duminică, 26 aprilie 2015

Da legalizării concubinajelor heterosexuale, nu concubinajelor gay.

  
    S-a dus tradiţia, fata nu se mai păstrează virgină până la nuntă, nu se mai dansează în curte cu cămaşa miresei pe care rămăsese o pată de culoare, singura pată care arăta o fiinţă neprihănită, sau nepătată. S-a dus rachiul roşu, ce marca cinstea miresei. Acum doi oameni, fată şi băiat majori convieţuiesc ani de zile în ceea ce se numeşte concubinaj. Am auzit discuţii de felul :”trăim împreună de 10 ani, avem doi copii minunaţi, spune femeia, încă nu m-a cerut de soţie”. Cum adică, trăiţi împreună de 10 ani şi nu te-a cerut de soţie? Faptul că speri să-i devii nevastă cu acte în regulă, este o problemă, că timp de 10 ani nu te-a cerut de soţie; altfel până la urmă este posibil ca acel petic de hârtie care se numeşte „Certificat de căsătorie”mai mult să distrugă, decât să coaguleze. Cât timp cuplul nu este legat prin contractul căsătoriei, îşi va păstra o anumită autonomie, dar în acelaşi timp va avea şi mai mult respect pentru partenerul său, convieţuirea fiind din dragoste şi fără constrângeri. Cununia laică ridică problema proprietăţii, soţul va privi soţia ca pe un „bun al său”, asupra căruia are dreptul de proprietate, acelaşi lucru este valabil şi pentru soţie. Certificatul de căsătorie îngrădeşte libertatea de mişcare, fiecare dintre parteneri va încerca să-şi impună punctul de vedere în faţa celuilant, un refuz, ori un boicot al dorinţelor-ordin al celuilant soţ, poate isca certuri interminabile care, de cele mai multe ori se sfârşesc cu hotărârea judecătorului privind desfacerea căsătoriei.
Trăirea în concubinaj are şi părţi rele (nu aduc în discuţie chestiunea religioasă), averea dobândită împreună este greu de dovedit, în cazul decesului unuia din parteneri, celălalt nu îl poate moşteni şi multe alte neplăceri. De aceea consider că legalizarea concubinajului pentru persoanele de sex opus care formează asemenea cupluri este binevenită.
    În ce priveşte problema legalizări concubinajelor gay, nu cred că România la acestă oră este pregătită pentru asemenea chestiune. Într-o Ţară ca a noastră, în care sărăcia populaţiei este atât de mare, problemele de acest tip, nu numai că nu -şi găsesc susţinere, dar riscă să fie şi mai mult blamate.
O asemenea temă delicată necesită timp pentru a fi impusă, trebuie întâi rezolvate problemele sociale ale Ţării, problemele de politică internă, apoi făcuţi paşi mărunţi în această direcţie. Cuplurile gay, pot fi condamnate (personal nu le condamn, nu le aprob), pot fi recunoscute legal, dar populaţia, mai ales cea rurală, dar şi urbană, vor condamna cu tărie asemenea cupluri ieşite la lumină. În Ţării cu o veche şi solidă democraţie şi libertate de expresie şi de comportament, părinţii, rudele şi cunoştinţele se cutremură la recunoaşterea unuia din mijlocul lor că este gay.
    Nu cred că este benefic pentru această minoritate, să se facă o publicitate agresivă în sprijinul lor, rezultatul ar putea fi unul contrar aşteptărilor, adică de condamnat, în loc de aprobare a comportamentului lor deviant.
Nu va dura mult, în cazul legalizării acestor concubinaje de gay şi vor dori să înfiieze copii.
Am mai scris pe această temă, nu cred că ar fi bine, pentru sănătatea morală a copilului. Nu pun la îndoială capacitatea acestor cupluri de a încerca să crească frumos copiii adoptaţi, dar însăşi convieţuirea părinţilor poate fi un exemplu negativ asupra educaţiei minorilor. Un copil crescut de două mame, ori doi taţi, ce poate înţelege viitorul adult din asta? Se poate crede că aşa este normal, iar cuplurile heterosexuale, să fie anormale în înţelegerea acestor copii. O altă problemă o vor avea la şcoală, se ştie cât de răi pot fi copiii, aici ar putea fi marginalizaţi, izolaţi, atacaţi. Pot suferi traume psihice aceşti copii, avem dreptul să-i expunem, numai de dragul de a fi în trend cu alte state? A analizat d-l Remus Cernea toate aceste probleme şi altele care derivă de aici?
Cred că, legalizarea concubinajului între peroane gay, le poate pricinui mai multe probleme, decât dacă ar rămâne cum sunt acum, într-o semirecunoaştere. România, o spun cu toată răspunderea, ca unul ce am trăit şi trăiesc în mijlocul cetăţenilor patriei noastre, nu este pregătită să recunoască aceste cupluri.
Nu condamn cuplurile gay, numai că, deocamdată societatea românească nu e pregătită pentru asemenea recunoaşteri.
    Apreciez ca fiind bună legea privind legalizarea concubinajelor heterosexuale. Cununia religioasă este o chestiune opţională, ea nu poate fi impusă de nimeni. Credinţa, o ai, ori nu o ai, a face ceva numai pentru faptul că aşa se cere, ori aşa intri în rândul lumii, nu cred că este benefic.
     Să facem din România o Ţară normală, deja politic, comportamentul este anormal.
Mulţumesc pentru poză : semneletimpului.ro

Un comentariu:

  1. Cred că, legalizarea concubinajului între peroane gay, le poate pricinui mai multe probleme, decât dacă ar rămâne cum sunt acum, într-o semirecunoaştere

    RăspundețiȘtergere

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...