Totalul afișărilor de pagină

vineri, 2 ianuarie 2015

Un tezaur ce nu trebuia pierdut

     Când am fost elev am învăţat despre tezaurul de la Pietroasele, „Cloşca cu puii de aur”, ce tocmai ne fusese returnat din URSS prin „bunăvoinţa” conducerii „înţelepte” a lui N.S.Hruşciov, liderul sovietic din 1956. Aşa am aflat despre tezaurul românesc aflat la Moscova, trimis de noi nu furat de ei. M-am întrebat dacă era absolut necesar ca tezaurul să fie scos din ţară, de fiecare dată răspunsul pe care mi l-am dat a fost nu, tezaurul trebuia să rămână în ţară.
     Nu cred că spionii români şi ambasadorul nostru de la Moscova nu ştiau despre frământările din Rusia ţaristă, despre criza economică provocată de războiul mondial, mai ales că primul transport format din 17 vagoane tezaur, nu voi enumera toate categoriile de articole conţinute, a plecat din România în decembrie 1916, cu 2 luni înainte de izbucnirea revoltei sociale ce va duce în martie 1917 la căderea ţarului Rusiei şi formarea unui guvern provizoriu. Revolta socială, cunoscută mai târziu sub numele de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, a apărut pe fondul crizei economice în care se afla Rusia în timpul Primului Război Mondial precum şi a provocărilor agenţilor germani. Precizez că Guvernatorul BNR din acea vreme Ioan G. Bibicescu s-a opus trimiterii tezaurului în Rusia. Dacă pentru primul transport accept ideea că guvernul României nu era informat despre ce se întâmplă în Rusia, pentru cel de al doilea transport, chiar numai există scuze. Al doilea transport format din 24 de vagoane pline cu tezaur a plecat din Ţară în data de 23 iulie 1917, în plină revoltă populară, când instituţiile statului rus erau dizolvate, asta este o greşeală de neiertat. Riscul asumat de guvern împreună cu regele este imputabil, cum să încredinţezi un tezaur de asemenea valoare unor derbedei revoltaţi, care îşi împuscau liderii într-o frenezie.
Ţara noastră are munţi cu destule peşteri cu cărări necunoscute, cu posibilităţi uriaşe de a depozita de 5 ori mai mult decât ce am trimis noi în Rusia. De ce nu s-a luat nu numai în calcul, dar să fie pus în practică această posibilitate, putea fi mai puţin riscantă decât încredinţarea averii Ţării unor aventurieri?
Conform datelor existente, mă refer la tezaurul trimis la ruşi, România la acea oră era o Ţară destul de bogată, atunci de ce nu s-a pregătit de război?
     Primul război mondial a început în 1914, România a rămas neutră, Carol I ca etnic german ar fi vrut să intre în război de partea Germaniei, dar pentru că o mare parte dintre politicienii români, printre car şi marele Tache Ionescu s-a opus, am rămas o Ţară neutră. Doi ani a avut la dispoziţie România pentru a instrui armata şi a se înarma, nu a făcut acest lucru. Deşi doi ani nu am participat la confruntarea sângeroasă de pe front, în 1916 când am intrat în război s-a dovedit că aveam o armată slab pregătită şi prost înarmată. Important este faptul că începând cu 22 iulie 1917, adică cu o zi înainte de trimiterea celui de al doilea transport în Rusia, armata română începe contraofensiva ce va stabiliza frontul pe linia Mărăşti-Mărăşeşti- Oituz.
    Istoria ne-a jucat feste încă odată. Acest articol este scris cu durerea celui care suferă pentru această Ţară, poate am fost subiectiv, dar rezultatele au fost dezastruase pentru noi şi asta mă doare.

3 comentarii:

  1. Din păcate, oameni ca dumneavoastră pe care să îi doară sufletul de hărțuirea permanentă a acestei țări sunt prea puțini. Și ei nu ajung în funcții decisive. Aceste funcții sunt ocupate permanent de canalii. Este, în parte, și vina noastră că îi lăsăm. Dacă ne-am opune de fiecare dată când ne sunt încălcate drepturile, fie ele cât de mici, poate că s-ar mai rezolva ceva. Și canaliile simt frica, până la urmă...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru lectură d-nă, din păcate mai mult de atât nu pot face, mă bucură în schimb orice rezonanţă la durerile acestui popor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca citim si recitim Istoria poporului roman, conducatorii celor trei mari regiuni istorice au adus multe nenorociri pe capul romanilor. Desigur, afirmatia trebuie considerate nuantat - nu toti - si utilizata correct. Dar, dupa 1866, pozitia de superioritate (aeriana!) a "marilor oameni de stat" a fost cea care a generat atat de multa suferinta oamenilor acestei tari. Vrand sa fie "cel mai superior", fiecare cap incoronat sau nu, a uitat sa mai priveasca in jos, la interesele celor care le dau un blid de mancare (consistenta). De aceea, tintele lor au fost insinuarea imuabilitatii, mentinerea analfabetismului, injosirea pe cale religioasa, distrugerea sindicatelor, divizarea societatii, folosirea fortei brute (politie, jandarmerie, armata) etc. Ce va fi in continuare? Toate vechi si noua toate / Ce e val ca valul trece. . .

    RăspundețiȘtergere