Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Scapă cine poate

      Trăim momente istorice, mulţumită mijloacelor mass media am câştigat câţiva membrii noi în familie. Toată ziua auzim că DNA-ul face, DNA-ul drege, am ajuns să mă culc cu DNA-ul ,să mă scol cu DNA-ul. Pot spune că această instituţie a devenit, soţia,amanta, fratele ce nu l-am avut, mama, tata, fibra din care sunt compus. DNA-ul „e-n toate, e în cele ce sunt şi-n cei ce de mâine vor fi fără soare”. Televiziunile sunt în "priză", fleşurile roşii anunţănd noi informaţii, numai contenesc. Udrea a dat în gât pe generalul spion Codlea, şi pe şefa DNA Koveşi, ca mai apoi să apară o erată pentru a ne lămuri că a fost o greşeală de redactare, pe Koveşi încă nu a dat-o în gât.
Extraordinar, Videanu a fost arestat, Alin Cocoş e la bulău pentru 29 de zile, fostul ministru Sandu a mai vărsat din guşa lui umflată, alţii sunt cu bagajele pregătite pentru a merge la beci. Lucrurile se mişcă, unii spun ,bravo, alţii spun că acţionează târziu, nu au timp să apostrofeze pe procurori, jurnaliştii sunt surprinşi de altă ştire, Bercea Mondial susţine în faţa instanţei că banii daţi lui Mircea Băsescu au ajuns la Traian Băsescu. Încep discuţiile pe această temă, invitaţii se umflă-n pene, pesediştii atacă, pemepiştii încep să bată în retragere, jurnaliştii atacă la baionetă pe toată lumea. Când spiritele se încinseseră, moderatoarea vine cu altă ştire, Pinalti a anunţat că are 100 de inşii ce ar putea face obiectul investigaţiilor DNA, nu încep bine discuţiile pe această temă că apare alta, Alina Bica a anunţat că va trage pe mulţi după ea.
Toată clasa politică este inflamată, se suspectează unul pe celălalt, numai au încredere unii în alţii, stau în espectativă gata să se toarne între ei pentru a scăpa mai uşor. Jurnaliştii îşi freacă mâinile mulţumiţi ,au o pâine frumoasă de mâncat.
Administraţia penitenciarelor face analize peste analize, verifică dacă sunt locuri suficiente pentru cazarea noilor veniţi, stocurile de alimente, numărul de gardieni. Se fac simulări pentru a nu fi prinşi nepregătiţi.
Toate bune şi frumoase, asta înseamnă cheltuieli, s-au gândit că primul lucru ce trebuie să-l facă procurorii este recuperarea prejudiciului şi al cheltuielilor cu toate aceste anchete, expertize ş.a.m.d. ? Aveam o lege care avea un drum ceva mai drept, asta e averea, ăştia sunt banii plătiţi pentru impozit, diferenţa nejustificată se confiscă, iar dacă e caz penal poate merge cu ancheta şi judecata mai departe, dar întâi banii. Noi, muritorii de rând, trăitori în Ţara noastră, privim cu bucurie circul prezentat de televiziunii, dar, oricât de frumoase ar fi numerele de circ fără pâine tot nu pot fi savurate. Cu alte cuvinte, pe noi cine ne ajută să numai plătim medicamentele în spitale, să avem un învăţământ mai bun, benzina, dacă nu mai ieftină, măcar veniturile mai mari. Ceea ce arată fostul ministru, îmi tremură mâna când scriu ministru, Gabriel Sandu o mare parte din aceste infracţiuni s-au petrecut şi pe vremea austerităţii, adică nouă ne erau tăiate veniturile, pentru ca ei să poată fura.
În mare, nu am făcut o socoteală netă, nici nu am cum, prejudiciul de până acum depăşeşte miliarde de dolari, sigur că mai este de descoperit;după părerea mea abia s-a început decopertarea, mai e până se ajunge în fundul gropii făcute de aceste hoarde de bandiţi.
Priveam pe fătuca blondă care, nu e chiar blondă, cu cât cinism povestea de fostul ei soţ Cocoş, cum ducea sacoşele cu bani, la cererea gen. Codlea, lui Sebastian Ghiţă. Nuţy Udrea, cu ceva timp în urmă declara că nu ştie ce venituri are soţul ei, că aproape nici nu se vedeau. Dintr-o dată îşi aminteşte foarte multe detalii din timpul căsniciei, inclusiv destăinuirile soţului. Udrea şi ceilalţi pedelişti care sunt acum în colimatorul procuraturii nu ştiu cum să iasă din chingile anchetatorilor. Pe cine vrea să sperie Udrea? Ori vrea să-şi negocieze libertatea? Când te gândeşti că această femeie a fost ministrul României cu cel mai mare buget pe timp de criză, peste 4 miliarde de euro.
Doamne, cu ce am greşit de ne pedepseşti aşa de crunt, cum am putut să alegem hoţi să ne conducă?
Din tot acest peisaj lipseşte cucul de la 18,30, unde este cucul, să vină cucul să ne explice el frumos şi pe înţelesul tuturor, cum s-a putut fura aşa de mult în perioada când el păstorea România împreună cu Boc-ul său. Cucul tace, nu spune nimic, nu merge la PMP, locul e minat, de fapt numai merge nicăieri. Mulţumită Blondei de la Cotroceni am aflat că e bine, supărat, crispat, cu frica-n sân, dar sănătos.
Preşedintele nostru cel de toate zilele, face ce ştie cel mai bine, tace, să tacă, pentru a nu avea ghinion.

Ecumenism declarativ

        Nu putem vorbi de religie şi de ban în acelaşi timp.
Trebuie făcută o distincţie clară între religie şi valorile ei pe de o parte şi slujbaşii aşezaţi în fruntea ei pe de altă parte.
Biserica este comunitatea creată de Iisus Hristos din oamenii care cred în învăţăturile lui. Biserica presupune a aduna toţi creştinii, Mântuitorul nu a lăsat două religii creştine, ortodoxă şi catolică, ci una singură şi indivizibilă, religia creştină. Puterea, din ce în ce mai mare, ce a început să-i revină cultului creştin a făcut ca 1000 de ani mai târziu de la apariţia ei să fie împărţită pe criterii politice şi de autocraţie, au făcut ca puterea laică să primeze în faţa evlavie şi credinţei. Astfel, religia creştină pe care Iisus Hristos şi Sf. Petru, primul său episcop al Romei, au lăsat-o moştenire, a ajuns să fie împărţită în două mari religii creştine: ortodoxă, Biserica răsăriteană şi catolică, Biserica apuseană. Diferenţele, au fost unele mai mult inventate, decât de fond. Nu, numai că s-au despărţit, dar de 1000 de ani trăiesc ca două Biserici rivale, abia în ultimul timp se vorbeşte de ecumenism. Chestiunea nu este simplă, este vorba de putere, dacă la ortodocşi Biserica este autocefală în fiecare Ţară ortodoxă, la catolici, există un singur conducător autocrat spiritual, asupra tuturor catolicilor din întreaga lume.
     Puterea şi banul sunt lucruri peste care vor trebui să treacă capii celor două Biserici. Aici nu este vorba neapărat de Papa de la Roma şi ceilalţi Patriarhi creştini în frunte cu Bartolomeu al Constantinopolului, este vorba de armatele de slujbaşi cocoţaţi pe bani mulţi în fruntea diocezelor.
Religia creştină în ansamblul ei este compromisă de însăşi împărţirea în ortodoxă şi catolică, asemenea împărţire poate creea anumite îndoieli, ori o credinţă trebuie să fie de nezdruncinat. Cele două Biserici nu pot vorbi împotriva sectelor desprinse din sânul lor, atâta timp cât ele ca exponente şi continuatoare declarate ale dogmei creştine, nu pot ajunge la un numitor comun, după ce, 1000 de ani au suferit şi propăvăduit religia împreună.
Va putea vreodată Papa de la Roma să lase a fi ştirbită din autoritatea sa asupra tuturor catolicilor, inclusiv al ortodocşilor prin unificare? Dar patriarhii Bisericilor creştine din fiecare ţară acum ortodoxă, vor dori să-şi piardă puterea pentru a deveni simplii episcopi, ori mitropoliţi ai ţărilor respective, subordonându-se Sfântului Scaun? Grele întrebări, mai ales că prin aceasta ar pierde mari sume de bani din salariile actuale. Până la urmă diferendele sunt dogmatice, ori de natură materială, diavolească, ţinând cont că banul este ochiul dracului.
     Există acum la Roma, un Papă cu mare deschidere şi înţelegere, un Papă care, probabil îl va întrece pe Papa Ioan Paul al II-lea, binecuvântă fie-i memoria, în felul de a participa la durerile omenirii. Nu ar trebui făcută nici un fel de negociere, Iisus Hristos prin Evangheliştii Săi, a lăsat spre a fi călăuziţi noi, păcătoşii, cele 4 Evanghelii, aceste unice cărţi de îndreptare şi învăţătură.
Ideologii celor două Biserici vor trebui să se aşeze la masa discuţiilor şi fără a fi dogmatici, luând cuvintele ca atare, să găsească soluţiile din-nainte de anul 1054 când a avut loc Marea Schismă.
Şi pentru ca această unificare să fie trainică şi fără disensiuni, capii Bisericii, adică, mitropoliţi, episcopi, cardinali, oricum se vor numi să depună jurământ de sărăcie. Astfel ei ar putea să redea credibilitatea Biserici. Credibilitate care, la acest moment este pe muchie de cuţit.
Nu înveşmântaţi în aur, ierarhii Biserici, vor reuşi să aducă oamenii cu faţa spre Biserică, ci fiind în odăjdii simple, aşa cum ne-a învăţat Mântuitorul nostru. Izgonind neguţătorii din templu, Iisus ne-a învăţat să punem credinţa mai presus de bani. Opulenţa manifestată de mai marii Bisericilor Creştine, îndepărtează creştinii de adevărata credinţă. Omul e tentat să compare pe cel ce îi predică cu trimisul Domnului, ori predicatorul îmbrăcat în veşminte aurite cu marile crucifixe de aur la gât, nu-şi găseşte corespondent în visul creştinului.     Măreţia trimisului lui Dumnezeu, a constat în puterea cuvântului şi a învăţături, nu a aurului şi grandomaniei.
     Învaţă-i Doamne pe slujbaşii tăi să readune turma, de 1000 de ani o tot risipesc, din cei mulţi au rămas puţini, din cei puţini au rămas şi mai puţini. Înmulţeşte-i tu, Doamne! Amin!

vineri, 30 ianuarie 2015

Guvernul din puşcărie

  
      Urmăresc activitatea DNA de ceva timp, cât Băsescu a fost la Cotroceni, arestările erau numai de pe partea stângă a drumului, cu puţin timp înainte ca Băsescu să lase liber scaunul de Preşedinte, DNA a lăsat să se înţeleagă că anchetele vor trece şi pe partea dreaptă. Văd că încep să se ţină de cuvânt, apar la DNA cu mandat de aducere, cu invitaţie, fel de fel de guzgani, care, numai cu puţin timp în urmă erau pilonii cinstei şi democraţiei din România.
      Mă văd nevoit să-l atenţionez, pe această cale, pe domnul Cătălin Predoiu, să o lase mai moale cu formatul guvernului din umbră, mai întâi să aştepte să vadă dacă îi mai rămân colegi, posibil să îi aresteze DNA-ul pe toţi, caz în care va trebui să facă guvern de tehnocraţi. Mai există posibilitatea ca însuşi d-l Predoiu să fie arestat, ceea ce ar însemna ca opoziţia să rămână fără candidat.
Pe lângă guvernul Ţării, legitimat de votul Parlamentului, mai există obiceiul să existe guvern din umbră, format de opoziţie, guvern din exil acolo unde e cazul, iar acum mai nou, se poate forma guvernul din-lăuntru, adică guvernul din puşcărie. Avem în întreţinerea publică o grămadă de miniştrii, poliţişti, judecători, politicieni de rang înalt, toată floarea veştejită a corupţiei din România. Dacă vrea D-zeu să binecuvânteze DNA-ul, pentru a asculta cu răbdare şi interes spovedaniile tuturor guşaţilor din sferele înalte ale puterii, vom avea o clasă politică completă cu, fost preşedinte, fost prim ministru, miniştrii consilieri etc. Care vasăzică o clasă politică, paralelă cu cea de afară, dar încadrată la, aşa nu.
Mai rămâne o problemă de rezolvat, întreţinerea pe timpul executării mandatelor. Toţi aceşti guzgani care au furat din banul public, să-şi plătească întreţinerea pe timpul executării pedepsei; deasemeni să se calculeze toţi banii care au fost cheltuiţi pentru anchetarea şi judecarea lor şi să le fie imputate sumele rezultate.
În viaţa mea am considerat că un ministru, un ofiţer de armată, mai ales un general, sunt fiinţe alese ca, moral, devotament şi dragoste de Ţară. Întâmplările sporadice din ultimii 10 ani şi accentuarea lor în ultimele luni, m-au făcut să privesc cu suspiciune spre cei care au fost miniştrii şi încă nu sunt arestaţi, cât şi spre cei care sunt acum la putere.
    Îmi amintesc de o invitaţie făcută de Videanu lui Hrebenciuc în noaptea alegerilor din turul 2 pentru prezidenţiale din 2009, atunci Videanu reuşise să facă numărătoarea paralelă înaintea celor de la PSD şi îl invita pe Hrebenciuc la sediul din Modrogan pentru a afla rezultatele scrutinului. Hrebenciuc nu s-a deplasat la Videanu, dar acum mulţumită DNA pot să poarte discuţia ce nu a avut loc atunci. Hrebenciuc, Videanu, Udrea, cât de curând şi alţii, îmi lasă un gust amar despre modul mincinos şi fraudulos în care a fost condusă Ţara. Nu vreau să fac proces de intenţie tuturor politicienilor, demnitarilor şi funcţionarilor publici, dar în fiecare zi alt mare grangur este demascat ca hoţ. Eu cum să-i cred, de unde ştiu care e hoţ, care e cinstit, ori care va rămâne cinstit până la capăt? Am să propun să facă la numirea în funcţie, jurământul cunoscut de toţi infractorii, care sună aşa :”să mor în puşcărie, dacă voi fura, ori dacă am furat”.
Nu pot spune că hoţii provin de la PMP, PDL, PNL, PSD etc., hoţi sunt în toate partidele, dacă nu există voinţă politică pentru a se face curăţenie în fiecare partid, înseamnă că flagelul este mult prea mare.
După plecarea de la Cotroceni, Băsescu a fost aşteptat la sediul PMP cu, birou, covor roşu, surle, trâmbiţe, inclusiv o blondă în prag care să îi ureze după datină, bun venit. Între timp covorul s-a uzat, trîmbiţele au tăcut, iar blonda era să-şi schimbe domiciliul. Băsescu, poate fi învinuit de multe, dar nu de faptul că nu e informat, a simţit că Udrea va face curând anticamera DNA-ului şi atunci a lăsat proiectul baltă, a preferat să se dea la fund. Nimeni nu ştie ce face, bănuiesc că îşi pregăteşte apărarea, aşteaptă să vadă care sunt piesele de pe tabla de şah şi ce mutări se dau în plic, apoi trimise cu mandat de aducere, arestare, executare.
Nici un politician care a făcut fraudă nu are somn liniştit. Procurorul şef DNA, se leapăda ca Adam de rai de cei care au căţărat-o în fruntea DNA şi bine face. Fiori pe şira spinării au toţi cei care s-au învârtit în jurul Elenei Udrea, Videanu, Hrebenciuc, Cocoş şi alţii.
     D-na Koveşi ,ar fi bine să-i arestaţi în ordinea alfabetică pentru a nu le creea multe emoţii, a venit litera lui, îşi pregăteşte guşa, bagajul şi vine singur la spovedit şi penitenţă.

joi, 29 ianuarie 2015

Scrisoarea lui Mircea către fratele său Traian II

       Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Această scrisoare nu a fost scrisă niciodată, dar orice este posibil...
                        Dragă frate,
     Sunt consternat de ceea ce se întâmplă la noi în Ţară. Oamenii nu mai au respect pentru adevăratele valorii, uită-te la mine, eu, fratele tău, frate de Preşedinte, să fiu dat în gât de nişte ţigani, este adevărat că eram cumetrii, dar chiar şi aşa. Dacă nu m-au respectat pe mine Mircea, cumătrul lor, trebuia să te respecte pe tine, Preşedintele lor.
Dragă Traiane, mă uit la televizor şi plâng când aud şi văd cum cei pe care i-ai hrănit cu mânuţa ta aia scumpă, te toarnă acum la DNA. Degeaba încearcă Codruţa să nu audă cele spuse de foştii tăi colaboratori, nu are cum, ăştia strigă prea tare. Povestesc ei cum plăteau pe Emil, pe Nuţy, până şi de Nuţy s-au luat nenorociţi, numai aşa să te distrugă, cum v-au dat banii pentru campaniile electorale. Eu ştiu că nu este adevărat, sunt numai detractori, cu toate acestea e posibil ca procurorii să aplece urechea la spusele lor. Dacă se va întâmpla să te invite la DNA, apoi vor uita să-ţi dea drumul, să şti că au cameră pentru VIP. Să ceri camera aceea, ce, dacă nu vor acum să-ţi dea casă, îţi vor refuza şi celula de VIP? Să-ţi ceri dreptul, să nu te laşi prostit. Băi Traiane, acum vorbind între noi, să şti că nu este chiar aşa de rău acolo. Cu o relaţie bună mai poţi „gusta”câte ceva, nu te deranjează nimeni, e linişte, apropo, ai ocazia să termini „Levantul” de citit. Nu e rău dacă ei legătura cu Cărtărescu să-ţi mai dea câteva cărţi, ori le ei pe cele ale Agathei Cristie, astea îţi plăceau mult. Mâncare îţi va aduce cumnata, o învaţă nevastă-mea cum să procedeze. Nuţy nu cred că va putea veni cu pachet, e posibil ca ea să vină să stea împreună cu tine acolo jos la beci. Ei, nu chiar în aceeaşi cameră, învaţ-o alfabetul morse, veţi putea comunica prin perete.
Hai lasă, nu te mai bosumfla, ai peste 60 de ani faci câteva luni şi mergi repede acasă, vorba aia, trai nineacă pe bani proştilor. Nu e rău să dai un telefon lui Adi Năstase, o fi puţin supărat pe tine, dar la nevoie oamenii se ajută între ei. Întreabă-l cum a reuşit el să scrie cărţi în locuinţa provizorie pregătită de DNA, tot nu pot pronunţa cuvântul puşcărie, sună vulgar. Una e să iei de la ţigani 250 de bătrâne de euro, dolari, că nici nu mai ştiu ce erau şi alta să ajungi chiriaşul statului în 3 metri pătraţi. De multe ori Traiane m-am întrebat, băi Mirceo, îmi ziceam singur, bă, grămada aia de bani era de euro, ori de dolari.? Bididiul ăla de Băsică susţinea că erau euro, aşa o fi fost, că doar ei i-au dat. Hai să-ţi spun una să-ţi mai descreţeşti fruntea, mi-a trimis vorbă Izaura că vrea să vină cu plocon de paşti, îmi aduce şi un miel. Aşa au făcut întodeauna, de Paşte pe lângă multe altele îmi aduceau şi un berbecuţ, iar la Crăciun o jumătate de porc de vreo 100 de kg., plus multe alte lucruri.
Nu ştiu ce să fac, să o primesc, ori nu, mă gândesc că e bun şi berbecuţul, nevastă-mea chiar zice: „hai mă să fim oameni şi să le primim cadoul”.
     M-am luat cu vorba şi vorbesc despre mine, acum, tu eşti important. Traiane, nu ia durut sufletul pe ăştia de la Intact când au început să blameze pe Elena, ei nu au copii, nu plânge sufletul în ei când se iau de o copilă nevinovată, că doar nu-mi vei spune că Elena este altceva decât un copil. Ăştia nu au nici un Dumnezeu, bun, să admitem că Elena a fost puţin „ajutată” cu nişte bănişori ,că nu avea, cu nişte voturi prin obligarea organizaţiilor PDL să aducă voturi pentru Elena, parcă alţii nu făcut la fel. Să sperăm că le vine şi lor rândul.
    Traiane fi tare, dacă nu au probe, nu au ce să-ţi facă, dar dacă simţi că au, varsă tot din guşă pe masa procurorilor, aşa vei scăpa mai repede. Până termini de citit „Levantul” şi „10 negrii mititei” eşti acasă. Hai că e târziu şi mâine am treaba. Să auzim de bine!

miercuri, 28 ianuarie 2015

Daţi o casă lui Băsescu

     Urmăresc cu interes disputa dintre fostul Preşedinte Traian Băsescu şi guvernul României.Tema disputei, locuinţa de care fostul Preşedinte trebuie să beneficieze după terminarea mandatului. Guvernul, prin RAPPS, a pus la dispoziţia petentului 5 vile cu dimensiuni de peste 250 de metri locuibili, fiecare. Domnul Traian Băsescu le găseşte pe toate foarte mici pentru pretenţiile sale, dorindu-şi pentru folosinţă o vilă de peste 2000 de metrii pătraţi.
După părerea mea sunt prea multe avantaje create foştilor preşedinţi. Înţeleg să aibă o secretară şi un SPP-ist pentru pază, să îi fie repartizată şi o casă decentă pentru folosinţă, în condiţiile în care nu are una. Dar de aici până la toate avantajele ce trebuie să îi fie create este cale lungă. 75% din salariul preşedintelui în funcţie este deja prea mult, suntem o Ţară sărăcită tocmai de politicile proaste duse şi de aceşti foşti preşedinţi. Foştii preşedinţi Iliescu şi Constantinescu au avut decenţa de a nu cere locuinţă de serviciu şi au continua să locuiască în casele lor private.
    Domnul Băsescu nu a fost tocmai preşedintele ideal, era chiar să fie trimis acasă de popor încă din 2012, noroc cu nişte forţe oculte ce l-au luat sub aripa lor protectoare, scăpându-l astfel de demitere.
Să ne gândim, de ce iar trebui domnului ex-preşedinte o locuinţă uriaşă? Cât a fost Preşedinte în exerciţiu nu s-au îngrămădit şefi de state şi de guverne să vină în vizită la domnia sa. Se aşteaptă ca acum, după ieşirea la pensie, să aibă mulţi musafiri simandicoşi? Poate lega din postura de fost Preşedinte, mai multe legături diplomatice decât a făcut-o în timpul mandatelor sale? Este ştiut că atâta timp cât a fost Preşedinte nu a avut nici-o întâlnire cu şefii marilor state, ci numai un salut sfielnic în timpul pozelor de grup. Este antologic filmuleţul care ne prezintă un şef de stat izolat, singur cu propriile gânduri, în timp ce ceilalţi şefi de state discutau între ei, având grijă să-l ocolească pe Preşedintele român.
      O locuinţă de la stat cu birou şi secretară, presupune că, acel care va conduce acel birou va lucra pentru binele celor care îi plătesc confortul. Despre acest domn care timp de 10 ani cât a fost Preşedintele României îmi amintesc numai lucruri neplăcute, cum ar fi, mărirea salariilor profesorilor cu 50%, ca mai apoi în loc de mărire să fie tăierea salariilor tuturor bugetarilor, inclusiv profesorilor, cu 25%, tăieri din venituri care au fost extinse la toate categoriile ce beneficiau de ajutoare de la stat. Alte amintiri neplăcute am din momentele în care îşi lua un angajament iar în cel mai scurt timp îl retracta. A făcut un lucru pe care la crezut bun, a asmuţit justiţia pe cei care erau duşmanii săi, aceştia au fost condamnaţi la ani de închisoare pe nişte probe mai mult decât subţiri. Nu a înţeles atunci că umblă la cutia Pandorei, cum hoţia este interpartinică, foarte repede s-a ajuns cu arestările şi pe partea lui, iar acum bulgărele se rostogoleşte antrenând toată zăpada din calea lui. Va fi greu să scape din acest tăvălug ce vine cu viteză spre el şi ai lui.Deja o parte din foştii subalterni sunt în custodia poliţiei, în cel mai scurt timp alte nume simandicoase din fostul lui anturaj vor îngroşa rândurile celor aliniaţi şi cu guşile pline din faţa DNA. A apărut o nouă boală contagioasă, „vărsatul guşii”, se pare că procurorii DNA sunt specialişti în vindecarea acestei boli. Aşa că d-le Ponta, daţi-i repede o casă lui domn Băsescu acum, până nu-i ofera una gratuit şi ceva mai mică din fondurile poliţiei, DNA-ul.
      Propun primului ministru Ponta să-i dea orice vilă, iar dacă i se pare tot mică, să-i ofere Casa Poporului. Oricum nu cred că va beneficia mult timp de ea.

marți, 27 ianuarie 2015

Analfabetul şi doctorii de azi

      Am urmărit în una din serile trecute emisiunea „Sinteza Zilei”, realizată şi moderată de Mihai Gâdea. Tema emisiunii era ceva despre Nicolae Ceauşescu. În acest sens au fost prezentate fotografii în care era arătat Ceauşescu în diferite întâlniri cu şefi de state din SUA, Olanda, Marea Britanie, Franţa. Comentariul era de genul, cum a putut un analfabet ca Ceauşescu să prostească toţi aceşti conducători) Am avut un bunic care nu ştia carte, dar cuba buşteanul în pădure folosindu-se de 3,14, fără să ştie că se numea „pi”, iar calculele le făcea mental. Nu învăţase carte, pentru că nu fusese dat la şcoală, nu pentru că era prost. Acelaşi lucru probabil se întâmplase şi cu Ceauşescu, iar faptul că nu avea o dicţie bună, era o problemă din naştere. Pe parcursul vieţii s-a luptat cu acest defect de vorbire, îmbunătăţindu-l mult, fără al eradica. Sigur că nu avea studii temeinice, ci numai cursuri intensive de lecţii politice, făcute atât în ţară cât şi în URSS la Academia Militară Frunze.
      Timp de aproape 25 de ani cât a condus România a făcut şi lucruri bune, dar şi altele reprobabile. După părerea mea, ca trăitor al acelor vremuri, fără să fac parte din aparatul de partid şi de stat, până în 1980 viaţa a fost destul de bună. Mai apoi fără să fie tăiate pensiile, ori salariile ,viaţa a devenit ceva mai grea din cauza lipsei alimentelor, a scurtării emisiunilor de televiziue, a întreruperii curentului, a gazelor, într-un cuvânt a unor constrângeri. Totul motivat de nevoia achitării datoriei externe, care, de altfel s-a şi realizat şi chiar s-au făcut acumulări de valută în BNR.
     După 1989, la conducerea Ţării au fost numai oamenii cu ştaif, cu şcoală multă şi doctorate în diferite domenii luate prin cele străinătăţuri. Rezultatul, după 25 de ani de guvernare cu oamenii culţi, este dezastruos, a fost distrusă industria, agricultura, dintr-o ţară liberă de orice datorie externă am ajuns, o ţară datoare aproximativ 100 de miliarde de euro. Aceşti bani în cea mai mare parte au fost furaţi de politicieni şi camarila lor. Oamenii suferă de foame, de lipsa medicamentelor, toate astea pentru că nu au bani, nu pentru că nu ar fi piaţa aprovizionată.
S-a dovedit că Ceauşescu după o viaţă de muncă, nu avea nici un fel de avere personală.
Politicienii noştri după 3-4 ani de activitate prin instituţiile statului, strâng averi uriaşe pentru ei şi copiii lor. În aceste condiţii mă întreb, dintre toţi aceşti conducători care au fost cu mai multă dragoste de ţară, analfabetul care ne-a lăsat o Românie stăpână pe destinele ei, ori aceşti doctori în ştiinţe de acum care au vândut ţara la bucată?
    Nu fac apologia regimului comunist, dar faptul că N.Ceauşescu este criticat că era analfabet, se transformă într-o laudă la adresa lui, atâta timp cât alţii cu doctorate, au dus ţara în sapă de lemn.
România este precum cetăţeanul de rând care, cumpără pe caiet, pe datorie, de la magazinul de cartier, iar pentru a-l mai păsui patronul cu datoria, mai dă cu mătura prin faţa magazinului, ori cu mopul prin magazin. Acel analfabet pe nume N.Ceauşescu se bătea pe burtă cu Nixon, Ford, Carter, regina Olandei, ori a Marii Britanii. Preşedinţii şi primii miniştrii de astăzi, iau poziţie de drepţi şi înclină capul în faţa unui funcţionar al ministerului de externe american. Când vine V.Nuland, România este în sărbătoare, america nu ne-a uitat. Ceauşescu a jucat cartea viteazului în 1968, singur s-a aşezat împotriva URSS, a fost un act de măreţie politică, atunci a câştigat occidentul de partea lui. Din păcate în ultimii ani nu am avut şefi de stat cu viziune politică internaţională, cel puţin ultimul Preşedinte nu a avut nimic din diplomaţia acelui mare Analfabet.
În vremea lui Ceauşescu toţi cetăţenii Ţării apţi de muncă aveau servicii în România, nu toţi erau mulţumiţi de libertăţile pe care le aveau în Ţară, mulţi ar fi preferat să poată lucra în Ţării libere şi democratice, doar că nu puteau pleca peste graniţă. Acum lucrurile s-au schimbat, nu intelectualii au plecat peste graniţă , ci oamenii de rând, muncitorii de la marile uzine şi femeile din fabricile textile şi nu numai şi-au căutat o pâine pentru hrănit familia în străinătate, lăsându-şi copiii în grija bunicilor, mătuşilor, ori a lui Dumnezeu. Intelectualii care pe vremea lui Ceauşescu spuneau celor ce vor să-i asculte că ar avea multe de spus, de scris, dar cenzura lui Ceauşescu nu-i lasă. Să ne ierte Dumnezeu, nu am văzut literatură de sertar după moartea Dictatorului, iar de atunci până astăzi în afara câtorva istorici care au produs lucrării de valoare, cei mai mulţi intelectualii aşa zişi rasaţi gen HRP, au făcut un scop din denigrarea limbii române şi a valorilor noastre naţionale.
Singurii intelectualii care au plecat peste graniţă cu rezultate bune au fost medicii, inginerii IT, în rest au rămas în Ţară căutându-şi adăpost pe sub aripa vreunui om politic, ori partid parlamentar

duminică, 25 ianuarie 2015

Necesitatea unei legi marţiale

       Nu putem vorbi despre România, decât ca despre o Ţară anormală. Anormalitatea în tot ce se întâmplă în instituţiile statutului, mă duce cu gândul şi din zi în zi, sunt tot mai sigur că România nu este condusă de buni  români, România este condusă de nişte cetăţeni români, care lucrează pentru binele altor state, adică, sunt vânduţi intereselor altor ţări. Aceşti vânduţi care, în decursul timpului au ocupat diferite funcţii la vârful statului, au prăduit fără milă bogaţiile Ţării noastre. Ei au ocupat funcţiile de Preşedinţii ai României, Prim Ministrii ai României, miniştrii, secretari de stat, şefi ai unor instituţii de control, ai poliţiei, procuraturii, ori judecătoriilor. Nişte oamenii cu drag de Ţara lor ar fi fost mândrii că au ajuns în asemenea funcţii importante în stat şi ar fi acţionat pentru binele Ţării, pentru binele celor care iau trimis în asemenea funcţii.
În arestul poliţiei, ori în penitenciarele ţării, avem deţinuţii începând de la consilierii comunali, primari, consilieri judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi, şefi de instituţii publice, procurori, poliţişti, secretari de stat, miniştrii, generali de armată, milionari, aşa zişi oameni de afaceri, în fond toţi sunt nişte hoţi.
     Avem un guvern format dintr-o alianţă, pentru mine este unul din cele mai bune guverne post decembriste, asta nu înseamnă că este imaculat, poate să fie, habar nu am. Din umbră pândeşte opoziţia să ia puterea, ăsta este jocul democratic într-o ţară normală, dar la noi cum procedăm?
Cei ce vor să vină au mai fost, declaraţiile unui fost ministru şi al unui om de afaceri făcute în faţa procurorilor DNA, arată cum erau finanţate campaniile electorale prezidenţiale şi parlamentare cu bani negrii pe vremea guvernului PDL, sumele erau colosale, de milioane de euro, cum ajungeau banii negri la fostul prim ministru Boc, Preşedinte al PDL şi în general cum furtul din averea publică era instituţionalizat.
Toţi aceşti bandiţi, indiferent de culoarea politică, care au ocupat funcţii de decizie în România şi apoi s-a dovedit că sunt bandiţii, sunt ei români adevăraţi, ori sunt nişte neisprăviţi pripăşiţi pe meleagurile astea, precum fanarioţii de odinioară?
   Trebuie căutate şi găsite soluţii pentru a oprii pentru todeauna corupţia şi furturile la nivel înalt, nu că ar trebui să cocoloşim pe ceilalţi hoţi, dar trebuie întâi acolo sus, pentru a primi semnale clare de luptă împotriva corupţiei şi hoţiei.
    Aşa cum cei aflaţi în cele mai înalte funcţii beneficiază de anumite imunităţi, tot aşa de bine ar putea fi introdusă Legea Marţială numai pentru înalţii demnitari, în funcţie de gravitatea faptei, reintrodusă pedeapsa cu moartea. Nu se sperie nici un ministru de puşcărie, face un an doi, vine acasă şi rămâne cu banii, numai spun că în penitenciar beneficiază de condiţii pe care mulţi cetăţeni cinstiţi nu le au acasă la ei.
În condiţiile unei legi marţiale ce ar putea avea şi un articol care să prevadă pedeapsa cu moartea pentru infracţiuni grele, am putea vedea înalţi demnitari în funcţie, ori foşti demnitari, cu guşile pline alergând la DNA, precum păcătosul la duhovnic. După spovedirea la duhovnicul-procuror, ar putea aştepta clemenţă din partea legii, dar o clemenţă de la maximum de pedeapsă, nu joaca ce este acum . Intri pe uşa DNA, verşi guşa şi pleci acasă liniştit, apoi te aştepţi la o pedeapsă cu suspendare, ori o lună două de pârnaie. Trebuie înnăsprite la maximum legile, iar cu ajutorul clemenţei să poaţă ajunge să execuţe 10-15 ani de temniţă grea, nu un an, doi ,cu televizor, bodigard şi permisii mai dese decât atunci când erau militari în termen.
    Dacă s-ar aplica legea pe care o propun, iar pedeapsa pentru: delapidare, corupţie, furt din banul public, în funcţie de cuantum, metoda folosită şi rangul avut pe scară ierarhică, să meargă până la condamnarea la moarte, iar pedepsele de până la 25 de ani să fie frecvente. Pentru a primii o reducere din pedeapsă, infractorii ar trebui să colaboreze cu organele de anchetă penală. Abia atunci coada formată de infractori la uşa DNA, ar fi mai mare decât a habotnicilor la moaştele sf.Dimitrie. Ar fi bătaie la uşa procurorilor, care infractor să intre primul să-l dea în gât pe celălalt, pentru a scăpa el cu o pedeapsă mai mică.
   Pentru a se realiza ce propun eu ar trebui alţi parlamentari, alţi politicieni,  alt mod de a conduce România.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Care flotă ?

            Acesta este un pamflet şi trebuie privit ca atare.
Clasarea dosarului „Flota”, în care era inculpat fostul Preşedinte Traian Băsescu, îmi aminteşte de un banc din perioada '68-'69, atunci când URSS ocupase Cehoslovacia. Un soldat sovietic se împrietenise cu un ceh, împreună au hotărât să cumpere o vacă, tot amândoi au hotărât să o ducă la păscut cu rândul, unul o zi, celălalt următoarea zi, iar seara când veneau cu vaca acasă de la păscut, să o mulgă şi laptele să-l împartă frăţeşte. Aşa au făcut, a dus rusul în prima zi vaca la păscut,a venit cu ea acasă, au muls-o, iar laptele l-au împărţit conform înţelegerii. A doua zi a mers cehul cu vaca la păscut, seara când a revenit cu vaca acasă au muls-o, iar laptele l-au împărţit în mod egal. A treia zi a plecat rusul cu vaca la păscut, seara a venit acasă fără vacă, când a văzut cehul asemenea pocinog l-a întrebat pe rus :
--unde-i vaca mă?
--care vacă? răspunse rusul mirat,
--am cumpărat noi împreună o vacă? îl întrebă cehul pe rus
--da, raspunse promt rusul
--am hotărât să mergem pe rând cu ea la păscut?
--da, răspunse rusul
--ai plecat de dimineaţă cu vaca la păscut? insistă cehul cu întrebările
--da, răspunse calm rusul,
-- de ce nu ai venit cu vaca acasă; unde e vaca? continuă să-l întrebe cehul
--care vacă mă? răspunse rusul încruntându-şi fruntea.
     Tirada a continuat în acelaşi fel până când cehul s-a lăsat păgubaş. Cam aşa a sunat şi interogatoriul procurorilor :
--nu-i aşa că aveam o flotă, au întrebat anchetatorii pe T. Băsescu
--aveam, a răspuns calm fostul Preşedinte
--a fost vândută flota? au continuat procurorii ancheta
--a fost, a confirmat Băsescu
--banii din vânzarea flotei, unde sunt?,sunt curioşi să afle procurorii
--care bani?, a întrebat Băsescu furios
--banii din vânzarea flotei, încearcă timid procurorii o precizare
--care flotă?, a întrebat ritos Băsescu, scrie în ultima expertiză că nu există prejudiciu, imediat să vă cereţi scuze pentru insinuări, a continuat fostul Preşedinte, apoi pe un ton complice a reluat, ştiţi că eu am să-mi ţin gura în ce vă priveşte, nimeni nu va afla de la mine despre matrapazlâcurile voastre. După un moment de tăcere stânjenitoare pentru procurori, stăpân pe situaţie, Băsescu preia iniţiativa şi îi avertizează pe cei ce-l anchetau :
--ia spuneţi măi procurorilor, a existat vreo flotă?
--nu, să trăiţi
--s-a vândut vreo flotă, conform ultimei expertize, am luat eu vreun ban? atacă Băsescu la baionetă,
--nu, să trăiţi, răspund spăşiţi anchetatorii.
--De azi nu vă va mai deranja nimeni în legătură cu dosarul „Flota”, acesta va fi CLASAT, îl asigurară procurorii spăşiţi, înclinându-se în faţa „Naşului”.

miercuri, 21 ianuarie 2015

Creşterea demografică neinteresantă pentru guvernanţii din *90 şi până astăzi.

    Un raport apărut de curând, în care se arată că în cel mult 25 de ani sistemul de pensii va trebui susţinut mult mai mult de la bugetul de stat, ar trebui să dea serioase temeri actualilor guvernanţi. Această temă este reactualizată acum, ea este cunoscută cu mult timp în urmă, iar dacă nu a fost cunoscută, înseamnă că aceea care ne-au guvernat nu i-a interesat ce se întâmplă cu populaţia acestei ţări. Nici nu cred că au vrut să ştie în mod serios, atâta timp cât erau mulţumiţi cu exodul populaţiei spre alte ţări. Singura preocupare a guvernanţilor, a fost numai aceea de a fura, iar pentru a fura aveau nevoie de linişte, nu de greve şi manifestaţii, de aceea migrarea populaţiei active spre alte zări a picat cum nu se putea mai bine, chiar dacă aceştia urmau să se stabilească în ţările ce le asigurau un loc de muncă.
    Nimeni nu s-a preocupat în mod serios, să asigure o anumită stabilitate financiară tinerilor căsătoriţi prin crearea unor locuri de muncă. Copiii născuţi numai într-o familie sănătoasă, din punct de vedere economic, pot beneficia de educaţie şi instruire. În România ultimilor ani, copiii cei mai mulţi au apărut în familiile sărace, care fie au abandonat copii, fie au fost daţi spre adopţie. Deasemeni o anumită etnie are un spor de natalitate mare, copiii proveniţi de la aceste familii ajung fie cerşetori, fie în casele de copii. Sigur sunt şi între ei oameni cu stare, care asigură un minimum de instruire copiiilor.
    Guvernul ar trebui să adopte de urgenţă un set de legi prin care să încurajeze natalitatea.
    Nu mai trebuie procedat ca în vremea unui anumit guvern care, nu numai că nu a mărit alocaţiile pentru copii, dar au mai tăiat şi din cele care erau. Trebuie ca acest set de legi, să cuprindă o serie întreagă de măsuri, să ajute în mod real familiile ce îşi doresc cu adevărat copii. Alocaţiile de stat vor trebui mărite, pentru ca acel copil cu adevărat să beneficieze de ele, nu doar să fie bifate ca existente. Creşele de stat să fie gratuite, învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial să fie cu adevărat gratuit, fără a fi percepute de la familie diferite taxe neoficiale, gen „fondul clasei, ziua de naştere a profesorilor, cumpărarea de manuale, cumpărare a materialelor didactice etc.”. Deasemeni sistemul de sănătate trebuie să asigure copiilor gratuitate reală. Părinţii nu trebuie să fie nevoiţi să cumpere medicamente, feşe, seringi etc.. Un stat care vrea să-şi asigure viitorul, trebuie să investească pentru a-l avea. Asigurarea locurilor de muncă în Ţara noastră, ar putea opri migrarea tinerilor spre alte zări, i-ar putea determina să-şi întemeieze familii aici, unde ar avea toate condiţiile pentru ca vlăstarele lor să crească în bune condiţii, asigurânduli-se o bună educaţie şi instruire. Cu măsuri superficiale şi de avarie nu se poate vorbi de o creştere demografică a ţării. În mediul rural avem tinerii ce nu sunt nici ţărani, nici muncitori, sunt debusolaţi în ce priveşte viitorul lor. Aceşti tineri privesc împreună cu părinţii lor în lungul drumului pentru a vedea poştaşul cu pensia. Trebuiesc implementate măsuri pentru ca tinerii de la ţară să îşi poată câştiga pâinea pentru ei şi familiile lor din munca pământului, din activităţii proprii fermierilor. Din cei peste 100 de miliarde de euro împrumutaţi de guverne din '90 încoace, cel puţin 50 de miliarde puteau fi investiţi în viitorul acestei ţări, în măsuri pentru creşterea natalităţii, ar mai fi rămas 50 de miliarde pentru a fi furaţi. Politicienii au preferat să-i fure pe toţi, i-ar acum se plâng că nu vor fi bani pentru pensii.
    Nu s-a făcut un proces al comunismului, dar sper să se facă un proces al jafului făcut de politicieni şi clientela lor din *90 şi până astăzi.
     În istorie au fost cunoscute mai multe orânduiri :sclavagistă, feudală, capitalistă, comunistă
şi aceasta din *90 încoace care se poate numi a jafului, pentru că nu se încadrează în niciunul din tiparele existente.

marți, 20 ianuarie 2015

De ce nu-mi "place"să trăiesc în Suedia

    Am citit un articol, postat de prietenul Dem din România, despre cum se trăieşte în Suedia. După citirea articolului, am ajuns la concluzia că nu mi-aş dori să trăiesc în această ţară.
    Să o iau la întâmplare, merg cu maşina pe drum, mă opreşte poliţistul că am încălcat nu ştiu ce semn de circulaţie, fără să discute cu mine prea multe, îmi aduce la cunoştiinţă cu respect că trebuie să plătesc o amendă destul de piperată, pentru încercarea de negociere mai primesc una la fel de piperată, cum să vrei în Suedia în aceste condiţii? Dacă eram în Ţara noastră, mă oprea poliţistul îmi spunea ce reguli am încălcat, apoi privindu-mă direct în ochi spunea cuantumul amenzii, calm, îi puneam în mână un sfert din valoarea ei, apoi poliţistul băga banii în buzunar şi îmi dorea drum bun! Păi nu e mai bine la noi, chiar dacă aia a fost mită, am scăpat mult mai ieftin, asta contează. În Suedia mergi la spital, te internezi, ţi se fac analize, administrează tratament, nu te costă nici un ban. Medicul vine de două ori pe zi la patul tău, fără să primească vreun cadou, ori bani. Dacă ai fi în România şi nu te-ar costa nimic analizele, tratamentul, iar medicul nu ar vrea să primească niciun ban, pur şi simplu ai vorbi cu rudele să-ţi pregătească tot pentru înmormântare; asta ar fi explicaţia că doctorul refuză darul, eşti pe moarte.
   În Suedia consilierii locali sunt neremuneraţi, ei au servicii ca toată lumea, iar la şedinţe şi activităţile edilitare participă în mod voluntar. Cum adică, să fi consilier comunal, judeţean şi să nu fi părtaş la paraîndărăturile primarului şi preşedintelui de consiliu judeţean, să nu ai un salariu pe măsură? Păi atunci, pentru ce Dumnezeu ,te mai numeşti consilier?
   În Suedia, parlamentarii locuiesc în garsoniere de 40 de mp, proprietatea statului, nu au personal de serviciu, iar pentru a spăla lenjeria trebuie să se programeze la spălătoria existentă în blocul respectiv. Biroul unui parlamentar are 18 mp, fără secretară, consilieri, maşină cu şofer. Deplasarea parlamentarului se face ori cu un mijloc de transport în comun,ori cu maşina personală, iar salariul este dublul salariului net al unui profesor. Pentru ce să fiu parlamentar dacă, nu stau la un hotel luxos cu personal de serviciu, dacă nu am birou cu secretară şi consilier în teritoriu, dacă nu am maşină de serviciu cu şofer, dacă nu pot face diferite manevre din calitatea de parlamentar pentru eludarea legii, astfel încât să-mi rotunjesc veniturile?
Şi în general îmi place în România, nu o fi ea Suedia, dar nici oameni îmbogăţiţi rapid ca ai noştri nu au. Să se facă un top intercontinental în care să fie puse câteva „realizări” remarcabile ale unei părţi dintre români, astfel :
--În ce ţară mai sunt regii ai asfaltului, fără să toarne asfalt?
--Ce Ţară a reuşit să retrocedeze pământ în suprafaţă triplă faţă de suprafaţa sa, pentru cârcotaşi, multe retrocedări au fost făcute prin despăgubire în bani?
--Ce ţară din lumea asta a reuşit să vândă toată industria existentă în ianuarie '90, fără să pună altceva în loc.?
--Ce ţară din lumea asta s-a împrumutat 100 de miliarde de euro, numai pentru a fi furaţi?
--În ce ţară pacientul în spital îşi cumpără medicamentele?
--În ce ţară din lume, şeful cultului religios majoritar, are un salariu de două ori mai mare decât şeful statului?
--În ce ţară din lume într-un timp foarte scurt, s-a putut ajunge la un număr apreciabil de milionari în euro?
   Mă opresc aici, nu vreau să destăinui chiar toate „secretele” noastre. Când se va întocmi topul propus de mine sunt sigur că vom fi în primi 3, aşa, să moară suedezi de necaz.

duminică, 18 ianuarie 2015

Ştiri de ultimă oră XXV

   Televiziunile sunt în criză de ştiri după plecarea lui Băsescu de la Cotroceni. Moderatoarele cu venele umflate, provoacă invitaţii să spună ceva împotriva adversarilor politici, doar s-o naşte o încăierare. Pesediştii şi aliaţii lor sunt canalizaţi spre a face imputări alesului de la Cotroceni. Liberali atacă pe Ponta, dar numai în numele lor, nu doresc să-l implice pe Iohannis în disputele politice. Este prea multă linişte, aproape că ne ţiuie urechile ca atunci când în urma unui vacarm, dintr-o dată se aşterne tăcerea. De o lună decând a plecat de la Cotroceni, Băsescu tace, vin zvonuri firave, cum că ar dori să-şi facă un partid, spusele lu' Ăla Mic cu Capul Mare, adică Pavelescu.
  Elena Udrea, cu mâna streaşină la ochi se uită înaintea celui ce trebuia să vină, covorul roşu întins în faţa clădirii pentru a fi primit cum se cuvine „cel mai iubit”, a început să se destrame. Elena, obosită şi dezamăgită lăsă să-i scape mâna pe lângă corp. Se întoarce în biroul ce trebuia să-l ocupe El, priveşte la singura fotografie de pe birou, unde apare în uniformă de marinar, apoi cu lacrimi în ochi, mângîie cu tandreţe lucrurile nedespachetate ce sunt frumos orânduite într-un colţ al imensului birou. Unde e Băsescu, nimeni nu ştie, dar mai ales nu ştie ce face, ce coace acest politician, va reveni, ori se va retrage? Sunt întrebări care ţin capul de afiş al ştirilor TV.
   Între timp M.Geoană, pe numele conspirativ Prostănacul, cu binecuvântarea americanilor, prin vocea d-nei Nuland, pune de un partid împreună cu ideologul Vanghelie. Geoană a asigurat atât opoziţia din România cât şi pe şefii lui din SUA că va dărâma guvernul Ponta. Vanghelie deja a a luat legătura cu toate elitele din Zăbrăuţi, pentru a defini ideologia noului partid şi doctrina ce va fi urmată. Un alt anunţ de formare de partid vine din partea avocatului-parlamentar Daniel Fenechiu, acesta ne-a anunţat că a demisionat din partidul fără membrii al lui D.Diaconescu şi va întocmi noua formaţiune politică. Monica Macovei, Sebastian Ghiţă, Nicuşor Dan şi Ioan Ghişe sunt alţi făuritori de partide. Aceşti oameni şi-au spus părerea în politica noastră, au acţionat deja, faptele lor sunt  simţite pe pielea oamenilor.
   Da ,vreau partide noi, cu oameni  gata de sacrificiu, nu cu oameni gata să ne sacrifice, aşa cum au făcut până acum. Monica Macovei, această băsistă care urla din toţi bojogii că în România a fost lovitură de stat în 2012, nu mai poate spune nimic nou politicii româneşti. Sebastian Ghiţă, un om cu probleme de imagine, nu va putea face un partid credibil. Ioan Ghişe, are meritul de a-l fi înfruntat pe Traian Băsescu şi atât. România are nevoie de reforme în rândul partidelor politice, nu putem face noi partide ca denumire cu membrii vechi, hârşiţi în rele. Trebuie să avem noi formaţiuni politice, nu ca denumire, ci ca ideologie, doctrină şi dorinţă de sacrificiu.
   Orânduirile sociale de până acum toate şi-au spus cuvântul, toate au dat faliment. Noua Ordine Mondială ce va fi adusă de marile corporaţii transcontinentale, va face din oamenii de rând sclavii lor, iar din ţările ca România ,colonii unde se poate găsi forţă de muncă aproape gratis.
   Şi din acest motiv trebuie să avem o nouă clasă politică. Clasa politică de acum este falimentară, poporul trebuie să-i tragă clopotele, pentru a-i anunţa decesul

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Terorismul, armă politică ?

    Actele teroriste din ultimul timp au cutremurat populaţia globului.
Moartea unor oameni produsă de nişte criminali odioşi, au făcut ca lumea să privească îngrozită spre cei ce trebuiau să-i apere de asemenea atacuri.
Actele de asasint şi teroare sunt cunoscute încă din antichitate, ele au fost folosite pentru a supune populaţiile cotropite, ori pentru preluarea puterii politice prin asasinarea unor lideri.
În evul mediu tribunalele inchizitoriale prin judecarea sumară a aşa zişilor eratici şi condamnarea lor la arderea pe rug, erau tot acte teroriste.
   În timpul celui de-al doilea război mondial, oraşul Dresda a fost aproape ras de pe suprafaţa pământului, în urma bombardamentelor efectuate de aviaţia engleză şi americană. În 13-15 februarie 1945 în timpul acestor bombardamente au murit între 24.000 şi 40.000 de oamenii civili ce nu aveau nici-o legătură cu armata. În oraş la acea dată nu exista niciun soldat, ori depozit militar, acest act poate fi catalogat ca terorist, el având drept scop instituirea unei terori asupra populaţiei civile. Un an mai târziu pe data de 6 august la Hiroşima, respectiv 9 august 1945 la Nagasaki, asupra lor au fost date bombe atomice care au omorât 400.000 de oameni civili. Motivarea sângerosului masacru a fost determinarea guvernului japonez să capituleze; lucru care de altfel s-a şi întâmplat la data de 15 august 1945. Se justifică omorârea intenţionată a atâtor oameni civili care nici nu hotărâseră să fie război, nici nu trăseseră vreun foc de armă asupra vreunui soldat?
Populaţia civilă nu trebuie să fie responsabilă pentru acţiunile belicoase ale politicienilor şi armatei.
   După 11 septembrie 2001, acţiunile teroriste s-au înmulţit în toate colţurile lumii, dar cu precădere în Europa. Războaiele duse de aliaţi împreună cu SUA împotriva Irakului, Afganistanului şi omorârea lui Osama bin Laden, nu au dus la reducerea actelor de terorism, din contră. Punctele de instabilitate în Orientul Mijlociu şi zona Golfului sunt mai mari acum după retragerea trupelor americane şi aliate. Astfel în Irak continuă luptele dintre şiiţi şi suniţi, la graniţa dintre Irak şi Siria s-a format Statul Islamic, în Siria continuă războiul civil, Palestina, Liban şi Israel sunt focare de instabilitate. În Africa de Nord, Libia este într-un război civil.
Se pare că nu războiele vor aduce pacea pe glob, nu acţiunile sub imperiul nervilor vor ţine populaţia civilă în viaţă. Guvernele marilor puteri trebuie să se aşeze la masa discuţiilor, iar problemele lumii actuale trebuie tratate în mod serios. Cât timp o religie se va considera superioară alteia, un om de o anumită culoare se va considera superior celorlalţi, ori o ţară cu un anumit potenţial politico- economico-militar se va considera jandarmul lumii, călcând pe orgoliul celorlalte ţări, starea actuală se va menţine.
Este foarte probabil, acum intru pe tărâmul speculaţiilor, ca aceste acte sângeroase să fie întreţinute de anumite servicii secrete, este probabil, dar nu imposibil.
Înmulţirea numărului de acte teroriste vor face ca statele să ia unele măsuri de limitarea drepturilor civile. Se poate merge până acolo încât ţările să fie organizate pe principiul forţei, unde poliţia şi serviciile secrete să poată face, razi, percheziţii, arestări, interceptări, pe supoziţii, fără să aibă un mandat emis în acest sens. Este bine să fie bine definită libertatea presei, libertatea de opinie, de aşa natură încât să nu aducă daune morale, ori încălcări ale personalităţii niciunui individ, indiferent cât de alb, negru, roşu, galben, mulatru, creştin, musulman, budist, homo, ori heterosexual ar fi.
   Papa Francisc, cu înţelepciunea lui, spunea :”dacă secretarul meu, aici de faţă, mă înjură de mamă, să se aştepte la un pumn în faţă”, după aceste cuvinte, nu se mai poate spune nimic.
   A venit timpul ca omenirea să reflecte asupra viitorului său.


joi, 15 ianuarie 2015

România nu este a voastră, este a noastră

   Vizita Victorie Nuland în România a ţinut trează atenţia presei, politicienilor, dar şi a cetăţenilor. Vizitei asistentei secretarului de stat american, i s-a dat o amploare mai mare decât merita. Consider că suntem un stat liber şi independent, membru cu puteri depline în strucrturile NATO. În aceste condiţii trebuie să ne autoguvernăm, chiar cred că a venit timpul când singuri trebuie să ne decidem soarta, fără binecuvântări externe. Am făcut-o până acum şi nu a ieşit bine. Este momentul să spunem stop dădăcelii străine. Putem aprinde un far călăuzitor la noi în Ţară, fără să fie nevoie să luăm lumină din altă parte.
M-am săturat de mersul la Bruxelles pentru a primi indicaţii, de aşteptat cu covorul roşu nu ştiu ce mărunt funcţionar de prin ministerul american de externe, de FMI-ul care ne spune ce putem şi ce nu putem, de alte organizaţii care nu ştiu ce ţânţari protejează, iar noi trebuie să le cerem voie pentru a ne apăra de supărătoarele insecte.
    Gata Românie, când mai vin în ţară asistenţi să dea sfaturi Preşedintelui, să tragă de urechi Premierul, ori să încurajeze un politician oarecare să facă nu ştiu ce revoluţie, să-i fie închisă uşa în nas. Doamna Victoria Nuland ca asistent al Secretarului de Stat al SUA, trebuia primită de un subsecretar de stat din Ministerul nostru de Externe, apoi ca un semn de preţuire într-o audienţă la Ministrul de Externe.
M-am săturat să văd politicieni cu căciula-n mâini, vreau să avem oameni verticali, care să ştie că reprezintă o Ţară liberă, nu nişte pupincurişti, care cerşesc atenţie şi favoruri pe la uşi străine.
   Străinul ne este prieten în funcţie de interesul lui, în clipa în care interesul dispare,dispare şi prietenia lui. Există acel proverb care spune că:”mai aproape îmi este cămaşa de corp, decât haina”.Pentru străini noi vom fi mereu „haina”. Dacă străini ce vin în contact cu noi, ori ceilalţi care fac parte din UE,ori NATO, văd în reprezentanţii noştri oamenii cu verticalitate, vor trebui să se comporte cu respectul cuvenit, chiar dacă nu le convin.
Dacă vom continua să tratăm cu partenerii externi târându-ne în genunchi, ca pe nişte sclavi ne vor vedea şi ei.
   După plecarea d-nei Nuland l-am auzit pe domnul M.Geoană, acest politician pregătit pentru orice funcţie, după propria declaraţie, spunea că a discutat cu emisarul american despre necesitatea schimbării guvernului Ponta, în care el va fi vioara întâi în formarea unei alte majorităţi. Răspunsul d-nei Nuland m-a năucit :”bine, dar faceţi-o cât mai repede”, aştept clarificării din partea americană, personal nu cred acest lucru, dar orice e posibil.
    D-l Geoană dacă a făcut această declaraţie fără acoperire, este un lucru grav, mă tem că este insuficientă porecla de „prostănac”, la ea mai trebuie adăugată încă una ce ţine de faptul că stă prost cu neuronii.
Mă întreb în ce calitate s-a întâlnit d-l Geoană cu V.Nuland? A aşteptat-o pe treptele de la Palatul Victoria? I-a trimis un SMS? A avut ordin madam Nuland să se întâlnească cu Geoană? Dacă da, de la cine? Până la urmă ce hram poartă d-l Mircea Geoană, omul din cada de spa a lui Vântu?

165 de la naşterea lui Mihai Eminescu

     
     La 15 ianuarie 1850 se năştea la Ipoteşti, Mihai Eminovici, cel de-al 7-lea copil din cei 11 ce îi va avea tatăl său căminarul Gheorghe Eminovici şi mama sa Raluca Eminovici.
Nu voi descrie biografia marelui poet, voi încerca numai să spun câteva cuvinte, atâtea câte pot eu, despre ce a însemnat această fiinţă meteorică pentru mine.
Când pronunţ numele Eminescu, Iosiv Vulcan a schimbat numele de Eminovici în Eminescu, mă gîndesc la poezia istorică, la poezia de dragoste, la basmele scrise, la articolele critice scrise în presa vremii chiar şi împotriva partidului pe care îl agreea.
   Nu pot să recitesc poezia „Scrisoarea a III” fară să nu las câteva lacrimi amare să ude fila cărţi, nu pentru vitejia lui Mircea, nu pentru demnitatea Bătrânului ce a ştiut să-l înfrunte pe neînvinsul Baiazid, ci pentru slăbiciunea, laşitatea, lipsa de demnitate, umilinţa, hoţia, celor ce stau în scaunul ocupat odată de marele Mircea. Tot în poezia istorică caută eliminarea relelor din ţară atunci când întreabă şi invocă venirea celui ce a fost Vlad Ţepeş :
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
O Doamne, dacă îl vezi pe Ţepeş, Mărite Poet, trimite-l, acum e mai mare nevoia decât atunci. Dealtfel poezia de mai sus nu este numai despre Vlad Ţepeş, este poezia geniului, despre modul în care percepe  viaţa.
Poezia despre dragoste este înălţătoare, triumfătoare, dar şi trădătoare.
Geniul şi anticiparea ştiinţifică a lui Eminescu s-a putut observa în multe lucrări, dar cu precădere în Luceafărul şi La Steaua.
Eminescu este la fel de important pentru noi cum sunt: munţii, Dunărea, ori Marea Neagră.
„Dunăre de nu aveam, Jiul Dunăre făceam”, ne spune poetul V. Carianopol. Eminescu de nu aveam, munţii noi îi dărâmam şi-un Eminescu făceam.
    166 de ani de la naşterea lui Mihai EminescuSunt destui detractanţi ce vor să-l scoată pe Eminescu din literatura română. Cred că este suficient răul făcut de Maiorescu, împreună cu soţia lui Slavici, la ordinul consulului imperiului Austro-Ungar, atunci când deşi sănătos, Mihai Eminescu a fost închis în casa de nebuni, la vârsta de numai 33 de ani.
Au scris mulţi despre Marele, Inegalabilul, Românul, Mihai Eminescu, eu nu am făcut astăzi decât să reamintesc românilor că acum 166 de ani se năştea Omul Nepereche.

marți, 13 ianuarie 2015

Vă mulţumesc pentru...

    Astăzi este ziua mulţumirii, a cuvântului „mulţumesc”. Am stat şi m-am gândit, cui să mulţumesc? Răspunsul nu a fost simplu, puteam mulţumi părinţilor, profesorilor, şefilor, medicilor, mi s-a părut a nu fi cel mai înălţător mulţumesc pe care îl puteam spune.
Aşa că m-am hotărât să adresez cel mai „călduros mulţumesc” factorilor de decizie din politica românească din ultimii 25 de ani.
Mai înainte de asta vreau să mulţumesc oamenilor muncii de până în '89 pentru că, au construit fabrici, uzine, combinate siderurgice, ferme zootehnice, blocuri pentru locuit, au plătit datoria externă a României şi au făcut acumulări de capital în BNR. Toate acestea au fost făcute cu multe constrângeri şi suferinţe.
   Astăzi vreau să mulţumesc celor care au preluat puterea în dec. '89 şi au pus bazele democraţiei şi capitalismului, a libertăţii de exprimare. Datorită lor îl pot înjura acum pe, Iliescu, Constantinescu şi cu mult patos pe Băsescu. Lucru care nu ar fi fost posibil înainte de revoluţie.
Dealtfel cred că ăsta este singurul câştig, dreptul la opinie.
Acum, mulţumesc din inimă partidelor politice ce s-au perindat la guvernare din '90 şi până astăzi pentru că datorită lor :
--numai avem industrie
--numai avem păduri
--numai avem ferme agricole
--numai avem complexe zootehnice
--numai avem sisteme de irigaţii
--numai avem transporturi rentabile pe CFR călători
--numai avem transporturi feroviare de marfă rentabile
--numai avem transporturi aeriene pe profit
--numai avem flotă comercială de transport
--numai avem flotă de pescuit
Le mulţumesc aceloraşi partide pentru că au făcut posibil ca România să devină dintr-o ţară producătoare de bunuri, o Ţară consumatoare. Vă mulţumesc că aţi distrus mastodonţii industriali, dar aţi adus investitori să ne delecteze cu Mall-uri. Vă mulţumesc că aţi reuşit să cheltuiţi cei peste 2,5 miliarde de dolari aflaţi în BNR la data de 22 dec. '89, plus datoriile pe care le-aţi recuperat de la diverşi debitori. Cea mai mare mulţumire a mea vine, pentru faptul că aţi reuşit să îndatoraţi România cu 100 de miliarde de euro, numai pentru a vă îmbogăţi voi şi clientela voastră. Mă bucur că vă merge bine, aveţi grijă de sănătate, cum se ajunge la Mititica cum apar bolile.
--În condiţiile în care suntem atăt de datori, iar de produs nu producem nimic, înseamnă că noi trăim pe datorie. Nu degeaba spunea coana Merkel de ţările care intră în faliment, să fie declarate colonii.
--Vă mulţumesc pentru înrobirea Ţării şi pentru faptul că nu, numai copiii mei vor avea de plătit datorii externe, ci şi copiii, copiiilor lor, în veacul vecilor.
   Parafrazându-l pe Ştefan cel Mare din piesa „Apus de Soare”, de B.Şt.Delavrancea pot spune că : România nu este a mea, nu este a voastra, nici a urmaşilor noştri, ci a creditorilor, noştri, în veacul vecilor.
   Domnilor politicieni, citiţi vă urăsc, în loc de mulţumesc, pentru tot răul făcut şi amintit în acest articol. Sper că va veni o zi când voi putea spune: îţi mulţumesc Doamne că ai băgat toţi aceşti hoţi la puşcărie! Să aveţi un sejur plăcut în primitoarele noastre penitenciare.

luni, 12 ianuarie 2015

Mazilirea lui Daniel C

    De dincolo de gratii, Voiculescu a arătat spre Daniel Constantin şi a făcut gestul mazilirii. Toţi ciorbagii şi başbuzucii din subordinea Voiculescului au sărit pe şeful conservatorilor, în cel mai scurt timp va fi organizat un congres al PC în care se va discuta alegerea unei noi conduceri. Soarta bietului Daniel a fost decisă, urmează numai formalitatea debarcării. Personal, nu m-a impresionat prin nimic acest individ, în afara unei feţe şi unei priviri de tocilar care ştie să spună „sărut mâna” cu tot respectul, restul e sluj. Cât timp a fost un executant docil al ordinelor primite, a fost în regulă, în momentul în care a ieşit din rând, va fi ejectat.
   Nu mă interesează cine este în spatele acestui partid de buzunar, pitit după trustul Intact, m-a deranjat modul în care au acţionat toţi spahii trustului ,la semnalul lui Voiculescu.
Am înţeles şi mi s-a părut de bun simţ să-şi apere patronul în clipa în care a fost condamnat, într-un proces mai mult decât discutabil. Nu muşti mâna celui ce te hrăneşte, vor spune unii că ei aduc mai mulţi bani în trust decât primesc, sunt deacord cu ei, aşa este, dar să nu uităm că un salariat îşi riscă numai postul lui în caz de faliment, patronul îşi riscă banii investiţi. De unde sunt banii, nu este treaba mea, pot face supoziţii, mă pot alinia corului care spune că Voiculescu a furat banii securităţii, tot ce se poate, dar pentru asta trebuie să existe o hotărâre judecătorească. În acest moment avem o condamnare pentru o cu totul altă speţă, aştept momentul când se va spune că patronul Intact a devalizat conturile securităţii, ori din contră, este curat.
Ataşamentul faţă de patron, este la fel cu ataşamentul faţă de cineva din familie.
    Partidul Conservator este o entitate separată de trustul Intact, îmi place să cred, cu o conducere separată, cu organe de conducere de sine stătătoare, gata să sancţioneze abaterile, or incapacitatea de a conduce, a unui lider.
Prin urmare, dacă Daniel Constantin nu a condus partidul conform sarcinilor trasate de Congresul lui, poate fi tras la răspundere, chiar schimbat din funcţie prin alegeri democratice în cadrul partidului. Impunerea din exteriorul partidului a ordinelor de schimbare a liderului pentru motive ce ţin de activităţi exterioare partidului, sunt otrăvitoare pentru bunul mers al formaţiunii.
De acum lider al PC, neconfirmat încă, este C. Popescu-Piedone, pare OK, este activ, a slăbit, dacă mai continuă cu slăbitul în ritmul ăsta va trebui să-şi schimbe numele din Piedone în Charlot.
Este clar că PC este condus în continuare de Voiculescu, e treaba lor, măcar să nu mai fie pe faţă, e dictatorial. Dacă tot conduce să-şi asume acest lucru. D-le Voiculescu s-ar putea să faci mult rău partidului , încercând să faci bine.

Eu sunt şocat, Alina Bica

      Alina Bica, fosta şefă a DIICOT, declară prin avocata ei că, este în stare de şoc.
În stare de şoc sunt eu şi ceilalţi cetăţeni plătitori de taxe şi impozite când auzim că şefa celor ce trebuie să ancheteze fenomenul mafiot din România, este ea însăşi o potenţială mafiotă, nu spun că este categoric, pentru că nu există o condamnare definitivă. Încerc să o înţeleg pe biata Alinuţa, se vede singură şi părăsită, ea care era nedespărţită de Nuţy Udrea, dintr-o dată realizează prăpastia dintre ele. Singură, în celula arestului, într-un semiîntuneric obositor, Alina se gândeşte la modul în care a fost trădată de toată lumea.     Cum domle, ea, Alina Bica, fostă viceministru la justiţie, şefa DIICOT, ea care avea mafioţii la degetul mic, ea care dirija paşii atâtor procurorii din subordine, să fie lucrată ca un găinar de rând? Unde sunt toţii cei care sărutau urmele pe unde călca ea? Unde sunt adulatori ei? Unde sunt cei care toată ziua îi cântau osanale? În primul rând, unde este Nuţy, ce face de nu dă nici un semn de viaţă? Am auzit că a ajuns să se delimiteze de mine, nu recunoaşte că am fost ca două surori. Nu recunoaşte nici Cocoş milioanele ce le primea. Toţi sunt curaţi, numai eu sunt mafiotă. Staţi voi aşa ,că vă pun eu la locul vostru pe toţi. Voi merge la „Mititica” cu voi de gât, să nu credeţi că uni fac schopping la Paris şi proştii stau la închisoare. Nu, vom sta cu toţii aici şi ne vom scrie memoriile, aşa e corect. Împreună la bine şi la rău. Las-o pe Laura, crede că va fi tot timpul pe cai mari? Va veni ziua în care va plăti şi ea, ştiu eu ce ştiu.
Din punctul ăsta de vedere Alina Bica are dreptate să fie şocată, dar eu, eu cum trebuie să fiu? Şocat, este răspunsul, când văd în fruntea mafioţilor, pe însăşi şefa organelor abilitate să aresteze aceşti mafioţi, sunt şocat, debusolat, deprimat, oripilat faţă de cele ce se întâmplă.
   Cum să nu fiu şocat, eu, cetăţeanul, care aştept de la instituţiile statului ca, averea noastră ca stat şi a mea ca cetăţean, să fie apărate de eventuali infractori şi descoper că, tocmai ce puşi să păzească averile noastre de eventualii hoţi, sunt hoţii.
Aproape zilnic sunt arestaţi, procurori, judecători, avocaţi, poliţişti, politicieni, adică tocmai aceia care fac legile şi cei care trebuie să le pună în aplicare. Halal să ne fie nenico! Cum dracu să dăm înainte când legile sunt păzite de lupi şi făcute de hiene. Cu asemenea specimene nu vom reuşi să ducem România pe drumul cel bun. Cu asemenea oameni Ţara noastră va trăi tot din datorii, vom falimenta ca ţară, spre bucuria lui Merkel care abia aşteaptă să ne transforme în ghetou german.
   Speranţa mea este mică în ce priveşte viitorul acestei Ţări şi din cauza faptului că, infractorii sunt tineri, speranţa noastră se spulberă odată cu lipsirea lor de libertate. Până prin 2000, infractorii erau relativ în vârstă, speram ca la schimbul de generaţii să avem tineri integrii, şcoliţi în vest, iar la revenirea în ţară să aducă obiceiurile sănătoase de acolo. Au venit de la înaltele şcoli frecventate, dar repede au prins năravurile proaste găsite la noi. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt toţi aşa, avem şi tineri de ispravă, necontaminaţi, ar fi bine să îi vaccinăm, pentru a nu se nărăvi în rele.

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Butoiul cu pulbere

     În timpul războiului rece, cu precădere, dar şi după, marile puterii ale lumii, mă refer aici la SUA şi URSS, mai apoi Rusia, au înarmat şi susţinut diferite părţi ale unei zone de conflict. După intervenţia sovieticilor în Afganistan, americanii au luat în taberele lor de antrenament mujahedini din Afganistan, pentru a fi antrenaţi în lupte de gherilă. Odată deveniţi luptători de elită erau retrimişi în ţara lor pentru a lupta împotriva sovieticilor. Printre cei antrenaţi a fost şi Osama bin Laden. După alungarea sovieticilor, mujahedinii s-au instalat la putere în Afganistan, instaurând un guvern islamic. Drepturile civile ale cetăţenilor au fost restrânse, mai ales femeile au avut de suferit, legile instituite de mujahedini pentru femei erau la fel cu cele din evul mediu, atunci când femeia nu avea nici un drept. Pentru cea mai mică greşeală ea putând fiind omorâtă, după o judecată sumară.
Evenimentele tragice din 11 septembrie 2001, atunci când au fost omorâţi câteva mii de oameni, induce în populaţia globului o anumită stare de nesiguranţă. Teroriştii loviseră în inima planetei, în Ţara considerată cea mai apărată, cea mai dezvoltată şi cea mai democrată.
Din acest moment Preşedintele SUA, George W. Bush junior, declară război total teroriştilor şi terorismului în general, numai că lucrurile nu erau aşa de simple, exista terorism, existau terorişti, nu exista ţara teroristă.
Dintr-o dată, Osama bin Laden, vechiul prieten american devine teroristul numărul unu.
    Se aduc învinuiri Irakului că ar deţine arme chimice, Sadam nu recunoaşte şi Irakul este atacat. Se formează o cruciadă având SUA ca portdrapel, se uneşte cu Marea Britanie ca principal aliat, apoi multe alte state satelite care gravitează în jurul lor. Irakul este ocupat, Sadam executat, se formează un guvern irakian, democrat. Numai că Irakul a fost ca un muşuroi de furnici în conservare, odată umblat în el, furnicile au pornit în toate părţile semănând teroarea.
Nimic din ce se aşteptau americanii, dacă se aşteptau la ceva bun, nu a mers, curând ţara a fost cuprinsă de război civil, luptele religioase dintre suniţi şi şiiţi au reînceput după o mocnire de zeci de ani. În locul democraţiei visate de americani, a apărut anarhia. La graniţa dintre Irak şi Siria ia fiinţă un nou stat,Statul Islamic. Nu vreau să iau apărarea unui dictator, dar Sadam Huseim înţelesese că numai prin constrângere şi printr-o conducere laică a Ţării poate ţine din scurt pe şiiţi şi suniţi.Prin plecarea americanilor din Irak, populaţia civilă a rămas la discreţia răfuielilor dintre taberele rivale. În loc să aducă democraţie şi pace, a adus anarhie şi război civil.
Cred că a fost un risc asumat al americanilor, ei dorind de fapt puţurile cu petrol al irakienilor. Prin participarea noastră la războiul din Irak, singurul „avantaj” a fost pierderea celor aproape 2,5 miliarde de dolari, datorii ale Irakului Ţării noastre.
Un alt război fără rezultat concret, a fost războiul din Afganistan, aici americani împreună cu aliaţii lor au fost nevoiţi să lupte împotriva celor pe care ei înşişi îi pregătiseră. Un război de uzură, în care şi-au pierdut viaţa mii de oameni, un război în care şi noi România am dat un tribut nemeritat de sânge omenesc. Războiul s-a terminat ,dar scopul lui nu a fost atins.
Încet, încet, am reuşit să radicalizăm o parte a celor de religie musulmană. Noi cei din Europa şi America de Nord, ne considerăm superiori celorlalte rase. Albi sunt buricul pământului, celelalte culori lăsate de, Alah, Yahve, Buda, etc. sunt inferioare şi ca atare trebuie să fie slugile albilor.
SUA, ţară care este considerată a avea cea mai veche democraţie din lume, au ţinut negrii în ghetouri până după 1964.
     În Orientul Mijlociu există un focar iminent al unui război ce poate deveni planetar şi considerat ultimul. Siria, este în fierbere de câţiva ani, Irakul este teatrul unui război civil, Statul Islamic nou apărut este o bombă cu ceas, Palestina este transformată în ghetou, Iranul este stabil, dar fierbe la foc mic. Din când, în când, micuţul, dar năbădâiosul stat Israel, mai pune câte un lemn sub cazanul Iranului, ori mai face volte prin Palestina şi Liban.
Israelul oricând poate aprinde o vâlvătaie în Orientul Mijlociu, oricând poate declanşa ultima conflagraţie mondială, pentru că nu este cineva naiv să creadă că poate avea un alt sfârşit un război mondial, decât distrugerea Pământului. Curajul Israelului vine numai din susţinerea necondiţionată a SUA. Sunt convins că americanii ar vrea să mai taie din macaroană evreiască, numai că e prea târziu, sunt prea datori şi cu nevoie continuă de bani, singurii care pot să le satisfacă nevoile financiare sunt evreii, dar pentru asta trebuie să plătească un preţ. Iar preţul american este acela de a lăsa Israelul să zburde cum vrea în Orientul Mijlociu, că noi toţi locuitorii acestui Pământ vom plăti acest preţ, este altă discuţie.
Religia creştină, preceptele moralei şi democraţia ne învaţă să fim toleranţi şi să respectăm pe cel de lângă noi indiferent de religie, culoare, sex, orientare sexuală, ori orientare politică. Numai că acestea sunt la nivel declarativ, la nivel de punere în practică există carenţe.
Cred că în urma ultimelor atentate din Franţa, trebuie să redefinim libertatea, libertatea de expresie, libertatea religioasă etc. Condamn cu toată fermitatea crimele odioase comise de nişte descreieraţi în numele unei religii, care de fapt cheamă la toleranţă, am numit religia islamică. Grav mi se pare şi faptul de a lua în derâdere simbolurile religioase ale popoarelor. Una este să caricaturizezi un om care este intr-o funcţie a unui cult religios, fie el şi Papă şi cu totul altceva este să faci caricatura lui Iisus Hristos. Se vor scrie multe despre acest ultim masacru şi despre cei care l-au comis, dar mai ales vor fi luate măsuri de supraveghere a populaţie fără precedent, se va merge departe cu implementarea legilor tip Big Brother, nu vom mai fi nesupravegheaţi nici măcar în cabina toaletei. Se spun multe despre dedesubturile acestor atentate teroriste, încă nu avem clarificări, dar trebuie privite cu reţinere. Dau un exemplu, Germania pentru a ataca legitim Polonia, a îmbrăcat nişte deţinuţi în uniforma armatei poloneze, iar pe alţii în uniforma armatei germane, adevăraţi soldaţi germani i-a împuşcat pe toţi. Conducătorii Germaniei au făcut o conferinţă de presă cu toţi ziariştii acreditaţi la Berlin şi au explicat că au fost atacaţi de Polonia.
Sper ca acum lucrurile să stea altfel. Numai Dumnezeu din Cer ştie adevărul, suntem în mâna Lui pentru mântuire. De trimis la El, ne vor trimite alţii.

Întâlnirea dintre Preşedintele Iohannis şi Premierul Victor Ponta

   Ponta, urcă scările din marea sală a Palatului Cotroceni, grăbit să ajungă la întâlnirea cu Preşedintele. Secretara îl întâmpină zâmbitoare pe oaspetele Palatului, acesta o întreabă din ochi : cum e?, ea îi facu semn că totul este ok. Premierul intră în biroul Preşedintelui, îl salută cu o înclinare uşoară a capului, acesta îi răspunse la fel şi cu mâna îi facu semn să ia loc. Aşezat pe fotoliu, în faţa biroului mare din lemn masiv scluptat, Ponta aşteaptă să fie întrebat ce anume dorea să afle şeful de la el, cum liniştea se prelungea şi devenea tot mai apăsătoare, după o tuse pentru a-l face atent pe Iohannis şi aş drege vocea, Premierul a început discuţia :
--Domnule Preşedinte stabilisem ca astăzi să discutăm despre bugetul armatei, păstrăm agenda, ori doriţi să analizăm altă problemă?
--Mmmhî, se auzi un fel de mormăit din partea cealaltă a biroului.
--Să înţeleg că rămânem la prima problemă?, încearcă Ponta să se dumirească.
--Îhî, confirmă şeful.
--Am venit cu toate datele, vreţi să vi le prezint în general, să le sintetizez, ori să le prezint analitic?, îl întreabă cu respect Primul Ministru?
Preşedintele se uită pe nişte notiţe, le întoarse pe ambele feţe, apoi deschise un sertar, caută prin hârtiile de acolo, deveni din ce, în ce, mai nervos, apasă butonul soneriei, secretara intră grăbită şi nedumerită :
--M-aţi chemat? întreabă fata sfielnic.
--Hârtiile, ceru impetuos şeful.
--Vi le-am adus, spuse fata apropiindu-se de birou, apoi cu mâinile delicate prinse mapa roşie ce se afla sub alte dosare, cu un gest de respect o întinse Preşedintelui
--Poftiţi, aici găsiţi tot ce aveţi nevoie, e scris de consilierul pe probleme militare.
Dintr-o dată faţa şefului se lumină, apoi se instală comod în fotoliu, cu un gest din cap abia perceptibil îl îndemnă pe Ponta să-şi continuie prezentările. În timp ce Premierul îi prezenta datele , Iohannis urmărea cu degetul pe foaia scrisă din faţa lui, la un moment dat îl opri pe vorbitor şi-l întreabă scurt:
--Cât pentru aviaţie?
Ponta îl priveşte lung şi gânditor, observă că Preşedintele nu a ascultat ce i-a prezentat, ori consilierul nu îi scrisese în ordinea în care urma să prezinte el  raportul. Debusolat, Ponta se uită la omul din faţa lui, acesta ,cufundat în citirea replicilor ce trebuiau date Primului Ministru, nu citi nedumerirea de pe faţa lui Ponta. Masiv, blond, cu prestanţă, din spatele biroului său, nu realizează situaţia stânjenitoare în care se aflau amândoi. Premierul vorbea de mere, iar Preşedintele îi spunea de pere.
--D-le Preşedinte, nu credeţi că ar fi mai util ca următoarea noastră întâlnire să fie în prezenţa consilierilor, aşa am putea obţine date şi lămuriri în timp real, zise Premierul
După ce se uită pe hârtiile de pe biroul  lui, negăsind nici un răspuns în notiţe, spuse simplu în timp ce se ridica :
--Îhâmm, apoi întinse mâna Premierului semn că audienţa a luat sfârşit. După plecarea lui Ponta, Preşedintele s-a prăbuşit în fotoliu, obosit de toată această discuţie.
  Purtătoarea de cuvânt a intrat în biroul prezidenţial, cu un zâmbet plăcut în colţul gurii, îl întrebă pe Preşedinte :
-- Ce declarăm presei în legătură cu întâlnirea avută?
--?
--Mă gândeam să spunem că întâlnirea a avut loc pentru un schimb de păreri în legătură cu agenda de lucru a guvernului pe această săptămână, sunteţi deacord, mai vreţi să adăugaţi ceva?
--Mmm, nu.
Să mai spunem că nu avem linişte din partea Cotroceniului.


vineri, 9 ianuarie 2015

Spiritul de gaşcă, ideologie de partid

      Îmi place scena politică a României, avem fel de fel de partide axate pe diferite ideologii, doctrine şi culori politice. Culoarele politice sunt precum arterele de circulaţie, centru, centru- stânga, dreapta, centru dreapta, extremă stângă, extremă dreaptă. Mai pot fi şi de sens giratoriu, ori ţuţ. Tot partidele au fel de fel de culori şi imnuri ce pot atrage atenţia celor interesaţi de soarta lor.
Totuşi, un lucru foarte important nu am văzut la aceste partide, ce le deosebesc? În afara dorinţei de a se înfrupta din banul public, care sunt ideologiile lor?
Aş dori ca partidele să-şi facă publice ideologiile după care se conduc, doctrinele care stau la baza înfiinţări lor şi modul cum văd punerea acestora în practică.
    În societatea noastră se vorbeşte despre stânga , despre dreapta, centru ş.a.m.d. în mod abstract, fără a se veni cu o filozofie de lucru. Vine câte un politician pe la TV şi ne anunţă că măsura cutare luată de guvern a fost de stânga, iar cealaltă a fost de dreapta, emisiunea respectivă nefiind interactivă, nu-l pot pune să jure că el spune adevărul.
În campaniile electorale toate partidele spun că măresc pensiile, alocaţiile pentru copii şi salariu minim pe economie, astea sunt măsuri de dreapta, ori de stânga? Primul lucru pe care trebuie să-l facă un partid în timpul unei campanii electorale şi nu, numai, ar fi să-şi publice pe lângă platforma electorală şi ideologia partidului respectiv, în funcţie de partea pe care o ocupă pe eşichierul politic.
Noţiunile acestea abstracte de dreapta, stânga, sunt goale de conţinut, nu spun nimic. Aş vrea să văd un politician spunând ca pe Tatăl Nostru care este ideologia partidului său, care este doctrina partidului din care provine.
    Ideologia unui curent, a unui partid, presupune să o cunoşti şi să aderi la ea, să crezi cu toată fiinţa în acea doctrină, pentru că numai astfel vei fi determinat să pui în practică învăţăturile ei.
Nu cred în politicienii care astăzi sunt de stânga şi mâine sunt de dreapta, aceştia mai repede cred că sunt de sens giratoriu, pentru că oricând pot reveni de unde au plecat. Mai sunt unii care pleacă dintr-un partid şi aşteaptă să vadă ce oportunităţi se ivesc, acesta cred că este de ţuţ, urmând să cadă pe partea celui care dă mai mult.
    Au fost chiar partide care peste noapte şi-au schimbat doctrina.
În aceste condiţii mă întreb : sunt aceşti politicieni gata de jertfă pentru ideologia lor, pentru crezul lor? Răspunsul nu poate fi decât unul : nu cunosc astfel de sacrificii, singura doctrină valabilă pentru ei este Banul.
Vom avea politicieni adevăraţi când, vor fi gata de sacrificiu pentru aş pune în practică ideile, concepţiile filozofice şi morale, în slujba cetăţeanului.
    Îdeea de Ţară va trebui să fie mai presus de ideea de avere personală, când politicienii vor îmbrăţişa acest deziderat, atunci România va merge pe drumul cel bun. Până atunci, românii vor avea numai frimiturile de la masa celor care fură.

joi, 8 ianuarie 2015

România normală

     Întrebat fiind cât timp va fi pace între el şi Preşedintele Iohannis, Premierul Ponta a răspuns fără ezitare, cât voi fi Prim Ministru. Are mare dreptate când face această afirmaţie, Iohannis şi liberalii sunt precum vulturii hoitari care se rotesc pe cer aşteptând ca animalul agonizant să-şi dea sufletul. Opoziţia simte că în PSD sunt frământări mari, speră să rupă aşchii mari din alianţa de la guvernare, numai că UNPR, PLR şi PC ştiu că dacă pleacă din alianţa cu social-democraţii va fi greu să mai prindă un post de ministru într-un guvern liberal. Liberalii ajunşi la putere, nu vor dori să împartă prada cu cei care îi vor fi ajutat să urce treptele Palatului Victoria.
    Izgoniţii din PSD, mă refer la Mircea Geoană, Vanghelie şi Ghiţă, trâmbiţează formarea unor partide, Geoană unul, Ghiţă altul, partide cu orientare de centru stânga. Acest mesaj îi face pe liberali să fie optimişti, numai că, acestea sunt himere, este greu să mai apară un partid de stânga care să se impună pe scena politică. Întâi trebuie să dispară PSD, numai că va fi greu să-i tai toate capetele acestui balaur. Să nu uităm că din PDSR a plecat Meleşcanul cu o bună parte din social-democraţi ,a format un partid, apoi Oprea a plecat cu o altă parte şi a format UNPR, dar PSD a rămas neclintit undeva la 35-36%. Congresul din martie va întări partidul, este posibil să plece câţiva golănaşi, dar cei rămaşi vor pune umărul la consolidarea lui, mai ales dacă vor modifica statutul ,în sensul în care vor fi suspendaţi automat din partid toţi cei care sunt sub urmărire penală. Este nevoie ca acest partid să dea un semnal clar de reformare, numai aşa îşi poate dezlipi eticheta de partid corupt. Probabil că Victor Ponta va rămâne în continuare lider al acestiu partid, aşa va fi posibilă menţinerea alianţei actuale. Alegerea altui lider va duce la ruperea alianţei şi venirea liberalilor la guvernare.
Ăsta de fapt este motivul curtării de către Iohannis a lui Victor Ponta. Preşedintele aşteaptă ca lui Ponta să-i rupă gâtul ai lui, apoi să acţioneze în consecinţă. Nu este nici greu, nici imposibil.
Să ne amintim de alegerile din 2005 din PSD, când în locul lui Ion Iliescu a fost ales M. Geoană, apoi în 2010, când a apărut de nicăieri Ponta în detrimentul lui Geoană. Şi acum este posibilă o răsturnare de situaţie.
    Moţiunea de cenzură anunţată de PNL a fi depusă la sfârşitul lunii februarie se înscrie în acest joc al mişcărilor din PSD. Sigur că, aliaţii dacă simt că pică Ponta, vor fugii precum şobolanii când se scufundă corabia, vor veni în braţele celor ce vor accede la putere.
Poate că toată analiza mea în cel priveşte pe Iohannis, dar numai pe el, să fie greşită, iar acesta să fie un om bine intenţionat, cu mare grijă pentru binele Ţării.
     Este posibil să fim suspecţi pe normalitate, după 10 ani de certuri şi contre, nu, numai politice, faptul că doi oameni, care nu provin din aceleaşi tabere politice, îşi strâng mâna şi îşi dau „bună ziua” în interesul României, este de bun augur. Este timpul ca România să intre în normalitate.

Pocăiţi-vă, vine Nuland !

      O ştire de ultimă oră mi-a atras atenţia, Preşedintele României va avea o întâlnire fulger cu Subsecretarul de Stat american, Victoria Nuland. De ce trebuie să se întâlnească Preşedintele unei ţări cu un subsecretar de stat, fie el şi american? Nu, numai că se încalcă protocolul, în asemenea situaţie consider că SUA, ne consideră fie o anexă, fie un stat de rang inferior.
Tam-tam-ul în jurul vizitei acestei doamne, este destul de mare, ce mesaj poartă, pe cine va trage de urechi, ce sarcini are să ne dea? Toţi liderii ţării încremenesc la gândul vizitei unui subsecretar de stat, fie el şi american. Întâlniriile d-ne Nuland trebuiau să fie la Ministerul de Externe, cu un subsecretar de stat român care se ocupa de relaţiile cu SUA, apoi în semn de politeţe primită în audienţă de Ministrul de Externe.
Mi se pare umilă poziţionarea Preşedintelui României în raport cu trimisul american.
    Observ că un stat ca Ungaria, membru NATO şi UE va fi vizitat de Preşedintele Putin, după care ,precis va urma un mare lider, fie european, fie american, pentru a contracara vizita liderului rus. Asta se întâmplă când şti să faci politică de pe picior de egalitate cu mai marii lumii, nu politica ascunsului după fusta lui Merkel.
    Sunt curios când vom trece la grupa mare, văd că încă avem nevoie de pamperşi, facem pe noi la fiecare strănut al îmbuibaţilor de peste gârlă. Să-i lăsăm încolo de americani, dacă ei strănută, ei să ia pastile de răceală, noi să ne vedem de problemele noastre care, nu sunt puţine.
Trebuie să învăţăm să ne autoguvernăm fără teama de ce va spune UE şi SUA, sigur dacă am hotărât să aderăm la NATO şi să ne integrăm în UE, trebuie să ţinem cont de ele, dar nu până la îngenunchere. Să luăm exemplu chiar de la felul în care statele puternice îşi fac politica, fie de stat, fie cea economică şi să acţionăm în consecinţă. Să nu urmăm exemplul biblic :”să faci ce spune popa, nu ce face popa”, ba să ne uităm cu atenţie la politica acestor popi şi să luăm exemplul lor. Germania poate face schimburi comerciale cu orice ţară din lumea asta, noi trebuie să ne axăm pe ţările membre UE. Acum nu-i vorbă, că mare lucru nu mai are România de exportat, au trimişii marilor puteri în România, ei fac exporturi, ei sunt proprietarii industriei româneşti. România pentru a se dezvolta trebuie să caute noi pieţe colaborare, de schimburi comerciale, de investiţii, altfel UE ne lasă la coada uniunii, pentru că asta a fost politica dusă de ei. Unităţile industriale le-au cumpărat pe nimic, în colaborare cu trădătorii politicieni din ultimii 25 de ani. Acum urmează să ne cumpere pământul arabil şi viticol, cel forestier aproape l-au rezolvat, iar în aceste condiţii ne întrebăm dacă România este stat independent?
    Independent era pe vremea lui Ceauşescu, când era primit de şefii marilor puteri cu covorul roşu exp.: Nixon, Ford, du Gaulle, Elisabeta a II-a şi exemplele pot continua.
Mă întreb dacă se merită să mergem la vot, dacă după votul din 16 noiembrie, mai poate fi ceva sigur. Nu contest a nu fi fost un vot corect, contest modul în care a fost manipulată opinia publică, sau poate nu, rămân o mulţime de necunoscute.
     Pun o întrebare de bun simţ : dacă subsecretarul român de la externe care se ocupă de relaţiile cu SUA, merge în vizită la Waschington, ar fi primit de Obama? Eu cred că nu.
Unde este reciprocitatea?
     Mă aştept ca d-l Iohannis să atragă atenţia d-nei Subsecretar de Stat, că a fost primită în audienţă pentru simplul motiv că este femeie şi nu pentru funcţia deţinută.
    Vreau să trăiesc eu, copiii, nepoţii şi toţi cei ce vor veni după noi într-o Românie liberă, independentă şi demnă, într-o Românie care să impună respectul altor state, dar pentru asta avem nevoie de adevăraţi bărbaţi de stat şi nu de bandiţi care se înhăitează cu străinii la jumulirea bogăţiilor acestei ţări.

luni, 5 ianuarie 2015

D-l Preşedinte tace întru Domnul

      Încă din campania electorală, Klaus Iohannis, spunea că vrea linişte în ţară, pace şi cât mai puţină gălăgie. După preluarea puterii, pe lângă nişte întâlniri de taină cu primul ministru, miniştrii şi şefii celor secreţi din interior şi afară, a mai decorat un om, a numit un consilier personal, specialist în vita kobe, după care a tăcut. A tăcut atât de mult, încât cei din televiziuni au angajat specialişti în citirea gândurilor şi limbajul trupului. Până la urmă specialiştii şi-au dat demisia, primul a spus că nu a descoperit nici un gând în capul Preşedintelui, iar cel de-al doilea a spus că este atât de rigid încât nu transmite nimic.
Proaspătul nostru locatar de la Cotroceni, a înţeles că numai Domnul îl poate consilia aşa cum trebuie pentru a aduce pacea şi înţelegerea în ţară. Cum în România locuiesc mai multe etnii, având fiecare o anumită confesiune religioasă, cu interpretare fie a Bibliei creştine, fie a Coranului, ori Talmudului, Iohannis a luat o hotărâre înţeleaptă, singura care putea uni. Încă din timpul sărbătorilor de iarnă am fost informaţi că d-l Preşedinte, lăudat să-i fie obiceiul, a participat la slujba de la Biserica Luterană, apoi la Catolici, iar duminică a participat la liturghia oficiată de Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, în Catedrala Ortodoxa din Sibiu. Aici într-o comuniune perfectă cu enoriaşii de rit ortodox, a înţeles care sunt nevoile românilor, care sunt urgenţele lor. Mai mult decât atât ,consilierii Domnului din Cer, cei de partea ortodoxă, îl vor ţine la curent cu dispoziţiile Divinului.
     Mergând pe aceeaşi linie, Preşedintele va merge în urmtoarele zile să asculte slujba într-o Sinagogă, apoi va merge să se roage într-o Geamie, în acest fel, consilierii divini ai lui Yahve şi Alah îi pot îndruma paşii lui Iohannis în funcţie de nevoile enoriaşilor.
În condiţiile în care d-l Preşedinte va avea parte de consilieri divini, cei pământeni pot fi folosiţi pentru lucruri cât se poate de personale, gen, ce alifii să folosească pentru mâini, pentru întreţinerea feţei, ori cum se pregăteşte o friptură de vită kobe. Deasemeni consilierul personal îl poate sfătui să nu dezgroape morţii, îngropaţi destul de adânc, cum ar fi tezaurul dăruit de noi ruşilor, ori de bogăţiile fundaţiei Gojdu, pe care un mare fost ministru de externe l-a lăsat spre folosinţă ungurilor.
      D-l Preşedinte trebuie să fie mulţumit şi de purtătorul său de cuvânt, d-na Tatiana Bran a făcut un inventar al Palatului, după care a făcut un reportaj pe Facebook. D-le Iohannis ştiaţi ceva de asta? Ori nu vă spune nimeni nimic. Vă dau un sfat, gratis, când intraţi în Palat, împiedicaţi-vă în covor, atunci înjuraţi femeia de serviciu că nu a pus bine covorul. Spargeţi paharul cu apă, ori ceaşca cu cafea, chemaţi secretara şi faceţi-i morală că nu ştie să aşeze ceaşca, ori paharul pe tavă. Chemaţi-vă consilierii, apoi daţi-i afară că au venit prea încet, după care chemaţi-vă consilierul personal să vă pregătească o friptură de vită, ştie el de care, între timp, anunţaţi purtătoarea de cuvânt să spună poporului că nu aveţi nimic de comunicat. Toate astea le terminaţi într-o oră, două, apoi liniştiţi-vă, dormiţi, ori mergeţi la slujbă, conform programării vedeţi care rit urmează.
      Domnule Iohannis, dacă dvs. taceţi, ceilalţi nu au ce vorbi, aşa va fi linişte.