Totalul afișărilor de pagină

duminică, 26 octombrie 2014

Teme de campanie


     Mai sunt 6 zile de campanie electorală, au fost lansate foarte multe teme ce trebuiau să primească răspunsuri clare. Se trage de timp, nu se dau răspunsuri tranşante, se aruncă vorbe fără a fi judecate, încă nu ştim cei ce cele câteva case ale „ghinionistului” de Iohannis, Băsescu nu ne-a lămurit ce caută în campania electorală, el fiind încă Preşedintele României, prin natura funcţiei apolitic. Deasemeni nu ne-a lămurit, în sensul că nu a adus dovezi, dacă Ponta este agent acoperit.
Stafurile primilor candidaţi se bat în baroni locali. Iohannis condamnă baronii lui Ponta, în frunte cu Hrebenciuc, fără să-l vadă pe Căncescu baronul liberal de la Braşov.
Interesant este faptul că nici unul dintre cei anchetaţi, indiferent despre ce dosar este vorba, nu spune că ar putea fi vinovat, ci că este dosar politic. Dacă cel învinuit este din tabăra liberal-democraţilor , ori este mai puţin vinovat, ori este mâna lui Ponta. Iar dacă este din tabăra lui Ponta este mâna lui Băsescu. Într-o Ţară jefuită precum România, să spui că procesele sunt politice, înseamnă că nu avem hoţi, pe cale de consecinţă înseamnă că am fost jefuiţi de extratereştrii, iar averile milionarilor noştri în euro, au fost făcute prin muncă cinstită.
    Aş vrea ca justiţia noastră oarbă, chioară, cum este ea, să ancheteze şi să judece cu celeritate toate dosarele pentru a încerca să lămurim cât mai multe mistere ce planează asupra unei economii în derivă. Dacă justiţia are un anumit handicap acum, se datorăşte şi politicienilor, ei sunt cei care au făcut legile de-a lungul celor 25 de ani, ei au făcut ca hotărârile justiţiei să fie unele strâmbe prin faptul că, numirile în funcţiile capitale au fost făcute de factorii politici. În acest fel se întorcea spre cel ce făcuse numirile „prinosul”de recunoştinţă.
Nu condamn pe nimeni, nu am niciun drept şi nici dovezi, dar nu pot să nu observ cât de mult se trenează un proces, se ajunge la o condamnare definitivă după 10 ani de zile. Nu este normal acest lucru, trebuie găsite acele soluţii care să scurteze mult procesul, de aşa natură încât cea mai complicată speţă să nu dureze mai mult de un an, până la o decizie definitivă. Sunt dosare de anchetă care zac ani întregi în sertarele domnilor procurori, apoi dintr-o dată în timpul campaniei electorale sunt scoase şi puse pe tapet. Ar trebui ca justiţia să nu se interfereze cu politicul, un candidat îşi anunţă candidatura cu mult timp înainte, este bine ca acele dosare dacă există să fie rezolvate cu celeritate, de aşa natură încât candidatul la data depunerii candidaturii să ştie precis despre ce e vorba. Trebuie să fie găsite soluţii pentru ca, în timpul campaniei electorale să nu mai apară dosare de urmărire penală care, au stat ani întregi în sertare. Sigur dacă fapta a fost făcută în preajma, ori chiar în campanie, asta este, candidatul să plătească.
Preşedintele ce va fi ales, nu trebuie să mai aibă posibilitatea de a putea reproşa celor pe care, conform legii, i-a numit în diferinte funcţii la propunerea unor organisme profesionale. Aici am în minte celebra frază rostită de un suspendat care suna aşa : „nu e bine domnu' chestor, mi se pare că eu v-am făcut chestor”. Pun din nou întrebarea : a fost făcut chestor pentru că merita, ori pentru a- l ajuta mai târziu pe cel ce îl avansase? La fel şi cu numiririle la Parchetul general, şi celelalte parchete, unde preşedintele numeşte şefii la propunerea ministerului justiţiei.
     Aş vrea să văd în aceste zile o confruntare directă între primii candidaţi la Preşedinţie. Doresc să pună pe tapet ideile ce le au pentru modul de a conduce România, cum cred că se pot întări relaţiile comerciale şi diplomatice cu celelalte state. Suntem membrii NATO şi UE, asta nu înseamnă că nu putem să avem propriile relaţii comerciale, diplomatice, de bună vecinătate, ori de întrajutorare şi cu alte state. Astea pot fi teme de campanie, nu locurile de muncă şi nici creşterea pensiilor, pentru simplul motiv că un Preşedinte nu are asemenea pârghii.

sâmbătă, 25 octombrie 2014

La mulţi ani Ostaşi!

     Azi este ziua Armatei, ziua prin care noi civilii şi urmaşii militarilor morţi în diferite războaie pentru câştigarea şi menţinerea independenţei acestui pământ îngrăşat cu sângele strămoşilor noştri.
Dacă ne întoarcem în timp şi căutăm în analele istorice, vom găsi nenumărate exemple despre eroismul poporului român în diferitele lupte purtate împotriva cotropitorilor.
Îmi amintesc ,din lecţiile de istorie, despre războaiele lui Decebal împotriva romanilor, mai târziu despre Basarab I împotriva lui Carol Robert de Anjou, ori Mircea cel Bătrân împotriva turcilor. Am dat numai câteva exemple, ele pot fi mult mai multe.
Pământul românesc este îmbibat cu sângele ostaşilor noştri. Ultimul mare act de vitejie al armatei române a fost în 1944, în ziua de 25 octombrie, atunci când Careiul a fost eliberat de sub ocupaţia hitleristă. Ostaşii românii aveau să îşi dea contribuţia de sânge în timpul celui de-al doilea război mondial din iunie 1941, până în mai 1945. Armata română în timpul regimului ceauşist a lucrat împreună cu populaţia civilă, în mină, în schele petroliere, în şantierele de construcţii de unităţi industriale, ori civile, în agricultură. Oriunde a fost nevoie de ei, ostaşii au spus: PREZENT.
      Acum după ultima reformă a armatei, după ce obligativitatea efectuării stagiului militar a fost abrogată, după aderarea noastră la NATO şi transformarea armatei în una de profesionişti, militarii se ocupă numai pregătirea lor, pentru a putea face faţă provocărilor.
În ultimii ani, ostaşii nostri, au luptat cu arma în mână pe frontul din Irak, Afganistan şi în alte teatre de operaţiuni. Participarea noastră în aceste teatre operaţionale au costat vieţile multor soldaţi. Aderarea României la NATO a făcut ca armata României să fie redusă numeric, dar să fie mai bine pregătită profesional. Îndiferent cât de bine ar fi remuneraţi, ostaşii sunt exemple vii ale dăruiri pe altarul Ţării. Îmi amintesc cu mândrie, evident din ce am citit în cărţile de istorie, despre marile fapte de arme ale acestui popor. Românii au ştiut să lase coarnele plugului, coasa, mistria, catedra, pentru a lua arma în mână şi aş apăra Ţara, au făcut acest sacrificiu în timpul războiului de independenţă din 1877-1878, în timpul celor două războaie mondiale, fără să uit perioda de absolută glorie din timpul marilor domnitori ai ţărilor române. Despre armată şi eroismul ostaşilor noştri se poate vorbi la nesfârşit, nu voi încheia articolul până ce nu voi mulţumi ostaşilor noştri pentru dragostea manifestată în toate momentele cruciale ale Ţări .
      Tot astăzi regele Mihai I a împlinit venerabila vârstă de 93 de ani. Cu această ocazie doresc Majestăţii sale : la mulţi ani cu sănătate!

vineri, 24 octombrie 2014

Dreptul forţei


      Au trecut doi ani de zile de la referendumul din 2012, mă aşteptam ca anchetarea şi judecata celor care au comis fraude în timpul referendumului să se fi terminat. Campania asta electorală a arătat o activitate foarte intensă a Procuraturii în ansamblul său şi a DNA în special. Parlamentari care puteau fi anchetaţi cu ani în urmă, acum sunt chemaţi la DNA pentru a fi informaţi de dosarul de urmărirea penală întocmit pe numele lor, pentru unii dintre ei s-a cerut chiar arestarea. Nimic de obiectat despre aceste anchete, dacă lucrurile nu s-ar desfăşura în timpul unei campanii electorale.
      E bine ca în timpul campaniei lucrurile să meargă într-o anumită normalitate, nu să fie un exces de zel.   Procurorii în perioada campaniilor electorale ar trebui să fie mai reţinuţi, iar audierile la DNA să fie discrete, indiferent despre ce persoană este vorba.
Ştirile din dimineaţa asta ne aduc la cunoştinţă despre aducerea la ÎCCJ a 200 de oameni în majoritatea bătrâni şi bolnavi, pentru a fi audiaţi în cazul referendumului. Îmi pun o întrebare de bun simţ : chiar trebuiau aduşi toţi aceşti oameni în acelaşi timp pentru audieri? Au fost treziţi cu noaptea în cap oameni de 70-80 de ani, în majoritatea bolnavi ,îmbarcaţi în autobuze şi aduşi la Bucureşti pentru a fi audiaţi. Mulţi dintre ei habar nu aveau pentru ce erau aduşi. Alţii din teamă vor spune că nu au votat, că nu au fost niciodată la vot. Cred că se putea găsi altă soluţie pentru a nu fi căraţi în miez de noapte şi aduşi la audieri. Nici nu cred că vor putea fi audiaţi toţi astăzi. Pe mine mă deranjează demonstraţia de forţă făcută de procurori şi instanţă. Cum naiba, din 2012 şi până astăzi nu s-a găsit o posibilitate de rezolvare a acestor dosare, iar acum când mai sunt cca 10 zile până în ziua alegerilor dintr-o dată se reîncepe procesul cu o forţă nemaivăzută. Cred că de fapt se vrea să se treagă un semnal de alarmă şi atenţionare pentru cei care au crezut că un anumit regim a murit, votaţi cu cine trebuie, altfel uite ce păţiţi. Se putea judeca în linişte, nu era un proces de răsunet. Mă îngrijorează acest mod de acţiune, în care viaţa oamenilor nu contează, contează numai mesajul ce trebuie transmis, iar pentru ca mesajul să ajungă la cei ce trebuiau să înveţe ceva, a fost anunţată şi presa pentru a fi popularizată acţiunea de intimidare.
     Mă întreb mergând pe un raţionament lucid : de ce procesul lui Iohannis nu s-a putut judeca până în momentul începerii alegerilor? O hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă dată de ÎCCJ înainte de alegeri, ar da posibilitatea alegătorilor să voteze în cunoştinţă de cauză. Am putea să ne trezim într-o situaţie fără precent, să avem un Preşedinte ieşit din urnele electorale şi invalidat de CCR pe motiv de incompatibilitate. În această situaţie ar trebui reluate alegerile, nu cred că Ţara îşi permite să arunce bani pe fereastră pentru că, cel mai înalt for judecătoresc nu a vrut să ţină cont de o anumită situaţie urgentă. Nu dau sfaturi instanţelor de judecată, privesc lucrurile prin prisma bunului simţ, un candidat la preşedinţie ce ar putea fi invalidat dacă se va da o hotărâre în favoara ANI şi de partea cealaltă o încercare de intimidare a electoratului votant anti regimul Băsescu. Acţiunea din această noapte-dimineaţă petrecută în judeţele Vrancea şi Gorj dau un semnal clar de forţă şi intimidare a celor ce votează cu altcineva decât cu cei obedienţi regimului Băsescu. Nu vreau să fiu greşit înţeles, vreau că aceia care au comis acte ilicite, indiferent în ce constau aceste acte, să fie sancţionaţi de lege după gravitatea faptei lor, nu mă interesează din ce partid politic provin eventuali condamnaţi, nu cred în sintagma potrivit căreia „hoţi lor sunt mai hoţi decît hoţii noştri”, hoţii sunt hoţi ,indiferent de partid, religie, sex, etnie şi trebuie pedepsiţi în consecinţă, dar aceste arestări şi condamnări să fie ceva normal şi nu arătarea pisicii pentru una ori alta din taberele politice.
Mă deranjează aceste demonstraţii de forţă, de intimidare, acest mesaj transmis în clar electoratului prin care i se spune cine este încă jupânul Ţării.
     Vreau să se termine mai repede cu aceste alegeri pentru ca Ţara să intre într-un proces de normalitate, de conlucrare între intituţii şi de respect pentru cele trei puteri ale statului, de independenţă pentru puterea judecătorească, executivă şi legislativă.

joi, 23 octombrie 2014

Generalul român între eroism şi DNA

      Sunt un om pasionat de istorie, în acest context am ajuns să preţuiesc generalii, să îi consider semi zei, să îi consider, nişte oameni aleşi, să fie deasupra muritorilor de rând. Am să dau câteva exemple de generali care mi-au marcat viaţa prin faptele lor de arme în timpul diferitelor războaie purtate de ţara noastră astfel :
gen. Gheorghe Magheru, Christian Tell, din timpul revoluţiei de la 1848,
gen Alexandru Cernat, Gheorghe Manu, din timpul războiului de independenţă,
gen. Ernest Broşteanu, Constantin Prezan, Alexandru Averescu, Ion Antonescu, ultimii 3 au ajuns mareşali ai României, toţi s-au distins în primul război mondial.
Au fost şi alţii, nu îi mai enumăr, aceşti oameni au reuşit, să trezească în mine sentimente profund naţionaliste, sigur un naţionalism constructiv, un naţionalism din care se distinge cetăţeanul român, graniţele şi  însemnele ţării. Copil fiind, de multe ori am adormit cu căpeteniile oştirii lui Ştefan cel Mare în gând, cu portarul Sucevei Arbore, cu Baba Novac al lui Mihai Viteazul.
     În zilele noastre un general,  fie că este al armatei, fie al ministerului de interne, ar trebui să aibă un statut special. Lucrurile se duc în derizoriu. În ziua de astăzi despre generali auzim când sunt chemaţi la DNA, la DIICOT, ori când sunt condamnaţi la ani grei de puşcărie. Am avut condamnat la ani de închisoare cu executare un general de armată, şeful Marelui Stat Major, comandantul armatei române, motivul a fost o găinărie, altfel nu pot să numesc infracţiunea comisă de acest general. Am şi rezerve în ce priveşte motivul condamnării, cred în nevinovăţia lui, aşa aş dori, să fie, nevinovat, Numai el ştie adevărul.
Domnul Băsescu este un Preşedinte ales, nu este rege din perioada absolutismului  regal, nici autocrat să poată înainta în grad pe cine vrea. În vara lui 2012, T. Băsescu striga unui chestor : "nu e bine domnu' chestor, parcă eu v-am făcut chestor", a doua zi domnu chestor era anchetat de DNA. Rangul de general, a fost ridiculizat, prin afirmaţia de mai sus. D-l Chestor a fost înaintat în grad de Preşedintele României pentru anumite merite, ori pentru vreun peşcheş dat bosului de la Cotroceni, sau şi mai grav, pentru a-l ajuta pe domnu Băsescu în anumite momente delicate din viaţa domniei sale? Unul din aceste momente era chiar suspendarea din vara lui 2012, atunci se pare că Băsescu a fost surprins de faptul că domnu chestor îşi făcea datoria şi nu a sărit în braţele lui pentru a-l ajuta. El putea face aceste avansări în numele unor legi, nu în numele lui personal. Din aceste motive nu putea, să îi reproşeze domnului chestor, că l-a avansat în grad. De ce sunt terfelite numele acestor granzi ai armatei şi ministerului de interne? Cine vrea să aducă în derizoriu conducerea  armatei şi ministerului de interne? Ceauşescu cât a fost el de dictator şi-a ocrotit armata şi internele, şefi lor au fost pedepsiţi atunci când au greşit, dar departe de ochii lumii. Îmi vine în minte anul 1944, când mai mulţi generali şi mareşali ai armatei germane au pus la cale atentatul împotriva lui Hitler, atentat eşuat ( bomba care fusese pusă sub biroul lui Hitler fusese fabricată în uzina militară de la Mizil). Printre atentatori a fost şi feldmareşalul Rommel, Hitler i-a ordonat să se sinucidă, apoi să fie înmormântat cu onoruri militare, iar soţia lui să primească pensia ce se cuvinea unei soţii de feldmareşal, asta înseamnă să aperi onoarea armatei şi a conducătorilor ei. În zilele noastre, în regimul Băsescu, pe generali îi cunoaştem pe drumul dintre DNA şi casă. Chiar dacă aceşti generali trebuie, să fie anchetaţi, până la o condamnare definitivă, ar trebui să se păstreze o anumită reţinere în popularizarea lor.




marți, 21 octombrie 2014

Curtea Constituţională a României un fel de Dumnezeu colectiv.

     Curtea Constituţională a României, un fel de Dumnezeu colectiv. Numai că, spre deosebire de făcătorul Cerului şi Pământului, membrii divinităţii pământene sunt foşti activişti de partid, ori simpatizanţi ai vreunui partid. Judecarea dosarelor ajunse pe masa CCR, se fac în funcţie de partidul, ori înstituţia care a înaintat speţele spre judecare, nicidecum după interpretarea Constituţiei. Avem destule exemple de partizanat politic, voi da doua : primul, invalidarea referendumului pentru suspendarea Preşedintelui din vara lui 2012, când a fost dată celebra „erată”, aceasta a schimbat soarta referendumului, deşi pentru demiterea Preşedintelui a votat un număr impresionant de persoane, Preşedintele a rămas în funcţie. Al doilea, legea referendumului, prin această lege se preciza că un referendum poate fi validat dacă s-au prezentat la vot cel puţin 30% din numărul total al persoanelor cu drept de vot înscrise în listele electorale la data referendumului. CCR a declarat legea constituţională, numai că aplicarea ei a fost amânată cu un an pentru al putea ferii pe actualul Preşedinte de o demitere prin referendum.
     Pentru orice proiect de lege trimis spre soluţionare în faţa Curţii, ziarele şi ziariştii făceau pronosticuri la fel ca pe Wembley, câţi vor vota pentru, câţi împotriva impotriva proiectului de lege. Criteriile nu erau neapărat unele de constituţionalitate, ci unele de esenţă politică şi asta pentru că onor judecătorii sunt aduşi la CCR prin voinţa unor partide politice, ori a Preşedintelui Ţării şi nu prin competenţe juridice demonstrate în activităţi de mare amploare. Îmi vine în minte funcţia ocupată înainte de a intra în politică de Augustin Zegrean, aceea de consilier juridic în cadrul unui BJATM. De aici şi până la a fi judecător la CC este cale lungă.
Membrii CC sunt numiţi de Senat, Camera Deputaţilor şi Preşedinte pe o periaodă de 9 ani cu o remuneraţie consistentă. În acest fel ei rămân datori celor ce i-au trimis în aceste funcţii. Nu va exista o hotărâre a CC fără a fi suspectă de subiectivism, atâta timp cât ei sunt numiţi politic.
Cel mai bine ar fi ca judecătorii Curţii Constituţionale să fie aleşi prin vot de către cetăţenii, criteriile de competenţă pentru a participa la scrutin să fie bine argumentate. În acest fel s-ar putea elimina partizanatul politic.
     Nu putem pune deasupra tuturor instituţiilor statului, chiar deasupra Parlamentului ţării, un grup de 9 oamenii aleşii pe criterii politice şi nu de competenţă. Niciodată o astfel de instanţă nu va putea fi obiectivă. Membrii CCR vor fi tot timpul debitori celor ce i-au trimis acolo. S-a văzut de-a lungul timpului partizanatul ruşinos făcut de Zegrean, Aspazia Cojocaru, Iulia Motoc ori Petre Lăzăroiu, asemenea lucruri nu trebuie să se mai întâmple, totuşi ele se vor întâmpla atâta timp cât membrii CCR sunt tributari politic. Este nevoie neapărată de schimbarea modului de alegere a membrilor CC şi a competenţelor după care sunt aleşi.

luni, 20 octombrie 2014

Runcu sat de poveste


        Am avut ocazia în urmă cu câteva zile să merg în Runcu, un sat de deal din jud. Dâmboviţa.
Am fost profund impresionat de aşezarea satului, de apa ce curge rostogolindu-se în lungul satului. Din loc în loc, punţi suspendate din lemn fac legătura drumului principal cu locuinţele de peste apă, risipe pe înălţimea dealului.M-am plimbat prin sat, am întâlnit oamenii locului, mulţi de vârsta mea, tăcuţi, îngânduraţi, cu mers apăsat şi hotărât, ducând în spate o furcă, o greblă din lemn, ori un topor pe mână, grăbiţi spre locul unde aveau treabă. La întâlnirea cu mine privirea le-a devenit curioasă, m-au salutat cu respectul ancestral al oamenilor simpli, cu sufletul curat şi bunul simţ moştenit din străbuni. A fost o bucurie să găsesc acest colţ de rai mioritic, m-am bucurat să descopăr grajduri pentru animale aproape în fiecare curte, un lucru care devine din ce în ce mai rar în alte sate. Cred că guvernul trebuie să găsească resurse pentru a reîncuraja ţăranii să se ocupe cu zootehnia şi lucratul pământului, altfel riscăm să-i transformăm în asistaţi sociali. Aici am întâlnit ţărani gospodari, nepervertiţi de capitalismul exacerbat.
      Runcu o localitate cu un mare potenţial turistic, cred eu neexploatat suficient. Am văzut în peregrinarea mea câteva case datând de peste 100 de ani. Casele de pe vremea bunicilor mei, ce au în componenţă, prispă, tindă, camera de zi şi camera de „dincolo”, unde se păstrează lada cu zestre,
Aceste case aveau muşcate şi garoafe la fereastră, iar la podină busuioc. Mirosul de proaspăt dat de pereţii văruiţi de două ori pe an, pămâtul de pe jos lipit cu lut galben amestecat cu balegă de cal, conferea un miros specific, bine suportat de om. Aceste case ar trebui să intre în proprietatea Primăriei Runcu pentru a putea fi reabilitate şi transformate în muzee etnofolclorice. Prin transformarea lor în muzee ar mări atracţia turiştilor pentru localitate. Sunt frumoase noile case ridicate, dar numai au nimic din vechea cultură a locului, sunt vile dotate cu toate utilităţile, cu tot necesarul unui trai decent, dar rupt de obiceiul locului. Din acest motiv păstrarea vechilor locuinţe ar însemna legătura cu vechiul, legătura cu leagănul runcenilor, pierderea culturii înseamnă dezrădăcinare, cuvântul runcean ar avea numai rol declarativ fără un înţeles adânc, fără trimitere la ardeleanul Runceanu, cel care se spune că ar fi pus bazele satului. Nu sunt împotriva noului, dar trebuie conservate rădăcinile satului, pentru ca peste ani nepoţii şi strănepoţii noştri să ştie de unde au venit. Voi reveni cu mare plăcere în acest sat, deasemenea îl voi recomanda şi altor posibili vizitatori.

duminică, 19 octombrie 2014

Primii 5 candidaţi la preşedinţie

     Am în faţă lista cu candidaţii pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă. Din toţi candidaţii aleg 5 nume, după părerea mea şi nu numai, ei sunt printre favoriţi.
     Elena Udrea, singură s-a declarat urmaşa lui Traian Băsescu, ăsta este un motiv suficient de bun pentru a nu o vota.Nu putem înlocui pe Băsescu, cu un alt Băsescu în fustă, ajunge unul şi ajung 10 ani de hârjoneală politică. Trebuie spus stop, acestui mod de a conduce România. Ajunge deceniul acestui mic dictator, presărat cu conflicte şi piedici ca într-un joc de-a şoarecele şi pisica.
Motive pentru a nu o alege pe E.Udrea sunt multe, m-am oprit numai la ăsta considerânul cel mai important prin prisma funcţiei de preşedinte.
    Theodor Meleşcanu, ar putea fi un Preşedinte bun, îl consider un om echilibrat, a fost de toate, ministru, parlamentar, şef de partid, ar vrea să pună în panoplia de funcţii şi pe cea de Preşedinte. Din păcate, are foarte puţine şanse, nu voi risipi votul meu.
     Călin Popescu-Tăriceanu, acest dandy al politici româneşti, hârşit prin viaţa politică, prieten, apoi duşman al lui T.Băsescu, liberal prin comportament şi fapte; într-o alianţă cu PSD ar fi avut şanse enorme de a deveni Preşedintele României. În postura în care se află acum, de şef al unui partid nou înfiinţat, posibilităţile de a deveni Preşedinte sunt foarte mici. Îmi pare rău, dacă avea şanse teoretice de a intra în turul doi l-aş fi votat, apoi făceam campanie pentru el, ca în turul doi să câştige, fie şi numai pentru ca Victor Ponta să rămână Prim Ministru. În aceste condiţii nu arunc votul pe un bilet necâştigător.
    Klaus Johannis reprezentantul ACL, mă crucesc, uitându-mă la sondajele care arată că se află pe locul doi. Mă întreb cum dracu de are în jur de 30% din întenţia de vot a electoratului. Scandalul caselor nu s-a oprit, explicaţiile lui Iohannis asupra modului de dobândire sunt terifiante. Oratoria candidatului ACL pentru cea mai înaltă funcţie în stat este nulă, dacă nu are promter, la liber e foarte greu să lege cuvintele, l-am urmărit cum vorbea la mitingurile organizate de alianţă. Abia îl aplaudau cei din staful de campanie, nu convingea nici aplaudaci plătiţi să bată din palme. Ca Preşedinte trebuie să stăpânească verbul, pentru a putea dialoga cu diferitele personalităţi ce urmează a se întâlni în timpul îndeplinirii funcţiei de şef al statului. Procentajul indicat de sondaje este clar zestre partidelor din alianţă, el neputând fi locomotivă, ci frână. Pe de altă parte nu pot vota un reprezntant al PDL, d-l Iohannis prin alianţa formată este şi candidatul PDL. Nu pot vota un om care reprezintă şi interesele celor care au atentat la viaţa românilor prin tăierile de pensii şi salarii din 2010. Am să dau un singur exemplu, răspunsul Andreei Paul (Vass)la întrebarea unui ziarist cu privire la perspectiva ca guvernul Boc să taie din salarii, pensii, ajutoare etc. a fost: „am fi tâmpiţi dacă nu am face-o”, adică dacă nu ar tăia. Mergând pe aceeaşi logică şi eu spun la fel : aş fi tâmpit dacă aş vota cu Iohannis.
    Victor Viorel Ponta, ultimul din cei selectaţi, dar nu cel din urmă. Tânăr, energic, repezit de multe ori, găseşte puterea de a se replia atunci când greşeşte. De când guvernează, a făcut lucruri bune, destul de multe, a făcut şi lucruri mai puţin bune. Important pentru mine este faptul că lucrurile bune sunt cele care primează. Nimeni nu este perfect, toate guvernările au avut plusuri şi minusuri, mai puţin guvernarea Băsescu-Boc care are numai minusuri, aceştia din urmă încă mai au de dat multe răspunsuri. Sper să fie date. L-am urmărit pe V.Ponta cu mare atenţie de când este la guvernare,nu este un om conflictual, a semnat acel controversat pact cu Băsescu din dorinţa de a fi linişte, a fost păcălit de bătrânul pirat, acesta l-a folosit numai pentru a se revigora, apoi a atacat tocmai pe cel ce-l reanimase. V.Ponta poate fi speranţa noastră în deschiderea unor relaţii comerciale cu mari pieţe din Asia şi celelalte continente. Suntem în UE, dar nu trebuie să rămânem în relaţii comerciale numai cu pieţele vest-europene; trebuie să luăm exemplul marilor ţări din UE, mă refer la Germania, Franţa, M.Britanie care au relaţii comerciale cu marile pieţe ale lumii, China, Rusia, India, Brazilia. Falimentul României a venit tocmai din închiderea relaţiilor comerciale cu Rusia şi celelalte state foste sovietice,cu China şi ţările arabe. Deschiderea lui V. Ponta pentru a atrage investitori chinezi pe piaţa românească este un lucru de aplaudat, numai cei care au interese în continuarea distrugerii economice a ţării sunt împotriva acestor relaţii.Preşedintele poate prin întâlniri directe cu ceilalţi şefi de state şi guvern, să stabilească relaţii de bună colaborare. Pe linie diplomatică un Preşedinte are multe de făcut, pot spune fără să greşesc, că este o linie virgină, în ultimii 10 ani Preşedintele nostru a avut timp de conflicte interne, nu de întărirea relaţiilor cu alte Ţări. Sper ca V. Ponta să fie omul care să aducă pacea între instituţiile statului şi o mai mare deschidere externă.
    Pentru aceste considerente şi altele pe care nu le-am menţionat VOI VOTA VICTOR PONTA.

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Protejaţii lui Băsescu sunt ocoliţi de DNA

     DNA a început o campanie de arestări şi intocmire de dosare penale. Nimic nou, numai că toate acestea se petrec în campania electorală, iar protagoniştii sunt în majoritatea lor membrii PSD.
Nu mă deranjează că se petrec astfel de lucruri, nici că se încearcă să se ajungă la Ponta prin ricoşeu. Mă întreb numai, când se va uita  această doamnă magistrat, numită DNA şi la acei oameni care au făcut parte din apropiaţii lui Băsescu, mă refer aici la Radu Berceanu, Gh. Dobre, Sebastian Vlădescu, Monica Macovei. Voi da un exemplu extras din concluziile Corpului de Control al Primului Ministru al României din anul 2013. Concluziile sunt referitoare la contractul Bechtel şi se referă la plăţi ale părţii române pentru lucrările de autostradă construite de Bechtel astfel : "plăţi 1.230.846.804 euro reprezentând 54,75% din totalul lucrării contractate, în condiţiile în care erau finalizaţi 52 km, adică 12% din total, iar 60,5 km erau începuţi . Vinovaţi pentru aceste plăţi uriaşe sunt cei amintiţi mai sus care, în cele mai multe cazuri au luat hotărâri de plată, ori de modificare a contractului, la nivelul ministerului, fără a informa guvernul pentru a se emite HG.”Aceste sume uriaşe de bani au fost plătite, fie din prostia celor amintiţi mai sus, fie pentru că aveau un comision gras, în oricare din situaţii sunt vinovaţi şi trebuie să plătească.
Este păstrată o linişte suspectă şi complice de către DNA, referitoare la acest caz. Nu sunt de părere că hoţi lor sunt mai hoţi decât ai noştri şi invers, hoţii sunt toţi la fel şi trebuie trataţi ca atare.
    Un alt exemplu notoriu este cazul ALRO Slatina, aici caracatiţa corupţiei ajunsese în palatul Cotroceni la consilierul prezidenţial Theodor Stolojan, alături de acesta mai erau nominalizaţi Dorin Cocoş şi E.Udrea. Procurorii au interceptat oameni politici şi afacerişti, iar interceptările numărau 42 de dosare. Din aceste dosare au dispărut peste 60 de CD cu înregistrări, cine ar putea şti cum au dispărut, dar mai ales cine a fost sancţionat pentru dispariţia unor probe din dosare? Au dispărut, ori au fost special sustrase pentru a fi îndepărtată vina ce plana asupra unor oameni apropiaţi Preşedintelui Băsescu? Acestea sunt întrebări legitime, m-aş bucura dacă cineva va dori să facă lumină în acest caz de mare corupţie. Dispariţia înregistrărilor este un caz de corupţie chiar în interiorul DNA, nu se poate altfel explica o asemenea „neglijenţă”.
    E. Udrea Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului a a organizat „gala Bute” împreună, spune Udrea, cu FRB. Adevărul este că acea gală a fost organizată împreună cu firma Europlus a lui Rudel Obreja. Din cei 2.400.000 de euro care au fost cheltuiţi pentru organizarea galei, 2.000.000 de euro au provenit de la Udrea. Aceşti bani nu au fost justificaţi, iar procurorii nu au terminat ancheta, mă întreb de ce, pentru că a trecut destul timp de la declanşarea anchetei. Să sperăm că acest regim nu va mai dura mult, să sperăm că vom apuca vremurile când arestările, cercetările penale, nu vor mai fi făcute în funcţie de apartenenţa politică, ci în funcţie de vinovăţia fiecăruia. Toate aceste fapte cu carater părtinitor, mă încredinţează că legătura ombilicală dintre T. Băsescu şi Laura Codruţa Kovesi este mai puternică ca niciodată. Ar fi bine, pentru sănătatea morală a procurorului şef de la DNA, să lase la o parte părtinirile şi să treacă la a împune subalternilor obiectivitate în cercetările ce urmează a le face. Există posibilitatea ca în viitorul apropiat procurorii care au dat dovadă de oportunism politic să plătească cu funcţia pentru greşelile făcute. L.C. Kovesi este un om tânăr, are un viitor în faţă, de ce dracu s-a legat de soarta acestui mic dictator? Poate în al 13-lea ceas realizează că nu a ales bine barca. Barca şefei de la DNA trebuie să fie credinţa în lege şi nu credinţa în om.

vineri, 17 octombrie 2014

Descoperirea hoţilor acoperiţi

          De o lună de zile se discută despre agenţii acoperiţi, din SIE, SRI, armată şi alte structuri. O temă bună, ori falsă, timpul ne va arăta cine a avut dreptate. Acum vreau să aduc prinosul meu de recunoştinţă DNA( nu credeam să fac vreodată acest lucru)şi Primului Ministru Victor Ponta. DNA îi mulţumesc pentru activitate, iar Premierului pentru libertatea ce o lasă justiţiei. Acest articol a pornit de la o întrebare adresată mie de către un vecin, acesta ma interpelat ca pe ministrul justiţiei, întrebarea suna aşa : „nea ionele, nici măcar nu mi-a zis nene, au găsit bre ăştia ofiţerul acoperit? Nu mă, au găsit hoţi acoperiţi.
Gicule, tu eşti tânăr, nu ai prins vremea când în România încă mai aveam industrie, iar oamenii mergeau la muncă, nu spărgeau seminţe de bostan pe marginea drumului, ce dracu mă tu nu şti ce înseamnă să ai serviciu? Bă, serviciul e o chestie care te face să te scoli cu noaptea-n cap, să mergi la o întreprindere, să munceşti 8 ore ce îţi spune stăpânul, apoi la sfârşitul lunii îţi va da ceva bani pentru munca prestată. Când eu eram aşa ca tine, ca la 30 de ani, în România erau peste 11.000.000 de salariaţi şi aproximativ 1.000.000. de pensionari. Acum mai sunt vreo 4,5 milioane de salariaţi şi cam tot atâţia pensionari.M-am întrebat şi eu Gicule: unde sunt banii furaţi din vânzările acestor întreprinderi? Nimeni nu ştia nimic, m-am gândit eu că, este posibil să fie la nişte acoperiţi. Nu mă, nu agenţi acoperiţi, hoţi acoperiţi. Hoţi acoperiţi sub diverse ocupaţii, una mai onorabilă ca alta, deputaţi, senatori, miniştrii, de primari, consilieri numai vorbim, ăştia sunt plevuşcă. Avem hoţi cu acoperirea de alteţe regale, se dau Prinţi de România. Băi Gicule te cruceşti nu alta, asta corupţie, în sfârşit am depăşit personajele lui Caragiale, numai auzi de caltaboş, pălincă şi o legătură de praz date mită, auzim de mită dată cu milioanele de euro, cum îţi sună asta? Nu-i aşa că te simţi mândru, numai suntem frate într-o Românie de cerşetori, avem burjuii noştri.
DNA-ul s-a pornit pe deconspirarea hoţilor acoperiţi de prin Parlament, ministere, şi din rândul populaţiei civile. Mulţi vor spune că sunt dosare politice, eu nu cred, cred că sunt dosare juridice. Hai să lăsăm chestia cu dosare politice, toţi sunt deţinuţi politici, dar ţara asta cine a furat-o? Eu zic că bine face DNA-ul, să deconspire toţi hoţii, indiferent prin ce funcţii se ascund. Era bine dacă îl reţinea în Ţară şi pe Dorin Cocoş, acum trebuie să  alerge după el prin Dubai şi prin tot deşertul asiatic. Cred că a fost lăsat intenţionat să fugă, pentru a nu implica alte personaje sus puse.
       Băi băiete, e bine mă să fi hoţ la noi în ţară, chiar acum când îţi vorbesc au anunţat că l-au condamnat pe Necolaiciuc la 4 ani şi jumătate, ăsta a furat dracu tot CFR-ul, la aşa condamnare o ia de la capăt.
Şti ce mă gândeam, că ar fi bine ca politicienii ajutaţi şi de cei din viaţa civilă să pună ban pe ban să-şi facă o puşcărie particulară, numai pentru ei, cu teren de golf, de tenis de câmp. Iar bucătăria să aibă un chef francez pentru a le pregăti mâncarea lor sofisticată, sigur, cheltuielile să fie suportate de către internaţi, nu de contribuabili, banii contribuabilor să fie dirijaţi spre alte nevoi, nu să fie îndestulaţii bandiţii care au supt la propriu banii poporului.
       Mă îngrozesc Gicule când văd despre ce furturi este vorba.Am să-ţi dau un exemplu: dacă un ministru a primit şpagă trei milioane de euro, câţi bani au intrat în buzunarul celui care a dat? Un alt exemplu ar fi uriaşele suprafeţe de pădure, vândute, retrocedate, distruse, de către o bandă de hoţi transpartinică şi regală. Nu dau nume pentru că nu sunt condamnaţi, sper să fie. Din zi în zi, mai mulţi politicieni trec pragul DNA, cred că până în 2016 când vor fi noi alegeri, în Parlament vor mai rămâne câţiva, dacă sunt vinovaţi, să nu mai rămână nici unul.

miercuri, 15 octombrie 2014

Scrisoarea lui T.Băsescu către V. V. Ponta

                             Dragă Victor,
       Mi-a trebuit timp să mă decid aţi scrie, dar neînţelegerile ce le am în familia politică, m-au determinat să-ţi scriu. Eşti la a doua căsătorie şi deja ai o anumită experienţă în ce priveşte capriciul feminin. Iubita mea pupilă, amantă (politic vorbind), îmi face zile fripte, mă bagă în şedinţe, îmi ţine prelegeri, mă obligă să-i ascult dizertaţiile pe diferite teme ce urmează să le expună electoratului. Plătesc să se facă sondaje, din care să reiasă că Nuty (sufletul meu), este pe locul trei, altfel nu vrea să audă. Dragă Victore, dragul meu doctor în ştiinţe juridice, tu cel mai inteligent dintre politicienii tineri, te rog, vezi cum faci, dă-te lovit, fă ceva să numai candidezi, retrage-te din cursă. Ştiu că poţi face acest lucru, m-ai reanimat pe mine în 2012, când toţi mă credeau mort, dar acum, rămâi Prim Ministru, uite ,mă jur :să n-am parte de DNA, dacă nu rămâi Premier după alegeri. Uite cum facem dragă Viorele (ador să-ţi spun aşa), tu te retragi şi câştigă Nuţica. Care Iohannis? Ăsta până să spună ceva, trec alegerile, mai are şi dosarul cu ANI, hai nu te da la mine că şi eu aveam dosarul „Flota”, aveam dar nu mai e, aşa că, hotărât va câştiga Nuţy. Domle, e rezistentă, e oţel ce mai, păi o noapte întreagă am stat în şedinţă cu ea, iar dimineaţa imi spunea că, ar fi bine să rescrie procesul verbal de la capăt. M-am îngrozit, hai tu, că-l vom rescrie altădată, eşti şi puţin răguşită, ai cântat şi cu vocea şi la flaut (avusesem un mic program artistic), deformare de pe vremea brigăzilor de agitaţie, ce vremuri, tu nu le-ai prins, să-ţi povestească Nea Nelu.
    Viorele, ştiu că nu ai fost ofiţer acoperit, lasă lucrurile aşa, ieşi din cursă, câştigă Nuţy, am şi eu linişte la bătrâneţe, poate nu mă mai văd nici ăia din DNA. Îţi dai seama că eu voi conduce în continuare, aşa că nu vor mişca în front, plus că am dosare pentru toţi, chiar şi pentru cei potenţiali a fi numiţi în diferite funcţii. Viorele, Viorele, numai tu poţi reda liniştea familiei mele politice. Şti ce înseamnă să fi bătrân şi să ai o iapă tânără ca asta, trebuie să-i bagi în gură, altfel nu o poţi struni. Roade zăbala, se cabrează, dă cu piciorul, până nu faci cum dictează ea, nu scapi. Iartă-mă că nu am apelat direct la tine şi am făcut publică o chestiune care, până la urmă îţi va aduce beneficii, dacă o discutam amândoi bărbăteşte, aşa cum făceam prin 2013, ajungeam la o înţelegere. Nuţy până nu se vede Preşedinte nu se lasă, îmi face zile fripte, îmi vorbeşte tot timpul de DNA, am ajuns să am coşmaruri, numai dorm noaptea, văd numai mascaţi aduşi de Udrea, să mă înveţe minte că nu am ajutat-o. Eu ce pot să fac, mai clănţănesc din gură, mai hăhăi pe la televizor, numai am priză la popor, nici ea nu are, ce păţim până găsim 100 de gherţoi să ne aplaude (contra cost), când mergem în teritoriu. E greu când eşti în picaj, acu îmi mai trebuia mie încurcătura asta politică cu o muieruşcă tânără, dar când intri în horă trebuie să ţi pasul. Şti ce mi-a spus, acu nu am de ce să mai ţin secret faţă de tine, mi-a zis aşa, îţi spun textual : „moşule, fă bine şi mă fă Preşedinte, că altfel nu îţi mai cânt la flaut”. Asta este o mare problemă pentru mine, de când am ascultat lucrarea lui Mozart simt nevoia ca Nuty să-mi cânte în fiecare seară. Cântă şi mă-n cântă Viorele, are aşa o virtuozitate ,de mă face să-i promit tot ce-mi cere şi îmi cere Viorele.

marți, 14 octombrie 2014

Un Băsescu debusolat.


        Aseară am avut ocazia să văd la televizor un ins ce vorbea de la pupitrul Preşedintelui României. Nu era Preşedintele, era unul Băsescu Traian care, nu ştiu prin ce împrejurări a ajuns să vorbească de la cea mai înaltă tribună a ţării, acolo unde flancat de steagurile României şi UE, a început să facă o furibundă campanie electorală unei candidate la preşedinţia României. Pentru a avea o penetrare a electoratului mai bună, Băsescu a început să arunce cu lături înspre cei doi contracandidaţi, Ponta şi Iohannis, ai E.Udrea (pe ea o susţine), spunând despre aceştia că sunt mincinoşi şi corupţi. Chestiunea cu mincinoşi o pot înţelege, dar când spui despre cineva că este corupt e bine să vi cu probe indubitabile, altfel rişti ca lăturile aruncate să-ţi vină în faţă.
       Acest individ care vorbea de la pupitrul prezidenţial, aflat într-o stare avansată de nervozitate şi lipsă de luciditate, nu s-a sfiit să arunce cu noroi, nici asupra jurnaliştilor de dreapta, cei care l-au susţinut necondiţionat în toţi aceşti ani. Deasemeni parlamentarii care participă la emisiunile de dezbatere politică la televiziuni au fost numiţi „panarame”.
Cu câteva zile în urmă de la aceeaşi tribună certa un judecător de la CSM şi chiar se lăuda cu faptul că a sunat pe şeful Consiliului Superior al Magistraturii, pe care l-a tras de urechi, pentru hotărârea luată în cadrul CSM de a declanşa cercetarea sa de către Inspecţia Juridică, pentru dezvăluirea unor date din dosarele penale ale unor învinuiţi din lotul Microsoft.
       Ne mai spunea domnul Băsescu cu acea ocazie că datele prezentate de el nu sunt din dosarele trimise de procuratură, ci din alte surse. Hazardată afirmaţie, dacă lucrurile stau aşa şi cred că da, asta presupune că domn Băsescu deţine date despre toţi oponenţii lui şi nu numai. Datele despre ei le are din aceleaşi surse ce i-au furnizat informaţii despre învinuiţii din dosarul Microsoft şi EADS.
Asta poate explica promtitudinea cu care unii procurori şi judecători execută ordinele primite de la Băsescu, ceva de genul: faci, sau te fac! Sigur, mulţi am putut înţelege atunci modul în care Băsescu a „spijinit” justiţia, sper ca şi justiţia să-l sprijine pe el pentru a ajunge acolo unde îi este locul.
În cadrul unei emisiuni televizate d-l Meleşcanu fost şef SIE, actualmente candidat pentru cea mai înaltă funcţie în stat, ne spunea cum cum domn Băsescu, din funcţia pe care încă o ocupă de Preşedinte al României, îi cerea lista cu ofiţerii acoperiţi din cadrul serviciului, Meleşcanul l-a refuzat, considerând că ar fi încălcat legea dacă ar fi oferit aceste date ultra secrete.
Aseară, de data asta într-o emisiune televizată, Băsescu confirmă cele spuse de Meleşcanul, mai mult chiar, spune că de atunci l-a ignorat pe şeful serviciului SIE, orice problemă rezolvând-o cu adjunctul lui. Probabil că de la acesta din urmă avea informaţia potrivit căreia Ponta, într-o anumită perioadă, a fost ofiţer acoperit SIE. Dacă lucrurile stau aşa cum le-a spus acest domn, e grav, e grav nu ce a făcut Ponta, e grav că a fost deconspirat, mai ales că lucrurile se petrecuseră înainte de a intra în politică. Dacă nu este adevărat, iar este grav, aceste informaţii spuse de cel mai informat om al ţării pot avea repercursiuni asupra României.
     Pentru mine ca alegător nu este prea important, a fi ofiţer acoperit în slujba ţării tale, este un act de bravură. Era grav dacă aflam că Ponta a făcut poliţie politică, că a distrus vieţile unor concetaţenii de-ai săi, aşa precum au făcut alţii.
       Nu am spun pe parcursul întregului articol niciodată d-l Preşedinte Băsescu, pentru simplul fapt că tot ce a făcut în aceste zile nu poate fi făcut de un Preşedinte al unui stat. Toată această bălăcăreală este tipică ţaţelor de pe marginea drumului, ori bârfitoarelor de profesie, nicidecum unui om de vârsta, calificarea, dar mai ales în înalta funcţie în care se află.
      Trecerea timpului şi apropierea de momentul răspunderii pentru toate faptele sale, îl transformă într-un om mic, fără scrupule şi caracter. În toţi aceşti 10 ani pe fotoliul de la Cotroceni a stat un impostor deghizat în Preşedinte.


duminică, 12 octombrie 2014

Părinţi şi copii

        În această dimineaţă am discutat cu o prietenă, despre recunoştinţa copiilor faţă de părinţi. Prietena mea era destul de intrigată de lipsa de afecţiune a copiilor, faţă de momentul critic prin care a trecut. Se aştepta la mai multă înţelegere şi compasiune din partea lor.
Putem noi ca părinţi reproşa ceva copiilor noştri? Să plecăm de la aducerea copilului pe lume. Nici un părinte nu poate întreba un copil înainte de a se naşte, dacă vrea, ori nu, să vină pe lume. Copilul se naşte datorită unei programări a părinţilor, ori datorită unui accident (atunci când viitorii părinţi au vrut numai dragoste, fără procreere). În nici unul din cazuri, nu există voinţa viitorului făt. Voi discuta despre copiii veniţi pe lume ca urmare a dorinţei părinţilor. Ne ocupăm de creşterea şi îngrijirea lor, arătându-le toată dragostea noastră. Îi privim cum cresc, bucurându-ne de gunguritul lor, de primii paşi făcuţi ,de primele cuvinte spuse, de prima lor zi de şcoală, suferim odată cu ei când îi doare ceva, când au ne reuşite la şcoală şi nu numai. Viaţa noastră se raportează numai la modul în care putem să-i ajutăm şi mai mult. Îi ducem la şcoli, cheltuim cu educaţia lor, îi ajutăm să se integreze în societate, să-şi câştige banul pentru a se putea întreţine pe el şi viitoarea lui familie. Sigur că în toată această perioadă, de la naştere până la căsătorie, au loc între noi şi copiii noştri destule certuri presărate cu reproşuri şi dintr-o parte şi din cealaltă. Părintele spune copiilor : „v-am crescut frumos, v-am dat la şcolii, nu v-am ars, v-am protejat cu propria mea viaţă”. Copiii pot răspunde simplu : „ne-ai făcut, ai fost obligat să ne creşti”. Dreptate au amândouă părţile şi părintele şi copiii. Aici intrăm într-un cerc, din care nu vom putea, ieşii uşor. Pentru a depăşi acest moment critic, trebuie să ne raportăm la propria noastră viaţă. Înainte de a fi părinţi am fost şi suntem copiii cuiva, avem părinţii noştri. Care a fost comportamentul nostru faţă de proprii părinţi? Avem ceva să ne reproşăm? Dacă ne facem o analiză lucidă, vom observa că ne apropiem destul de mult de comportamentul propriilor noştri copii.
       Odraslele noastre au crescut şi-au întemeiat propria familie, au proprii copii, au propria casă.
Îşi văd de treburile lor, aleargă între serviciu, creşă, şcoală, piaţă, spălat, călcat, mâncare, pacheţele pentru copii, îmbrăcăminte şi celelalte.În acest timp noi ,părinţii copiilor noştri, pensionari şi fără prea multe ocupaţii stăm la geam şi ne uităm, sperând să ne viziteze copiii. Ei nu vin, au treabă, acum, în weekend-ul ăsta, speră să fie mai liniştiţi după o săptămână nebună, împărţită între serviciul cu prea multe ore lucrate. Reproşurile soţiei față de soț că nu se interesează de copii , că ea singură trebuie să facă totul şi apărarea lui, lipsa de acasă înseamnă mai mulţi bani în cont, o viaţă mai bună. Că ea nu vede sacrificiul lui, pentru ca familia să nu ducă lipsă de nimic, să aibă o viaţă îndestulată, chiar dacă asta înseamnă ca el să fie mai mult plecat decât acasă, este o problemă. Faţă de toate aceste divergenţe ivite în sânul tinerei familii, proprii părinţi sunt trecuţi pe planul doi, de ei îşi amintesc atunci când au nevoie de un sprijin, fie financiar, fie să aibă grijă de copii cât ei sunt în vacanţă (vor să stea o săptămână singuri, să se mai liniştească). Relaţiile dintre tinerii soţi faţă de părinţii lor sunt ceva de genul: „dragă, vezi că te-a sunat mă-ta, ori, dragă vezi că te-a sunat tac-tu”, parcă şi noi tot la fel am procedat. Devenim egoişti, vrem să fim alintaţi de copiii noştri, uitând că noi înşine nu am alintat, ori nu am luat în seamă vreun sfat de-al părinţilor, considerându-i depăşiţi.
Moare unul din părinţii copiilor noştri, părintele rămas în viaţă se simte singur, are impresia că proprii lui copii nu-l susţine, nu îi arată înţelegere şi afecţiune. Suntem egoişti, ori chiar trebuie să cerem totul de la cei cărora noi le-am dat viaţă? Dacă privim peste timp, noi am făcut totul pentru părinţii noştri? Nu cred că am făcut, poate că şi ei au stat cu ochii pe geam, aşteptând copii să le treacă pragul, pregătise special pentru ei zacusta şi dulceaţa ce le plăcea atât de mult. Ei nu vin, nu pentru că nu vor, ci pentru că au proprii copii, propria familie, propria casă, propriile necazuri.
        Am să închei cu o scurtă povestioară pe care am avut-o în clasele primare, un copil îi lasă un bilet mamei sale care cuprindea o notă de plată pentru treburile ce le făcea el pentru familie, astfel :
pentru că am note bune la şcoală .....5 lei
pentru că am grijă de surioara mea...3 lei
pentru că merg la piaţă în fiecare zi..2lei
total............................7lei, a doua zi mamă-sa îi lasă un bilet cu propria notă de plată, astfel:
pentru că te-am crescut frumos.........0 lei

pentru că îţi spăl în fiecare zi.......0 lei
pentru că îţi fac mâncare .............0 lei
pentru că te-am îngrijit cât ai fost bolnav...0 lei
total..................................0 lei.
Văzând băiatul biletul a sărit la gâtul mamei şi a spus : iartă-mă mamă!
Aş fi bucuros, să participaţi cu cât mai multe comentarii pro şi contra

vineri, 10 octombrie 2014

Iohannis ipocritul

         Am citit programul economic al lui Klaus Johannis, am rămas cu mai multe necunoscute. Prima din ele ar fi pentru ce funcţie candidează d-l Iohannis, din program reiese că ar candida pentru a fi desemnat ca viitor Prim Ministru nicidecum pentru fotoliul prezidenţial. A doua necunoscută, nu cumva ăsta este programul electoral al PDL când Stolojan promitea mii de km de autostradă, pensii de 900 de euro şi în general numai lapte şi miere?
M-am săturat să fiu minţit în toate campaniile electorale, domnii candidaţi pentru funcţia supremă în stat să înveţe întâi care este fişa postului de Preşedinte al României, apoi să vină cu promisiuni ce sunt cuprinse în fişă. Nu este sănătos, nici pentru electorat, dar nici pentru el, candidatul, ce vine în faţa poporului pentru ai cere votul, să mintă. Am să mă leg de două teme din programul d-lui Iohannis, prima temă este despre creşterea demografică a ţării. Aici face trimitere la programul aplicat de Franţa, acel program a dat rezultate acolo şi ar fi bine să-l implementăm şi noi. Sunt de acord cu toate măsurile ce pot fi luate pentru creşterea demografică a ţării cu acelaşi procent la toate etniile. Cel mai bine, atunci când expui un program de la înălţimea celei mai înalte funcţii din stat, să vii cu exemplul personal, sigur, nimeni nu poate fi condamnat pentru o defecţiune biologică, dar poate fi condamnat pentru insensibilitate faţă de suferinţa miilor de copii din Leagăne şi Orfelinate. Râsul unui copil în familie poate aduce mai multă bucurie decât achiziţionarea a câtorva case. Dealtfel ,d-l Johannis, putea foarte bine să-şi achiziţioneze câte case vroia şi în acelaşi timp să îngrijească şi de un suflet de copil. Alegerea domniei sale a fost să nu cheltuie cu întreţinerea unui copil, este o chestiune care îl priveşte personal, dar atunci nu poţi veni în faţa electoratului să vorbeşti ca un ipocrit. Nu poţi vorbi despre creştere demografică, fără să te implici direct, fără să participi efectiv cu propriul exemplu, la propăşirea acestei măsuri.
        A doua temă este cea economică. Dacă ceea ce promite chiar a gândit că se poate realiza, înseamnă că a luat exemplul lui Băsescu din guvernarea 2009-2012, când orice visa acesta, Boc, care era Prim Ministru la acea vreme, punea în practică. Este foarte probabil, ca Iohannis, dacă va câştiga alegerile, să aibă un guvern din opoziţie şi atunci nu v-a putea implementa nici una din promisiunile electorale. Am spicuit câteva angajamente din programul economic al lui Iohannis :
TVA scăzut de la 24% la 19%, 6% din PIB pentru sănătate, 2% din PIB pentru armată. Cum va implementa aceste măsuri d-l candidat nu ne spune, sigur mai avea de spus că va mări pensiile, salariile şi va construi autostrăzi. Toate acestea sună bine în urechile unui popor minţit de 25 de ani şi care a ajuns în pragul disperării, însă, eu personal te condamn pentru imoralitatea desprinsă dintr-un program mincinos. D-l Johannis putea foarte bine să abordeze temele ce ţin explicit de funcţia pentru care candidează, sau nu cunoaşte care sunt sarcinile unui Preşedinte al României? Dacă nu le cunoaşte, îi recomand ,să se adreseze E.Udrea pentru meditaţii, am văzut-o, ce frumos a răspuns prin tăcere la întrebarea unui jurnalist cu privire la sarcinile Preşedintelui. Temele enunţate mai sus, pot cel mult să fie propuse pentru dezbare opiniei publice, iar guvernul, în funcţie de resurse şi priorităţi, le poate lua în calcul, ori nu.
        Aş dori ca acei cetăţeni, ce doresc să candideze pentru cea mai înaltă funcţie în stat, să fie oneşti, sinceri, cu bun simţ şi realişti. Să spună lucrurilor pe nume, ce poate face şi ce ar dori să facă dar, nu este de competenţa lui. Mult mai mult aş aprecia un asemenea candidat, decât unul care promite că va curge lapte şi miere şi se va dovedi mincinos.
Programul lui Iohannis îmi dovedeşte că nu este altceva decât un ipocrit, gata să facă pact cu orice diavol numai să acceadă la cea mai înaltă funcţie în stat. Îl avertizez pe Iohannis că începând de la jumătatea lunii dec. a.c., referendumul pentru demiterea Preşedintelui, va fi aproape o formalitate, necesarul de votanţi „pentru” va fi de 30% din numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele electorale. Pe cale de consecinţă va trebui să fie mult mai atent la modul în care se va comporta în funcţia de Preşedinte, vis a vis de legile şi Constituţia Ţării.

luni, 6 octombrie 2014

Prezidenţiabilul Kelemen Hunor

     În România trăiesc, pe lângă populaţia majoritară, câteva zeci de minorităţi. Cea mai importantă este populaţia de etnie maghiară, mai bine grupată în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. De-a lungul timpului statul român a acordat mai multe drepturi cetăţenilor români de naţionalitate ungară. Într-una din zilele trecute, prezidenţiabilul Kelemen Hunor, se plângea de faptul că statul român încalcă drepturile minorităţii maghiare şi arăta ca exemplu Universitatea de Farmacie şi Medicină Tg. Mureş, unde nu se respectă predarea în limba maghiară, dar şi faptul că nu întodeauna justiţiabililor etnici maghiari li se asigură interpret pentru traducerea în instanţele de judecată din lb. română în lb. maghiară. Pentru un prezidenţiabil român care, pe data de 2 noiembrie va cere votul românilor pentru a accede la cea mai înaltă funcţie în stat este o mare greşeală. Dacă a vorbit numai pentru etnici maghiari, ori să-l audă Victor Orban de la Budapesta, pot să-l înţeleg, dar nu să fiu deacord cu el. Prima condiţie pentru a fi cetăţeanul unei ţări, este aceea de cunoaşte limba ţării respective. Înţeleg că o parte din aceşti cetăţeni români de origine maghiară nu vor să înveţe limba română, nimic mai simplu, ori îşi angajează translator atunci când apelează la serviciul instituţiilor române care, conform Constituţiei, vorbesc limba română, ori merg în Ungaria unde pot să vorbească nestingheriţi în limba maternă. În mod greşit până acum guvernul României a alocat fonduri pentru a fi plătiţi translatori în instanţele de judecată, procuratură şi alte instituţii ale statului, pentru că un cetăţean român de etnie maghiară nu cunoştea limba română. Necunoaşterea limbii române este o sfidare la adresa României şi a Constituţiei ei.
Nimeni nu îi obligă ca, în familie, la cumetriile lor, la nunţii, ori botezuri să vorbească româneşte, dar atunci când merg într-o instanţă judecătorească trebuie să vorbească limba română.
       Dacă ar fi cetăţean francez, cine îi mai pune la dispoziţie translator? Nici nu îi este recunoscută etnia, este cetăţean francez,punct. Că el în subsidiar se consideră a fi de o anumită etnie, este o chestiune care îl priveşte numai pe el ca individ, fără să angajeze statul francez.
Maghiarii din România au mult mai multe drepturi decât cetăţenii majoritari, nu este bine, toţi trebuie să avem aceleaşi drepturi. Dacă un maghiar din Covasna se îmbolnăveşte şi este adus la un spital din Bucureşti pentru că nu cunoaşte limba română,spitalul este obligat să-i pună la dispoziţie un translator pentru a îi da informaţii despre starea sănătăţii sale. Nu este corect, dacă pentru un vorbitor de limbă română cheltuielile ar fi numai cele cu medicaţia şi investigaţiile, pentru cel care nu cunoaşte limba română la aceste cheltuieli se mai adaugă şi cele pentru plata unui translator. Cetăţeanul român de origine maghiară, plăteşte taxe mai mari decât cei de origine română, ori altă etnie? Cetăţenii de alte etnii care vor să traiască în România sunt bineveniţi, atâta timp cât se integrează în comunitatea română şi respectă limba română ca limbă oficială pe întreg teritoriul Ţării.
În ce priveşte „autonomia ţinutului secuiesc”, este o mare prostie. Cele trei judeţe, Harghita, Covasna şi Mureş sunt printre cele mai sărace din ţară, pentru a putea funcţiona au nevoie de resurse trimise de guvern. Pădurile, prin grija Drujbei lui D-zeu Attila, au fost tăiate, staţiunile şi apele minerale din zonă sunt adevărate ruine, consider că această chestiune, destul de delicată, este mai mult una de ordin electoral, nici cei care o susţin nu cred în ea.
       Ungurii din România sunt oameni oneşti, muncitori şi de bun simţ. Politicienii etnici maghiari, pentru aş putea aduna voturi ,inventează fel de fel te teme false. Dacă aş fi politician maghiar prima temă de campanie ar fi îndemnarea maghiarilor să înveţe limba română pentru a se putea descurca oriunde pe teritoriul României.

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Logoreea lui Iohannis


      Ştirile de ultimă oră ne informează despre logoreea lui Klaus Johannis, dintr-o dată, el care vorbea tăcând, acum vorbeşte şi când tace. Explică acest lucru, greu de explicat dealtfel, prin faptul că, devenind politruc trebuie să comunice, trebuie să îndrume membrii alianţei în funcţie de ordinele primite. Johannis profită din plin de boala sa şi expune toate lucrurile neînţelese de noi. A început cu prietenia ce îl leagă de C.Antonescu, cum a venit acesta din urmă la el, Primarul Sibiului, pentru a discuta despre eventuala sa desemnare ca Prim Ministru, îşi aminteşte Johannis că la privit lung şi gânditor pe Antonescu, a fost gata să-i răspundă, numai că atunci când a început să vorbească Antonescu ajunsese deja înapoi în Bucureşti. Tăcerea lui a fost percepută ca un exerciţiu inteligent. Mai apoi, acelaşi Antonescu la luat de mânuţă şi la făcut Prim Vicepreşedintele PNL, mâna lui dreaptă. Eram fericit, eram mare, dintr-o dată nişte voci au început să-mi vorbească, mă chinuiau zi şi noapte nu înţelegeam de unde vin, îmi ordonau să-l determin pe Antonescu să mă pună ministru şi vicepremier, acesta a ezitat spunând că sunt proceduri greoaie, că se poate merge până la ruperea USL. Vocile din cap nu mă lăsau să răsuflu, cere posturile din guvern, Antonescu, care ţinea la mine, a bătut cu pumnul în biroul lui Ponta: „ori îmi dai cele două posturi ori rupUSL”. Ponta nu a cedat şi astfel s-a rupt alianţa care ne adusese în Parlament cu o victorie de aproape 70%.
       Pentru moment vocile s-au liniştit.Totul a durat până după alegerile europarlamentare, când aceleaşi voci au reapărut, de data aceasta îl bântuiau şi pe Crin. Amândoi am hotărât, sfătuiţi de vocile din capul nostru, ca Antonescu să cedeze conducerea partidului şi să renunţe în favoarea mea la candidatura pentru prezidenţiale. Asta s-a şi întâmplat, ce nu ştiu nici acum, este provenienţa vocilor, veneau de undeva de sus, parcă nu erau divine, mai repede cred că erau de la Cotroceni. De ce mă gândesc mai bine de aceea sunt mai sigur că erau voci băsiste, până la urmă, indiferent de unde au venit, au fost bune şi convingătoare.
Acum dacă tot pot să vorbesc şi încă mai repede decât un oltean pur sânge, am să explic cum am dobândit cele 6 case, le-am moştenit de la mătuşa Klara, da, am avut o mătuşă care mi-a lăsat casele, nu mă întrebaţi unde este mătuşa, a dispărut, nu a lăsat nici o adresă, a lăsat casele, asta este, eu de unde să o iau. Aş vrea să ştiu unde este, să îi pot mulţumi cum se cuvine, eventual să depună mărturie precum că ea mi-a da casele, dacă o vedeţi pe undeva, spuneţi-i că o caut, să vină să spună cu guriţa ei cum mi-a lăsat ea casele.Din meditaţii le-am mobilat. Am vrut să înfiez copii atunci când ajutam străinii să infieze copii români, dar nu am avut timp, lucram mult pentru aceşti nababi filantropi.
Mai târziu a trebuit să mă ocup de administrarea caselor. Am mai întrebat pe unul pe altul cât investeşte în creşterea şi educarea unui copil. Sigur am întrebat persoane cu dare de mână, că doar nu era să întreb pe cei din mahalaua Sibiului, fie vorba între noi, pe acolo nici nu calc, aşa am aflat sumele fabuloase necesare pentru haine, cărţi, caiete, rechizite, maşină cu şofer, meditaţii, etc. După un consiliu de familie la care a participat nevasta şi soacra, am hotărât să investim în afaceri, erau mai profitabile decât copiii. Nu regret nici acum hotărârea de atunci.
Cum îl putem crede pe prezidenţiabilul Johannis când spune că :”vom creea un sistem de subvenţii bine direcţionat către familiile cu copii. Vom investi în construcţia de maternităţi, creşe şi şcoli.” Domnu' Iohannis, logoree, logoree, da nu ne minţi aşa, tu nu ai fost în stare până la 50 şi ceva de ani să adopţi un copil, din câţi copii bătuţi de soartă sunt în România noastră, da să mai faci programe de anvergură pentru viitorul copiilor, implicit al creşterii demografice. Nu-i aşa că eşti puţin ipocrit? Atenţie la voci!

joi, 2 octombrie 2014

E. Udrea mai curată, mai uscată, sau cum să faci avere pe timp de criză


       De astăzi, oficial ,a început campania electorală. Timp de o lună şi jumătate politicienii vor fi numai lapte şi miere. Ni se va umple podul de promisiuni. Singurii care deocamdată fac lucruri palpabile şi de cele mai multe ori şi bune, sunt cei din alianţa de guvernare care, îndrumaţi de primul ministru Victor Ponta, au pus în practică câteva legi menite să descătuşeze mediul de afaceri şi să reducă din evaziunea fiscală.
Altceva mă îngrijorează pe mine, la sfârşitul lui 2004 când Băsescu a venit la conducerea ţării, aveam o datorie externă de 15 miliarde de euro, acum după 10 ani de domnie băsesciană avem o datorie externă de peste 100 de miliarde de euro. Cea mai mare parte a datorie a fost făcută de guvernul Boc. Faptul că au fost făcute aceste împrumuturi nu ar fi ceva rău, dacă cei care au administrat treburile ţării în acea perioada ar face o dare de seamă cu modul în care au fost cheltuiţi.
      Conform ziarelor de specialitate pe perioada crizei PIB-ul nu a scăzut prea mult, ceea ce înseamnă că veniturile statului din încasări au fost constante. Este necesară precizarea modului în care au fost cheltuite cele 20 de miliarde de euro împrumutate de la UE, FMI şi BM, în condiţiile în care tot în aceiaşi perioadă au fost făcute disponibilizări din aparatul bugetar, au fost închise spitale, şcoli, dar mai ales au fost reduse salariile bugetarilor cu 25%, la fel ajutoarele sociale de orice fel, ajutorul de şomaj şi pensiile. Miniştrii guvernelor Boc şi Ungureanu pentru a fi credibili puteau veni cu descărcări de gestiune pentru banii ce i-au administrat. Nu au făcut acest lucru, din motive numai de ei ştiute.Primul Ministru Ponta a ordonat să se facă control de gestiune la preluarea fiecărui minister, iar rezultatele au fost înaintate DNA. Ce s-a întâmplat cu aceste sesizări nu spune nimeni nimic, DNA-ul tace.
Anii au trecut, cei care au guvernat Ţara în perioada lui Băsescu-Boc, Băsescu -Ungureanu, acum zburdă prin ţară arătându-ne ce prost conduce Ponta şi ce bine era cu ei când ne ciuntiseră salariile, pensiile şi toate ajutoarele.
Cetăţenii municipiului Cluj au ales în fruntea lor ca Primar pe d-l Boc drept mulţumire pentru toate durerile provocate pensionarilor, bugetarilor, handicapaţilor şi celorlalte categorii sociale.
      E Udrea şi-a tras partid, iar acum mai curată, mai uscată , este în cursa prezidenţială, sperând ca poporul să aibă mintea scurtă, dealtfel aşa îl şi tratează madam Nuty, ca pe un popor de idioţi, din moment ce are tupeul să vină cu zâmbetul pe buze, cu geanta ce costă cât pensiile unui sat întreg, să ne explice nimic. Aş fi vrut ca d-na Udrea, ori ANAF-ul, sau DNA-ul să ne explice cum a reuşit să facă acea avere uluitoare în perioada de criză. Mă întreb şi întreb pe cei numiţi mai sus dacă nu cumva mulţi din banii împrumutaţi de guvernul Boc au ajuns şi prin conturile Madamei? Dacă da, să pună mâna să îi returneze, că la anul e scadenţa şi guvernul va plăti aproape 2 miliarde de euro, din care mai mult de jumătate sunt dobânzi, la FMI, UE, BM.Politicienii ştiu că au tupeu, dar să te prezinţi ca un om al muncii obişnuit, îmbrăcat cu salopetă şi cască de protecţie pe cap, în ruina unei foste mari întreprinderi, denotă o atitudine versatilă şi ipocrită. Nu pot crede un om care în viaţa de toate zilele se comportă ca un nabab, iar în momentul în care a fost la guvernare a luat laptele de la gura sugarilor, iar copiilor mai mari le-a furat acadelele, că dintr-o dată s-a schimbat. Nu pot să nu observ fariseismul demonic al acestei doamne, autointitulate moştenitoarea lui Băsescu şi să nu mă cutremur la gândul că ,alegerea ei ar aduce la Cotroceni un Băsescu în fustă, iar scandalurile ar continua în politica românească.
        Căteva cuvinte despre ACL. Este formată din PNL şi PDL, o alianţă acum electorală, dar care promite a se transforma într-o fuziune, este problema lor.
Aş fi curios să aflu cine a fost cu ideea adăugării cuvântului „creştin” acestei alianţe. Să fiu sincer eu deja bănuiesc două persoane : prima ar fi Andreea Paul (Vass) îmi amintesc de cuvintele pline de evlavie şi înţelegere creştinească pentru pensionari şi ceilalţi cărora le-a mutilat salariile şi acum o aud, cu glasul tremurând de emoţie şi milă creştinească, spunând :”am fi tâmpiţi dacă nu am tăia salariile şi pensiile”. Al doilea ar fi candidatul acestei alianţe la fotoliul prezidenţial, Klaus Johannis, acest om strânge averi pe care le va lăsa unor aşezăminte creştine, altfel nu înţeleg rapacitatea, avarismul, egoismul, de care dă dovadă un om care nu are (din motive neimputabile) moştenitori. Un om normal luptă să strângă avere pentru copiii lui, altfel nu se justifică, sigur putea avea două case, putea avea trei, dar şase ? E prea mult. Deaceea mă găndesc că averea va fi lăsată unui aşezământ creştin pentru a ajuta pe cei nevoiaşi, sau nu am dreptate, sunteţi un avar şi un egoist ipocrit. Nu pot să cred într-un partid care a furat de la pensionari ( furt a fost cei 40 de lei luaţi în plus din pensie şi redaţi de guvernul Ponta) că intrând într-o alianţă creştină şi-a schimbat atitudinea, nu ,rămâne acelaşi partid condus de oameni ca Vass, Blaga, Predoiu şi ceilalţi. Nici în PNL nu cred, de la venirea lui Johannis a devenit un partid canibal şi continuă să fie. Particula „creştin” nu-i ajută să scape de demonul din ei şi de lângă ei- Băsescu.
        Trece campania, se alege un nou Preşedinte, iar acesta de acum va pleca liniştit acasă fără să-l întrebe cineva ceva, după ce a stabilit ca o cutumă încălcarea Constituţiei. Trebuie suspendat, nu trebuie să plece liniştit, trebuie să plătească pentru toată umilinţa îndurată de noi în cei 10 ani.

miercuri, 1 octombrie 2014

Sărut mâna, bogdaproste don Ponta

       Astăzi e ziua celor în vârstă. Bine că avem o zi în care suntem sărbătoriţi. Astăzi chiar se bucură cineva că existăm, ori se face recensământul nostru, să se vadă câţi am mai rămas, ori de ce ne împuţinăm aşa greu? Toate guvernele mai pe faţă, ori mai voalat s-au plâns că suntem mulţi şi nu au resurse pentru a ne da medicamente, pensii, etc. Am fost atacaţi pentru lipsă de bun simţ, de ce mai facem umbră pământului, de ce nu mergem mai bine într-un loc cu verdeaţă de unde a dispărut grijile,suferinţa şi mai ales nevoia de pensie. Pensionarii vor sării în sus şi vor spune că sunt primii care îşi plătesc dările către stat, dar statul ,câţi bani trebuie să dea lună de lună, an de an unor bătrâni încăpăţânaţi, care nu vor să iasă pe cale naturală din sistem, A făcut cineva socoteală câţi bani s-ar economisi dacă nu s-ar plăti pensiile? Câţi Km de autostradă s-ar putea face, câte vile s-ar putea construi, câte conturi ar putea fi îngroşate, câţi oameni ar fi fericiţi, datorită banilor rămaşi în urma dispariţiei pensionarilor?
      Guvernul social-democrat al lui Victor Ponta, D-zeu să-i dea sănătate, a întregit pensiile. Apoi a indexat cu 4% pensiile din ianuarie 2014, iar dacă suntem cuminţi ,vor mări şi de la 1 ian 2015 cu 5%..
Sărut mâna dom Ponta, sărut mâna doamna Plumb, bogdaproste, Dumnezeu să vă dea sănătate, cu câtă milă vă uitaţi la noi pensionarii. Păi, vorba lui Pristada: „să facem socoteala”. Un pensionar cu o pensie de 800 de lei, va primi cu 40 de lei mai mult, o grămadă de bani, din ăştia îşi va putea cumpăra 1,5 kg carne, cam mult pentru un bătrân care trebuie să aibă grijă de colesterol.
Acu nu vă supăraţi pe mine, sunt bătrân şi probabil numai înţeleg bine lucrurile. De ce îmi daţi dvs. guvernanţii banii pentru pensii? Unde sunt banii cotizaţi de mine în timpul cât am lucrat? Cum nu ştiţi, de ce nu ştiţi, cine trebuie să ştie, eu? Cine vă permite vouă guvernanţilor să mă umiliţi pe mine, cotizantul cinstit, să-mi spuneţi că îmi daţi, că îmi măriţi? Voi nu îmi daţi nimic, voi de 25 de ani mă furaţi pe mine şi pe ceilalţi ca mine. Nu accept scuze că nu sunt bani, aştept scuze pentru că mă umiliţi, pentru că mă furaţi, pentru că vă bateţi joc de mine, pentru că îmi sugeraţi să dispar pe cale naturală. Nu am auzit în 25 de ani nici un politician cerându-şi scuze pentru faptul că m-a furat, pentru faptul că m-a umilit, pentru faptul că m-a scuipat atunci când a afirmat că sunt „asistat social”. Veniţi în campaniile electorale cu lacrimii în ochi, plângând de focul copiilor pe care vreţi să-i vedeţi ajungând pe culmile gloriei, iar după ce trece campania electorală, le furaţi acadele din gură. Cine a furat această ţară, unde sunt fondurile PCR, unde sunt fondurile UTC, unde sunt fondurile UGSR? Numai aici erau bani să fie plătite pensiile zeci şi zeci de ani. Unde sunt cotizaţiile salariaţilor, cine ia furat ? Nu putem fi o ţară distrusă, furată şi să nu avem hoţi arestaţi. Cine sunt hoţii? M-am săturat să văd postat pe fb, ori scris prin ziarele online, că guvernul a mai făcut o mărgică. Trebuie să devenim un stat serios, care ştie să-şi răsplătească valorile şi să pedepsească hoţii. Domnule Ponta, domnilor politicieni din alianţa de guvernământ, nu vreau să mai aud că nu puteţi, că nu aveţi, când aţi venit la guvernare ştiaţi ce vă aşteaptă, de ce va-ţi băgat? Iar dacă nu ştiaţi situaţia este şi mai grav, înseamnă că sunteţi incompetenţi.
Pe bănuţi mei şi ai celorlalţi nu vreau să mai fiu minţit. Vreau ca acest popor să iasă de sub vraja „Mioriţei” şi să intre în armata Vitoriei Lipan, trebuie să descoperim cine a omorât ciobanul şi mai ales unde sunt „Oile”.    M-am săturat să aud că guvernul a produs o „mărgică”, vreau să-l văd precum cocoşul care se întoarce triumfător cu „punguţa cu doi bani „şi averea boierului după el.
       Am votat de fiecare dată de 25 de ani încoace, dar dacă o singură dată mai sunt umilit prin chestiuni de genul va da guvernul pentru pensii, pentru salarii, nu mă voi prezenta la vot şi voi incita şi pe alţii să facă acelaşi lucru, Boicot.