sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Butoiul cu pulbere

     În timpul războiului rece, cu precădere, dar şi după, marile puterii ale lumii, mă refer aici la SUA şi URSS, mai apoi Rusia, au înarmat şi susţinut diferite părţi ale unei zone de conflict. După intervenţia sovieticilor în Afganistan, americanii au luat în taberele lor de antrenament mujahedini din Afganistan, pentru a fi antrenaţi în lupte de gherilă. Odată deveniţi luptători de elită erau retrimişi în ţara lor pentru a lupta împotriva sovieticilor. Printre cei antrenaţi a fost şi Osama bin Laden. După alungarea sovieticilor, mujahedinii s-au instalat la putere în Afganistan, instaurând un guvern islamic. Drepturile civile ale cetăţenilor au fost restrânse, mai ales femeile au avut de suferit, legile instituite de mujahedini pentru femei erau la fel cu cele din evul mediu, atunci când femeia nu avea nici un drept. Pentru cea mai mică greşeală ea putând fiind omorâtă, după o judecată sumară.
Evenimentele tragice din 11 septembrie 2001, atunci când au fost omorâţi câteva mii de oameni, induce în populaţia globului o anumită stare de nesiguranţă. Teroriştii loviseră în inima planetei, în Ţara considerată cea mai apărată, cea mai dezvoltată şi cea mai democrată.
Din acest moment Preşedintele SUA, George W. Bush junior, declară război total teroriştilor şi terorismului în general, numai că lucrurile nu erau aşa de simple, exista terorism, existau terorişti, nu exista ţara teroristă.
Dintr-o dată, Osama bin Laden, vechiul prieten american devine teroristul numărul unu.
    Se aduc învinuiri Irakului că ar deţine arme chimice, Sadam nu recunoaşte şi Irakul este atacat. Se formează o cruciadă având SUA ca portdrapel, se uneşte cu Marea Britanie ca principal aliat, apoi multe alte state satelite care gravitează în jurul lor. Irakul este ocupat, Sadam executat, se formează un guvern irakian, democrat. Numai că Irakul a fost ca un muşuroi de furnici în conservare, odată umblat în el, furnicile au pornit în toate părţile semănând teroarea.
Nimic din ce se aşteptau americanii, dacă se aşteptau la ceva bun, nu a mers, curând ţara a fost cuprinsă de război civil, luptele religioase dintre suniţi şi şiiţi au reînceput după o mocnire de zeci de ani. În locul democraţiei visate de americani, a apărut anarhia. La graniţa dintre Irak şi Siria ia fiinţă un nou stat,Statul Islamic. Nu vreau să iau apărarea unui dictator, dar Sadam Huseim înţelesese că numai prin constrângere şi printr-o conducere laică a Ţării poate ţine din scurt pe şiiţi şi suniţi.Prin plecarea americanilor din Irak, populaţia civilă a rămas la discreţia răfuielilor dintre taberele rivale. În loc să aducă democraţie şi pace, a adus anarhie şi război civil.
Cred că a fost un risc asumat al americanilor, ei dorind de fapt puţurile cu petrol al irakienilor. Prin participarea noastră la războiul din Irak, singurul „avantaj” a fost pierderea celor aproape 2,5 miliarde de dolari, datorii ale Irakului Ţării noastre.
Un alt război fără rezultat concret, a fost războiul din Afganistan, aici americani împreună cu aliaţii lor au fost nevoiţi să lupte împotriva celor pe care ei înşişi îi pregătiseră. Un război de uzură, în care şi-au pierdut viaţa mii de oameni, un război în care şi noi România am dat un tribut nemeritat de sânge omenesc. Războiul s-a terminat ,dar scopul lui nu a fost atins.
Încet, încet, am reuşit să radicalizăm o parte a celor de religie musulmană. Noi cei din Europa şi America de Nord, ne considerăm superiori celorlalte rase. Albi sunt buricul pământului, celelalte culori lăsate de, Alah, Yahve, Buda, etc. sunt inferioare şi ca atare trebuie să fie slugile albilor.
SUA, ţară care este considerată a avea cea mai veche democraţie din lume, au ţinut negrii în ghetouri până după 1964.
     În Orientul Mijlociu există un focar iminent al unui război ce poate deveni planetar şi considerat ultimul. Siria, este în fierbere de câţiva ani, Irakul este teatrul unui război civil, Statul Islamic nou apărut este o bombă cu ceas, Palestina este transformată în ghetou, Iranul este stabil, dar fierbe la foc mic. Din când, în când, micuţul, dar năbădâiosul stat Israel, mai pune câte un lemn sub cazanul Iranului, ori mai face volte prin Palestina şi Liban.
Israelul oricând poate aprinde o vâlvătaie în Orientul Mijlociu, oricând poate declanşa ultima conflagraţie mondială, pentru că nu este cineva naiv să creadă că poate avea un alt sfârşit un război mondial, decât distrugerea Pământului. Curajul Israelului vine numai din susţinerea necondiţionată a SUA. Sunt convins că americanii ar vrea să mai taie din macaroană evreiască, numai că e prea târziu, sunt prea datori şi cu nevoie continuă de bani, singurii care pot să le satisfacă nevoile financiare sunt evreii, dar pentru asta trebuie să plătească un preţ. Iar preţul american este acela de a lăsa Israelul să zburde cum vrea în Orientul Mijlociu, că noi toţi locuitorii acestui Pământ vom plăti acest preţ, este altă discuţie.
Religia creştină, preceptele moralei şi democraţia ne învaţă să fim toleranţi şi să respectăm pe cel de lângă noi indiferent de religie, culoare, sex, orientare sexuală, ori orientare politică. Numai că acestea sunt la nivel declarativ, la nivel de punere în practică există carenţe.
Cred că în urma ultimelor atentate din Franţa, trebuie să redefinim libertatea, libertatea de expresie, libertatea religioasă etc. Condamn cu toată fermitatea crimele odioase comise de nişte descreieraţi în numele unei religii, care de fapt cheamă la toleranţă, am numit religia islamică. Grav mi se pare şi faptul de a lua în derâdere simbolurile religioase ale popoarelor. Una este să caricaturizezi un om care este intr-o funcţie a unui cult religios, fie el şi Papă şi cu totul altceva este să faci caricatura lui Iisus Hristos. Se vor scrie multe despre acest ultim masacru şi despre cei care l-au comis, dar mai ales vor fi luate măsuri de supraveghere a populaţie fără precedent, se va merge departe cu implementarea legilor tip Big Brother, nu vom mai fi nesupravegheaţi nici măcar în cabina toaletei. Se spun multe despre dedesubturile acestor atentate teroriste, încă nu avem clarificări, dar trebuie privite cu reţinere. Dau un exemplu, Germania pentru a ataca legitim Polonia, a îmbrăcat nişte deţinuţi în uniforma armatei poloneze, iar pe alţii în uniforma armatei germane, adevăraţi soldaţi germani i-a împuşcat pe toţi. Conducătorii Germaniei au făcut o conferinţă de presă cu toţi ziariştii acreditaţi la Berlin şi au explicat că au fost atacaţi de Polonia.
Sper ca acum lucrurile să stea altfel. Numai Dumnezeu din Cer ştie adevărul, suntem în mâna Lui pentru mântuire. De trimis la El, ne vor trimite alţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...