S-a început anchetarea pensionarilor ieşiţi pe caz de boală la
pensie. Un început bun, 5 au dat colţul, procurorii pot jubila,
începutul anchetei este promiţător.
Să ne amintim de ce aceşti oameni au ieşit la pensie pe caz de
boală, unii, mulţi dintre ei, pentru simplul motiv că sunt
bolnavi, alţii, mai puţini decât ceilalţi, pentru că erau într-o
situaţie disperată. Întreprinderile se închideau, oamenii erau
trimişi acasă cu ceva bani în buzunar, celebra „ordonanţă”,
timpul trecea, banii, oricât de economi erau, se epuizau. Statul
odată ce le dăduseră ordonanţa se presupune că îşi facuse
datoria, se uită un amănunt esenţial.Vorbim de oameni trecuţi de
50 de ani ce trăiseră pe vremea comunismului, dintr-o dată s-au
văzut în bătaia vântului, aceşti oamenii nu înţelegeau ce se
întâmplă cu ei.Erau obişnuiţi ca statul să-i oblige să
lucreze, acum dintr-o dată statul îi dă bani şi îl trimite
acasă, au încercat să îşi găsească un loc de muncă, prima
condiţie să ai vârsta sub 40 de ani, să nu uităm că vorbim de
perioada când se închideau uzine, fabrici, complexe
agro-industriale, combinate siderurgice, într-un cuvânt se închidea
perspectiva de a mai avea un serviciu pentru cel trecut de 45 de ani.
Piaţa era suprapopulată cu forţă de muncă , iar eventualii
patroni ce făceau angajări puteau alege oameni tineri cu un viitor
în faţă. S-a ajuns într-un moment disperat, singura soluţie să
nu moară de foame era pensionarea pe caz de boală. Aici lucrurile
nu ştiu cum au stat, neparticipând direct la modul cum se stabilea
diagnosticul şi boala de care suferea fiecare, posibil ca viitorii
pensionari să fi dat o găină, un borcan cu miere, o sită cu nuci
etc. Sunt convins că începând cu 1997-98 după plecarea minerilor
în ordonanţă s-a început ieşirea la pensie de invaliditate.
Creşterea numărului de pensionari a putut fi văzută la ministerul
muncii şi casele de pensii, nu s-au luat măsuri, situaţia convenea
la toată lumea, încă mai erau ceva salariaţi şi în plus era
linişte, oamenii nu mai mergeau peste guvernanţi să-şi ceară
drepturile.
Nu cred că timp de aproape 15 -16 ani nu s-a sesizat nimeni, a fost
o înţelegere tacită a guvernanţilor, conştiienţi fiind că la
50 de ani nu-l mai angajează nimeni. Mai mult decât atât, s-a dat
o lege criminală cu ieşirea la pensie a bărbaţilor şi în curând
şi a femeilor la 65 de ani. Întrebare pentru cei care au făcut
acest proiect de lege şi pentru cei care au votat această lege :
„domnilor, aţi fost sănătoşi la cap când aţi dat această
lege.? Cum credeţi că un om mai poate lucra la 65 de ani, i se
restructurează postul la 58 de ani şi este trimis în şomaj, cine
mai angajează un bătrân? Vă spun eu, nimeni. Ce poate face acest
om? Să se strecoare printre legi”. E bine ca atunci când se fac
anumite legi, chiar să se studieze problema, nu să ridicăm pragul
de pensionare la 65 de ani, pentru a nu mai mări numărul de
pensionari pentru o anumită perioadă de timp, cel puţin cât era
Boc Prim Ministru. Numai că oamenii nu au acceptat să moară de
foame, ei au mers la medici.Şi-au amintit de anumite boli pe care le
aveau şi pentru care strânseseră din dinţi cât timp avuseseră
serviciu. Au ieşit la pensie de invaliditate, banii sunt puţini,
dar ştiu că în fiecare lună aceşti bani vin. Împutarea sumelor
de bani primiţi „nejustificat”duce ireversibil la moartea
debitorilor, ei sunt conştienţi că nu au de unde plăti, nu le
rămâne decât ştreangul. Cred că alături şi în solidar cu ei
ar trebui să plătească şi guvernanţii pe vremea cărora au ieşit
la pensie, pentru că ei sunt autorii morali ai viitorilor
pensionari, chiar instigatori la infracţionalitate.Ce societate este
asta care îşi trimite oameni la moarte prin inaniţie. Venim
dintr-o societate socialistă, unde statul era unicul patron şi
asigura casă, masă şi serviciu tuturor oamenilor cu vărsta de
peste 18 ani. Este greu să spui unuia care la revoluţie avea 40 de
ani, cum este cu socieatea capitalistă, el te va intreba mereu, unde
este statul, de ce statul nu-mi dă? E grea tranziţia şi la noi a
fost chiar dureroasă. Mă bucură ca premierul să găsească nişte
soluţii de salvare a acestor oameni. E bun progresul, dar nu călcând
pe cadavre, noi nu ne-am dorit să se vândă întreprinderile care
ne asigurau traiul zilnic. Voi aţi vândut, voi guvernanţii, voi
politicienii, voi să răspundeţi acum pentru nenorocirea acestor
oameni, nu ei au băgat banii în buzunar, voi domnilor politicieni
şi sinecurişti, voi fripturiştilor, pupincuriştilor, voi
parveniţilor, voi să răspundeţi pentru mizeria în care se zbat
aceşti oameni. Este uşor, mai ales că nu au nici resurse
materiale, să le puneţi sume de bani de returnat, întrebarea este
de unde vor da aceşti bani şi dacă nu îi dau ce faceţi, îi
trimiteţi la puşcărie? Nu este rău, numai duc grijă de nimic, în
sfârşit, ar trăi fericiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu