Domnule Manager,
Vă scriu pentru a vă
semnaliza două aspecte diametral opuse din activitatea spitalului pe care cu onoare-l conduceţi, aceste aspecte vor fi prinse in două
subcapitole intitulate: 1) Aşa da, iar 2) Aşa nu.
Aşa da.
Am revenit pentru
internare în secţia Geriatrie-Gerontologie din cadrul spitalului
judeţean cu ceva emoţii, în sensul în care nu eram sigur că
voi mai găsi atmosfera plăcută şi acelaşi înalt
profesionalism. Mă bucur că mi-am făcut griji degeaba, am găsit
oamenii pe care îi lăsasem, gata să ghicească ce nevoi are
pacientul, ce vorbă de încurajare trebuie să-i spună, ori ce
calmant să-i administreze. Profesionalismul acestor slujbaşi ai
sănătăţii este unul cald, frăţesc, prietenesc şi nu unul
protocolar şi rece. Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, este
greu să le găseşti defecte, nu sunt supermani, sunt Oameni, încă
nu s-au transformat în roboţi umani. Deşi, numărul cadrelor medii
şi auxiliar este la limită, nu precupeţesc nici un efort pentru aş
face cu cinste datoria
la locul de muncă.Voi merge mai departe cu recunoaşterea meritelor
acestor minunaţi oameni şi voi încerca să prezint succint, pe
fiecare în parte, voi folosi numele de botez:
Lori,asistent şef :
vulcanică, profesionistă, bună organizatoare, mama celor mai
tineri pacienţi, nepoata celor în vârstă.Omul ce face legătura
perfectă între ordinul medicului şi asistente
Mihaela, asistentă,
minionă, cu zâmbetul pe buze, gata să vină de fiecare dată când
este nevoie la patul bolnavului pregătită fiind cu un cuvânt de
încurajare şi cu un sfat medical bun.
Cristina, asistentă,
este profesionistul ce ştie să lase problemele de familie la uşa
secţiei, pentru a se dedidica total meseriei.
Alina, asistentă, 21 de
ani, cea mai tânără, este blândă, umană, hotărâtă.
Stănescu, asistent,
sobru, precis, direct.
Gabi, asistentă,
mămoasă, pentru ea pacienţii sunt tătăiţa şi mămăiţa,
priveşte bătrânii ca pe familia ei
Luminiţa, asistent
terapeut, pe lângă aparatele folosite, mâinile transmit din
sufletul ei, conducând degetele să alunece binefăcător asupra
locurilor dureroase.
Tatiana, infirmieră, un
om viu, iute, atentă la detalii, posesoarea unui râs puternic şi
molipsitor.
Ioana, infirmieră,
încercată de viaţă, puţin închisă în ea, harnică.
Nuţi, infirmieră,
zâmbitoare, gata oricând să ajute.
Ana, infirmieră,
cochetă, dedicată serviciului, nu ştie să spună nu.
Dorina, infirmieră,
pedantă, făcând curăţenie până la detaliu, comunicativă.
Anca, infirmieră, omul
de la sat obişnuit cu munca, disciplina şi respectul.
Deasupra lor veghează
ca totul să fie bine, precum zeiţele Atena şi Hygiea, doctoriţa
Popescu Ioana. Toţi aceştia sunt oameni care au înţeles exact
care este menirea lor în cadrul acestei secţii şi fac tot ce este
posibil omeneşte pentru ca pacienţii să se simtă bine şi să
revină pentru tratament. Felicit acest minunat colectiv pentru modul
în care ştie să îşi facă datoria.
Adaug aceleaşi
felicitări şi pentru secţiile boli-infecţioase şi cardiologie.
Aşa nu,
În timpul cât am fost
internat am cerut să fiu consultat de un medic oftalmolog, astfel am
ajuns la cabinetul de oftalmologie pe uşa căruia scria că se dau
consultaţii numai persoanelor internate. De cum am deschis uşa
cabinetului, am fost întâmpinat de surâsul trist şi uşor
surprins al medicului Gabriela Corneci, aceasta mi-a explicat că în
cabinet nu au nici un fel aparatură, iar dacă vreau un consult de
specialitate la ochi, să merg la cabinetele particulare. Ăsta a
fost întreg examenul de specialitate din cabinetul spitalului. Mă
întreb, de ce este nevoie ca un medic să piardă timpul pe bani
destui de frumoşi într-un cabinet fără aparatură? Munca de
îndrumare spre cabinetele particulare putându-se face, fie
printr-un afiş pus pe uşă, fie printr-un dispecerat de îndrumare
a pacienţilor. „Activitatea” depusă de doctoriţa Corneci poate
fi considerată chiar publicitate neloială, ţinându-se cont că
domnia sa este proprietara unui astfel de cabinet particular.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu