Nu mi-a venit să cred
când am auzit-o pe Cristiana Anghel, senatoare în Senatul României,
că a votat o lege fără să ştie ce conţine acea lege. Ea este
una dintre cei mulţi care au votat în necunoştinţă de cauză.
D-na Anghel spunea că a fost modificată ordinea de zi, senatorii
ştiind că votează o altă lege şi nu Legea Securităţii
Cibernetice. Ceea ce povestea această senatoare este de cascadorii
râsului, numai că nu putem nici măcar zâmbi, această nenorocită
lege dacă va fi promulgată ne va lăsa în fundul gol în faţa
organelor de securitate şi nu numai.
Nu cunosc cutumele
parlamentare, încerc să gândesc cu ajutorul bunului simţ, mă
întreb, cum este posibil ca o lege să fie votată în Senat fără
ca votanţii să nu cunoască conţinutul proiectului de lege? Dacă
cineva din conducerea Senatului a modificat ordinea de zi, fără să
anunţe plenul Camerei, este o mare eroare, ca să nu folosesc un
termen mai dur.
D-l Tăriceanu
Precedintele acestei camere ce părere are despre modul în care se
desfăşoară şedinţele acesteia? Ce fel de parlamentari avem dacă
nu ştiu ce votează? Înţelegeam dacă era vorba de unul,
doi,...zece senatori, dar când este vorba de toţi senatorii, avem
o problemă de imagine, de percepţie, de credibilitate şi mai ales
de inteligenţă a acestor oameni.
Posibil să ca acest
lucru să se fi dorit, ca legea securităţii cibernetice să treacă,
probabil că asta este noua politică a siguranţei naţionale aceea
de veghere a Big. Brader-ului.
În această situaţie nu
ştiu de ce ne mai îmbrăcăm, oricum vom fi în fundul gol, la orice
oră în faţa celor care ne veghează, studiază, audiază şi
spionează.
Este un act de împietate
să votezi o lege care limitează dreptul la intimitatea
intelectuală, acum la 25 de ani de la revoluţie. Ori se încearcă
începerea unui nou ciclu politico-securistic în care individul să
fie spionat 24 de ore din 24, indiferent dacă este cazul sau nu.
Simplul fapt că este cetăţeanul acestei ţări trebuie să fie
continuu spionat pentru a putea fi contracarată orice încercare de
a defăima un individ din sfera puterii. Prin această lege facem din
SRI o instituţie cu mult mai puternică decât bleaga securitate a
lui Ceauşescu. Este ştiut faptul că pentru o mare parte a populaţiei
acestei ţări calculatorul are rol de arhivă personală, de
bibliotecă, de instrument de comunicare şi de plată. Orice
persoană străină ar pătrunde în calcultorul alteia, ar pătrunde
în intimitatea acelei persoane.
Care este rostul acestui
brutal spionaj, al pătrunderii în creierele noastre? Răspunsul nu
poate fi decât unul, ţinerea noastră în frâu, obligarea
acceptării oricăror legi şi norme ar fi eliberate de o clasă
conducătoare, nemulţumirea unui membru al societăţii ar fi
depistată la timp de cei puşi să vegheze, ca nimeni să nu mişte
în front.
Despre asta să fie
vorba în acceptarea votării proiectului de lege cu ochii închişi,
ori de neştiinţa şi indolenţa parlamentarilor trimişi acolo de
electorat pentru a le apăra drepturile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu