Totalul afișărilor de pagină

vineri, 20 aprilie 2018

Scorpia VIII


  În acea seară de sâmbătă se îmbrăcase într-o bluziţă croită pe corp încheiată cu nasturi pe piept, fustiţa scurtă, scurtă, lăsa vederii picioarele lungi  cu pulpe fine şi rotunde.  Discoteca,  aflată într-o semiobscuritate multicoloră, cu muzica dată la maxim de parcă acolo dansau doar surzi, era plină cu tineret, era cald, transpiraţia făcuse ca rimelul ieftin şi abundent să curgă pe obrajii fetelor. Flori, din cauza căldurii, descheiase încă doi nasturi la bluza care ţipa pe bustul ei destul de mare, sânii ca două guri care căutau aer s-au revărsat din sutienul care îi ţineau prea strâns.
Prietena ei dansa, era un bluz care făcuse ca perechile să se lipească până la contopire. Ea privea prin salon, voia să vadă dacă nu există un făt frumos călare dacă nu pe un cal alb, măcar pe o motocicletă de 125. Tinerii, unii băuţi, alţi cu priviri blazate,  se plimbau prin salon, primi clătinându-se, ceilalţi cu capul în jos cocoşaţi cu mâinile mult trase în spate, nu vedeau pe nimeni, se loveau de dansatori ca nişte zombi, nimeni nu se supăra, păreau că nu  simt, nu îşi dădeau atenţie, fiecare era în lumea lui proprie, nu socializau, ignorau totul, păreau că se ignoră şi pe ei.
În zăpăceala de lume, în care fiecare era pentru el, Flori s-a simţit prinsă strâns de mijloc de către un tânăr voinic, care duhnea a ţuică proastă şi mahorcă ieftină şi împinsă spre ieşirea de urgenţă, din spatele ei, altul, pe care nu îl vedea, o împingea cu toată forţa. A început să strige, striga din ce în ce mai tare, răpitorii nu păreau a fi deranjaţi de strigătele fetei, ei continuau să o care spre ieşire. Când mai aveau aproape un metru până la uşă şi deja îşi lingeau buzele de plăcerea actului sexual pe care aveau să-l obţină prin violenţă, s-a năpustit asupra lor o ploaie de pumni, au dat drumul fetei încercând să se apere, zadarnic, au fost puşi la pământ şi lăsaţi să zacă în inconştienţă. Loviturile  năpraznice, fuseseră aplicate de către un cunoscător în arte marţiale.
  După ce s-a desmeticit, Flori a pus ochii pe tânărul care o salvase din ghearele răpitorilor. A mers la el i-a prins mâna şi i-a mulţumit. Salvatorul ei i-a luat mâna într-un gest tandru şi i-a sărutat-o, a ţinut o clipă mai mult buzele apăsate pe palma finuţă a frumoasei victime.
Au rămas prieteni, apoi s-au căsătorit, frumosul ei apărător era Andrei, omul cu care astăzi numai găseşte punţi de legătură.
Gândul lui Flori a fugit la Matei, colegul de serviciu, un om retras, plin de bun simţ, cu gesturi feminizate, nu era un macho, era un om sensibil, frumos ca o fată, avea buzele cărnoase, roşi, voluptoase, părul blond roşcat era inelat, gâtul subţire, cu barba spânatică, îl făcea să aibă tenul fin, mâinile cu degete lungi şi subţiri îi dădea o aură de fată. Se îmbrăca elegant, avea gesturi alese şi vorbirea afectată. Mult timp nu-i dăduse importanţă, îl compara tot timpul cu bărbatul ei, cu Andrei, între ei existau mari diferenţe, Andrei radia bărbăţie prin toţi porii, Matei era ca o mimoză, îţi era teamă să îl atingi. Îşi amintea seara când au rămas amândoi peste program să termine balanţa semestrială. Era în perioada în care Andrei se încurcase cu băutura şi îşi neglija datoria de bărbat ori dacă şi-o făcea, o făcea în fugă aproape dormind pe ea. Nu se mai simţise satisfăcută de mult. Din greşeală degetele lor s-au atins, amândoi au fost electrizaţi, au ridicat instantaneu ochii din hârtii, privirile li s-au întâlnit, au văzut fiecare flacăra dorinţei  în ochii celuilalt. A pus mâna pe obrazul ei, era o atingere fină, ca o petală de trandafir, a strivit o lacrimă de emoţie în colţul ochiului stâng. S-a lăsat mângâiată, mâinile lui îi atingeau gâtul, coborând lent spre sâni, nu se împotrivea, îşi dorea să nu se oprească, abia când s-a apropiat de ea să o sărute şi-a revenit.
-Nu Matei, nu este bine ce facem, trec printr-o perioadă delicată, e posibil să fiu vulnerabilă, nu profita de slăbiciunea mea, mâine e posibil să te urăsc! Fii înţelegător, nu mă pot opune!
A fost atunci, nu a forţat nota, într-un fel regreta că nu acceptase. Mult timp Matei s-a purtat cu ea normal de parcă nu se întâmplase nimic. Flori încercase ea, este adevărat, destul de timid să se apropie de el, a fost respinsă delicat, dar ferm. Totul până în urmă cu trei luni când a invitat-o să o ducă cu maşina lui acasă. Drumul de la firmă spre casă trecea printr-o intersecţie, drumul care făcea la dreapta ajungea într-o pădure de conifere, până să ajungă în intersecţie Matei a glumit cu ea:
„Ce zici, dacă fac dreapta?” „Nimic, te rog chiar!”. Şoferul a semnalizat şi a intrat pe drumul forestier. Încă de departe a simţit vântul căduţ de primăvară care aducea miros de tămâie şi cetină de brad. S-a înfiorat de plăcere, stomacul i se strânsese, iar inima simţea că o are în gât. Îi era teamă de ceea ce avea să urmeze, îi era teamă de consecinţe, nu voia să se despartă de Andrei, era tânără, avea nevoie de bărbat, nu-l iubea pe Matei, îl dorea ca bărbat, simţea că poate fi medicamentul care o putea linişti.
S-au iubit cu patimă, în ciuda aparenţelor de bărbat feminizat s-a dovedit a fi un partener puternic  cu dorinţă şi atenţie pentru parteneră.
La întoarcere a plâns aproape tot drumul, nu regreta actul în sine, până la urmă era un om, nu o maşină, regreta faptul că fusese nevoită să ajungă aici.
Nu era un zeu, era o muritoare cu slăbiciunile ei, cu trăirile şi neîmplinirile ei. Se gândea la Andrei, la fel era ca şi ea, avea păcatele lui, dar şi realizări multe. Acum înţelegea mai bine, ea îl distrusese.
O impresionase dârzenia cu care a anunţat-o că pleacă din casă, mai avea o speranţă, niciodată nu spusese cuvântul divorţ. Asta însemna că undeva în adâncul sufletului său, încă o mai iubea.
Cum va proceda? Va trebui să cedeze în faţa lui, să devină femeie, o femeie blândă care să-l recâştige. Va putea să cedeze ori se va trezi iar scorpia din ea? Fără să vrea îi scăpase cuvântul, a tresărit când l-a auzit: „oare chiar era o scorpie?”. Va fi în stare să se poarte ca o femeie care respectă bărbatul şi să nu-l mai piseze la cap? Îşi amintea că l-a pus să bată un cui în perete, voia să pună un tablou. Ea l-a dirijat:”ţine ciocanu mai drept, ia cuiul cu mâna stângă, aşa, acum bate-l, dă-i mai tare, dă-i mai încet că pică varul de pe pereţi!” Nu l-a mai bătut, a lăsat totul baltă şi a ieşit afară, a ţinut drumul drept la Matilda, la cârciumă. Oare, se întreba Flori acum, ar fi reuşit să-l bată, dacă ea ar fi tăcut?
Într-o seară, continuă să-şi amintească Flori, se îmbrăcau să meargă la nuntă, el s-a îmbrăcat repede, o aştepta pe ea, după aproape două ore a fost şi ea gata. Când a intrat în sufragerie unde el se plictisise aşteptând-o şi-a pus mâinile în cap, apoi în şolduri ca o mahalagioaică de duzină:”cravata aia ai pus-o, nu vezi că nu se asortează cu costumul? Schimb-o, pune-o pe asta grena!” După ce Andrei şi-a înnodat cravata pe care a vrut-o ea, a găsit alte nepotriviri: „schimbă cămaşa, nu merge cravata grena cu cămaşă bleu, puneţi cămaşa albă”! Bietul om s-a executat, apoi a ieşit pe uşă în apostrofările nevestei: „stai, nu pleca, schimbă pantofii...!” Andrei a ieşit pe uşă şi a aşteptat-o la poartă. Flori se gândea că este o perfecţionistă, nicidecum o mofturoasă, o pisăloagă care poate distruge.
Poate ar fi bine să renunţe la Andrei şi să se mărite cu Matei, îi propusese la ultima lor întâlnire. Nu îi răspunse tranşant, însă nici nu l-a respins, a lăsat o portiţă. Bărbatul o voia pe ea fără copii, nu-l deranja dacă va plăti pensie alimentară. Voia toată dragostea ei pentru el, nu voia să o împartă nici măcar cu proprii ei copii. Matei îi oferea iubire, era o iubire egoistă, dar şi izolarea de copii, îi spusese că nu avea decât, dacă iubea aşa mult copiii, să-i facă lui copii, deşi nu ţinea neapărat la asta.
Îl aprecia că nu fusese ipocrit, mincinos, ştia de la început ce o aşteaptă.
Va lăsa lucrurile să meargă de la sine. Va lua o decizie atunci când va fi înghesuită, până atunci îşi va ţine amantul cât mai ascuns.
Andrei a plecat de acasă tulburat,dar hotărât să-ţi caute casă cu chirie, nu voia mult , o cameră şi dependinţe, îşi dorea linişte. Era sătul de spectacolele gratuite oferite de Florica lui, unele fuseseră generate de el, însă cele mai multe au fost fără sens, acum gata, s-a hotărât, vrea să se odihnească.
Cu numărul Magdei de telefon în mână se gândea dacă să o sune sau nu. S-a hotărât să o apeleze la ieşirea din program, acum se considera „încălzit” după discuţia cu nevasta, nu voia să acţioneze sub imperiul stării în care se afla . După terminarea lucrului va fi calm, toţi nervii, toată agitaţia acumulată se vor risipi. Problemele de serviciu le vor atenua până la dispariţie. Atunci, dacă se va mai gândi la Magda, o va suna.
Aşa cum se aşteptase la sfârşitul celor opt ore de program, după ce făcuse un duş cu apa mai mult rece, se simţea prospăt, calm şi odihnit. A intrat în birou, s-a aşezat comod în scaun,apoi a format numărul după telefonul mobil, s-a auzit îndelung sunetul soneriei, când credea că va intra robotul să-l anunţe că nu răspunde nimeni şi să încerce mai târziu, a intrat o voce cristalină :
-Da, cine sunteţi? Vocea blândă în esenţa ei era neprietenoasă.
-Sunt Andrei, ştii tipul cam beţiv din cârciuma ordinară unde am avut plăcerea şi onoarea de a te cunoaşte.
-De unde ai numărul meu de telefon, nu-mi amintesc să ţi-l fi dat. De alfel hotărâsem că nu te mai văd.
-A fost hotărârea ta, nu a mea, numărul l-ai lăsat patroanei...
-Da, dar nu i-am spus să ţi-l dea, s-a oţărât Magda la Andrei.
-Corect! Aşa mi-a spus şi ea, dar nici nu i-ai interzis expres să nu mi-l dea. Este adevărat? Andrei era calm şi cald, nu voia să o supere.
-Aşa este, nu m-am gândit că va ajunge la tine, ultimele cuvinte Magda le-a spus cu un uşor chicotit, de fapt pentru el lăsase numărul Matildei, apoi serioasă, bun şi ce vrei de la mine?
-Vreau să ne întâlnim...

-Iar să merg în bomba aia nenorocită, Magda a ridicat tonul la el.
-Nu, mergem unde vrei, s-a deschis molul, vrei să mergem la un film? Spune tu unde şi acolo vom fi prezenţi.
-Vreau să stau acasă, să-mi întind picioarele pe canapea, să mă răsfăţ cu o cafea şi să ascult muzică bună în surdină...
Speriat Andrei a întrerupt-o:
-Asta înseamnă că nu ne vom întâlni, îmi doream mult să te văd.
-Ba da, vino în locul...Magda i-a dat adresa. Te aştept! Avem multe de vorbit.
Bucuros, bărbatul, a închis telefonul şi a plecat spre locuinţa femeii. Dacă adresa era corectă şi era sigur că este, locuia în apropiere în cartierul cu blocuri vechi construite din cărămidă şi care se încălzeau cu sobe de teracotă. S-a uitat bine la numărul blocului, avea o singură scară, a urcat până la etajul trei, a găsit apartamentul  indicat. Uşa metalică de la intrare prevestea că în interior este o comoară. A sunat, din casă s-au auzit paşi uşori, uşa s-a deschis după  ce au fost trase câteva zăvoare.
-Sărut mâinile! Pentru tine! Andrei i-a înmânat trei orhidee pe care le cumpărase în drum.
- Ce frumoase sunt! Unde le-ai găsit? Magda se alinta, gestul o surprinsese frumos.
Până să vină Andrei se gândise să-i povestească cum a ajuns ea să-l cunoască. I se părea incorect să-l mintă. Înţelegerea cu Flori fusese să-l scoată din cârciumă, asta reuşise, de aici în colo nu mai avea obligaţii faţă de prietena, prietenei ei. Simţea că se nasc anumite sentimente faţă de bărbat, iar pe el deja îl vedea aproape îndrăgostit de ea, risca spunându-i care a fost scopul jocului, însă prefera să se încumete acum să pună cărţile pe masă, decât să-i reproşeze mai târziu, când ar fi aflat adevărul.
Nu ştia cum va reacţiona, îi părea rău să-l piardă, dar nici nu voia să fie o minciună între ei.
  Cu inima cât un purice a mers să deschidă uşa când a auzit soneria...







duminică, 15 aprilie 2018

Scorpia VII


  După plecarea bărbatului,  năucită , Flori şi-a pierdut echilibrul, a venit în faţă, apoi pe spate de parcă o lovise cineva în moalele capului. Vorbele lui Andrei, expresia feţei lui, au făcut-o pe  femeie să se cutremure. Era pentru prima dată când se confrunta cu adevărul gol-goluţ, tot timpul crezuse că el este vinovat că alunecase pe panta băuturii. Îi acuzase pe colegii lui de serviciu că îl atraseseră în cursa lor bahică. Nu se gândise nicio clipă că  ar fi putut fi rădăcina răului care îl făcuse pe bărbat să se îndepărteze de ea. S-a trântit pe canapeaua din sufragerie şi cu ochii fixaţi pe unul din braţele lustrei a început să facă analiza  vieţii lor împreună, să vadă unde a greşit.
Se căsătoriseră din dragoste, erau doi copii săraci, dar cu ambiţie şi multă voinţă reuşiseră să-şi facă un cuib cochet, munciseră mult pentru asta, avuseseră datorii la bănci, însă  cu chibzuinţă, aproape că terminaseră debitul, ar mai fi avut rate vreo doi ani şi gata, ar fi fost stăpâni deplin pe toată averea lor. Norocul s-a întors cu spatele la ei, totul s-a năruit în ziua în care a fost trecut în şomaj, urma ca uzina, aşa cum se întâmplase cu multe altele, să se închidă. Asta l-a deprimat pe Andrei. Este adevărat că nu s-a lăsat bătut de soartă, s-a luptat cu ea, a bătut la multe uşi, a lăsat la toate societăţile din oraş CV-uri, nimeni nu l-a chemat la interviu.
Venea  seara extenuat şi deprimat, în primele zile nu a zis nimic, chiar l-a încurajat: „lasă Adi, aşa îl alinta, că te va chema cineva, eşti un inginer capabil”. Timpul trecea nemilos, ratele se adunau fără a fi plătite, nu făcea faţă doar cu salariul ei şi ajutorul lui de şomaj, ea, care era economistă, înţelegea că tot mai greu le va fi să achite debitul la bancă dacă nu vor ţine din scurt ratele. Atunci a cedat  psihic, a început să-l acuze că nu se interesează  de serviciu, că a îi place să trăiască din spinarea ei, din munca ei, că trândăveşte de dimineaţa până seara. El punea doar capul jos fără să riposteze. Într-un târziu şi-a găsit serviciu, nu era chiar ce şi-ar fi dorit el, dar era ceva. Îşi amintea că îl certa de fiecare dată când patronul nu-l plătea la timp, îi făcea scene aproape zilnice, bărbatul ei nu-i întorcea vorba, punea capul în pământ şi tăcea, asta o încuraja, ea considera că are dreptate şi îl toca mai departe la cap. A găsit serviciul unde lucrează acum, câştiga bine, un timp a lucrat mult peste program, aşa spunea el, ea nu l-a crezut, începuse să-i reproşeze că are femei, că nu-l interesează de casă. Din acea perioadă bărbatul ei s-a laut de băutură, ciudat este, că el nu i-a reproşat niciodată ceva. De când a rămas fără serviciu nu s-a mai contrat cu ea, aducea timid argumente în favoarea lui, dar nu le susţinea.
Acum şi-a pus pentru prima dată întrebarea dacă nu cumva îl teroriza cu acuzele ei. Tot ea repede şi-a luat apărarea, el era vinovat, nu accepta altă muncă decât ca inginer, putea merge spălător de vase într-un restaurant, ce conta umilinţa muncii, dacă era plătit?  Aveau nevoie de bani pentru stingerea debitului. Nu înţelegea că se strângeau datoriile la bancă şi puteau oricând să fie executaţi silit!?  Şi ce dacă  nu realizam nimic că îl tocam toată ziua la cap, cel puţin mă descărcam.  Ce să mai analizez? Vrea să arunce vina neputiţei lui în spatele meu. Ete, n- o să-i meargă!
Nervoasă, a stins veioza şi s-a culcat.
În dormitor Andrei se zvârcolea pe toate părţile, somnul refuza să vină să-l transporte pe tărâmul liniştii, îi apăreau în faţă crâmpeie de imagini, nu reuşea să le pună cap la cap. Deodată a apărut ea, aşa cum  era  de fiecare dată când îl certa, cu mâinile în şolduri, cu şorţul de bucătărie în faţă şi cu ţipătul ei piţigăiat:
„-De ce mi-ai aruncat acele vorbe în faţă, îi spunea Flori, acum mă găseşti pe mine vinovată? Eu te-am pus să te cerţi cu directorul? Ăla cum a avut ocazia, te-a pus pe făraş, ceilalţi colegi ai tăi au rămas, pe tine te-a trimis primul în şomaj şi fără ordonanţă. Vai de capul tău de neisprăvit!”
-Stai puţin! Fiindcă nu ai dreptate, acolo a fost vorba de principii...
-Principii..., în viaţă, tăntălăule, singurul principiu este BANUL, cu B mare, nu-mi veni mie cu rahaturi de astea de înaltă morală, împuşcă banul, indiferent de unde vine, uită-te în stânga, în dreapta, dacă nu te vede nimeni, bagă-l în buzunar...!
- Mă vede Dumnezeu...a încercat palid să argumenteze Andrei
-Te vede Dumnezeu... domnul are morală. Unde a fost Dumnezeu când eu mă chinuiam să plătesc datoriile şi pe tine nu te îndruma să te angajezi, fie şi pe un post sub demnitatea ta? Aud? Băi Andrei, hopa, nici Adi nu-i mai zicea, viaţa e complicată, colegul tău care a fost zburat odată cu tine din uzină a intrat în politică, a încercat pe stânga nu a mers, a intrat la ăia de dreapta, a revenit pe stânga, însă nu s-a lăsat până nu s-a realizat, a luat de la dreapta, cât a fost la guvernare, cât a putut, apoi a mers cu stânga, a mai supt şi de la ăştia până şi-a făcut cheag, apoi a plecat din politică, acum te scuipă din „Audi”, iar tu bei vodcă „Săniuţa” cu prăpădiţii tăi de colegi...
-Dorm noaptea liniştit, nu îmi este teamă că vin mascaţi peste mine...
-Mai şti altceva decât să dormi şi să bei? Cu mine de când nu te-ai mai culcat, te-ai gândit că şi eu sunt femeie?
-Cum să fac dragoste cu tine, când tu de ani buni, mai precis de când am intrat în şomaj, mă  asupreşti continuu şi niciodată nu mi-ai dat  posibilitatea să mă apăr?
-Cum să te aperi? Spunând  prostii? Şti bine că după ce ai prins un pic de cheag şi ai ajuns unde lucrezi acum, ai început să mă înşeli, altfel cum  explici că veneai noaptea treaz nemâncat din altă parte decât de la curve...?
-Eşti sub orice critică, munceam de mă speteam, opt ore ca inginer, iar peste program lucram ca muncitor, patronul avea nevoie urgentă să dea nişte lucrări gata, iar eu aveam mare nevoie de bani. Nu îţi aminteşti că am terminat ratele chiar înainte de termen tocmai datorită acestor ore suplimentar plătite?
-Iar îmi vii cu gargara asta? Ţi-a dat ăla mai mulţi bani pentru că avea nevoie de un specialist ca tine. Mai bine recunoaşte, cu cine m-ai înşelat?
-Eşti imposibilă! Nu te-am înşelat niciodată, te-am iubit ca un idiot, încă te iubesc! Eşti paranoică, gata, dispari, nu vreau să te mai văd!”  Andrei s-a ridicat din pat, a dat cu mâna ca şi cum ar fi izgonit o muscă , apoi a plecat la baie. S-a uitat în oglindă, după ce s-a spălat cu apă rece pe faţă, încă era un bărbat prezentabil, şi-a căutat ochii, s-a privit adânc în apele lor , apoi a luat o decizie: „de mâine nu mai beau!” Va continua să meargă cu băieţii, însă va bea doar apă plată. În oglindă lângă el a apărut Magda, l-a privit cu ochii ei limpezi şi albaştri ca florile de toporaş, în următoarea clipă a dispărut, dar nu înainte de a-l chema cu mâna să vină la ea.
Îi era teamă de Magda, îi era mai ales teamă de el, de iubirea zăgăzuită în el de atâta amar de vreme. Flori îl asuprise cu cicăleala ei, cu presiunea pusă pe el, nu s-a revoltat la început, era perioada de şomaj, apoi nu a mai îndrăznit pentru a nu face balamuc. Au fost zile în care o ruga să fie lucidă şi să gândească fără patimă şi idei preconcepute, zadarnic, când se pornea cu reproşurile nu se mai oprea, tot timpul trebuia să aibă dreptate, altfel spărgea orice îi pica în mâna pentru a arăta că dreptatea este a ei. Toată această tensiune se agrava pe fiecare zi care trecea, se croniciza şi din când în când avea accese acute.
Un an a suferit, apoi a început să meargă cu băieţii, l-a început mai mult discutau, el nu prea bea, încet încet i-a venit pofta, aşa a ajuns să meargă seară de seară beat acasă. Acum alte discuţii, alte tensiuni, alte neînţelegeri, mai ales că banii daţi în casă au fost mai puţini, o mare parte din ei mergeau să onoreze caietul Matildei. Singura soluţie ar fi să se separe de nevastă, va discuta cu ea în mod serios, vor stabili împreună suma de bani cu care el să contribuie pentru creşterea şi educarea copiilor şi în ce zile îl lasă să-i vadă. Iar dacă se vor hotărî, vor divorţa. Asemenea viaţă nu mai putea trăi. Admitea că a greşit şi el, că nu este uşă de biserică, mai ales îşi reproşa că nu a fost atent când ea câştiga teren şi se urca în capul lui. Aici a greşit, s-a lăsat băgat sub papuc, acum este ca un preş, tocmai asta vrea, să se ridice, însă asta o poate face, doar dacă se despart. O dată hotărârea luată a simţit că se linişteşte, a plecat la culcare, cum a pus capul jos, a adormit ca un prunc.
Dimineaţa s-a trezit devreme şi-a făcut cu grijă toaleta, arăta proaspăt şi bine  dispus.
În bucătărie a găsit-o pe Flori care pregătea cafeaua şi gustările.
-Mmm, miroşi a parfum bun ca o cocotă, unde eşti pregătit să seninezi azi, văd că tare te-ai fercheşuit? Flori era ironică, o ironie rea spusă cu măselele scrîşnind.
-Nu merg nicăieri, doar la serviciu. Andrei era calm, nu voia să intre în jocul ei.
-Lasă-mă tu cu serviciu, ai o buşeală cu vreo gagică, lasă că ştiu eu, aşa ai făcut toată viaţa, mi-ai mâncat sufletul,mi-ai distrus liniştea sufletească, m-ai făcut să urăsc bărbatul din tine.
-Stai jos, Andrei a prins-o blând de mână şi a aşezat-o pe un scaun la masă în faţa lui. Am luat o hotărâre, vreau să ţi-o comunic...
-Hotărâri tu, un nevolnic ca tine, eşti tu în stare să te decizi?  Asta nu o mai cred, toată viaţa te-ai lăsat condus de mine, acum îmi spui că ai luat hotărâri, fugi mă molâule de aici!
-Mă separ de tine, cu voce calmă fără să-l afecteze învinuirile nevestei, bărbatul i-a spus sec ce dorea.
-Cuuum? Nu am auzit bine, te separi? Îţi convine, te muţi în camera de la drum, să spăl tot eu,să fac mâncare, să am grijă de tine, să crezi tu asta!!
-Nu ai înţeles, plec de aici din gulagul tău, merg într-o casă cu chirie, îmi voi spăla singur şi mă voi gospodări cum pot, doar să fiu departe de tine.
-Ţi-ai găsit altă muiere, de ce nu spui aşa, fugi de răspunderea de aţi creşte copii, nemernicule!
-Nu ai dreptate! Vom stabili acum suma de bani de care crezi că ai nevoie pentru a îngriji şi hrănii copiii cum trebuie.
-Mergem în tribunal, să stabilească legea, nu mă păcăleşti tu pe mine. Flori era turbată, acum a înţeles ce este pe cale să se întâmple, nu putea accepta ca Andrei să o părăsească, dar în loc să găsească punţi de legătură, le rupea şi pe cele care mai existau, chiar dacă erau putrede şi gata să se prăbuşească.
-Nu mai umblăm prin tribunal, hotărâm noi, mergem la notar facem un act de angajamment al meu pentru copii, stabilim suma şi gata. Tot acolo stabilim şi zilele sau ziua în care îmi dai copiii la mine să  petrec timpul cu ei.
- Ce vorbeşti Franţ? Nu scapi tu aşa uşor de mine! La tribunal, acolo se împarte dreptatea, nu mă păcăleşti pe mine. Nu mă las, până nu îţi iau un sfert din salariu, să te las muritor de foame!
-Mă gândisem să-ţi dau chiar o treime din salariu, copiii se cresc greu, restul am să le mai dau când ne mai întâlnim. Nu îţi va fi uşor, băieţii sunt năzdrăvani, te voi sprijini, până la urmă sunt copiii amândurora, nu sunt doar în obligaţia ta.
-Ştii ceva, dacă pleci să-ţi iei şi copiii, până la urmă nu m-ai luat cu copii. Flori schimbase tactica, căuta argumente să-l împiedice să plece, dintr-o dată a realizat că se putea căsca un hău între ei. Îi era teamă de modul hotărât în care Andrei pusese problema. În capul ei îşi făcuse repede planul că bărbatului îi va fi greu să care după el cei doi copii, spera în sinea ei să-l poată opri din decizia luată pe neaşteptate şi cu o determinare pe care femeia nu o mai văzuse la el şi nici nu credea că ar fi în stare de asemenea gesturi radicale.
-Nu cred că vrei să-mi dai mie copiii, dacă este aşa voi fi nevoit să rămân în casă şi să pleci tu de aici. Cerurile s-au deschis şi fulgerele au apărut în bucătărie, tunete, nu cuvinte ieşeau din gura femeii.
-Eu să plec din casa pe care am construit-o cu mâinile mele? Niciodată! Auzi, niciodată! Să plec eu pentru ca domnul să vină cu muieri în casa mea, în munca mea, în sudoarea frunţii mele, să o aducă pe curva de Magda aici...
-Care Magda? Andrei a pălit, nu a înţeles cum a putut afla atât de repede Flori.
-Lasă, şti tu mai bine...! Femeia avea un zâmbet rău, abia schiţat, în colţul gurii.
-Nu ştiu nimic, să te hotărăşti cum procedezi, vrei să-mi dai copiii, nu-i refuz, însă nu plec din casă cu copiii târâş după mine să dormim prin case străine. Vrei să rămâi în casă, opreşti copiii! Să ne înţelegem, casa va fi a aceluia care va îngriji copiii. Andrei încerca să fie corect, era totuşi hotărât să-şi ducă planul până la capăt.
-Mergem la lege, ce decide instanţa aia vom face. Flori, cu privirea rea ca noaptea, ştia că bărbatul avea dreptate, dar mai ştia ceva, lui Andrei nu-i plăcea să intre într-o sală de judecată, ura acest lucru cu toată fiinţa lui, femeia tocmai pe asta marşa.
-Nu,  ne vom înţelege ca oamenii, dacă suntem oameni. De ce să ne facă alţii dreptate, îţi place să ne afişăm în public chiloţii murdari? Ce vei spune în instanţă? Că sunt un beţiv şi un afemeiat? Dacă tu susţii că am aceste vicii, nu cumva eşti o mamă denaturată dacă vrei să-mi dai mie copiii spre creştere şi educare? Asta vrei să faci? Nu mai am timp, plec la serviciu, gândeşte-te la cele discutate, nu încerca să expui familia!
Andrei, fără să ia pacheţelul pe care Flori îl pusese  pe masă în faţa lui, a ieşit pe uşă.
  Rămasă singură Flori şi-a muşcat buzele până la sânge, era o familistă convinsă, în acelaşi timp o scorpioancă gata să ucidă pe cel care o trecea apa, nu conta că murea o dată cu el, conta că ea omorâse prima. Strategia ei de a se comporta ca o tirană, nu mai avea efect, sau avea unul de bumerang. Înţelesese că are în faţă un Andrei renăscut, cu multă forţă în el, îl revedea acum după mulţi ani, pe bărbatul de care se îndrăgostise. Îl revedea pe Andrei care o salvase din ghearele unor derbedei într-o discotecă. Atunci l-a văzut pentru prima dată.




sâmbătă, 14 aprilie 2018

Good by România!


  Zilnic tot mai multe persoane, dintre cele trimise în judecată sau aflate încă în urmărire penală, ne trimit bezele din ţări exotice, din  ţări cu care noi nu avem încheiate acorduri de extrădare a persoanelor condamnate pe teritoriul României şi care se află rezidente pe teritoriul lor.
Cum naiba de reuşesc să plece liniştite, fără să le întrebe nimeni la graniţă, „măi, voi unde aţi plecat? Mai staţi la noi, în România, că mai avem oarece lucruri de rezolvat.” Aş, ţi-ai găsit! Nici vorbă, de întrebări. Cred că ei sunt „îndrumaţi” prieteneşte să o şteargă, altfel, nu se producea acest exod.
Nu ştiu dacă sunt vinovate sau nu aceste persoane inculpate, dar organele statului trebuiau să se asigure că nu vor putea părăsi ţara până când nu se terminau procesele de judecat şi se dădea o sentinţă definitivă.
  Faptul că unele persoane inculpate în procese grele de corupţie au fost lăsate să plece, poate naşte foarte multe întrebări, iar cea mai la îndemână ar fi următoarea: „nu cumva rămânerea în ţară a inculpaţilor, gen Mazăre, Bica, Diacomatu şi mai ales Udrea puneau în pericol libertatea unor „grei” încă ne atinşi de organele de anchetă?” Plecarea acestor persoane incriminate de procurori, dar necondamnate definitiv  aruncă o umbră asupra justiţiei şi a organelor de anchetă penală. Printre cei care au spus „la  revedere România!” se află şi condamnaţi definitiv, exp. Popoviciu.
Dar să revin la Elena Udrea, această femeie fatală a politicii băsiste, nu ştiu dacă este vinovată sau nu, părerea mea nu contează şi nici nu mi-o exprim, m-a uimit uşurinţa cu care s-a comparat cu genialul Petre Ţuţea care spunea că, citez: „am făcut 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi”, iar ea, Elena, nu vrea să ajungă în această situaţie. Sigur că d-na Udrea nu avea dreptate, P. Ţuţea a făcut 13 ani de puşcărie politică, iar d-na Udrea dacă ar fi să fie condamnată, ar fi pentru corupţie.
  Nu condamn nici una dintre persoanele care şi-au luat zborul. Un hoţ fură în ideea că nu va fi prins, iar dacă va fi , va face orice să scape, să păcălească legea. Aşa au făcut şi aceşti oameni care se prăjesc la soare în Costa Rica şi dorm în cartierul românesc din capitala ţării, San Jose, deja cred că este înfiripat un cartier, au speculat neatenţia celor care trebuiau să fie atenţi la tot ce făceau ei şi mai ales unde se deplasau.
Bravo lui Mazăre, ne trimite din când în când bezele din Madagascar, Ghiţă dă interviuri din Serbia, Udrea din Costa Rica. Sunt oameni cu bani, altfel, nu cred că trăiesc doar cu banane.
Din punct de vedere constituţional, inculpaţii sunt cetăţeni liberi care se pot deplasa oriunde, dacă nu au anumite restricţii. Ori niciunul dintre aceşti oameni nu aveau interdicţii, iar dacă au avut, se fac vinovaţii cei de la graniţă care le-au dat drumul peste graniţă.
  Dacă există cu adevărat vinovaţi în aceste cazuri, ei trebuie căutaţi la DNA şi printre judecători. De când există lumea lume, intenţia oamenilor a fost de eludare a legi. Legea îngrădeşte, unii oameni caută libertatea dincolo de lege, nu îi susţin, dar aceşti oameni există şi pentru ei au fost înfiinţate organele de cercetare penală şi instanţele de judecată. Să se facă lumină a zis Dumnezeu şi s-a făcut lumină! Dar pe pământ avem oameni, nu dumnezei. Prin urmare s-a zis: „Nu vrem lumină, ţineţi-i în întuneric şi asta vom avea”. Se va face vreodată lumină? Nu cred, prea mare-i bezna în care orbecăim!
Nu ştim care sunt infractorii, nu ştim care sunt martirii! Nu ştim care este neghina, nu ştim care este grâul curat! Legea va trebui să triumfe şi să trieze, să aleagă grâul din neghină!
  Nu am condamnat pe nimeni, toţi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la o condamnare definitivă. Dacă interesează aplicarea legii pe cei din justiţie, nu au  decât să o aplice!
  Nu toţi îngerii frumoşi sunt trimişi de Dumnezeu!
Vacanţă plăcută!

joi, 12 aprilie 2018

Ultimul război mondial bate la uşă


   Am citit comentariile lui Trump şi ale purtătoarei de cuvânt a ministerului de externe rus.  Partea rusă şi-a exprimat un punct de vedere faţă de posibilitatea atacării de către forţele NATO a Siriei, sigur a fost destul de tranşant. Trump a venit ca răspuns cu o invitaţie de a se bate în ring cu ruşii: „băi vedeţi că suntem cei mai buni, luaţi de aici!”. O declaraţie atât de categorică şi de în clar dată, încât refuz să cred că a fost a liderului celei mai mari puteri mondiale. Dacă este aşa înseamnă că omenirea se află într-un mare impas. Ringul poate fi războiul planetar pornit din Siria.
Rachete de toate calibrele vor fi trimise  de către americani să atace Siria, fără să ştim cu exactitate dacă guvernul lui Bassad a trimis acele arme chimice.
Avem războiul din Irak când Bush jr. Şi Blair au declarat război lui Sadam pe motiv că avea arme chimice, ştim conflictul , ştim cum s-a finalizat, ştim că cei doi lideri, au ştiut de la începutul confruntării că Irak-ul nu avea arme chimice, au căutat un motiv să distrugă Irak-ul.
Omorârea spionului rus şi condamnarea cu indignare a Rusiei,apoi  expulzarea de diplomaţi ruşi de către UE şi NATO ca presiune faţă de Rusia că şi-a omorât spionul, până la urmă s-a demonstrat că nu Rusia este de vină.
  Acum Siria. Se vor trimite rachete de către umaniştii americani să omoare pe aceia care au lansat armele chimice. Câţi civili nevinovaţi vor muri? Îi pasă cuiva?  Nu-i pasă nimănui. Americanii să facă bine să-i lase pe ruşii în bârlogul lor, să nu-i tot provoace, un război nuclear ar fi distructiv! Masa trativelor, acolo este locul liderilor, nu comportament de smardoi din Harlem. Aici nu este vorba de democraţie şi nici de umanitate, aici este vorba de bani, de armament, de experimentarea armamentului, de etalarea forţei.
  Armatele SUA au făcut destul rău în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu, nu a pacificat nimic, nici o ţară, nu a democratizat vreo ţară, au distrus, au ars şi au omorât pe unde au trecut.
O întrebare pentru poporul american care nu ştie ce este ăla război pe teritoriul lor din sec XIX din timpul lui Abraham Licoln, de la războiul de secesiune.
  Domnilor americani au căzut bombe peste mamele, soţiile, copiii voştri aşa cum au căzut pe mamele, copiii, surorile şi părinţii celor din Orientul mijlociu? Bombele trimise de voi, acolo au fost lacrimi şi sânge, ce aţi rezolvat? Nimic! Există democraţie? Nu! Este un continuu război civil între suniţi şi şiiţi, ba mai mult, a mai luat fiinţă şi un stat terorist islamic.
Nu se poate opri războiul? S-au analizat câte victime face Bassad şi câte au adus războiul? Cui îi pasă de democraţia adusă cu tancul, dacă este mort?
Merkel, altă femeie fără copiii, oare de ce suntem conduşi de astfel de oameni? Cei care nu au copii, nu au viitor, lumea moare odată cu ei şi Doamne, câţi asemenea conducători avem!
Merkel impune cote de refugiaţi, nu i-am izgonit noi, nu am bombardat nicio ţară, cine le-a dărâmat casa să le ofere adăpost. Dacă sunt refugiaţi din cauza vitregiilor naturii, cutremure, inundaţii , taifumuri, uragane, etc. să-i ajutăm, altfel, nenorociţii care le-au distrus agoniseala să le asigure adăpost şi hrană. Aşa este moral. Nu te poţi juca de-a Dumnezeu dacă nu poţi fi Dumnezeu până la capăt.
Lumea nu trebuie să fie condusă de nebuni, deşi acum se pare că este!
Dumnezeu în marea Sa milă să apere omenirea!


sâmbătă, 7 aprilie 2018

"Paşte fericit"


  Văd tot mai des pe facebook  sintagma  „Paşte fericit!”.  Paştile ca sărbătoare este de sorginte evreiască, ea simbolizează fuga evreilor din Egipt sub conducerea lui Moise. Prin urmare, noi nu sărbătorim Paştile în acest înţeles. Învierea lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, s-a produs în prima zi a săptămânii în duminica în care evreii sărbătoreau paştile evreiesc.
Creştinii în ziua de Paşti  sărbătoresc Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
În ce priveşte expresia „Paşte fericit!” mi se pare total nefericită.
Conform dex : paşti -  sărbătoare religioasă  celebrată de creştini în amintirea învierii lui Iisus Hristos, iar de evrei amintirea fugii din Egipt sub conducerea lui Moise.
Cuvântul este : PAŞTI, NU PAŞTE.
Paşte –un animal care rupe iarba cu gura.
  Aşadar, nu este indicat să ne urăm unul altuia, cu ocazia sărbătoriri Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, „paşte fericit”, asta ar putea avea şi are, alt înţeles decât cel pe care noi îl dorim.
Urarea cu care creştini este bine să se adreseze unul altuia este: „Învierea Domnului să vă aducă lumină în suflet”. Sigur sunt şi altele. Nu este elocventă partea mercantilă a sărbătorii, ci partea spirituală.
  Să dăm înţelesul care trebuie celor două mari sărbători creştine : „Naşterea Domnului” şi Învierea     Mântuitorului nostru, Iisus Hristos” . La Crăciun nu sărbătorim  tăierea porcului, nici venirea lui Moş Crăciun, nici ce punem pe masă, la fel la Paşti nu sărbătorim sacrificarea unui animal: miel, ied, curcan, nici ce ne aduce iepuraşul (ăsta de unde a mai apărut?). Dacă tot suntem ipocriţi să nu fim şi farisei.
  E bine să vorbim de cele sfinte, dar cel mai bine este, ca înainte de a vorbi, să ne spălăm păcatele!
Nu vreau să dau lecţii, dar nu vreau nici să „paşte  fericit!”, nu de alta, dar nu sunt vegan.
Învierea Domnului să ne aducă lumină în suflet, bucurii, pace şi linişte între popoare!

miercuri, 4 aprilie 2018

Scorpia VI


   S-a întors la masă lângă băieţii lui, nu mai avea niciun chef, a stat tăcut toată seara, deşi băuse destul de mult, vodca nu reuşise să-i descleşteze gura. În zadar  cheflii lui prieteni  încercau să-l provoace cu glumele şi bancurile  auzite de la alţii, Andrei a rămas tăcut toată seara. Când s-a despărţit de tovarăşii de pahar, era la fel de treaz ca atunci când intrase în cârciumă.
Trecuseră trei zile de la despărţirea de Magda, Andrei era tot neliniştit, continua să meargă cu băieţii la „una mică” mai mult din reflex, nu mai bea mult, stătea ore întregi cu ochii fixaţi într-un punct din tavanul afumat al cârciumii de mahala.
Acasă răspundea mecanic la întrebările soţiei, nu răspundea la provocările ei, mânca dus pe gânduri, avea privirea pierdută, meditativă. Se vedea că îl frământa ceva, deşi l-a chestionat foarte mult, Flori nu a putut scoate nimic de la el. Avea o bănuială, Andrei se îndrăgostise de Magda. Viermele geloziei a început să roadă, deşi ea ceruse fetei să-i seducă soţul, acum când observa schimbările din comportamentul lui Andrei, deja o vedea pe Magda între ei. Flori se trezise la realitate, era o realitate pe care nu o bănuise a fi atât de crudă. Fără să se controleze începuse să-şi muşte buzele, abia când simţea durerea realiza ce face. Încă nu ştia cum va reacţiona bărbatul, dacă  ea va scoate cu totul ispita din joc. Era încă prea devreme pentru a interveni. Nu-i rămânea decât să strângă din dinţi, să-şi muşte buzele şi să meargă mai departe.
  A hotărât să se întâlnească cu Magda, să vadă în ce apă se scaldă, o interesa dacă şi fata este la fel de melancolică ca Andrei. Nu a sunat-o direct, nu avea curajul să stea faţă în faţă cu „medicamentul” trimis de ea propriului bărbat, încolţise invidia, se crezuse mai tare, nu era şi asta pentru că încă îl iubea pe Andrei.  A sunat-o pe Mari cu rugămintea    convoace la o discuţie pe Magda pentru după amiaza acelei zile.
La ora fixată a intrat în apartamentul prietenei sale. Mari şi Magda erau aşezate comod pe canapea cu cafelele în faţă. S-au ridicat când Flori a intrat în sufragerie, Mari, expansivă, a venit cu braţele deschise în întâmpinarea prietenei sale, Marga , timidă, s-a apropiat de Flori, i-a întins o mână moale şi s-au îmbrăţişat convenţional şi rece, s-a simţit o anumită stângăcie în gestul lor. Zâmbetul Magdei a dispărut la vederea feţei lui Flori.
-Ia loc Flori, ce faci, cum mai este acasă, ce face Andrei? Mari simţise că între cele două fete apăruse gelozia, cu exuberanţa ei voia să le facă să vorbească.
-Flori, cred că am greşit când am acceptat rolul de ispită pentru Andrei, văd că mă priveşti ca pe o rivală, nu îţi sunt, încă, nu ştiu ce va fi mai departe.
-Ai fi în stare să îmi iei bărbatul? Flori se înfierbântase, privea cu răutate spre Magda.
-Este o neînţelegere la mijloc, fetelor haideţi să ne calmăm. Flori, tu ai rugat-o pe Magda să se dea pe lângă bărbată-tu, acum, ce ai?  Îmi pare rău că m-am băgat în ciorba ta, doar din dorinţa de a te ajuta am băgat fata asta în această aventură. Magda, care este situaţia cu Andrei, ai reuşit să vorbeşti cu el?
-Da, am vorbit, sinceră să fiu, mi-a plăcut mult de el ca bărbat. Cred că poate fi salvat, dar pentru asta va trebui să mă mai revăd cu el. Când m-am despărţit de Andrei i-am spus că nu ne vom mai întâlni. Îmi este teamă de mine, nu ştiu cât de mult mă pot stăpâni, da, are dreptate Flori, este posibil să se nască o iubire între mine şi bărbatul ei care va fi foarte greu de gestionat. De aceea nu i-am promis că ne vom mai întâlni. Nu l-am văzut de două zile. Am să mă opresc aici.
-Ce părere ai Flori de spovedania Magdei? Cum vei proceda?
-Nu ştiu, sunt sigură că dacă fata dispare, se va afunda şi mai rău în băutură, va fi o nouă lovitură pentru el. Acum este melancolic, tot timpul este cu gândul departe, răspunde monosilabic la întrebări, iar de multe ori este pe lângă subiect. Nu sunt pregătită să-l pierd definitiv. În fapt Andrei nu mai există pentru mine şi copii, dar nu cred că voi suporta să-l ştiu în braţele altei femei. Pe de altă parte cine sunt eu să chinui două suflete. Este clar că Magdei îi place de soţul meu, este deasemeni de apreciat că s-a retras când a simţit pericolul. Că Andrei este îndrăgostit de Magda, sau aproape, este evident, comportamentul lui spune tot. Sunt într-o mare dilemă, nu ştiu cum să procedez. Altă femeie în locul meu divorţa, împărţea totul şi căuta să o ia de la capăt. Nu ştiu de ce mă încăpăţânez să-l scot din mocirlă pe Andrei. Dacă el vrea să bea şi să se distrugă, să bea dom’ le! E viaţa lui şi face ce vrea cu ea!
Magda, din partea mea eşti liberă să faci ce vrei, evident că nu vom mai fi prietene, dar nici nu îţi voi purta pică! Fetelor, vă mulţumesc pentru găzduire, vă doresc o după amiază frumoasă! Demnă, Flori a părăsit sufrageria, puţin mai târziu s-au auzit tocurile pantofilor când coborau scara.
În cea de-a treia zi de când nu o mai văzuse pe Marga, Andrei a intrat la fel de posomorât în cârciumă ca şi în celelalte două, s-a oprit în uşă, a rotit privirea prin tot salonul,apoi a mers la bar:
-Nu a venit nici azi? Andrei era dezamăgit, palid şi tras la faţă, vocea îi tremura uşor.
-Nu a venit, îmi pare rău! Domnu’ inginer, chiar vreţi să o mai vedeţi? Vă este cu adevărat dor de ea?
-Da, doamnă, fac orice pentru a o mai întâlni.
-O iubiţi?
-Nu ştiu dacă o iubesc, ştiu că trebuie să o văd, că ard de dorinţa de o simţi în apropierea mea.
-Vă ard ochii domnu’ inginer, începeţi să iubiţi, aş vrea să vă ajut, însă nu pot, nu am dezlegare de la Marga. Ştiţi, mi-a lăsat numărul de telefon, însă a uitat să mă autorizeze să vi-l dau, este adevărat că, nici nu mi-a interzis. Domnu’ Andrei, vă iubesc în tăcere de mult timp, de ce nu v-aş păstra pentru mine, în loc să vă trimit în braţele Magdei?
-De ce mi-aţi făcut cunoştinţă cu fata, dacă nu jucaţi cinstit?
-Sunteţi om cu carte multă, cine va spus dumneavoastră că în dragoste se joacă cinstit? Pentru mine, dumneavoastră, domnule inginer, aţi fi un trofeu. M-am săturat să mă încalec cu toţi analfabeţii, vreau ceva rasat, un bărbat care să facă dragoste cu mine, nu sex.
-Doamna Matilda, mă surprindeţi, niciodată nu mi-aţi dat de înţeles că aţi avea anumite sentimente pentru mine...
-Nu credeam că puteaţi fi abordat, abia acum am văzut că sunteţi un om cu sentimente, cu sensibilitate. Vă vedeam rece şi sobru, doar când vă pileaţi vă rătăceaţi cu privirea în decolteul meu. Matilda a încheiat discuţia aranjându-şi rochia şi scoţând mai mult în relief enormi ei sâni albi şi pufoşi.
Andrei privea tâmp la Matilda, nu mai înţelegea nimic.
-Vă dau numărul ei de telefon, dacă, diseară după ce închid, ne întâlnim în separeu. Facem târgul? Pentru că până la urmă asta va fi, o înţelegere.  Dacă veţi veni, vă dau numărul şi vă promit că vă susţin pe lângă Marga, vă voi fi un ambasador loial. Sunteţi un capriciu al meu, vreau să mi-l satisfac, acum mergeţi la masă, băuturile vor fi din partea mea, totuşi, nu aş vrea să beţi prea mult. Matilda l-a învăluit într-o privire tandră, apoi cu un zâmbet lasciv l-a invitat să meargă la masă. Nu a uitat să-i şoptească: te aştept!
  Timpul a trecut greu, băieţii cântau şi vorbeau tare, în local era hărmălaie ca de fiecare dată când se ajungea la o oră târzie şi o cantitate mare de alcool băută. Andrei băuse puţin, pentru a nu mai fi chestionat de băieţi  de ce nu bea, a vărsat un pahar cu vodcă sub masă, iar altul într-un ghiveci cu flori care era pus pe un suport în stânga lui. În alte condiţii s-ar fi culcat cu Matilda, ar fi fost chiar bucuros să se joace cu sânii ei uriaşi, însă acum i se părea o impietate, o trădare faţă de Magda. Târziu în noapte s-au decis să plece, după ce şi-a luat rămas bun de la băieţi, a intrat  pe furiş în separeu.
  Matilda, după ce a încuiat uşa localului prin interior, a venit şi ea. Era binedispusă, când a dat cu ochii de inginer, faţa i s-a luminat într-un zâmbet larg. S-a apropiat de bărbat, era frumoasă în maiestatea ei de ţigancă parvenită, l-a prins de mâini şi l-a apropiat de ea. Îl privea în ochi, cu ochii ei mari şi negri, se simţea  dorinţa în toată fibra femeii . A apăsat buzele ei cărnoase pe buzele subţiri ale lui Andrei într-un sărut  pasional şi posesiv, instinctiv bărbatul a răspuns sărutului. Puţina vodcă băută îl ajuta să intre în jocul Matildei. Pentru a o revedea pe Magda era dispus să facă orice, până la urmă mult râvnise la sânii Matildei, acum îi avea în faţa lui liberi de sutien, uriaşi, plini, albi, mătăsoşi şi plăcuţi la pipăit.
Femeia îl sufoca cu sărutările ei pătimaşi şi fierbinţi, sângele fierbinte, ţigănesc, o făcea năvalnică. Andrei s-a lăsat purtat de val şi s-a abandonat cu totul în braţele Matildei.
Parolistă, patroana în timp ce se îmbrăca, i-a înmânat o carte de vizită bărbatului. Se vedea fericirea pe faţa ei, deşi ştia că nu-l va mai avea niciodată în pat pe Andrei, era bucuroasă că reuşise să-l aibă acum, e drept mai mult cu forţa.
-Nu te supăra pe mine că te-am şantajat, altfel nu te aveam, îmi doream de mult acest lucru. Domnule inginer, pentru mine sunteţi ca o perlă pe care o voi pune pe inima mea. Sunteţi, recunosc, un trofeu, cel mai mare şi mult visat  câştigat de mine. Spuneţi-mi! Chiar regretaţi această seară petrecută cu mine?! Femeia era extaziată, când îi vorbea cu „tu” când cu „dvs.” Nu se putea controla, îl dorise prea mult, acum era fericită.
-Nu, nici vorbă, trebuie să recunosc că au fost momente în care te doream, mă bucur că s-a întâmplat, am să te rog, totuşi, ca niciodată să nu mă mai provoci, nu aş vrea să te refuz, asta m-ar durea. Matilda, vin de mult aici, niciodată nu mi-ai dat de înţeles că mă vrei, m-ai lăsat să mă înec în băutură, eram unul dintre Scarfaşi tăi. Acum, când inima mea a tresărit, a ieşit din amorţeala alcoolului şi asta nu ţi se datorează, nu voi trăda pe aceea care m-a făcut să simt că am, iarăşi, un motiv pentru care să trăiesc.
Îţi mulţumesc pentru tot, voi continua să vin ca simplu client.
-Staţi liniştit domnu’ inginer, nimeni nu va şti ce s-a întâmplat aici, aveam un capriciu, mi l-am satisfăcut, acum gata, fiecare pe drumul lui. Dacă pot, vă ajut în relaţia cu Magda, doar aşa, să moară Scorpia de necaz. Noapte bună domnu’ inginer! Matilda s-a apropiat de el, l-a cuprins cu braţele ei grăsuţe pe după gât, apoi l-a sărutat apăsat pe gură, asta ca să mă ţi minte! mai spuse femeia.
Din bun simţ Andrei nu s-a grăbit să scape din înlănţuirea puternică a Matildei, mâinile grele şi calde ale patroanei îl ţineau prizonier, abia după ce a fost pupat pe amândoi obrajii a fost lăsat liber.
Femeia i-a aranjat cu cochetărie gulerul la cămaşă, apoi l-a lăsat să plece.
Era târziu în noapte, afară era răcoare, Andrei s-a cutremurat puţin, apoi s-a frecat cu mâinile pe braţe şi a întins pasul spre casă. Uşa era descuiată, a intrat uşor să nu deranjeze pe cei care dormeau, din sufragerie  răzbătea  o fantă palidă de lumină pe sub uşă. S-a dezbrăcat în hol, apoi a mers la baie, s-a schimbat în pijamale după ce s-a spălat. A deschis uşa, neunsă a produs un scârţit care s-a oprit direct în creieri, a strâns din dinţi, spera să nu scoale nevasta. A ieşit tiptil şi cu paşi de pisică a  plecat spre dormitor, când s-a apropiat de sufragerie s-a deschis uşa, în cadrul ei stătea Scorpia cu mâinile în sân într-o cămăşuţă foarte scurtă având un decolteu amplu.  Cămaşa, din mătase naturală trandafirie, o îmbrăca doar în momentele în care voia să facă dragoste cu Andrei. Nu o mai îmbrăcase de mult, după discuţia cu Maria şi Magda a simţit că este momentul să facă un ultim asalt asupra redutei în care se transformase bărbatul ei.
Apariţia femeii l-a surprins:
-Ce este cu  tine, nu dormi? Andrei era chiar deranjat de apariţia femeii îmbrăcată provocator. Pentru prima dată simţea că femeia vrea să-l posede cu forţa.
-Nu dorm, te vreau în noaptea asta, tânjesc de mult după o îmbrăţişare de la tine, mă ocoleşti de prea mult timp. De unde vii la ora asta? Şi din câte pot observa eşti treaz. Cum se face că la ora unu din noapte, cât este ceasul acum, tu nu eşti beat? A, nu mai mergi la cârciumă, acum ai fost la femei, sigur că da, domnul se distrează, ce-i pasă că acasă are o femeie tânără care aşteaptă seară de seară o mângâiere, o sărutare, o îmbrăţişare. Flori s-a apropiat de el, l-a luat în braţe mai mult forţat, l-a strâns la pieptul ei, atunci a simţit mirosul de parfum străin. Andrei unde ai fost? Te rog să-mi spui, ăsta este mirosul patroanei tale, doar ea are parfumul ăsta infect. Ai fost cu aia cu ţâţele cât găleata? Va să zică, cu ea mă înşeli nenorocitule de ani de zile, din cauza ei nu mai am eu trai bun în casă. Ea a coborât norul supărării , ea a adus furtuna între noi. Cum de nu mi-am dat seama până acum? Este adevărat? Flori s-a oprit cu greu din hemoragia verbală. Privea cu răutate la bărbatul ei pe care îl iubise din adâncul fiinţei, pe care, undeva în adâncul sufletului încă îl mai iubea, însă mirosul de parfum străin pe care el îl răspândea o făcuse să-şi piardă raţiunea. Tu mă înşeli Andrei...preferam să te ştiu un beţiv, cel puţin ştiam că nu eşti al meu, însă nici al altei femei. De ce mă chinueşti omul meu drag? Spune dracului ceva! a strigat Flori la el în timp ce a luat o vază pe care a aruncat-o în direcţia lui, o mişcare scurtă a capului făcută de bărbat a fost suficientă pentru aş păstra capul întreg şi în locul lui să se spargă oglinda de la un suport de haine care era pe hol.
-Ho, nebuno! Ce vrei? În ultimii cinci ani nu ai ştiut altceva decât să mă cicăli, orice făceam nu era bine. Dacă îţi cumpăram un cadou nu îţi plăcea, dacă nu îţi cumpăram ţipai la mine că nu sunt atent, că te consider o proastă. Am luat bilete să mergem pe litoralul bulgăresc în iulie acum patru anii, două luni până când a venit ziua să plecăm m-ai ţinut în vârful opincii că nu trebuia să cumpăr bilete pentru bulgari în iulie că este prea cald, mai bine cumpăram bilete pentru Austria să mergem în Alpi.
Anul următor m-am înscris pentru un sejur de zece zile în luna iulie să-l petrecem în Austria, când să plecăm, ai pornit scandalul că vezi Doamne au anunţat meteorologii că în staţiunea Innsbruck va ploua şi că eu sunt de vină, trebuia să-mi dau seama că în general la munte plouă mai mult ca la mare şi ar fi trebuit să mergem pe litoral în Turcia. Femeie m-ai înnebunit, da te înşel, sunt în stare să te înşel şi cu femeia care face curăţenie pe stradă, dacă îmi poate aduce liniştea. M-ai făcut să-mi iau lumea în cap, aşa am picat în patima băuturii, tu m-ai împins nenorocit-o în braţele desfrâului, tu cu dorinţa ta de a mă patrona, de a mă dirija, nu conta că este bine sau rău, conta doar să fac ca tine, iar dacă nu era bine, mă certa-i pe mine, că nu trebuia să fac cum mi-ai spus, că vezi Doamne, tu eşti un cap de muiere şi eu nu trebuia să mă iau după tine, adică tot eu picam rău. Auzi, Scorpia dracului ce eşti, mi-ai mâncat sufletul! Nu te mai vreau! Da, Matilda nu este frumoasă ca tine, nu este deşteaptă şi pregătită intelectual ca tine, însă ştie să respecte un om. Tu nu şti, eşti posesivă, despotică şi abuzivă, eşti tot ce este mai rău pe lumea asta!
Vrei să fim amândoi din nou, vrei să trăim în armonie, să ne iubim ca odinioară? Dacă vrei, adu-mi înapoi pe Flori a mea cu care m-am căsătorit din dragoste!  Adu-mi înapoi fata scumpă care mă aştepta cu zâmbetul pe buze  când veneam  acasă de la serviciu! O vreau pe iubita mea de atunci, de când eram săraci şi care ştia cu un zâmbet şi un sărut să-mi aline foamea! Unde este nevasta mea pentru care am jurat în faţa ofiţerului stării civile că voi fi cu ea până ce „moartea ne va despărţi”? Când vei redeveni femeia de atunci, să-mi spui şi voi veni în genunchi la tine, până atunci nu vei fi altceva decât o scorpie, este adevărat, una foarte frumoasă în ambalajul ei natural, dar cu un suflet  întunecat, rău şi despotic. Şi acum gata! Vreau să mă culc! Pleacă din faţa mea! Încă eşti o ispită dulce, dar acră în conţinut!










sâmbătă, 31 martie 2018

Din iubire faţă de poporul român Margareta şi surorile au acţionat în judecată statul român pentru ca acesta să le dea despăgubire 1.000.000 de lei


  Margareta Duda şi cele patru surori ale sale: Elena, Sofia, Maria şi Irina  la nici patru luni de la decesul tatălui său, fostul rege al României, a acţionat în judecată statul român, în speţă Ministerul apelor şi pădurilor,  pentru a fi despăgubite cu 1.000.000 de lei pentru că fostul suveran nu a fost lăsat să exploateze fondul forestier din cele 140.000 de ha de pădure din proprietatea privată a regelui.
Faptul că pădurea a rămas intactă nu este nimic rău, poate fi exploatată acum. Mai rău era dacă era lăsat să taie la ras toată pădurea care înseamnă mai mult de 3,5 % din totalul fondului forestier al ţării.
Uluitor de mare suprafaţa de pădure deţinută de fostul rege.
Fetele fostului rege, dornice de bani nemunciţi, cu foamea în gât, nu ştiu de unde să scoată mai mulţi bani pentru folosul propriu. Nu ştiu cine o consiliază pe Margareta Duda, sper că nu Duda, că prost o consiliază!  Nu se putea să apari cu un asemenea proces public când doi fraieri, i-am numit pe Tăriceanu şi Dragnea, se chinuie să dea o lege prin care Margareta să fie ridicată în rang, recunoscută mai mult decât trebuie şi cu alocaţii marii de bani de la bugetul statului.
  Nu poţi să dai unui om  care nu lucrează în favoarea României bani nemunciţi! Să mă explic : Vor să-i dea Margaretei Palatul Elisabeta în concesiune pe 49 de ani. Pentru ce merite? Aici ar intra pe lângă Palat şi întreţinerea lui, dar şi plata a 20 de slugi care ar urma să lucreze în interiorul Palatului.
Deasemeni o îndemnizaţie viageră egală cu a unui fost şef de stat, pe ce criterii? Ca fiică a lui Mihai? Aşa poate cere şi Dragoş Constantinescu după decesul tatălui său, sau Ioana şi Elena Băsescu. Toţi au aceleaşi merite, adică sunt copiii taţilor lor.
  Dacă Margareta Duda ar primi acea îndemnizaţie cât şi Palatul Elisabeta în concesiune ar avea statutul unui asistat social de lux.
ROMÂNIA, DOMNILOR TĂRICEANU ŞI DRAGNEA, NU ÎŞI PERMITE SĂ PLĂTEASCĂ MILOGI! Dacă vreţi să-i plătiţi, sunteţi destul de realizaţi financiar, faceţi-o din propriile voastre averi!
Ce dracu, aţi înnebunit cu toţii!? Vreţi pensii speciale de parlamentari, vreţi pensii speciale pentru o mulţime de categorii profesionale, vreţi să daţi pomeni unor aterizate prinţese pe pământ românesc! Ce rău v-a făcut poporul român pentru ca voi să vă bateţi joc de el? Gândiţi naibii cu capul pentru binele poporului, nu doar pentru interesele voastre meschine!
Treziţi-vă! România nu este a voastră, iar bugetul nu este uzufructul vostru, nu împărţiţi bani după cum vi se năzăre vouă!
Dragnea, de când un partid de stânga este monarhic, de când un partid de stânga nu mai este interesat de aceia care îi exploatează poporul? Monarhul este primul exploatator! Pe Tăriceanu îl înţeleg, el este liberal, nu prea are treabă cu poporul, cât poate să exploateze poporul, pentru ca să le fie bine la câteva sute de patroni!
Apropo fetele fostului rege Mihai, ce avere aţi luat moştenire în urma decesului mamei voastre Anna de Bourbon-Parma? Sunt curios, poate îmi trimite-ţi o notiţă să aflu şi eu!

vineri, 30 martie 2018

Iohannis a dat cu flit Parlamentului .


  Parlamentul s-a reunit într-o şedinţă solemnă  dedicată  împlinirii a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu patria mamă, România, în 27 martie 1918. Au participat pe lângă preşedenţii celor două camere ale Parlamentului, patriarhul României, primul ministru, primarul general al Capitalei, viceprim ministrul Moldovei şi preşedintele Parlamentului moldovean, absent a fost Preşedintele României Klaus Iohannis.
Noi, românii, suntem sănătoşi la cap? Cum putem pretinde unui cetăţean român de etnie germană să simtă româneşte? El este neamţ, va fi neamţ şi va muri neamţ. Apostol Bologa a luptat alături de armata austro-ungară, în schimb a dezertat când a trebuit să lupte împotriva României. Să nu uităm că a fost posibilă marea Unire doar datorită faptului că Germania a fost învinsă şi imperiul austro-ungar desfiinţat, probabil că toate acestea îi lasă un gust amar.
 „Este Preşedintele României” îmi vor zice unii.
Ei şi? Ce vină are el că a ajuns Preşedinte? A obligat el pe cineva să-l voteze? Făcuse multe lucruri pentru România şi îşi merita tronul? S-a trezit, doar el ştie cum, dacă a aflat între timp, Preşedinte.
Bietul om nu ştie bine nici cum a dobândit casele, d-apăi să ştie cum s-a cocoţat în Dealul Cotroceniului.
  Încă un lucru, era să-mi scape, cum dracu să vină un neamţ curat, declarat cumpărător de rea credinţă alături de soţie, a unui imobil, făcând uz de fals şi fals în acte publice, aşa spune hotărârea Tribunalului Braşov, alături de penalii din Parlament?
Nechibzuit şi rupt de însemnătatea evenimentului nu este etnicul german, ci electoratul care l-a cocoţat în cea mai înaltă funcţie a statului. Aceasta nu este singura ignorare a unor evenimente istorice sărbătorite de poporul român, au mai fost şi altele, nu le mai enumăr.
  Domnul Iohannis face totul anti. Putea acum, la ceas aniversar, să vină cu proiecte de viitor pentru România şi Basarabia, putea să ne spună, de la tribuna Parlamentului, care au fost contactele domniei sale cu liderii ţărilor interesate de unirea României cu Basarabia. Era important de ştiut cum văd ruşii această unire, cum văd ucrainienii unirea şi care ar fi situaţia Transnistriei în situaţia în care Basarabia ar reveni la patria mamă. Asta ar fi trebuit să facă Iohannis în calitatea lui de Preşedinte al României împreună cu ministerul nostru amorţit de externe.
  În loc să tatoneze diplomatic aceste căi pentru a găsi oportunităţi, domnul Preşedinte fie se scaldă în Teneriffe, fie schiază la munte. Funcţia de Preşedinte al României nu este una onorifică, este una cu o încărcătură diplomatică mare. Funcţia de Preşedinte nu se rezumă la tenis, navetă Buc.- Sibiu, schiat şi băgat băţul prin gardul celor de la putere şi provocarea Rusiei.
  Ar fi fost interesantă poziţia marelui absent în legătură cu modalitatea în care vede realizarea unirii Basarabiei cu România. Dar pentru a face acest lucru trebuie să simţi româneşte, trebuie să fi os de român, în cazul nostru nici pe departe nu este. Noi l-am votat, acum se vede rezultatul votului.

miercuri, 28 martie 2018

Diplomaţi ruşi declaraţi persoana non grata şi trimişi în Rusia de către SUA în loc de condoleanţe pentru victimele din oraşul Kemerovo.


  Marea Britanie a decretat că  cetăţeanul rus  Serghei Skripal, care făcea spionaj dublu pentru Rusia şi Maria Britanie,  a fost omorât de către ruşi. Încă nu s-a dovedit acest lucru, dar americanii deja au luat măsura expulzării unor diplomaţi ruşi acreditaţi la Washington, Marea Britanie la fel, ţări din UE s-au aliat SUA şi Regatului Unit şi au expulzat diplomaţi ruşi. România, la fel ca martie care nu lipseşte din post, a expulzat un diplomat rus.
  Chestiunea cu suprimarea unor agenţi(spioni), care nu mai folosesc statului care i-au trimis pentru că au fost prinşi făcând joc dublu, e veche. Nimeni nu a demonstrat că ruşii au suprimat pe Serghei şi  pe fiica sa, substanţa care ar fi putut provoca moartea celor doi a fost găsită şi în trupul lui Michel Jackson şi în multe alte locuri. Mă întreb de ce naiba atâta grabă în a expulza diplomaţii ruşi, mai ales din partea SUA, acum când Rusia trece printr-o mare tragedie. Duminică în oraşul Kemerovo din Siberia a izbucnit un incendiu într-un mall, aici au murit 41 de copii, dar bilanţul tuturor morţilor şi răniţilor este mult mai mare. În Rusia s-a decretat  doliu pentru astăzi 28 martie 2018.
  Reiau, duminică 25 martie a  izbucnit  un incendiu într-un mall din Siberia, aici au murit 41 de copii şi mai mulţi adulţi. Luni întreaga Rusie era răvăşită de catastrofa din oraşul Kemerovo, atunci SUA în loc să trimită condoleanţe familiilor ruse care au avut de pătimit de pe urma incendiului, a transmis Kremlinului că le-a expulzat 60 de diplomaţi ca urmare a uciderii de către Rusia a dublui spion. Chestiunea este ipotetică, încă nu s-a stabilit că într-adevăr substanţa cu care a fost otrăvit Skripal şi fiica sa ar fi provenit din Rusia şi a fost administrată de către agenţi ruşi.
Asta îmi aminteşte de bombardamentele asupra Serbiei din ziua de Paşti a anului 1999. Încă o dată SUA a demonstrat că nu are nimic sfânt. Nici nu poate avea ceva sfânt, un popor care a nimicit al popor pentru a-i fura pământul şi ţara. Americanii adevăraţi încă mai trăiesc în rezervaţii. Graba de a încrimina Rusia mi se pare suspectă, cred că se aştepta un motiv pentru a provoca Rusia. Poate că serviciile secrete ruse, din raţiuni de stat, şi-au omorât spionul, sigur, este de plâns soarta fetei lui Skripal, dar de când îşi fac nord americanii probleme pentru crimele colaterale? Oare în Irak, Afganistan şi alte state câte victime colaterale or fi provocat armatele SUA şi a aliaţilor? Skripal ştia ce îl aşteaptă în cazul în care devenea agent dublu, îşi asumase consecinţele. Toate astea dacă cu adevărat a fost omorât de către ruşi, dar la fel de posibil este ca spionul Skripal să fii fost omorât de serviciile britanice sau chiar de ce cele americane. Lumea spionajului este foarte complicată, iar a politicii este întortocheată de adevăratelea. Orice rezultat va avea ancheta făcută de procuratura britanică fără să colaboreze cu partea rusă va fi contestată.
Şi România s-a grăbit să expulzeze un diplomat rus, suntem cu turma? Bulgarii nu au procedat aşa, de ce ne tot ne insinuăm ca duşmani ai Rusiei? Ce câştigăm dintr-un eventual conflict cu marea putere din est? Ar trebui să avem o politică mult mai abilă şi mai alunecoasă, nu suntem în măsură să fim declaraţi duşmani de către ruşi. Rusia lui Putin nu este Rusia anesteziatului Elţân. După aproape 20 de ani de domnie a lui Putin Rusia arată cu cu totul altfel, este stabilă şi destul de bine înarmată.
Nu înţeleg de ce SUA vrea cu tot dinadinsul să trezească ursul rusesc, ce crede că va câştiga? Nimic!
  Ţine neapărat SUA să „încălzească” războiul „rece”, doar pentru a demonstra că este cea mai puternică ţară?
  Doi titani ai războiului au încercat să cucerească Rusia, Napoleon şi Hitler. Amândoi au clacat lamentabil, amândoi s-au autodistrus. Natura însăşi apără Rusia. Bun, până la urmă se luptă SUA / NATO cu Rusia, noi suntem în NATO, automat va trebui să luptăm de partea NATO, cu ce dracu luptăm? Aţi auzit dacă am importat şi prăştii din SUA?
Ruşii îşi plâng morţii din Kemerovo, SUA et co. le expulzează diplomaţii, astea sunt condoleanţele lor. Aşa înţeleg ei să participe la durerea unui popor care a suferit o gravă tragedie. Puteau aştepta să se „răcească” proaspăta durere, apoi puteau lua ce măsuri voiau împotriva Rusiei.
Aştept finalizarea cercetărilor la Londra, abia atunci putem discuta despre vinovăţie.
Înconjurarea Rusiei din toate părţile şi aşezarea de baze militare SUA-NATO în imediata graniţă a Rusiei, nu sunt făcute să ne aducă liniştea, ci neliniştea.


luni, 26 martie 2018

La mulţi ani Alteţă!


                           
 
  Vă doresc sănătate şi viaţă lungă!  Antena 3 , dar şi alte televiziuni ne spuneau că : „Principesa Margareta în urma decesului fostului rege al României, Mihai I, a devenit regină, fiind prima în ordinea succesiunii la tron, şi custodele coroanei.
În concluzie mass media se adresează principesei cu apelativul „Majestatea sa”.  Prin acest articol nu vreau să fiu răutăcios, vreau doar să înţeleg lucrurile care sunt şi aşa foarte încurcate în România. Un singur lucru era cât de cât clar, faptul că România este o republică, acum tinde să se complice şi acesta.
De ce ar trebui ca Principesa să fie numită regină? Conform dex şi al uzanţelor regina este: 1) soţia unui rege. 2) femeie care deţine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. În cazul nostru, Principesa Margareta nu este soţia unui rege  ci al unui Duda. România este republică, nu este un regat.
Nu poate fi  apelată cu „majestate” nici pentru faptul că este custodele coroanei. Conform dex custode este: 1) paznic, 2) persoană însărcinată cu paza şi păstrarea unor bunuri (mobile) la muzeu, bibliotecă, 3) persoană  însărcinată cu paza unui obiect aflat sub sechestru.
Coroana regală a României pe care a purtat-o Carol I se află în custodia muzeului de istorie, prin urmare nu ştiu cum ar putea fi custodele ei şi Principesa Margareta.
  Ne place să ne jucăm de-a regalitatea, poate o fi bună, nu am trăit în acea perioadă, dar am apucat să văd cum se trăise atunci şi pot să afirm cu tărie că satul românesc era în feudalism ca relaţii sociale şi mod de viaţă. Nu vreau să critic regalitatea, toţi politicienii acelor vremuri sunt vinovaţi. Degeaba se încearcă cosmetizarea unor evenimente tragice din istoria apropiată a României, ele au existat. În 1907 se aruncă vina pe evrei pentru răscoala ţăranilor, aşa o fi, dar evreii nu erau sub incidenţa legilor? Indiferent de cine a fost vinovat e clar că regele şi politicienii nu au gestionat bine evenimentele, iar rezultatul s-a soldat cu morţi, cu mulţi morţi. 1929, 1933 au murit muncitori, cinci, şase, zece, doar unul nu contează, acolo s-au produs crime, mâinile politicienilor, ale guvernanţilor de atunci, au fost pătate cu sânge. Că Vasile Roaită a fost erou sau nu, nu are importanţă, important este că a murit un tânăr şi nimeni nu a plătit pentru crimă(e).
  M-am înfierbântat. Sigur că Principesa Margareta nu are nicio vină pentru asta, dar să nu uite că ceea ce moşteneşte provine în cea mai mare parte din munca poporului român şi pentru asta este datoare să-l slujească cu toată forţa alteţei sale. Poporul român nu-i datorează nimic prinţesei, poate nici tatălui său, deşi aici e de discutat, domnia sa este datoare acestui popor care i-a dat posibilitatea ca acum, să aibă o bătrâneţe liniştită. Nu voi fi niciodată împotriva principesei Margareta atâta timp cât se comportă ca o persoană particulară, ceea ce este de fapt. Trebuie să recunosc că alteţa sa s-a comportat cu destulă modestie, cu bun simţ şi respect pentru valorile culturii noastre. Poate înţepenitul de Duda să lase altă împresie, mai ales pe aceea de eminenţă cenuşie, păcat, e posibil să piardă. Ştiu că este dornic de mărire a demonstrat-o în 2009 când a vrut să candideze la funcţia de Preşedinte al republicii. Domnule Duda, atunci dumneata ai recunoscut de fapt forma de guvernare a României-Republica. Mare greşeală, la fel de mare ca a aşa zisului prinţ Paul care şi el fusese candidat la funcţia supremă în stat şi la fel de mare ca a liberalui Radu Câmpeanu care chema pe regele Mihai să candideze la funcţia de Preşedinte al României.
  Alteţă, liderii politici Dragnea şi Tăriceanu au făcut un proiect de lege prin care cer recunoaşterea Casei Regale a României ca persoană juridică de drept privat şi acordarea statutului de utilitate publică şi recunoaşterea Dumneavoastră ca Şef al Casei Regale a României, ca poziţie onorifică, asimilată protocolar cu aceea a unui şef de stat. Refuzaţi public această ofertă otrăvită, rămâneţi independentă  mai ales financiar, altfel riscaţi să intraţi în slujba politicienilor, chiar dacă nu o veţi face, aşa veţi fi etichetată pentru că veţi primi bani de la guvern.
Principesă, faceţi-vă un ONG puternic, aveţi un nume curat, aveţi bani din care să trăiţi, nu intraţi în troaca porcilor, fiţi deasupra bătăliilor politice, fiţi deasupra mizeriilor politice, fiţi o persoană augustă, guvernaţi, domniţi ca o regină de la Săvârşin, nu acceptaţi pomeni guvernamentale. Pentru că o indemnizaţie primită de la guvern ca fost şef de stat este o pomană pentru Dumneavoastră şi asta vă va crea obligaţii faţă de aceea care vă plătesc. Nu vă trebuie aşa ceva, cum nu vă trebuie nici Palatul Elisabeta cu slugi plătite de către guvern, fiţi sigură că personalul ar avea stele pe umăr, iar serviciile secrete ar şti tot ceea ce faceţi Dumneavoastră.
  La mulţi ani Alteţă! Rămâneţi regina Săvârşinului, iar dacă veţi putea, deveniţi regina morală a naţiunii române!








sâmbătă, 24 martie 2018

Frăţia serviciilor secrete străine cu politicienii români a transformat România în colonie


  Nu cred că ne mai facem bine. Dacă spui un singur cuvânt de bine despre perioada comunistă, imediat eşti taxat ca nostalgic, comunist şi în general tot ce este rău. Dacă spui un cuvânt de rău despre ţara Unchiului Sam, eşti filorus, vânzător de ţară etc.
Eu cred că România a luat-o rău la vale din toate punctele de vedere, precizez, cetăţenii români au făcut ca România să meargă spre prăpastie. Este adevărat că serviciile secrete străine au lucrat împotriva României, este adevărat că ONG-urile lui Soros au lucrat împotriva României, este adevărat că Mosadul lucrează împotriva României. Aici nu este nimic nou, din totdeauna au exista servicii de spionaj străine pe teritoriul României şi spionii României pe teritoriile altor state. Nu asta este problema, problema cea mai mare rezidă din faptul că politicienii aleşi de „noi” să conducă România, împreună cu şefii instituţiilor care trebuiau să anihileze încercările serviciilor de spionaj străine de destabilizare a ţării, şi-au dat mâna cu spionii străini şi au ajutat la distrugerea economiei României. Au făcut această înţelegere pentru bani. Aceşti politicieni pentru noi au fost precum Iuda pentru Iisus Hristos, doar numărul zerourilor de la suma de bani pentru care s-a tranşat vâzarea face diferenţa. Am ajuns în acest moment să nu mai avem industrie, agricultură, bănci, armată, spitale şcoli, etc.  BNR-ul, după părerea mea este condusă de undeva din exterior, iar politicile bănci naţionale sunt împotriva poporului român.
  Am intrat în cel de-al 29-lea an de la revoluţie (revoltă, lovitură de stat, răscoală, ocupaţie străină) spuneţi-i cum vreţi, de 28 de ani se lucrează intens la demolarea culturii româneşti, a istoriei şi a economiei. S-a mers până acolo încât s-a încurajat deznaţionalizarea prin emigrarea populaţiei spre alte zări în căutarea unui loc de muncă pentru ca oamenii să îşi  asigure o bucată de pâine.
În peste 28 de ani de la momentul ’89, guvernanţii au jefuit România de toate bogăţiile ei, mai mult decât atât, au şi îndatorat-o cu ceva peste 100 de miliarde de euro fără să fie construită o dudă.
Să facem un exerciţiu: ce s-ar fi întâmplat dacă mai erau în ţară şi cei peste 5 milioane de români plecaţi peste graniţă? Unde ar fi lucrat? Cum ne descurcam? Vede cineva cu adevărat marea catastrofă care s-a produs şi, la dracu, continuă să se producă? Pentru că măsurile pe care încearcă guvernul PSD-ALDE să le ia sunt măsuri de cârpeală, ţara ne mai având potenţial de creştere reală. Nici nu se poate o creştere reală a economiei, dacă noi nu avem economie. Firmele străine care exploatează românii pe teritoriul nostru îşi iau banii şi pleacă de unde au venit, ei nu sunt reinvestiţi în România pentru a produce plus valoare.
  Niciodată de când există România nu a fost mai divizată ca în ziua de azi. Diferendumurile între generaţii au existat din totdeauna, dar nu exacerbate ca acum. Există cu adevărat două Românii antagonice. Fiecare crede că deţine adevărul, nu, fiecare deţine o frântură de adevăr, dar pentru că manipularea este puternică şi bine susţinută, fiecare crede că are dreptate.
Instituţiile de forţă, acelea care au ca rol vegherea la respectarea legilor şi legalităţii, prin acţiunile lor alimentează aceste conflicte deschise şi periculoase. Trebuie ca cetăţenii români, aceea care încă nu vomită când aud cuvântele: români şi românism, să se trezească la realitate, să se uite la ţările din jurul nostru şi să ia exemplu. Nu poţi ridica o ţară vânzând-o cu bucata sau cu toptanul în funcţie de paraîndărăt. Drumul pe care mergem nu este cel bun, de 28 de ani rătăcim, orbecăim prin ceaţă. Sigur, ceaţa a fost creată în mod artificial pentru ca România să fie furată. Trebuie să ne găsim  un nou drum, guvernul ăsta este bine intenţionat să mărească, pensii, salarii, etc. Foarte bine şi eu am primit ceva în plus, să ne înţelegem, vorbesc şi pentru cei cu # , guvernul nu face altceva decât să-mi dea înapoi din banii pe care eu i-am dat statului să mi-i ţină, nu face guvernul pomană cu mine, asta trebuie să înţeleagă acei tineri din piaţă. Fac o paranteză, copii, nu veţi rămâne tot timpul tineri, veţi îmbătrâni şi voi, atunci să vedeţi cum este!
  Reiau, nu este suficient să mărim, trebuie creată o industrie solidă care să poată susţine aceste măriri, doar cu lanţuri de magazine şi acelea străine, nu este suficient.
Nicolae Ceauşescu, cizmar ca meserie după cum spun unii, dacă a fost aşa, bravo lui că a condus bine România, în 24 de ani cât a fost la conducerea ţării, prin politica de idustrializare intensivă, ajunsesem să producem camioane de toate tonajele, tractoare, autobuze, avioane, elicoptere, locomotive, autoamfibii, armament de toate felurile în cele câteva zeci de uzine militare, oţel, neferoase, etc, etc. Sănătatea era gratuită, învăţământul gratuit, dacă un muncitor era chibzuit cu banii putea să-şi facă concediul şi la munte şi la mare. Aveam atunci aproape 11 milioane de salariaţi. S-au făcut greşeli, în toate orânduirile au fost făcute greşeli şi acum în pseudo democraţia asta în care trăim se fac greşeli mari care ne vor costa pe termen mediu şi lung.
Atunci nu era libertatea de acum, dar acum avem libertatea de a merge unde vrem , mai ales în Europa. Chestiunea este falsă, putem merge doar să muncim, altfel nu avem bani să facem excursii. Sigur, sunt cetăţeni români care îşi fac concediile la Miami şi alte staţiuni exotice, dar aceştia sunt dintre cei care au furat ce construise Ceauşescu împreună cu poporul până în 1989.
Voi fi catalogat drept comunist notoriu, nostalgic, etc. Da, sunt nostalgic, mi-ar plăcea să văd din nou plecând dimineaţa 10 autobuze pline cu muncitori la Mija, alte trei autobuze la Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte, 2 autobuze la Automecanica Moreni şi IMUT, nu le mai scriu pe toate, aşa era până în 1990. Acum pleacă dimineaţa un microbuz pentru Mija cu muncitori din trei sate. Vedeţi domnilor, pentru asta sunt nostalgic!
  Nu mai avem armată şi ce bruma avem este înzestrată de la second-hand de prin SUA şi alte state occidentale. Stăm liniştiţi, am plătit câteva miliarde de dolari pe câteva rachete Patriot, ne-a asigurat marele analist militar Radu Tudor că acum armata este înzestrată şi cu aceste rachete se pot apride câteva ţigări. Dar avem scut la Deveselu montat de SUA, vai de capul nostru, tichie de mărgăritar ne trebuia, scutul ăsta în loc să ne apere ne-a făcut ţinta ruşilor.
  Gata, am tăcut, au început ăştia să-mi zică să plec la Putin că sunt filorus. Nu băieţi, sunt filoromân, fir-ar dracu al dracului, iubesc ţara asta pe care nişte nenorociţi au scos-o la mezat şi vor să o termine.
  Am înţeles că am ajuns o colonie, măcar recunoaşteţi dracului o dată cine ne este stăpânul!