Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Terorismul, armă politică ?

    Actele teroriste din ultimul timp au cutremurat populaţia globului.
Moartea unor oameni produsă de nişte criminali odioşi, au făcut ca lumea să privească îngrozită spre cei ce trebuiau să-i apere de asemenea atacuri.
Actele de asasint şi teroare sunt cunoscute încă din antichitate, ele au fost folosite pentru a supune populaţiile cotropite, ori pentru preluarea puterii politice prin asasinarea unor lideri.
În evul mediu tribunalele inchizitoriale prin judecarea sumară a aşa zişilor eratici şi condamnarea lor la arderea pe rug, erau tot acte teroriste.
   În timpul celui de-al doilea război mondial, oraşul Dresda a fost aproape ras de pe suprafaţa pământului, în urma bombardamentelor efectuate de aviaţia engleză şi americană. În 13-15 februarie 1945 în timpul acestor bombardamente au murit între 24.000 şi 40.000 de oamenii civili ce nu aveau nici-o legătură cu armata. În oraş la acea dată nu exista niciun soldat, ori depozit militar, acest act poate fi catalogat ca terorist, el având drept scop instituirea unei terori asupra populaţiei civile. Un an mai târziu pe data de 6 august la Hiroşima, respectiv 9 august 1945 la Nagasaki, asupra lor au fost date bombe atomice care au omorât 400.000 de oameni civili. Motivarea sângerosului masacru a fost determinarea guvernului japonez să capituleze; lucru care de altfel s-a şi întâmplat la data de 15 august 1945. Se justifică omorârea intenţionată a atâtor oameni civili care nici nu hotărâseră să fie război, nici nu trăseseră vreun foc de armă asupra vreunui soldat?
Populaţia civilă nu trebuie să fie responsabilă pentru acţiunile belicoase ale politicienilor şi armatei.
   După 11 septembrie 2001, acţiunile teroriste s-au înmulţit în toate colţurile lumii, dar cu precădere în Europa. Războaiele duse de aliaţi împreună cu SUA împotriva Irakului, Afganistanului şi omorârea lui Osama bin Laden, nu au dus la reducerea actelor de terorism, din contră. Punctele de instabilitate în Orientul Mijlociu şi zona Golfului sunt mai mari acum după retragerea trupelor americane şi aliate. Astfel în Irak continuă luptele dintre şiiţi şi suniţi, la graniţa dintre Irak şi Siria s-a format Statul Islamic, în Siria continuă războiul civil, Palestina, Liban şi Israel sunt focare de instabilitate. În Africa de Nord, Libia este într-un război civil.
Se pare că nu războiele vor aduce pacea pe glob, nu acţiunile sub imperiul nervilor vor ţine populaţia civilă în viaţă. Guvernele marilor puteri trebuie să se aşeze la masa discuţiilor, iar problemele lumii actuale trebuie tratate în mod serios. Cât timp o religie se va considera superioară alteia, un om de o anumită culoare se va considera superior celorlalţi, ori o ţară cu un anumit potenţial politico- economico-militar se va considera jandarmul lumii, călcând pe orgoliul celorlalte ţări, starea actuală se va menţine.
Este foarte probabil, acum intru pe tărâmul speculaţiilor, ca aceste acte sângeroase să fie întreţinute de anumite servicii secrete, este probabil, dar nu imposibil.
Înmulţirea numărului de acte teroriste vor face ca statele să ia unele măsuri de limitarea drepturilor civile. Se poate merge până acolo încât ţările să fie organizate pe principiul forţei, unde poliţia şi serviciile secrete să poată face, razi, percheziţii, arestări, interceptări, pe supoziţii, fără să aibă un mandat emis în acest sens. Este bine să fie bine definită libertatea presei, libertatea de opinie, de aşa natură încât să nu aducă daune morale, ori încălcări ale personalităţii niciunui individ, indiferent cât de alb, negru, roşu, galben, mulatru, creştin, musulman, budist, homo, ori heterosexual ar fi.
   Papa Francisc, cu înţelepciunea lui, spunea :”dacă secretarul meu, aici de faţă, mă înjură de mamă, să se aştepte la un pumn în faţă”, după aceste cuvinte, nu se mai poate spune nimic.
   A venit timpul ca omenirea să reflecte asupra viitorului său.


Un comentariu:

  1. Papa Francisc, cu înţelepciunea lui, spunea: "dacă secretarul meu, aici de faţă, mă înjură de mamă, să se aştepte la un pumn în faţă".

    RăspundețiȘtergere