţită prezentă. Cum nu urmăresc pagina lui de facebook, habar nu am ce gândeşte. Până şi purtătoarea de tăcere a Preşedintelui a demisionat, mi se pare normal, e greu să faci o femeie să tacă. Aşa că PNL-ul nu are nici un merit în alegerea lui Iohannis, ori meritul lor este minim, Iohannis, să vorbim pe şleau, a fost impus, nu mă întrebaţi de cine, întrebaţi de ce?
    Ca o concluzie, consider votul obligatoriu bine venit, cel puţin o perioadă de timp, până se asanează viaţa politică.
          Mulţumesc pentru poză : horiapană.wordpress.com

Circul fără pâine al DNA, sau, de ce strigă Băsescu că, justiţia şi procurorii sunt corupţi

     
Arestările zilnice ale unor mari mahări ai României consideraţi până nu de mult stâlpii corupţiei şi ai politicii, a ajuns un fapt banal. Am auzit o expresie de tipul : „ce cool arăta Elena Udrea cu cătuşele la mâini şi ce elegantă era!...” Asta înseamnă că arestul nu distruge, ci conservă, ajută la menţinerea tonusului şi a supleţii tenului. Numele de „beciul domnesc”, dat Arestului Poliţiei Capitalei, de către excetricul şi extravagantul Radu Mazăre, dă o notă de nobleţe sumbrului lăcaş. Dintr-o dată, pare că Nuţy Udrea şi-a regăsit sutienul, fapt ce ne determină să ne bucurăm, bustul ei, fără acea susţinere artificială, ar fi avut de suferit.
       Îmi închipui ce dezbateri interminabile pe ideologii, teme de campanie electorală, dar mai ales pe legile pe care aleşii noştri le-au făcut cu dedicaţie. Îmi închipui cum parlamentari din diferite partide, acum locuind în aceiaşi cameră 24 de ore din 24 împreună, găsesc puncte comune de a colabora pe diferite legi care, ar putea duce România pe drumul cel bun. Acum goliţi de ranchiuni politice şi luptând pe aceiaşi baricadă, aceea de a scăpa din arest, găsesc puerile discuţiile sterile din Parlament şi piedicile pe care şi le puneau unii altora.
      Poporul flămând, dintr-o dată numai este aşa de flămând, televiziunile reuşesc să le potolească foamea, să-i sature chiar. Marii regizori, cei care pun la cale aceste spectacole, ştiu cum să manevreze lucrurile pentru a arăta poporului ceea ce vrea să vadă, nu ceea ce trebuie să vadă.
DNA-ul a devenit Robin Hood, Toma Alimoş, este cel care pedepseşte hoţii care au furat acadelele din gura copiilor, este cel care ia de la bogaţi şi dă banii înapoi săracilor, este cel care împarte dreptatea, este eroul care îşi duce crucea sub biciul bogătaşilor, sub biciul celui care îi fusese „baci” şi de care ascultau orbeşte. Am ceva îndoieli în această privinţă şi aş întreba pe Haiducul şef, ce a făcut în ultimii 3 ani, dar în ultimii 5 ani? Cum naiba, acum i s-a ridicat pânza de pe ochi, acum a văzut hoţii adevăraţi, ori acum a fost lăsat să-i vadă? Dacă acum a fost lăsat, dacă cineva i-a interzis să se ocupe de aceste dosare, înseamnă că a ascultat de ordine politice şi atunci trebuie să demisioneze. Asta înseamnă că poate fi şantajat oricând. Nu degeaba fostul „baci” al României, mă refer la T.Băsescu, ţipă pe toate posturile că justiţia şi procurorii sunt corupţi, sigur nu toţi, sunt şi oamenii verticali în aceste instituţii. Ştie el ce ştie, ştim şi noi nu numai el, îl întreb numai de ce nu striga aşa când era „baci” oficial în scaunul de la Cotroceni? Pentru că atunci el era instigatorul la aceste nereguli ale justiţiei, acum când laţul se apropie de el, dintr-o dată nu îi mai convine, iar dacă va fi să fie arestat, va striga că :”este victima justiţiei, pentru că el a arătat că aceasta e coruptă”. Interesant joc, în felul acesta cere aprioric ajutor.
      Încă din Roma antică, circul potolea foamea de dreptate a plebei, pe această schemă funcţionează şi DNA-ul. Ni se aduce la cunoştinţă că undeva s-a produs un prejudiciu de câteva sute de milioane de euro, apoi ne sunt prezentate marile vile ale celor presupuşi vinovaţi, ca în final DNA-ul să-i plimbe în cătuşe prin faţa ziariştilor, umilindu-i, pentru satisfacţia poporului sărac şi flămând. Două lucruri se uită intenţionat : unul ar fi, sechestrele puse pe averea învinuiţilor şi doi, plimbarea cu mâinile legate în cătuşe, nu înseamnă că acei oameni sunt condamnaţi.
Arestul la domiciliu, după ce învinuitul a petrecut o mare perioadă în „beciul domnesc”, devine un fel de vacanţă la Acapulco şi e firesc să fie aşa, atâta timp cât în eventualitatea unei condamnări aceste timp petrecut în arest la domiciliu se scade din pedeapsă. Dacă un proces durează doi ani, cum durează în general la noi, învinuitul cu arest la domiciliu a făcut practic pedeapsa la fără frecvenţă. Averea îi rămâne, pentru că nu se observă o muncă asiduuă de a se găsi banii ascunşi prin diferite conturi, saltele, ciorapi ,etc. Aşa că acest beneficiar al „durităţii”legii o poate lua de la capăt. Din două una : ori îl arestezi, iar după ce „ciripeşte” îl pui în libertate cu anumite interdicţii, perioadă ce nu ar fi scăzută din timpul de executare a pedepsei, ori îl ţi arestat şi această perioadă ar fi scăzută din timpul de executare a sentinţei.
      Am văzut cătuşe, mulţi dintre „beneficiarii” cazării în „beciul domnesc” ne-au împărtăşit din propria experienă, un singur lucru nu am văzut : sechestre puse pe palate, conturi bogate în euro blocate, puşculiţe cu milioane de euro ridicate de DNA, ANAF, etc. Se pare că cineva nu vrea să îi sărăcească, pe cei care ne-au sărăcit pe noi, vrea numai să vedem circul, iar pâinea să rămână tot la hoţi.
          Mulţumesc pentru poză: infomondo.ro