Totalul afișărilor de pagină

marți, 28 aprilie 2015

Iohannis, pas cu pas spre cultul personalităţii

       Iohannis un preşedinte trimis de divinitate, altfel nu văd care au fost motivele ce au stat la baza alegerii lui. Iohannis, omul care a isterizat diaspora, în slujba căruia s-au pus la dispoziţie anumite servicii secrete, numai pentru a cştiga alegerile. În sfârşit, Iohannis, omul ales Preşedinte. Cu timpul s-a dovedit că prezidentul nostru comunică numai cu internauţii de pe facebook.
Nu asta ar fi problema, lipsa de comunicare, problema este că l-a părăsit purtătoarea de vorbe. Aceasta, într-o postare pe facebook, se plângea că nu a reuşit să-l convingă pe Preşedinte să schimbe perdelele, ori să schimbe ceva în bine la cantină, drept pentru care biata fată a demisionat. Aşa a rămas Iohannis fără purtătoare de vorbe, de ce dracu nu o fi schimbat şi ăsta perdelele, aşa rămânea fata la post.
       Dar d-l Iohannis are şi activităţi foarte bune, chiar acum urmează să aibă consultări la Palatul Cotroceni cu partidele politice pe două teme : prima temă este, cum să fie aşezat portretul lui Iohannis în instituţiile publice, singur, ori cu alte personalităţi ale vremii; a doua temă este legată de alegerea compozitorului care, v-a compune imnul ,ce va fi cântat de către elevi în clasă, la începerea orelor.
De 25 de ani pereţii instituţiilor sunt goale, în unele sunt aşezate icoane cu Iisus Hristos, dar tablouri cu Preşedintele statului nu mai avem.
       Când eram la şcoală, peretele era plin cu titanii comunismului, mă refer la: K. Marx, Fr. Engels, V.I. Lenin, Gh.Gh.-Dej, Chivu Stoica, Ion Gh. Maurer, mai târziu Ceauşescu singur, ca acum să nu mai fie nimeni. Nu este bine, nu ne trebuie Iisus Hristos pe pereţi, trebuie să-l vedem pe Bulibaşa ăl mare, ăla de ne conduce Ţara.
Uşor, uşor, fără a face ceva deosebit, K. Iohannis ajunge a fi adulat ca un veritabil om providenţial, cultul personalităţii se instalează la Cotroceni. Omului simplu, profesorului de fizică, primarului de provincie, laudele, odele, linguşelile, pupincurelile îl găsesc întodeauna acasă, semn că îi place.
D-l Klaus Werner Iohannis ajuns Preşedinte al României, Ţară cu o populaţie majoritar română, a găsit cu cale să trimită o telegramă la congresul UDMR în care să spună că minoritarii au nevoie de mult mai multe drepturi. Bravo, d-le Iohannis, aveţi dreptate, dvs. sas de etnie, cetăţean român, aţi ajuns Preşedinte. D-l Helving, după nume nu este chiar etnic român, a ajuns şef SRI. De la UDMR mulţi au fost miniştrii, atunci cum dracu nu aveţi drepturi? Poate vă gândiţi să aveţi guvernul dvs. format din etnici minoritari, cu precădere unguri şi saşi. Păi să vă dăm tot ce doriţi, să vă dăm şi un guvern format din cetăţeni nominalizaţi de dvs., să vă facem şi un imn de adulaţie, să vă punem portretul în fiecare instituţie. Iar Biserica Ortodoxă să pună ca poză în calendare în locul lui Daniel Patriarhul, pe Iohannis Preşedintele, deasemeni să fie portrete cu ventuze pentru a le pune şoferii pe parbriz.
     Nu ştiu ce hotărâri vor lua partidele la consultările cu privire la portretul Preşedintelui, eu le sugerez să fie pus între portretele lui Marko Bela şi Kelemen Hunor, aşa poate înţelege că atunci când un minoritar ajunge Preşedintele unui stat, înseamnă că minorităţile în acel stat au toate drepturile din lume, în acest fel poate ne vede bine şi Europa şi Mauritania şi Sri Lanka.
    Nu am prea multe de spus despre d-l Iohannis, poate faptul că e bine că a venit vara, astfel a scăpat de povara paltonului, în acest fel se destresează şi cei care îl păzesc.
     Apropo, nu cumva SPP-ul îl păzeşte pe d-l Iohannis să nu scoată vreo vorbă? Nu de alta dar, tace prea mult.

luni, 27 aprilie 2015

Ipocritul Băsescu întreabă, eu am răspuns.

   
Traian Băsescu, a luat la rost televiziunile pentru faptul că se ocupă de afacerile lui şi ale familiei sale.
La un moment dat pune întrebarea: „oare ce v-a deranjat atât de mult în cei zece ani de mandat?”
      1. „Poate condamnarea comunismului ca, fiind un regim ilegitim şi criminal?”
Am să vă răspund eu în locul televiziunilor, aveţi dreptate, aţi condamnat comunismul.
În situaţia asta aţi fost precum un ateu care se închină când trece prin faţa unei Biserici, numai pentru a nu fi blamat de enoriaşi. Nu îmi amintesc ca în cei 38 de ani trăiţi în perioada comunistă, să fi făcut opoziţie sistemului, chiar aţi profitat din plin de regimul comunist şi de serviciile de securitate, pentru a avea o carieră profesională bună şi pentru a vă rotunji veniturile cu banii proveniţi din contrabandă. Pe timpul comunismului, pe care spuneţi că l-aţi condamnat, aţi fost un carierist şi un contrabandist, nici vorbă să vă luaţi la trântă cu regimul ilegitim şi criminal.
      1. „Poate predarea la CNSAS a celor peste 3 milioane de dosare ale fostei securităţi?”
Este adevărat, aţi ordonat predarea acestor dosare, mai puţin unul, al dvs., tocmai dosarul dvs. nu a fost predat, oare de ce? Nu cumva acolo erau scrieri ce puteau compromite un comunist curat? Nu cumva în acel dosar erau scrieri de-ale dvs. despre diverşi? Nimeni nu putea pleca în afara Ţării, fără să nu treacă pe la securitate pentru instructaj. Mai ales că dvs. chiar aţi lucrat în afara Ţării la Anvers. Aţi făcut treaba pentru a-i condamna pe alţii şi a vă proteja pe dvs., chiar credeţi că noi suntem naivi şi nu ştim că aţi făcut poliţie politică? Bine, nefiind dosar nu putem demonstra, dar asta deja este o altă poveste.
                          3)”Poate curajul, ce-i drept plătit foarte scump, de a trece Ţara repede prin criză?”
Aici se poate discuta mult, voi spune numai atât, în timp ce unii sufereau, din cauza tăierilor din salarii, din pensii, ajutoare sociale, cei de la putere se înfruptau din banii publici. Exemplele sunt destule, iar dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi pe pupila dvs., politică, Elena Udrea, iar dacă nici ea nu ştie, poate ştie Cocoş, Pinalti, Horia Georgescu, Alina Bica şi exemplele pot continua. Nici acum după atâtea devoalări nu înţelegeţi măcar să vă ţineţi gura, pe cine credeţi că mai prostiţi, cei câţiva lingăi care mai speră că va mai fi măduvă pe os? Nu domnule Băsescu, trebuie să înţelegeţi că împrumutul de 20 de miliarde de euro şi tăierile din 2010, au fost pentru umplerea buzunarelor voastre, nicidecum pentru ieşirea din criză.
                          4)”Poate curajul de a înfrunta deschis Moscova?”
Nu am ce comenta, este adevărat că aţi făcut câteva gafe diplomatice monumentale faţă de Moscova, noroc că Putin şi Lavrov nu v-au luat în seamă.
        1. „Poate readucerea în Ţară a lui Omar Hayssam, când mulţi au răsuflat uşuraţi aflând că a dispărut?”
Nici cu asta nu sunt deacord, cât a fost fugit din Ţară, Hayssam a tot vorbit, ba pe la o televiziune, ba cu un procuror, vă neliniştea chestiunea asta, mai ales că acolo se vorbea despre un „Profesor”. Cine să fie acest profesor? Sincer să fiu, am crezut că l-aţi adus tocmai pentru a afla cine este acest profesor şi cum a reuşit să fugă din Ţară, m-am înşelat, l-aţi adus pentru a-l ţine sub observaţie şi a nu mai putea vorbi, dar cine ştie, poate se mai desecretizează câte ceva, ori va vorbi Hayssam în somn? În locul dvs. nu aş dormi liniştit.
                             6)”Poate faptul că am semnat tratatul de aderare la UE?”
Ţine-ţi minte că vroiaţi să renegociaţi toate capitolele de aderare, abia după ce aţi fost apostrofat, aţi semnat tratatul cu UE. Mare lucru nu aţi mai avut de făcut, capitolele de negociere fuseseră închise de guvernul Năstase. Dealtfel tot ce mai trebuia să se facă a fost făcut de guvernul Tăriceanu, nu de Preşedinte.
                              7)”Poate izolarea justiţiei de influienţa politicului?”
Aţi atins un punct nevralgic, aveţi dreptate, în afară de dvs. nimeni nu a mai putut interveni în justiţie. În sprijinul celor afirmate de mine, aduc sutele de dosare care au stat zăvorâte prin sertarele procurorilor, abia după ce aţi plecat de la Cotroceni, ori eraţi pe picior de plecare au început să apară dosarele, acum sunt atât de multe şi se apropie aşa de repede de dvs. că aţi început să vă alarmaţi şi chiar să strigaţi împotriva celor care nu vor să vă mai asculte, procuratura şi Instanţele de Juddecată. Abia acum se observă că justiţia a început să fie liberă.
          1. „ Ţine-ţi minte, au trebuit să treacă aproape 10 ani, pentru ca cea mai mare parte a populaţiei să înţeleagă importanţa independenţei justiţiei?”
Aveţi dreptate, oamenii nu înţelegeau cum este cu independenţa justiţiei, atâta vreme cât hoţii din jurul dvs. erau protejaţi, iar anchetaţi şi judecaţi erau numai duşmani dvs. Ei bine, acum după 10 ani de preşedinţie a lui Traian Băsescu, mai precis după plecarea lui de la Cotroceni, dintr-o dată justiţia a devenit liberă, dintr-o dată arestul poliţiei este plin cu apropiaţii lui Băsescu, abia acum au înţeles oamenii cum e cu libertatea justiţiei. Ştiţi domnule Băsescu ce nu înţelege poporul, faptul că dv. nu sunteţi deacord cu procuratura, şi cu instanţele de judecată Nu înţeleg cum dracu din apărătorul justiţiei, dintr-o dată aţi devenit cel mai mare duşman al ei, bine aveţi o durere în suflet cauzată de arestarea lui Udrea, dar dumneavoastră spuneaţi că alegeţi justiţia, acum văd că alegeţi pe Udrea în detrimentul procuraturii. Dumnezeu să vă înţeleagă.
      Vă întreb direct : vă este teamă, zornăie ceva în jurul dvs. Cine ştie, poate Bica, poate Udrea, poate Cocoş, ori toţi la un loc au ceva de spus despre aranjamentele financiare şi de alte matrapazlâcuri făcute.   Dacă nu aţi făcut hoţii staţi liniştit, dar dacă, da, fiţi neliniştit!
Mulţumesc pentru poză antena3.ro.

duminică, 26 aprilie 2015

Da legalizării concubinajelor heterosexuale, nu concubinajelor gay.

  
    S-a dus tradiţia, fata nu se mai păstrează virgină până la nuntă, nu se mai dansează în curte cu cămaşa miresei pe care rămăsese o pată de culoare, singura pată care arăta o fiinţă neprihănită, sau nepătată. S-a dus rachiul roşu, ce marca cinstea miresei. Acum doi oameni, fată şi băiat majori convieţuiesc ani de zile în ceea ce se numeşte concubinaj. Am auzit discuţii de felul :”trăim împreună de 10 ani, avem doi copii minunaţi, spune femeia, încă nu m-a cerut de soţie”. Cum adică, trăiţi împreună de 10 ani şi nu te-a cerut de soţie? Faptul că speri să-i devii nevastă cu acte în regulă, este o problemă, că timp de 10 ani nu te-a cerut de soţie; altfel până la urmă este posibil ca acel petic de hârtie care se numeşte „Certificat de căsătorie”mai mult să distrugă, decât să coaguleze. Cât timp cuplul nu este legat prin contractul căsătoriei, îşi va păstra o anumită autonomie, dar în acelaşi timp va avea şi mai mult respect pentru partenerul său, convieţuirea fiind din dragoste şi fără constrângeri. Cununia laică ridică problema proprietăţii, soţul va privi soţia ca pe un „bun al său”, asupra căruia are dreptul de proprietate, acelaşi lucru este valabil şi pentru soţie. Certificatul de căsătorie îngrădeşte libertatea de mişcare, fiecare dintre parteneri va încerca să-şi impună punctul de vedere în faţa celuilant, un refuz, ori un boicot al dorinţelor-ordin al celuilant soţ, poate isca certuri interminabile care, de cele mai multe ori se sfârşesc cu hotărârea judecătorului privind desfacerea căsătoriei.
Trăirea în concubinaj are şi părţi rele (nu aduc în discuţie chestiunea religioasă), averea dobândită împreună este greu de dovedit, în cazul decesului unuia din parteneri, celălalt nu îl poate moşteni şi multe alte neplăceri. De aceea consider că legalizarea concubinajului pentru persoanele de sex opus care formează asemenea cupluri este binevenită.
    În ce priveşte problema legalizări concubinajelor gay, nu cred că România la acestă oră este pregătită pentru asemenea chestiune. Într-o Ţară ca a noastră, în care sărăcia populaţiei este atât de mare, problemele de acest tip, nu numai că nu -şi găsesc susţinere, dar riscă să fie şi mai mult blamate.
O asemenea temă delicată necesită timp pentru a fi impusă, trebuie întâi rezolvate problemele sociale ale Ţării, problemele de politică internă, apoi făcuţi paşi mărunţi în această direcţie. Cuplurile gay, pot fi condamnate (personal nu le condamn, nu le aprob), pot fi recunoscute legal, dar populaţia, mai ales cea rurală, dar şi urbană, vor condamna cu tărie asemenea cupluri ieşite la lumină. În Ţării cu o veche şi solidă democraţie şi libertate de expresie şi de comportament, părinţii, rudele şi cunoştinţele se cutremură la recunoaşterea unuia din mijlocul lor că este gay.
    Nu cred că este benefic pentru această minoritate, să se facă o publicitate agresivă în sprijinul lor, rezultatul ar putea fi unul contrar aşteptărilor, adică de condamnat, în loc de aprobare a comportamentului lor deviant.
Nu va dura mult, în cazul legalizării acestor concubinaje de gay şi vor dori să înfiieze copii.
Am mai scris pe această temă, nu cred că ar fi bine, pentru sănătatea morală a copilului. Nu pun la îndoială capacitatea acestor cupluri de a încerca să crească frumos copiii adoptaţi, dar însăşi convieţuirea părinţilor poate fi un exemplu negativ asupra educaţiei minorilor. Un copil crescut de două mame, ori doi taţi, ce poate înţelege viitorul adult din asta? Se poate crede că aşa este normal, iar cuplurile heterosexuale, să fie anormale în înţelegerea acestor copii. O altă problemă o vor avea la şcoală, se ştie cât de răi pot fi copiii, aici ar putea fi marginalizaţi, izolaţi, atacaţi. Pot suferi traume psihice aceşti copii, avem dreptul să-i expunem, numai de dragul de a fi în trend cu alte state? A analizat d-l Remus Cernea toate aceste probleme şi altele care derivă de aici?
Cred că, legalizarea concubinajului între peroane gay, le poate pricinui mai multe probleme, decât dacă ar rămâne cum sunt acum, într-o semirecunoaştere. România, o spun cu toată răspunderea, ca unul ce am trăit şi trăiesc în mijlocul cetăţenilor patriei noastre, nu este pregătită să recunoască aceste cupluri.
Nu condamn cuplurile gay, numai că, deocamdată societatea românească nu e pregătită pentru asemenea recunoaşteri.
    Apreciez ca fiind bună legea privind legalizarea concubinajelor heterosexuale. Cununia religioasă este o chestiune opţională, ea nu poate fi impusă de nimeni. Credinţa, o ai, ori nu o ai, a face ceva numai pentru faptul că aşa se cere, ori aşa intri în rândul lumii, nu cred că este benefic.
     Să facem din România o Ţară normală, deja politic, comportamentul este anormal.
Mulţumesc pentru poză : semneletimpului.ro

joi, 23 aprilie 2015

Antonescu, erou, sau criminal?

    
Pe 22 iunie 1940 mareşalul Petain semna actul prin care Franţa capitula în faţa Germaniei naziste. Pe 28 iunie 1940, URSS trimite un ultimatum României prin care cerea retragerea armatei române din Basarabia şi Bucovina de Nord, ele urmând a fi alipite URSS. Pretenţiile URSS erau susţinute şi de Germania nazistă. Somaţia sovietică se baza pe o anexă secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic, semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov).
     Succesul Moscovei a determinat Budapesta să ceară revizuirea graniţei cu România în Transilvania. Puterile Axei susţineau pretenţiile teritoriale ale Ungariei în România.
Cedările teritoriale româneşti au fost facilitate de starea de derută determinată de presiunile externe şi incapacităţii guvernului condus de Ion Gigurtu de a angaja acţiuni politice ferme, de a organiza măsuri de apărare naţională.
      Lipsa de curaj a regelui Carol al II-lea care, a evitat un contact direct cu Hitler, deşi se impunea o expunere personală, au întărit convingerea cancelarului german că regele nu va întreprinde măsuri de împotrivire hotărâte , ci va consimţii treptat la toate pretenţiile revizioniste formulate. La 15 iulie 1940, Hitler îi adresează lui Carol al II-lea o scrisoare cu caracter ultimativ avertizând asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale de a începe tratative cu Ungaria şi Bulgaria în vederea revizuirii frontierelor”.
     Ion Gigurtu, Primul Ministru, a declarat la radio că, România trebuie să facă sacrificii teritoriale. La 26 iulie 1940, la întâlnirea cu Hitler de la Berghof, Gigurtu a remis scrisoarea de răspuns a regelui Carol al II-lea, prin care acesta accepta cererea Germaniei de a se începe tratativele cu Ungaria şi Bulgaria. Datele sunt preluate din articole Wikipedia.
De aici şi până la Diktatul de la Viena a mai fost un pas, un pas prin care România pierdea peste 43.492 Km pătraţi. La sfârşitul lunii august 1940, România înregistra pierderi teritoriale uriaşe, fără a se fi tras un singur foc de armă. Am preferat sacrificarea unor părţi din trupul Ţării, decât să ne angajăm într-o luptă fermă. La acea vreme a declara război Ungariei însemna ocuparea Ţării de către Germania nazistă, a declara război URSS, tot sinucidere era. Atât URSS, cât şi Germania erau puteri greu de învins.
     În vest, războiul era în toi, Germania ocupase o mare parte din Polonia, Franţa şi Ţările de Jos, luptau cu Marea Britanie, singurul inamic cu potenţial.
În Ţară, manifestaţiile se ţineau lanţ, principalii autori ai turbulenţelor stradale sunt legionarii. Carol al II-lea se vede încolţit, mai ales că Primul Ministru Gigurtu, nu mai avea nici un fel de autoritate, după pierderea unor părţi importante din trupul Ţării. Regele Carol al II-lea se vede nevoit să apeleze la serviciile generalului Ion Antonescu care se afla surghiunit la mânăstirea Bistriţa. Numit prim ministru, Ion Antonescu, împreună cu legionarii lui Horia Sima formează guvernul la data de 4 septembrie 1940. În data de 6 septembrie Antonescu îl somează pe Carol al II-lea să abdice în favoarea fiului său Mihai. Generaul Antonescu se autointitulează şef al statului şi şef al guvernului. Regelui rămându-i mai mult un rol strict ceremonial.
  România la data luării puterii de către gen.Antonescu, nu avea prea multe opţiuni. A rămâne neutră în condiţiile în care pierduse o mare suprafaţă din trupul ei, România risca să nu mai recâştige niciodată aceste teritorii. O alianţă cu URSS era aproape imposibilă, singura opţiune era Germania nazistă. Dacă nu ne aliam, Germania ne-ar fi ocupat oricum, pentru că avea nevoie de petrolul românesc şi de o nouă poartă pentru atacarea URSS. Promisiunea că ne vom lua înapoi Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei, a determinat pe gen Antonescu să se alieze cu Germania pentru reîntregirea Ţării în partea de nord şi la est. Astfel în iunie 1941 alături de aliaţi germani, România declară război URSS. După eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, ajunşi la Nistru trupele române nu se opresc, ci continuă războiul alături de Germania pentru înfrângerea totală a URSS. Partidele politice româneşti au condamnat continuarea războiului.
Consider că a fost normală atitudinea lui Antonescu, un duşman este învins când este nevoit să ceară pacea, ori URSS era departe de asemenea situaţie.
Alianţa cu Germania, a scutit poporul de umilirea pe care o aplica aceasta ţărilor ocupate.
     Singura soluţie viabilă la acea oră, era această alianţă. Nu voi vorbi despre crimele de război săvârşite, sau nu, de către regimul Antonescu, las istoricii să-şi argumenteze ideile.
Motivul declarat al războiului purtat de noi sub comanda lui Antonescu a fost unul de răspuns la modul în care ne-a umilit URSS atunci când am fost somaţi să le predăm Basarabia Bucovina de nord şi Ţinutul Herţei. Faptul că în final războiul a avut un alt deznodământ, mai ales după 7 decembrie 1941, când SUA au intrat în război alături de M. Britanie şi URSS, este dureros pentru noi. Ce a făcut bine gen. Antonescu, a fost faptul că declarându-se şef al statului, a lăsat posibilitatea regelui Mihai să poată negocia pacea ca unul ce nu a fost implicat în a atacarea URSS,
Mareşalul Antonescu luând toată răspunderea pe umerii săi.
      Aş dori să mai menţionez că toate negocierile de pace care erau purtate pe diferite canale, Istanbul, Cairo, Stockholm, Antonescu ştia de ele. Hitler chiar i-a reproşat lui Antonescu despre aceste negocieri, atunci acesta i-a răspuns, citat aproximativ, „că nu este bine ca soarta unei ţări, să fie în mâna unui singur om”.
De altfel la Stockholm, chiar reprezentatul lui Antonescu negocia cu ambasadoarea sovietică Kolontay. Mareşalul nu era de acord cu capitularea armatei, el a pus o serie de condiţii lui Stalin, o mare parte din aceste condiţii au fost aprobate de Stalin, iar reprezentantul român pe lângă Kolontay a trimis un raport complet cu condiţiile în care Stalin accepta pacea. Telegrama a fost interceptată de oamenii regelui, iar răsturnarea guvernului Antonescu şi arestarea acestuia care trebuia să aibă loc pe 26 august, a fost devansată pe 23 august. Astfel la 23 august 1944, mareşalul Antonescu a fost arestat, România a întors armele împotriva Germaniei. Acţiunea nu a fost bine gândită de forţele democratice din jurul lui Mihai I, pentru că ,armistitiţiul cu URSS a fost semnat abia pe 12 septembrie. În tot acest timp România a fost considerată inamic al URSS, mii de ostaşi au fost luaţi prizonieri de către armatele ruseşti şi duşi în lagărele din Siberia, mulţi prizonieri s-au întors după mulţi ani, iar alţii nu s-au mai întors.
     Privind prin prizma acelor ani şi comparând pe primul ministru Gigurtu, regele Carol al doilea pe de o parte şi gen Antonescu pe de altă parte, reiese că Antonescu, chiar dacă a pierdut războiul, a avut curajul să ia taurul de coarne pentru binele Ţării, în timp ce, comportamentul celorlalţi doi, mă refer la Gigurtu şi Carol, a fost unul de laşi, fără dragoste de Ţară.
Un alt lucru bun, a fost neimplicarea regelui Mihai I în actele de agresiune asupra URSS. Astfel regele Mihai a putut purta tratative cu Stalin, fără ca acesta să-i poată reproşa ceva, mai mult, conducătorul sovietic a găsit cu cale să-l decoreze.
           La noi, de multe ori, eroii sunt răsplătiţi cu moartea.

miercuri, 22 aprilie 2015

Electoratul neajutorat. Cetăţenii trebuie să poată demite pe aleşii care nu îşi respectă promisiunile electorale.

  
    
  Un simplu cetăţean merge într-un magazin, de aici cumpără un aragaz, la livrare îi este înmânat şi certificatul de garanţie al produsului. Numai că, după un anumit timp se strică, produsul fiind în garanţie, apelează la atelierul de service. Aici cetăţeanul este refuzat sub diferite motive, supărat cetăţeanul nostru merge la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, inspectorii de aici intervin şi lucrurile se rezolvă. Bun, am văzut ce se întâmplă când cumperi un produs din magazin, un produs căruia i se făcuse o publicitate destul de agresivă.
      Acum să vedem ce se întâmplă în viaţa de toate zilele cu electoratul. În timpul campaniei, partidele îşi etalează în faţa alegătorilor proiectele lor, o fac convingător, se jură pe roşu că vor rezolva toate aceste proiecte, numai că au nevoie, de ajutorul alegătorilor, să fie votaţi. La început oamenii sunt circumspecţi, nu-i cred, nu se lasă prostiţi, dar politicienii noştri, oameni versaţi, nu se intimidează, o iau de la capăt cu promisiunile, până când cei mai convingători obţin voturile electoratului şi ajung în fruntea Ţării. De acum, bietul popor care a investit încredere în aleşi lor, aşteaptă rezultatele promisiunilor făcute, de aceştia, în timpul campaniei electorale. Timpul trece, nimic nu se schimbă în bine, parcă e mai rău decât înainte. Oamenii se uită spre Guvern, Parlament, Preşedinţie, de aici aşteaptă să vină schimbarea, aici lucrează oamenii cărora ei le-au dat votul.
      Privesc cu mânie spre aleşii lor, aceştia i-au uitat, au alte griji, 4 ani cât durează mandatul trece repede, în acest timp scurt trebuie să-şi umple buzunarele.
Nu pot face nimic împotriva abuzurilor, furturilor şi hăcuirii Ţării de către cei pe care ei ,prin votul lor, i-au cocoţat în vârful instituţiilor statului. Au făcut manifestaţii de protest împotriva guvernanţilor care, fură din banul public în fiecare zi şi aproape la vedere. Împotriva lor (a manifestanţilor), guvernanţii (aleşii poporului) au trimis jandarmii pentru a-i pedepsi că le tulbură lucrul, pentru că încearcă să îi oprească din activitatea lor, de jupuire a Ţării.
     În peroada celor 4 ani până la celelalte alegeri, electoratul aşteaptă şi suferă, nu are nici o pârghie pentru a pedepsi, pe cel care i-a cerut votul, minţindu-l că va face anumite lucruri în folosul cetăţenilor. Singurul gând al alesului a fost acela de aş umple propriile conturi. Cetăţenii trebuie să aştepte 4 ani pentru a nu-l mai vota, poate că nici nu mai candidează, cu buzunarele doldora de bani, cu copiii aranjaţi prin diferite funcţii, fostul nostru ales se refugiază undeva prin ţările calde.
     Cred că cetăţenii nemulţumiţi de activitatea celui pe care l-a ales, ar trebui să aibă posibilitatea de a îi cere socoteala pentru minciunile spuse în timpul campaniei electorale. Aici ar trebui ca legislativul să aibă curajul iniţierii unei astfel de legi. Mă gândesc că, strângerea a unui anumit număr de semnături care, să poată merge până la 10% din numărul de voturi obţinute la alegeri, să fie suficiente a determina un referendum în circumscripţie pentru demiterea acelui parlamentar. Guvernanţii care nu sunt membrii ai Parlamentului, vor trebui să fie demişi de Primul Ministru la cerea poporului, demiterea trebuie să aibă la bază o cerere din partea poporului şi un anumit număr de semnături pentru susţinerea cererii. Numărul de semnături trebuie să fie rezonabil, în sensul în care ele pot garanta voinţa cetăţenilor.
      Mergând în jos, spre consiliile judeţene şi primării, cetăţenii trebuie să aibă dreptul de a revoca pe cei pe care ei i-au votat şi care s-au dovedit că nu îşi respectă propriile promisiuni electorale.
      Orice lucru obţinut prin minciună trebuie pedepsit. Cetăţenii trebuie să aibă propriiul OPC, numai aşa vom reuşi să facem o selecţie a celor care ne reprezintă, altfel vor veni şi ne vor minţi la fiecare 4 ani, ştiind că nu li se poate întâmpla nimic. Aşa cum ei au la dispoziţie jandarmii pentru a se apăra de proprii cetăţeni, au gărzile de corp care să îi apere de propriile umbre, la fel şi cetăţenii trebuie să aibă instrumente de a se apăra de hoţii, mincinoşii, ariviştii, fripturiştii, corupţii etc.care obţin votul pentru interes personal.
      Propunerile mele pot fi înbunătăţite, ele se vor o idee, un punct de plecare.
Mulţumesc: trilulilu.ro , pentru poză.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

A doua omorâre a lui Ceauşescu

    
Se spune că ar fi înviat Ceauşescu şi acum umblă prin Ţară, să auzim ce spune: Bă unde sunt eu? Aici scrie Cimitirul Ghencea Militar, deci mi-a făcut-o Iliescu, m-a omorât. Nu-i nimic, bine că mi-am revenit, am să dau o fugă până la „Uzinele 23 August”, zis şi făcut, când ajunge unde trebuia să fie uzinele, îşi dă seama că locul nici măcar numai seamănă cu cel pe care îl ştia. Nu înţeleg ce se întâmplă, ia să merg la „Semănătoarea”, la „Laromet”, totul e pustiu, bine am să merg în provincie. Aici trebuie să fie Târgoviştea, unde dracu e „UPET-ul”, „COS”? Ce se întâmplă cu ţara asta? Am să întreb pe cineva, poate mă lămureşte. Uite, mă apropii de un cetăţean în vârstă, -nu vă supăraţi, ce s-a întâmplat cu combinatul de oţeluri speciale, cu uzina UPET?
             -păi tu vi după lumea ailaltă, de nu şti nimic?
             -Vezi d-ta, cam după acolo vin.
             -Atunci am să-ţi explic, după ce l-am împuşcat pe Ceauşescu, cei de la putere au început să distrugă tot, vezi Doamne erau contaminate cu microbul comunismului, aşa că au vândut pe nimica toată, industria făcută pe vremea lu'ăla de-l împuşcarăm în ziua de Crăciun.
             -Clasa muncitoare nu a zis nimic? A întrebat Ceauşescu surprins
            -Clasa muncitoare a încasat mita dată de guvern şi s-a aşezat la umbră, aici cu o bere în faţă din banii daţi de guvern, se uita cum sunt dezmembrate uzinele şi combinatele.
            -De ce guvernul a dat bani degeaba muncitorilor? A întrebat nedumerit Ceauşescu.
           -Nu le-au dat degeaba, banii au fost daţi ca muncitorii să părăsească serviciul, pentru a nu încurca noile guverne în planul lor de a distruge industria Ţării.
      • Nu înţeleg, clasa muncitoare a acceptat aşa ceva? Unde le-a fost capul? Nu erau ei proprietari asupra mijloacelor de producţie, nu erau ei acţionari ai statului?
      • Ba da, dar ăştia de veniră la putere au fost mai şmecheri, a returnat muncitorilor părţile sociale, aşa că statul a rămas singurul acţionar.
      • Bine, dar Preşedintele, Primul Ministru, nu au ţinut cu poporul?
      • Preşedintele nu s-a băgat, iar Premierul a fost unul Petre Roman, fiu de ilegalist, ăsta a spus că am moştenit de la comunişti un „morman de fiare vechi”
      • Ştiam eu de ce nu l-am făcut ginere, îşi zise Ceauşescu în barbă, apoi tare : şi ăsta, Petre Roman, nu a ţinut cu poporul?
      • Ba da, a ţinut cu poporul lui, cu Catinca, cu Oana, cu Mioara, restul în voia sorţii.
      • Da agricultura cum merge, a mărit sistemul de irigaţii faţă de cum era în '89?
      • Nu au mărit nimic, au distrus şi ce era făcut.
      • Cum domle, a sărit Ceauşescu ca ars, au distrus sistemul de irigaţii? Da complexele de animale, fermele de păsări, abatoarele, funcţionează?
      • Da, de unde, au fost toate distruse, spuse bătrânul cu amarăciune.
        -Măi da România nu avea datorii, avea acumulări de capital, acum cum stă?
        -Acum avem datorii la FMI şi BM aproape 100 de miliarde de euro
      • Ce mai funcţionează mă în Ţara asta? întrebă Ceauşescu deprimat de tot ce văzuse şi auzise
      • Hoţia domle, hoţia...
      • Atunci, mă duc să mor pentru a doua oară, îşi spuse Ceauşescu cu amărăciune.
        Mulţumesc pentru poză : arhivapcr.blogspot.com

vineri, 17 aprilie 2015

Nevinovat, da umflă-l !!!


    În biroul şefei DNA intră un procuror cu părul alb, adus de spate, umil, cu pălăria în mână. Învăţase încă de pe vremea „Împuşcatului în zi de Crăciun”, că atunci când intri la un şef în birou să te prefaci că îl respecţi, că îl venerezi chiar. Aşa era şi acum, Şefa la privit pieziş, apoi cu tonul ridicat i-a zis:
                -spune repede că nu am timp de tine,
                -Şefa, începu timid procurorul, ştiţi, vin de la percheziţie de la Ionescu...
                -la-ţi arestat? ţipă mai marele procurorilor la el,
                 -tocmai asta este, e nevinovat, nu am găsit nimic compromiţător,
    • nu te-am întrebat dacă ai găsit ceva, te-am întrebat dacă l-ai reţinut,
    • nu, nu l-am reţinut, spuse spăşit procurorul, e nevinovat.
    • nevinovat, da umflă-l! -ţipă Şefa la el-, aşa va învăţat pe voi comuniştii? I-a adu-l la beci, să vezi tu cum vorbeşte până dimineaţă! E beciul plin de „nevinovaţi”, ai văzut ce frumos îşi amintesc şi ce nu au făcut? Gata cu vorbăria, la treabă, adu-l aici şi mai discutăm. Procurorul făcu trei paşi înapoi, apoi se întoarse şi plecă mai adus de spate, spre uşa care acum părea a fi  prea departe pentru mersul lui aproape împleticit.
      Rămasă singură, Şefa privi cu dispreţ spre uşa pe care tocmai ieşise bătrânul procuror. Ce oameni, cum să fac curăţenie în rândul corupţilor din politică cu asemenea scrupuloşi? Nu a găsit nimic, păi ce ăla e prost să ţină ceva compromiţător acasă, am denunţul făcut împotriva lui, gata, e vinovat, ce e greu de înţeles? Ce ştie ăsta, şi-şi aruncă din nou ochii spre uşă, am primit ordin să-l „fac” pe Ionescu, îl „fac”. Nu pot să mişc în front, Ăla nu se joacă, ce îmi transmite aia fac. Cui nu-i convine să-mi spună, oricum îl simt pe cel care e împotriva mea ori îi fac dosar, am câţiva „băieţi” care nu ies din cuvântul meu ori afară. Aici în grădina mea, cine mişcă, nu mai mişcă.
     Auzi domle ce pretenţii pariziene, nu e vinovat, cum să nu fie, dacă a vorbit împotriva lui Zeus? Eu l-am pus să spună că Zeus a făcut şi a dres, acu să plătească. Mi-a transmis textual, nu direct, prin emisiunile la TV, distruge-l. Eu asta fac, execut. Cum adică nu ar trebui să fac ce spune Ăla, că oricum nu mai are putere? Uşurel draga mea Conştiinţă, uşurel cu pianul pe scări, că Ăl Mare are dosare pentru fiecare, crezi că mă las la discreţia lui, mai bine fac ce-mi spune şi îmi e bine.
Lasă că nevinovat se credea şi ăla cu nume de lovitură de pedeapsă, acum a plecat acasă, spovedit şi mântuit, la fel şi bărbatul găinii, vezi Doamne că e nevinovat, apoi când a început să cânte şi să-i cânte, mai, mai, să nu-l mai putem opri, era gata, gata, să spună şi ce nu trebuia.
    În cabinetul secretarei se aude telefonul sunând, o fi vreunul de la presă? M-am săturat d-ăştia, mereu mă întreabă de dosarele lui Bossul, când mai vine Bossul la DNA. Păi băi limbricilor, de Bossu nu se ia nimeni cât eu sunt aici şi voi mai fi multă vreme. Când merg la câte o şedinţă ori la întâlnirile de la CSM, îi privesc pe toţi cu coada ochiului, tremură când mă văd. Eu ştiu că ascund câte ceva, unii mai mult, alţii mai puţin. Mă folosesc de slăbiciune lor, de faptul că se ştiu cu musca pe căciulă. Aluziv îi spun câte unuia că am nevoie de puţin ajutor, să vezi judecătorii cum sar să-mi satisfacă cererile. O turmă, o ţin bine în mâini, aşa cum m-a învăţat Zeus, mare om, deştept, alunecos, informat, pervers, periculos, nu are tată, nu are mamă, nu are fraţi, numai fetele, ele sunt slăbiciunea lui, mai e şi Blonda, dar de la un timp începuse să-l sâcâie, de aceea mi-a spus „ia-o şi vezi ce faci cu ea. A strâns în toţi aceşti ani, dosare pentru toţi, politicieni, magistraţi, poliţişti, jurnalişti. Toţi latră la el, de multe ori chiar el le spune să mai zică câte ceva de rău, să-l mai blameze, pentru a nu bate la ochi.
    Se ridică de la birou, merge spre barul cu oglindă, se priveşte admirativ, se ştie puternică, ar vrea să întrebe oglinda, cine este cea mai puternică din Ţară? Nu o face, îi este teamă să nu-i spună că este el, Zeus.  E puternic prin ea, este adevărat că şi ea a ajuns puternică prin el. Ar vrea să scape din ghiara lui, nu poate, o ţine strâns în chingi, ăsta când prinde prada, a lui e. Mulţumită de ea, se aşează din nou în fotoliu. Mâine cine va fi „nevinovatul” care îmi va pica în mână?
A fost rău cât timp m-a ţinut Bossul de mână, acum a slăbit strânsoarea, îi e frică şi lui şi mie îmi este frică. Bossul mă ţine de mână, mă are la mână şi eu îl am pe el, ce fac mă duc la fundul prăpastiei cu el odată? Lui poate că îi convine, e bătrân, bogat, dar eu sunt tânără, nici prea bogată nu sunt, adică nu am avere la vedere. Dacă l-aş lega pe Zeus aş ajunge departe, nimeni nu mi-ar mai sta în faţă. Şi dacă loveşte el primul? Lasă, o iau aşa pe departe şi îl ocolesc pe el, că doar nu moare lumea pentru asta, oricum avem mult de lucru. 
       Se aude un fel de râcâit în uşă, apoi mai adus de spate, intră procurorul X :
          -L-am reţinut, i-am explicat cum e cu beciul arestului, în timp ce îi explicam mă jucam cu cătuşele, aţi avut dreptate d-na Şefă, a început să vorbească şi să scrie. A cerut un top de hârtie şi o cafea şi de două ore scrie. Scrie continuu, spune că are multe de scris, l-am încurajat să spună tot, i-am arătat hârtiile scrise de cel ce îl dăduse în primire, uite, i-am zis, aşa să scri şi tu, dacă vrei să fie bine. A spus, am înţeles şi de atunci scrie. Mare sunteţi Şefa, cum aţi simţit dvs. că e vinovat. Toţi sunt vinovaţi, mai bine i-am aresta pe sectoare şi pe străzi, oricum nu scapă nimeni. Aveaţi dreptate când aţi spus :"nevinovat, da umflă-l!".
mulţumesc pentru poză : timesnewroman.ro
Prezentul articol este un pamflet.

miercuri, 15 aprilie 2015

Nu, amestecului străin în treburile interne ale Ţării. România este stat naţional suveran şi independent unitar şi indivizibil

     
Însărcinatul cu afaceri al SUA Dean Thomson, a avut întâlniri la vârful conduceri Ţării şi a partidelor parlamentare. Mesajul domniei sale transmis slugoilor români a fost clar : „fără comunişti”, iar un guvern PSD nu mai este unul frecventabil.
Indiferent ce măsuri ar lua un guvern român, dacă acele măsuri sunt votate de Parlamentul României, ele sunt lege pentru toţi românii, iar partenerii străini trebuie să ia act de voinţa poporului. Numai anumite măsuri ce ar pune în pericol pacea în cadrul NATO, ori o politică economică potrivnică UE, ar putea să primească anumite atenţionări din partea acestor organizaţii.
Astfel, orice ingerinţă în treburile interne ale României sunt neavenite şi impardonabile. România încă este (sper) un stat independent. Comportamentul lui Dean Thomson, ca de altfel şi al Victoriei Nuland sunt jignitor la adresa unui stat suveran. Îmi place să cred că, naţiunea română încă există, că avem o Constituţie în care sunt stipulate cu sfinţenie independenţa şi neatârnarea României. De 25 de ani marile puteri se zbat să ne distrugă, toate acestea pentru că am fost un popor mândru, ce nu a dorit să fie slugă la marile bănci internaţionale.
      Guvernele de după '89 nu au mai fost unele naţionaliste, au fost guverne ce au croit drumuri pentru hoţi, care au dat undă verde la jefuirea Ţării. De 25 de ani România este despuiată de bogăţiile ei, de acumulările făcute cu sânge şi sudoare de bravul popor român în cei 50 de ani de comunism. Distrugerea bogăţiilor au făcut parte dintr-un plan bine pus la punct în laboratoarele serviciilor secrete americane, ruseşti şi europene. Dintr-un stat producător de bunuri, am ajuns un stat consumator de bunuri. Ca o ironie, pe locul marilor unităţi industriale, marile corporaţii au construit mall-uri şi supermarketuri.
Muncitorii au fost momiţi cu sume de bani pentru aş părăsi locul de muncă şi a sta la umbră, aşa guvernele postdecembriste au putut ruina uzinele, fabricile, apoi prin simulacre de licitaţii, le-au vândut cu paraîndărături, unor firme străine pe sume derizorii. Cea mai mare parte din sumă intrând în propriile lor buzunare.
        Nu plâng după perioada comunistă în totalitate, ca orice orânduire avea păcatele ei. Cel mai mare păcat al comunismului era dictatura şi asta pentru că nu se asigurau alegeri libere. De aici proveneau toate necazurile cu: poliţia politică, turnătoriile, lipsa de informaţii, mai bine spus dezinformarea. Nu voi face eu acum apologia comunismului, nici critica lui. Las istoricii şi istoria să decidă.
Să mă întorc la spusele lui Dean Thomson, fără comunişti în politică. Fără spun şi eu. Numai că noi suntem la 25 de ani de la căderea comunismului. Este mult prea devreme să vorbim despre scoaterea tuturor comuniştilor din politică. Şi mai este un lucru, nu despre comuniştii de masă discutăm, ci despre aceea care aveau funcţii de conducere în cadrul aparatului politic.
Elena Udrea nu a fost comunistă, fiul lui Hrebenciuc nu a fost comunist, fiul lui Cocoş la fel, nu în faptul că au fost, ori nu au fost comunişti este problema, ci în educaţia primită.
       Ordinul transmis prin Însărcinatul cu afaceri al SUA de a nu discuta cu un guvern PSD, nici NATO, nici UE, este uluitor, eu am preluat ştirea şi o iau cu prudenţă. Dacă se adevereşte a fi adevărată, aceasta este o gravă imixtiune a unui stat străin(fie el şi partener), în afacerile interne ale României. Lipsa de reacţie a guvernului şi preşedinţiei, face din noi, poporul român, un popor fără demnitate, aflat în genunchi la dispoziţia oricui vrea să îi dea un bobârnac.
        Mulţumesc pentru poză : frontpress.ro

marți, 14 aprilie 2015

Parlamentarii vor sporuri la pensie de până la 4000 de lei.Sunt obosiţi după somnul din timpul mandatului.


     
  Parlamentarii văzând că ,în ce priveşte corupţia, trebuie să o lase mai uşor, s-au gândit că ar putea stoarce mai mulţi bani din partea statului, mai bine spus de pe spinarea poporului, prin adăugarea la pensie a unor sporuri de până la 4000 de lei în funcţie de numărul de mandate, pentru un singur mandat sporul ar fi de 1200 de lei.
Chestiunea poate nu ar fi atât de delicată dacă, România ar fi pe un trend ascendent, pensia cea mai mică ar fi undeva pe la 1600 de lei, iar condiţiile de trai ar fi bune. În Ţara noastră de astăzi care a fost jefuită de aproape toate bogăţiile ei, iar parlamentarii au contribuit direct la acest jaf, prin legile date cu dedicaţie, să vi cu un asemenea proiect de lege este CULMEA NESIMŢIRII.
Acolo unde au putut, au participat direct la jefuirea bogăţiilor patriei, în susţinerea acestei afirmaţii dau exemplu parlamentarii arestaţi şi pe cei condamnaţi. Se pare că proiectul de lege este plimbat pe şest prin Parlament, nici un partid nu-l agreează, dar toţi membrii îl semnează, dovada cele peste 200 de semnături date până acum.
      Trimitem în Parlamentul României, acest loc sacru al democraţiei, oameni de joasă speţă, oameni puşi pe căpătuială, oameni care compromit ideea de parlamentar şi Parlamentul însuşi.
Foarte puţini din membrii ce astăzi formează Parlamentul, ar fi meritat să intre în acest lăcaş. Politicienii ajunşi senatori şi deputaţi au vânat acest post, unii pentru aş asigura un adăpost de vreme rea (DNA), alţii pentru a se blazona prin numele de senator, ori deputat, iar alţii pentru a se căpătui. Puţini sunt cei care au cerut votul pentru a deveni parlamentar din dorinţa de a face ceva pentru popor, din dorinţa de aş pune în aplicare promisiunile din campania electorală.
Odată votaţi, domnii parlamentari încep să ceară maşini noi elegante, camere luxoase la hoteluri de 5 stele, şoferi, cabinete în teritoriu bine utilate, telefoane mobile de ultimă generaţie cu minute la discreţie în toate reţele de telefonie.
Până la urmă costurile exorbitante pentru parlamentari ar fi putut fi amortizate prin munca lor, adică prin adoptarea unor legi care să acopere lipsurile de legislaţie care apar în societate, ori să modifice acele legi care sunt confuze, dând altele în loc, mult mai clare şi mai eficiente. Nu pot privi cu ochi buni cererile de adăugare a unor noi câştiguri, atâta timp cât aleşii noştri stau mai mult în vacanţă decât în Parlament. Iar atunci când ar trebui să lucreze, ba sunt plecaţi în delegaţii peste hotare la diferite seminarii pe teme de genul, „cum să apărăm ţânţarul Anofel de furia oamenilor”, ori chiulesc în cel mai bun stil românesc.
Ar trebui ca la începutul sesiunii, fiecare parlamentar să facă un rezumat al muncii depuse în sesiunea încheiată. Sunt aleşi ce se află la al trei-lea mandat şi care nu este cunoscut de nimeni, pentru că a fost un ales prezent fizic, dar activitatea lui a fost zero.
Vorbim de parlamentari că sunt maşini de votat, că ridică mâna în funcţie de poziţia degetul liderului de grup parlamentar, dar noi votanţii, noi electoratul suntem altceva decât maşini de votat? Noi nu votăm tot după cum ne spune liderul partidului al cărui fan suntem? Ba da, aşa este, numai că noi nu suntem plătiţi pentru asta, ci plătim.
      Cred că a venit vremea să privim cu mare atenţie pe cine votăm şi mai ales de ce votăm, iar dacă vom considera că oferta lor electorală nu este pe placul nostru, să boicotăm alegerile, să le boicotăm până ce vom avea oameni integrii, oameni care vor să lupte pentru binele Ţării.
Am auzit de legea întoarsă recent de Preşedintele Iohannis în Parlament, prin care campaniile electorale să fie susţinute din bugetul Ţării. Cum este posibil aşa ceva? Copiii noştri pentru a fi operaţi în străinătate (pentru că noi nu avem aparatura necesară, nici chiar specialişti numai avem, aceştia fiind nevoiţi să plece peste graniţă), cerşim din poartă în poartă, pentru a strânge banii necesari, iar partidelor care au tot jefuit Ţara până acum, să fie plătite de la buget, pentru a veni la putere şi fura în continuare.
Nu doresc acordarea nici unui leu pentru susţinerea partidelor politice, ori a persoanelor independente care candidează.
      Parlamentarii să facă de urgenţă o lege prin care să se vadă activitatea fiecărui parlamentar, a venit timpul să doarmă fiecare acasă, nu în Parlament, a venit timpul să justifice fiecare leu primit.
Nu este suficient să te numeşti senator, ori deputat, pentru a câştiga bani. Aşa cum un doctor operează şi e plătit pentru asta (destul de prost), aşa şi parlamentarul să facă legi pentru aş justifica banii primiţi, indiferent cum se numesc ei, salariu, indemnizaţie, primă forfetară etc.
Proiectul de lege pentru acordarea unor sporuri la pensie a parlamentarilor să fie lăsat în dezbaterea publică, pentru ca societatea să ia act de dorinţele aleşilor noştri.
     Vreau să scriu numai articole de laudă la adresa celor trimişi în Parlament, dar pentru asta trebuie să văd o activitate febrilă. Activitatea Parlamentului este una lentă, spre inertă. Dacă nu ar mai exista acele cereri ale DNA pentru ridicarea imunităţii unor aleşi, aproape că nu s-ar auzi vorbindu-se despre cea mai Înaltă Tribună a Democraţiei din România.
Mulţumesc pentru poză : politic.caplimpede.ro.

luni, 13 aprilie 2015

Demisia şefei DNA, Laura Codruţa Koveşi, ar fi un gest de sănătate morală a Instituţiei

     Pentru puţin timp, ocupat cu aprovizionarea pentru sfintele sărbători de Paşti, poporul a uitat de circul arestărilor de la DNA. Arestarea nu este o măsură ilegală, ea este prevăzută de Codul de Procedură Penală pentru faptele comise cu violenţă şi în anumite cazuri şi în celelalte fapte comise nonviolent.
De cca. 4 luni, aproape zi de zi, sunt reţineri făcute de DNA care, în final se soldează, ori nu, cu o arestare dictată de Judecătorul de Drepturi şi Libertăţi. Toate aceste arestări dau bine la poporul obidit, setos de sângele celor care i-a adus în sapă de lemn, pentru ei este primul semn de dreptate.
Au existat condamnări în procese grele anchetate şi judecate cu inculpaţii în libertate şi care, în final, au avut verdicte de condamnare cu executare, dau trei exemple edificatoare : A.Năstase Relu Fenechiu, Dan Voiculescu. Nu pot înţelege de ce trebuie ca un om care are prezumţia de nevinovăţie să stea într-o celulă din arest, atâta timp cât el poate fi cercetat în libertate, punându-i-se nişte interdicţii (de a nu părăsi oraşul, ori Ţara). Procurorii ar trebui să pună mai mult osul la treabă, pentru a strânge probe ce pot încrimina o persoană şi nu să-l ţină în „beciul domnesc” pentru a-l determina să se auto denunţe. Unde este prezumţia de nevinovăţie, dacă învinuitul este purtat în văzul întregii Ţării cu cătuşele la mâini? Nu voi ierta niciodată pe cei care mi-au tăiat pensia, care au tăiat din salariile bugetarilor, au îndatorat Ţara cu zeci de miliarde de euro la FMI, BM, ori UE, pe cei care au devalizat Ţara, mă refer aici la Udrea, Băsescu, Boc et.co., dar nici nu vreau să fie cineva condamnat pe compuneri. Ştiu că aceşti oameni, ce se află acum în arest, pot fi vinovaţi, dar asta trebuie să o spună o instanţă de judecată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Circul arestărilor televizate are mai multe scopuri, cum ar fi, deturnarea atenţiei publice de la adevăratele probleme ale Ţării, mă refer aici la situaţia din sănătate, învăţământ, problemele de la graniţa de est, sărăcia populaţiei, dar cea mai importantă este lipsa de activitate a organelor de anchetă penală de până în decembrie 2014. Începând cu decembrie trecut, odată cu plecarea de la Cotroceni a fostului Preşedinte, în procuratură s-a produs un dezgheţ, dintr-o dată au apărut dosarele, arestările se ţin lanţ, arestul Poliţiei Capitalei a devenit neîncăpător.
     De aici se poate trage o concluzie periculoasă, în timpul Preşedintelui Băsescu arestările erau cu dedicaţie, anumite dosare erau pur şi simplu ocolite, ceea ce înseamnă că şefii parchetelor din perioada lui Băsescu au acceptat imixtiunea în treburile lor a factorului politic, în speţă Preşedintele Băsescu. Cum lucrurile aşa au stat, normal ar fi, pentru sănătatea actului de cercetare penală, ca toţi acei şefi ai Procuraturilor, inclusiv DNA, să-şi prezinte demisia pentru a nu mai exista suspiciuni. Demisia şefei DNA ar îndepărta suspiciunea de „anchete cu dedicaţie”, ar întări încrederea în instituţia pe care o conduce. Nu este normal ca numirea şefilor procuraturilor, al instanţelor de judecată să poarte semnătura Preşedintelui Ţării, pentru că în acest mod ei pot deveni datori celui ce i-a ridicat în funcţie. Numirile în cadrul acestor instituţii ar trebui să ţină numai de CSM.
     Faptul că printre arestaţi se află şi pupila politică (Elena Udrea), a fostului Preşedinte Băsescu, la determinat pe acesta să iasă public şi să condamne abuzurile făcute de justiţie faţă de numărul mare de arestări făcut de DNA. Acelaşi Preşedinte când era la Cotroceni aplauda măsurile pe care le lua DNA. Acum când pare că laţul se apropie de gâtul lui, condamnă măsurile pe care altădată le lăuda. Sunt deacord cu delaţiunile, aşa a funcţionat justiţia de când există pe pământ, dar asta nu înseamnă că la o simplă pâră, învinuitul să fie arestat. Trebuie adunate probe cu migală, iar când dosarul este gata, dat pe mâna justiţiei pentru a fi judecat.
       În concluzie, arestările celor care au comis fapte fără violenţă ar trebui să fie numai în cazuri speciale şi nu să devină un obicei. Prezumţia de nevinovăţie ar trebui să primeze până în momentul condamnării definitive şi irevocabile. Un om arestat, ţinut în beci câteva zile, ori luni, poate fi găsit nevinovat, cine îi dă înapoi timpul petrecut în condiţiile vitrege din arest? Chiar dacă este despăgubit, timpul petrecut acolo nu îl poate aduce nimeni înapoi, de aceea organele de anchetă penală trebuie să analizeze bine, dacă trebuie făcută o cerere de arestare.
      

Cel mai important într-un dosar de corupţie trebuie să fie recuperarea prejudiciului, fiind vorba de sume ce merg până la sute de milioane de euro prejudiciu, prioritatea zero ar trebui să fie recuperarea banilor, apoi condamnarea celor vinovaţi.
Mulţumesc pentru poză : evz.ro

miercuri, 8 aprilie 2015

Prin reducerea TVA la produsele agro-alimentare, Guvernul Ponta lasă opziţia în ofsaid.


    
Guvernul Ponta reuşeşte să dea o puternică lovitură socială, economică şi electorală.
După scăderea TVA la pâine de la 24% la 9%, a venit rândul şi celorlalte produse agro-alimentare să li se aplice această scădere.Un lucru foarte bun, poate că în preţul de raft nu se va vedea o scădere de 15%, dar una de 10% este foarte posibilă. O măsură bună, dar fără urmărirea aplicării e,i nu va produce cine ştie ce efecte pozitive în buzunarul cetăţeanului.
    Spuneam că este o măsură socială, chiar dacă preţul nu va scade la raft direct proporţional cu scăderea TVA, vinovat nu va mai fi guvernul pentru că a pus taxe mari, ci patronul care ridică preţurile. O măsură economică, reducându-se TVA, este foarte probabil ca societăţile alimentare din zona gri să iasă la lumină, iar colectările la bugetul de stat să fie mult mai bune.
Pentru moment prin această măsură (cumva neaşteptată acum), a închis gura opoziţiei. Lovitura a primit-o direct în plex partidul lui Blaga şi Gorghiu.
     Administrată bine, această măsură, poate asigura câştigarea alegerilor din 2016 alianţei de stânga.
O proastă gestionare a situaţiei, poate crea serioase probleme în bugetul anului 2016. ANAF-ul are o mare răspundere în colectarea taxelor şi impozitelor, dar mai ales necesitatea umplerii acestei găuri lăsate de micşorarea TVA. Nerealizarea acestui deziderat va duce automat la mari dezechilibre financiare.
Este o bună măsură, cu un bun impact social şi politic, este o măsură de dreapta luată de un guvern de stânga, sau invers, parcă ştie cineva cum sunt, sunt ,cum dă bine.
     Pentru moment, cei din opoziţie nu pot decât să suspicioneze că măsura reducerii TVA, va avea un impact negativ asupra bugetului. Eu nu-i contrazic, dar nici nu-mi doresc asta. Aş dori ca. această măsură să aibă influienţe pozitive asupra buzunarului cetăţeanului. Dacă este o măsură calculată pe picior, va ieşi prost, dacă în schimb vine după un studiu de impact foarte aprofundat, atunci măsura reducerii TVA de la 24%-la 9% la toate produsele agroalimentare, va fi salutară.
Sunt convins că liderii PNL, vor merge la Biserică şi vor da acatiste pentru ca măsura reducerii TVA să fie un fiasco, numai aşa ei vor putea ajunge la guvernare.
     Un succes al acestei măsuri înseamnă, rămânerea la guvernare a alianţei de stânga. Liberalii noi şi vechi vor mai tropăi din picioare în băncile opoziţiei.

De ce ar dori ruşii să atace România?

   Ultimul articol scris de mine intitulat „ Chiar doresc americanii să ajute România?”, a stîrnit unele reacţii neconforme cu cele scrise de mine, de aceea doresc să fac unele precizări.
Faptul că un cetăţean al României îşi pune nişte întrebări ,faţă de prezenţa armatei americane pe teritoriul nostru, nu înseamnă că sunt filorus. Eu sunt român şi ţin cu Ţara mea- România. Pentru ea mă doare sufletul, aici sunt moşii şi strămoşii, copiii şi nepoţi mei. Adică, trecutul, prezentul şi viitorul meu şi al Ţării mele. Pentru mine prieteni îmi sunt cei care îmi acordă un ajutor dezinteresat, ceilalţi sunt parteneri. Pe cale de consecinţă, în acel articol analizam, de ce ar trebui să fim implicaţi, într-un război pe care nu îl dorim. Numai insist asupra acestei probleme, am făcut-o în articolul de alalteieri.
    Rusia, un imperiu colos de la răsărit, tot timpul atentă la ce se întâmplă în jurul ei. O mare forţă în care şi-au rupt dinţii Napoleon şi Hitler. Noi, ca Ţară, am avut de pătimit din partea Rusiei, chiar şi atunci când prin forţa lucrurilor am primit ajutorul lor, în final tot au smuls ceva din trupul Ţării. După 1957, când Gh. Gh.-Dej a reuşit să scoată trupele sovietice din Ţară, relaţiile noastre cu URSS au fost călduţe spre reci, au funcţionat relaţiile comerciale, amândouă statele făceam parte din CAER. Cu toate acestea, fiecare şi-a văzut de drumul lui, liderii sovietici mai tot timpul au mârâit prin gard la noi, dar numai atât. În 1968 când trupele Tratatului de la Varşovia au intervenit în Cehoslovacia, arestând guvernul legitim al Ţării, noi nu am participat , mai mult decât atât, conform principiului „neamestecului în treburile interne ale altui stat”, am condamnat această intervenţie. Unele surse spun că tot atunci s-a încercat pătrunderea şi în România. Nu am prea multe date despre această încercare. Guvernul de la Bucureşti, chiar şi în perioada comunistă a căutat să stabilească relaţii comerciale cu vestul, pentru a aduce tehnologie de ultimă generaţie şi a găsi bani pentru investiţii. Deschiderea României spre vest, bunele relaţii cu China, au făcut din Ţara noastră, o ţintă a atacurilor URSS în cadrul organismelor internaţionale de sorginte comunistă. Cu toate acestea nu s-a pus nici un moment problema unui atac sovietic asupra României, mai ales după 1968.
Evenimentele din '89 au fost susţinute de serviciile secrete americane, sovietice şi probabil Mosadul. Terenul propice pentru a primi sămânţa trădării, a făcut ca noile structuri ale statului instalate după decembrie 1989, să ajute la destabilizarea şi jefuirea sistematică a Ţării.
Pentru ce ar dori ruşii să intervină în România cu armata, atâta timp cât prin aşa zişii investitori (pe aceşti investitori îi bănuiesc a fi fost agenţi FSB), au reuşit să distrugă industria siderurgică, au preluat ALRO Slatina,  au distrus o mare uzină ardeleană care producea material pentru rachetele americane şi multe altele pe care nu le mai menţionez.
     Problema pe care o are ruşii cu Ucraina, este o problemă ce trebuie rezolvată între neamuri.
Am să vă spun o poveste : Un bătrân avea doi copii, a făcut pentru fiecare din ei câte o casă, una pe o parte cealaltă cu faţa la prima, dar pe cealaltă parte a curţii. Nu a despărţit curtea, a motivat că ei ca fraţi, nu se vor certa. Numai că fraţii au îmbătrânit, iar copii lor au vrut să împartă curtea, aşa au făcut, au împărţit-o, numai că unul din ei a luat mai mult, pe motiv că ar fi mai sărman, nu s-au certat, au acceptat împărţeala. După un timp şi ăştia au îmbătrânit, iar copii lor s-au luat la ceartă, pentru că unul din ei luase din partea celuilalt mai mult şi de aici necazurile.
     Cam asta este povestea şi între ruşii şi ucrainieni. Noi nu avem ce căuta de o parte ori alta a beligeranţilor, mai ales că nici una din părţi nu ne-a ajutat, ba mai mult, amândouă au luat hălci din trupul Ţării noastre.
Problema ucrainiano-rusească este o problemă a lor, locală, dacă o transferăm Europei, va deveni o problemă a continentului. Numai că, observ că Europa nu prea se înghesuie să condamne Rusia, singurii care fac asta sunt americanii. Implicarea americană dă deja o notă de conflict global, recent China chiar a atenţionat SUA, să o lase mai moale cu arătarea muşchilor.
     În articolul de alalteieri ca şi în acesta spun că : nu avem ce căuta acolo unde munţii se bat cap în cap. Să ne vedem de sărăcia noastră, nici ruşii şi nici americanii nu vor răsturna „cornul abundenţei” asupra noastră.

duminică, 5 aprilie 2015

Chiar doresc americanii să ajute România?

    
Urmăresc ştirile de oriunde sosesc, părerile românilor sunt împărţite, unii sunt deacord cu baza de la Deveselu, mă refer la scutul antirachetă, cu sosirea de trupe americane cu armament greu pe teritoriul ţării, alţii nu sunt deacord. Suntem un stat democratic, cel puţin libertatea de opinie o avem, împărţirea averii ţării nu a fost făcută democratic, ci hoţeşte, dar asta este altă discuţie, spuneam că, fiecare are dreptul la opinie.
Vreau ca, după posibilităţile mele să analizez motivele pentru care SUA, ar dori să ne ajute.
Fac întâi un scurt istoric. Când în 2003 SUA şi M.Britanie au invadat Irakul, am sărit şi noi să ajutăm coaliţia occidentală, motivul războiului s-a dovedit a fi unul mincinos, Irakul nu deţinea arme de distrugere în masă (ADM), dealtfel Bush jr. şi Tony Blair ştiau acest lucru dinaintea începerii războiului. Motivul real a fost puţurile cu petrol, acum Irakul este o ţară în care terorismul şi războiul civil sunt la ordinea zilei.Mai mult, la graniţa dintre Irak şi Siria, pe teritoriul ambelor state, a luat fiinţă Statul Islamic, stat terorist. În Afganistan s-au dus lupte ani de zile fără ca democraţia să triumfe, terorismul este la el acasă, la fel şi comerţul cu opiu.În Libia au ajutat la îndepărtarea lui Moamar Gadafi, prin bobardarea armatei dictatorului Gadafi. Acum Libia este o ţară în pragul războiului civil. Nu democraţia au instalat-o, pe unde au purtat războaie şi au murit oameni, ci haosul şi terorismul. În toate momentele când americani şi-au arătat muşchii prin lume, Rusia şi China au preferat să facă SUA atenţionări mai mult prieteneşti, decât ferme.
     De câtva timp Ucraina este destabilizată, o parte a ucrainienilor vor în Europa (UE), cealaltă parte vrea cu Mama Rusia. Ucrainienii au fost de sute de ani alături de ruşi, chiar au făcut parte din imperiul rusesc, este firesc să vrea acolo unde au fost crescuţi. Ucraina până în decembrie 1991, nu a fost niciodată un stat independent. Pentru interese care nu au nimic comun cu voinţa întregului popor, SUA ar vrea ca Ucraina să adere la UE, slăbind astfel Rusia, folosind Ucraina ca tampon între Europa şi colosul rusesc. Pe de altă parte Rusia nu va accepta niciodată să piardă Ucraina fără să facă nimic, aşa că va încerca să destabilizeze Ucraina prin anexarea unor provincii care au fost de drept ruseşti, exp. Crimeea.
     De ce ar dori americanii să ajute România? Noi am fost vânduţi de americani şi la Ialta şi la Malta, atunci de ce nu pot acum, dormi de grija noastră? Pentru americani noi suntem o colonie neasumată, respectul pentru noi este dat de rangul emisarului american la întâlnirile cu Preşedintele, ori Prim Ministrul Ţării, am văzut bine, Victoria Nuland, emisarul american, este "ditamai" asistentul secretarului de stat. Cam astea sunt aprecierile americane la adresa noastră. Era să uit, america are şi ambasador în România, de fapt este profesorul care pune conducerea Ţării pe coji de nucă, atunci când greşeşte faţă de instrucţiunile primite de la Unchiul Sam. Cam ăsta este respectul american pentru noi. Pe ruşi am reuşit în 1957 să-i scoatem din Ţară, pe americani nu-i mai scoate nici dracu, se vor considera aici ca acasă. Din toată fricţiunea dintre ruşi şi americani, noi vom avea cel mai mult de suferit, fără a şti măcar, pentru ce murim. Un eventual conflict, ferească Dumnezeu să existe, nu va fi numai între NATO şi Rusia, vor intra şi China şi Iranul care abia aşteaptă să scape de Israel, Coreea de Nord şi nu vor fi de partea NATO.
Dacă una din părţi va simţi că pierde războiul va arunca bombele nucleare, mai ales că există precedentul american în Japonia. Ce se va alege de omenire?
Când lumea poate fi omorâtă de câteva ori, cu armamentul nuclear aflat în silozuri, e riscant să te joci cu băţul prin gard pentru a asmuţi câinii.
     România putea fi Ţară membră NATO, aşa cum am fost şi membră a Tratatului de la Varşovia, fără să participăm la operaţiunile militare. Exp. Invazia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia din 1968 s-a făcut fără participarea României. Ţara noastră, prin N.Ceauşescu a criticat vehement amestecul trupelor străine în problemele interne ale altui stat.
     Arma trebuie să fie ultimul argument, întâi trebuie purtate discuţii calme şi sincere, fără să fie nevoie să se aştepte un pas greşit din partea interlocutorului. Acţiunile belicoase, nu fac bine, nici constrângerile, acestea pot ele, să genereze revolte şi destabilizare.
     Arătarea muşchilor este pentru cel cu puţină minte şi lipsit de argumente.
Aşadar, ce avem noi de câştigat dintr-un eventual război? Nimic, avem totul de pierdut.
SUA nu au avut un război pe teritoriul lor din 1866 când s-a terminat Războiul de Secesiune, războaie au purtat, dar pe teritoriul altor state. Aşa va fi şi acum, vor pierde câteva mii de soldaţi şi câteva tancuri, poate vor câştiga războiul, ori poate nu va exista învingător, dar noi în mod sigur vom fi distruşi.
Dacă nu veaneau americanii, veneau ruşii, pe dracu, altă manipulare.
Mulţumesc pentru poză : românialiberă.ro


joi, 2 aprilie 2015

Acarul Păun plăteşte încă odată

  
     A fost dată sentinţa definitivă în cazul copiilor arşi în incubatorul Maternităţii Giuleşti. Faptă petrecută în urmă cu aproape 5 ani, abia acum procesul a ajuns la final.
Mă aşteptam ca acest proces să condamne factorii de răspundere, pe cei din vina cărora s-a ajuns în situaţia ca, nişte copilaşi nevinovaţi să moară din cauza ignoranţei şi a nepăsării unor oameni puşi în fruntea instituţiilor statului, pentru a supraveghea bunul mers al acestora. În cazul morţii prin ardere a copiilor din maternitatea Giuleşti, vinovaţi se fac : Primul Ministru al guvernului care a luat măsura reducerii de personal sanitar din cadrul spitalelor, ministrul sănătăţii şi secretarii de stat din minister că, nu au reuşit să asigure dublarea personalului medical pe secţii. Managerul Spitalului care nu a asigurat suportul tehnic pentru a preîntîmpina asemenea accidente.
   Să încerc să mă explic : la prima vedere aşa pare, asistenta este vinovată pentru că, a părăsit incubatorul unde se aflau bebeluşii, dar dacă asistenta nu părăsea incinta, ci pur şi simplu făcea un atac de cord, accidentul tot avea loc, atunci asistenta nu mai putea fi considerată vinovată. În secţii de asemenea responsabilitate a lăsa un singur cadru medical, fără ai asigura dublură ,este crimă. Viaţa bebeluşilor a depins de cele 4 minute cât a lipsit asistenta, dacă ar fi avut o dublură acei copiilaşi acum ar fi împlinit 5 ani. Au murit acei copii pentru că nu au fost schimbaţi, hrăniţi, administrat tratamentul, lucruri ce ţin strict de sarcinile de serviciu ale asistentei ?. Nu, au murit din cauza unor instalaţii învechite, probabil improvizate, gen :”lasă bă că merge şi aşa”, această superficialitate, indolenţă crasă a autorităţilor sanitare au dus la moartea acestor copii.
Aş fi vrut să-l văd pe Primul Ministru Boc împreună cu, Ministrul sănătăţii, secretarii de stat din sănătate şi directorii spitalului, dând declaraţii în faţa procurorilor şi judecătorilor pentru modul în care au: administrat sistemul sanitar, alocat fonduri pentru plata cadrelor sanitare, fonduri pentru întreţinerea tehnică a spitalelor în general şi a acestuia în particular. Să răspundă aceşti factori de decizie pentru modul cum au blocat posturile din sănătate, neputându-se face angajări, practic sistemul funcţionând la nivel de „avarie”. Nu s-a întâplat nimic din toate acestea, nimeni nu a deranjat mărimile, nimeni nu a privit la rădăcina răului, au condamnat efectul, nu cauza. Judecătorii au arătat că de data aceasta au avut nu numai ochii legaţi, ci şi limba scoasă şi urechile înfundate. Au procedat cum era mai comod , au condamnat acarul Păun, e simplu şi fără bătaie de cap, astfel judecătorii nu s-au pus rău cu mărimile, acarul Păun nu contează.
     Au murit nişte copilaşi nevinovaţi, o femeie asistent este chinuită de 5 ani, traind în incertitudine, având viaţa un coşmar, sunt convins că îşi reproşează moartea bietelor suflete. 4 minute au făcut diferenţa dintre moarte şi viaţă. Lipsa a unui ajutor al asistentei a costat sistemul, dar şi mai mult au pierdut oamenii cărora le lipseşc pruncii de lângă ei.
     Un sistem muribund, gestionat de nişte borfaşi, a făcut să sufere oameni nevinovaţi. Procesul abia acum ar trebui să înceapă, va trebui să fie un proces care să judece cauzele adevărate care au dus la producerea unor crime. La Maternitatea Giuleşti asta a fost, ucidere din culpa autorităţilor. Asistenta are partea ei de vină, trebuia să facă la oliţă, nu să meargă la toaletă, ori unde se spune că a fost. Asistenta merita cei 2 ani şi câteva luni cu executare, dacă, începând cu Primul Ministru şi terminând cu ultimul factor de răspundere luau câte 7 ani pentru „ucidere din culpă”.
    În Ţara noastră nu se ară, se zgârie un pic pământul, apoi se seamănă, nu este bine, trebuie făcută arătură adâncă pentru a îngropa toate bălăriile şi să se aducă la suprafaţă pământ sănătos.
Aşa trebuia făcut şi în acest caz, trebuia mers până la rădăcina răului, dar a fost mai comod să arestăm acarul. S-a făcut dreptate Păun e arestat, de fapt asistenta Cârstea. Nu suntem rude, numai potrivire de nume, asta pentru a nu fi acuzat de subiectivism.
Mulţumesc pentru poză : radioreşiţa.ro

miercuri, 1 aprilie 2015

Treziţi-vă români, aţi dormit destul!

    
Am scris ieri un articol în care propuneam spre dezbatere drepturile foştilor preşedinţi după expirarea mandului. Mă aşteptam la o avalanşă de comentarii, mai ales că în aceste zile este subiect de presă mutarea fostului Preşedinte Băsescu în comlexul de la Scroviştea. Ştim cu toţi că i s-a repartizat vila din str. Gogol în care, a locuit doamna Mioara Roman, iar pentru perioada cât dura reparaţiile la acea vilă, putea foarte bine să stea în propria casă din Mihăileanu. Dar pentru că legea este făcută  ca domnul Băsescu să se joace cu ea, a profitat de acest lucru şi s-a mutat la Vila dela Scroviştea, se spune că salariaţii de la RA-APPS, la ordinul directorului regiei, au cărat bagajele domnului expreşedinte. În articolul de ieri mai spuneam că, nu se justifică toate aceste drepturi acordate foştilor Preşedinţi, în sprijinul afirmaţiei mele am adus destule argumente. Unul din acestea era însăşi faptul că, Ţara a fost sărăcită de o politică proastă dusă de politicieni de-a lungul celor 25 de ani de democraţie, iar preşedinţii pe care i-a avut România în această perioadă, nu numai că nu au luat poziţie faţă de modul în care a fost administrată ţară şi legiferate legile, dar cum este cazul lui Băsescu, chiar s-a aşezat în fruntea guvernului, neoficial fireşte şi împreună cu acesta a dus România pe fundul prăpastiei. Abia acum ies la iveală, date de Procuratură (presa atenţiona de mult opinia publică), furturile de sute de milioane de euro, poate chiar miliarde, făcute de miniştrii ai guvernului Boc împreună cu alţi politicieni democrat-liberali şi oameni de afaceri ce gravitau în jurul guvernului Boc. Când un Preşedinte, precum Băsescu, care este considerat de unii analişti drept capul Mafiei, în loc să fie dus, acolo unde trebuie să meargă oamenii cu asemenea apucături, îi pui la dispoziţie tot felul de vile, maşini, pază SPP, secretară, plus o rentă de 75% din salariul Preşedintelui în funcţie, înseamnă că, Parlamentul care legiferează şi poporul care suportă, au nişte probleme.
    Comentariile la articolul de ieri au fost foarte slabe, semn că poporul nu este interesat de ceea ce se întâmplă în ţară, se mulţumesc să dea like din complezenţă, fără ca articolul să fie citit.
Pentru faptul că postez pe blog nişte articole, nu câştig nici un ban, nu am publicitate şi nici nu doresc să am, vreau ca oamenii să citească şi să-şi spună părerea, indiferent care ar fi aceea, vreau ca oamenii să conştientizeze care le este puterea.
    Comportamentul de zombi al românilor, a ajutat şi ajută în continuare la devalizarea Ţării. Indiferenţa maselor şi acordarea votului conform manipulării politicienilor, au adus România în starea în care este astăzi. Am fost daţi afară din servicii, au fost închise uzine, fabrici, combinate siderurgice, combinate agro-zootehnice, ferme agricole, ferme zootehnice, nu am ieşit în stradă, am dormit, ne-am lăsat mituiţi de ajutorul social, am preferat micile pomeni de la stat, decât să ieşim în stradă, pentru a protesta împotriva abuzurilor şi furturilor ce se făceau ziua în amiaza mare.
Dintr-un popor adormit, indolent, fără vlagă, păpuşarii externi au putut face exact ce au vrut, mai ales că au fost ajutaţi şi de politicienii autohtoni, în graba lor de a distruge România.
Nici măcar acum în al doisprezecelea ceas nu ne-am trezit, încă suntem îndoctrinaţi, manipulaţi, cu creierele spălate, nici acum nu vedem adevărul despre actuala clasă politică. Încă suntem împărţiţi în tabere pro Băsescu, sau anti Băsescu, pro Udrea ,ori anti Udrea, pro Ponta, ori anti Ponta, trebuie să încetăm acest joc, politicienii actuali în proporţie de peste 60% sunt atinşi de virusul corupţiei (procentul poate fi chiar mai mare), în loc să căutăm soluţii pentru a scoate România din ghearele acestor hiene, noi ne consumăm energia în hîrjoneli, de multe ori răutăcioase şi luate foarte personal. Oamenii buni, trebuie să găsim soluţii pentru a scoate Ţara din braţele acestor vânduţi, sunt vânduţi banilor şi intereselor străine.
    Banii care sunt daţi foştilor şefi de stat, sub diferite forme, mai bine să fie folosiţi în alte scopuri umanitare. Nu trebuie să plătim pentru faptul că au ajutat la distrugerea Ţării, trebuie ei să plătească pentru că România a ajuns în starea în care se află. Treziţi-vă români, aţi dormit destul!
    M-aş bucura dacă acest articol va fi citit şi făcute comentarii la el. Distribuiţi-l prietenilor dacă consideraţi că există un dram de adevăr în el, dacă nu, asta este. În funcţie de atenţia pe care o veţi acorda acestui articol voi şti dacă mai trebuie să continui a scrie, ori a venit momentul să mă opresc. Mulţumesc celor aproape 40.000 de vizitatori ai blogului meu, asta înseamnă că nu muncesc în zadar.
Mulţumesc pentru poză : patrioţii.ro